Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Politicienii şi revoluţia din 1989 (4) iunie 27, 2009


Continuarea articolului prezentat în decembrie 1999 la simpozionul organizat de asociaţia „Memorialul Revoluţiei”. Vezi şi episoadele precedente ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a.

Existînd o Comisie a Senatului care se ocupa de „aflarea adevărului despre revoluţie”, influenţarea activităţii acestei comisii a devenit problema prioritară pentru Asociaţia 17 Decembrie, în relaţiile acesteia cu politicienii. În martie 1993 a fost trimisă acestei Comisii o adresă prin care Asociaţia 17 Decembrie cerea respingerea, de către Comisia Senatorială „Decembrie 1989”, a teoriei legitimităţii reprimării revoluţiei (teorie răspîndită prin unele ziare, inclusiv oficiosul M.Ap.N.), cît şi dezminţirea afirmaţiilor false din rapoartele precedente ale lui Sergiu Nicolaescu. Se amintea în finalul adresei că lipsa unui răspuns satisfacător face „îndoielnică” colaborarea viitoare dintre Asociaţia 17 Decembrie şi Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. Cum Comisia Senatorială „Decembrie 1989” nu a avut nici o reacţie, în 19 noiembrie 1993 Asociaţia 17 Decembrie revine cu un comunicat în care „atrage atenţia” că refuzul Comisiei Senatoriale de a răspunde pozitiv cererilor asociaţiei va duce la refuzul membrilor asociaţiei de a depune mărturii în faţa Comisiei Senatoriale. În 9 decembrie 1993 apare în ziarul „Timişoara” explicarea motivelor care vor face membrii Asociaţiei 17 Decembrie să refuze depunerea de mărturii pentru Comisia Senatorială, iar pînă în 18 decembrie 1993 alte 3 asociaţii revoluţionare timişorene aderă la punctul de vedere al Asociaţiei 17 Decembrie.

Un singur politician a reacţionat la boicotul declarat de asociaţiile de revoluţionari din Timişoara: este vorba de Laszlo Tokes care a refuzat şi el să se prezinte în faţa Comisiei Senatoriale. De remarcat că multe mijloace de informare în masă care au neglijat boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către revoluţionarii timişoreni, au comentat cu accente negative boicotarea Comisiei de către Laszlo Tokes. Trebuie precizat că Laszlo Tokes nu a refuzat de capul lui să depună mărturie la Comisia Senatorială. El nu a făcut decît să adere la un boicot iniţiat de Asociaţia 17 Decembrie.

La conducerea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” ajunsese secretarul general al PNŢCD Valentin Gabrielescu. Şi acesta a ignorat cererile asociaţiilor de revoluţionari timişorene. Abia la sfîrşitul lui martie 1994 trei dintre membri comisiei s-au deplasat la Timişoara (inclusiv Valentin Gabrielescu). De remarcat că cei doi membri ai Comisiei care şi-au creat în opinia publică imaginea de specialişti ai istoriei revoluţiei, publicînd cărţi cu „senzaţionale dezvăluiri” despre acest subiect, anume Sergiu Nicolaescu (PDSR) şi Şerban Săndulescu (PNŢCD), n-au binevoit să se deplaseze la Timişoara. În opinia lor, ca şi a majorităţii membrilor Comisiei „Decembrie 1989”, revoluţionarii timişoreni sînt martori de categoria a doua, care nu merită atîta atenţie precum foştii nomenclaturişti comunişti (audiaţi de plenul Comisiei).

Conform hotărîrii anterioare, conducerea Asociaţiei 17 Decembrie a refuzat depunerea de mărturii în faţa Comisiei, dar a avut loc un dialog cu preşedintele acesteia, în care s-au reamintit, fără succes, revendicările precedente ale Asociaţiei.

Relevant pentru modul de lucru al Comisiei Senatoriale este lista martorilor audiaţi de aceasta, prezentată în cartea senatorului Şerban Săndulescu „Decembrie 89 – Lovitura de stat a confiscat revoluţia română”. În această listă, cu 202 poziţii, apar 13 poziţii de martori care au legătură cu evenimentele din Timişoara. Dintre acestea, 12 poziţii se referă la persoane care au avut sarcina să reprime revoluţia, şi numai una, intitulată „audiaţi judetul Timiş” se referă la revoluţionari timişoreni. De remarcat anonimatul în care sînt învăluiţi revoluţionarii timişoreni audiaţi, o excepţie pentru lista domnului Săndulescu, unde în covîrşitoarea majoritate a cazurilor martorii sînt prezentaţi cu nume, prenume, ocupaţie înainte de 1989 şi rolul jucat în revoluţie. Se poate explica asta fie prin lipsa de importanţă a mărturiilor revoluţionarilor timişoreni audiaţi, care, spre deosebire de covîrşitoarea majoritate a martorilor Comisiei Senatoriale, nu merită pomeniţi cu nume şi prenume, fie prin boicotul la care Comisia a fost supusă de revoluţionari. Atenţionarea pe care Asociaţia 17 Decembrie o făcea în comunicatul din 19 noiembrie 1993, cum că, prin Comisia Senatorială, se încearcă scrierea istoriei revoluţiei „pe baza mărturiilor persoanelor care s-au aflat de partea ceauşistă a baricadei”, pare îndreptăţită.

(Va urma)

 

17 Responses to “Politicienii şi revoluţia din 1989 (4)”

  1. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Textul de mai sus vorbeste despre „teoria legitimitatii reprimarii revolutiei”. Cu ingaduinta dvs. voi face cateva consideratii asupra chestiunii.
    O fapta savarsita in 1989 nu poate fi ulterior pedepsita penal decat daca la data comiterii ei era considerata infractiune. In caz contrar ne-am gasi in situatia in care o fapta produsa in trecut este calificata drept infractiune si pedepsita in mod corespunzator printr-o lege ulterioara, ceea ce contrazice principiul neretroactivitatii legii.
    Nu trebuie facuta confuzie intre „legalitate” si, respectiv, „legitimitate”. Nelegalitatea se stabileste de catre instanta judecatoreasca in raport cu legea, pe cand nelegitimitatea se stabileste de catre popor astazi prin referendum, iar in 1989 trebuia stabilita ori de Marea Adunare Nationala ori chiar de popor prin referendum. Aceasta in cadrul ordinii constitutionale.
    In cazul lui Nicolae Ceausescu, de exemplu, Marea Adunare Nationala, respectiv ulterior Parlamentul, respectiv poporul prin referendum nu au stabilit ca ordinele sale au fost neconstitutionale, respectiv nelegitime. Dar nelegitimitatea ordinelor lui Nicolae Ceausescu a fost stabilita de catre Tribunalul Militar Exceptional, autoproclamat de catre presedintele lui, raposatul judecator Gica Popa, ca fiind „al poporului”. Sentinta acestui Tribunal, respectiv punerea ei in executare au fost acte de putere ORIGINARA ale poporului, in afara oricarei ordini constitutionale sau legale, chiar daca procurorul Dan Voinea si, respectiv, tribunalul respectiv au invocat in cursul procesului niste texte din Codul penal. O astfel de sentinta nu poate fi anulata decat de popor printr-un reprezentant al lui, care poate fi inclusiv corpul electoral.
    Cat priveste executarea ordinelor date de Nicolae Ceausescu, aceasta se prezuma a fi intotdeauna constitutionala, respectiv legala. Din aceasta perspectiva, toate sentintele de condamnare ale unor executanti ai ordinelor date de Nicolae Ceausescu sunt nelegale si neconstitutionale. Daca s-ar admite condamnarea unor executanti ai unui ordin al lui Nicolae Ceausescu pe motiv ca ordinele sale au fost nelegale – dar aceasta problema nu se poate pune in cazul Presedintelui Romaniei -, respectiv neconstitutionale, atunci ar trebui, de exemplu, sa-i condamnam candva in viitor si pe executantii unei legi asupra careia Curtea Constitutionala va decide peste 3 zile ca este neconstitutionala.
    Presedintele Romaniei este cel care, in real, face, creaza legea, fie prin promulgare, fie pe calea directivei militare. Rezulta asadar ca el nu poate sa procedeze nelegal cand da un ordin militar. In conditiile de atunci, din 1989, singura autoritate care putea sa declare neconstitutionalitatea, respectiv nelegitimitatea ordinelor lui Nicolae Ceausescu era Marea Adunare Nationala , dar n-a facut-o. Apoi, doar poporul, ceea ce a si facut prin intermediul Tribunalului Militar Exceptional. Tot Tribunalul Militar Exceptional ar fi putut sa hotarasca asupra nelegitimitatii actiunilor si inactiunilor executantilor, dar n-a facut-o. Condamnarea ulterioara a diversilor executanti de catre instantele judecatoresti legale, instituite de ordinea constitutionala, este neonstitutionala si nelegitima.
    Cum am aratat intr-o postare anterioara, militarii au fost indusi, prin lansarea indicativului „Radu cel Frumos”, in eroare; este un motiv in plus pentru care condamnarile in cauza sunt nelegale si neconstitutionale.
    Dar in 2006 s-a intamplat un lucru senzational care face ca sentinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in ceea ce ii priveste pe dnii Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac sa fie nelegala. Daca intereseaza subiectul, voi reveni cu precizari.
    Al dvs., Lector

  2. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Fac urmatoarea completare: Tribunalul Militar Exceptional a fost instituit prin Hotararea din 24 decembrie 1989 a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN), care si-a asumat rolul de organ suprem al puterii de stat. In felul acesta, hotararea Tribunalului nu poate fi revocata decat de organul similar de astazi, care este Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului ori prin referendum. Hotararea CFSN-ului de atunci nu are nici un fundament juridic si nici constitutional, fiind act de putere suprema al poporului, ca si sentinta Tribunalului.
    Al dvs., Lector

  3. Iulian Nastasache Says:

    Nu ne-ati spus ce s-a intamplat in 2006. Subiectul intereseaza, chiar daca audienta nu e fenomenala. Nu sunt deloc jurist, ma bazez doar pe propriul bun simt, nu urmaresc in amanunt, complet si profund, procesul legislativ, dar aveti un punct de vedere necesar, elaborat si bine argumentat. Firesc mi se pare sa continuati toata expunerea.
    Despre hotararea CFSN de instituire a TME, parerea mea personala e ca a fost legitima, nu a mai existat atunci, pentru cateva zile, ordine constitutionala, poate se aplica dreptul natural, daca exista asa ceva. Cred ca daca erau convocati la un referendum, majoritatea covarsitoare a romanilor votau pentru executia lui Ceausescu. Manipulati, cel mai probabil, ori nu.

  4. Lector Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    La modul cel mai general, Constitutia consacra regulile fundamentale de exercitare a puterii unei entitati umane. Normele constitutionale sunt dezvoltate prin acte normative subsecvente si inferioare, denumite generic LEGI. Pentru ca dispozitiile constitutionale sa-si atinga scopul este necesar ca legile sa indeplineasca trei calitati esentiale: sa fie date in sensul aplicarii dispozitiilor constitutionale; sa fie obligatorii; sa nu contravina Constitutiei.
    Dar fara prezumtia ca legile sunt constitutionale, subiectii de drept sunt indreptatiti sa refuze dintr-un inceput executarea lor. In lipsa acestei prezumtii nu se poate vorbi de securitate juridica. In baza prezumtiei ca legile sunt constitutionale pana la o calificare contrara nimeni nu poate – ori nu trebuie sa fie – acuzat, judecat, condamnat pentru ca a executat o lege declarata ulterior executiei drept neconstitutionala. Tot atat de adevarat este ca un subiect de drept se poate opune la executarea legii, urmand ca in cadrul unui proces pe care l-ar deschide impotriva impunerii executarii legii sa ridice o exceptie de neconstitutionalitate.
    Dar in cazul unui ordin vizand impunerea executarii legii un astfel de recurs de neconstitutionalitate ori chiar de nelegalitate este inadmisibil -cum ar fi, de exemplu, ca un gardian sa refuze sa tina un condamnat detinut fiindca i se pare lui ca ordinul este nelegal, respectiv neconstitutional? Notiunea de obligativitate a legii n-ar mai avea nici un sens. Un ordin de impunere a executarii legii il da, pana la urma, Presedintele Romaniei, fie pe baza unei expertize realizate de instanta judecatoreasca, materializata prin sentinta – acestea se pun in executare de executorul judecatoresc prin ordinul Presedintelui Romaniei -, fie pe baza altor propuneri/expertize, fie din oficiu.
    De retinut in context ca actele de comandament militar sunt, chiar potrivit Constitutiei, exceptate de la controlul judecatoresc. Un militar, un politist, un executor judecatoresc nu pot fi – ori nu trebuie sa fie – judecati fiindca au executat un ordin de impunere a legii, ci doar in situatia in care nu l-au executat. Daca s-ar admite opozitia la ordinul de impunere a executarii legii, notiunea de obligativitate a respectarii/executarii legii n-ar mai avea sens, iar statul n-ar mai exista.
    Puterea unui popor se manifesta in doua moduri: un mod nenormat, prin revolutie, si unul normat de dispozitiile contitutionale si, subsecvent, legale,
    Orice revolutie este legitima daca reuseste, ea, evident, producand consecinte nu potrivit normelor impotriva carora are loc. Aceasta concluzie se bazeaza pe considerentul ca poporul este singura entitate care are competenta competentelor sale si ca el este singurul subiect care creaza legea. Rasturnarea/inlaturarea unei ordini juridice n-are cum sa fie nelegala, neconstitutionala – in raport cu ce ordine se fac astfel de calificative? In raport cu cea veche, care nu mai exista?
    Dar exista un singur tip de ordine legitima, anume aceea care servese fiecarui membru al poporului in scopul creerii conditiilor ca acesta sa-si poata dezvolta liber, asadar necenzurat de alta vointa, propria personalitate. Din aceasta cauza, sistemul comunist a fost nelegitim, iar inlaturarea, respectiv executarea lui Nicolae Ceausescu, acte de legitimitate.
    Legitimitatea se consacra, intr-adevar, prin referendum, dar asta in cazul in care functioneaza o ordine constitutionala legitima. Cand o asemenea ordine este apreciata de fiecare membru al poporului drept nelegitima, ea urmeaza a fi inlaturata prin revolutie.
    In 1989 n-a fost revolutie, caci massa nu s-a ridicat impotriva ordinii constitutionale, ci impotriva lui Nicolae Ceausescu. Dar asta nu inseamna ca executarea lui n-a fost legitima.
    In 2006, Codul penal a suferit o modificare a articolului ce prevede si, respectiv, pedepseste omorul deosebit de grav. Din intregul sau inteles rezulta ca faptele savarsite anterior de militari si calificate de noul text drept omor deosebit de grav nu mai pot fi pedepsite.
    Al dvs., Lector

  5. Lector Says:

    Domnule Mrius Mioc,

    Sentintele si deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cazurile Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac, dar si altele asemanatoare, cuprind o motivatie extrem de periculoasa. Anume, se reproseaza celor doi ca au executat un ordin ilegal si neconstitutional al Comandantului suprem. O astfel de motivatie legitimeaza lovitura de stat. Intr-adevar, daca, Doamne fereste!, intr-o buna zi ne trezim intr-un razboi, militarii vor avea justificarea in sentintele si deciziile respective de a refuza ordinul Presedintelui Romaniei de a trage in inamic. „Daca ni se va intampla peste ceva vreme cum li s-a intamplat celor doi?”. Dar refuzand sa execute ordinul, militarii se expun sanctiunilor penale, iar ca sa le evite pot, la o adica, sa aleaga calea inlaturarii Presedintelui Romaniei, care altfel i-ar acuza de neexecutare.
    Tot asa stau lucrurile si in ceea ce priveste modificarea Codului penal din 2006, semnalata anterior.
    Ceea ce este mai grav este ca militari sustin, prin reviste de profil, teoria posibilitatii opunerii militarilor la ordinul Presedintelui Romaniei, ca si cum acestia s-ar afla pe picior de egalitate cu Presedintele Romaniei. Un ordin al Presedintelui Romaniei nu poate fi, potrivit dispozitiilor constitutionale, blocat decat de Parlament, pe calea suspendarii din functie, pe calea respingerii/neaprobarii lui de catre acesta. Altfel, i se poate ingadui si politistului sa nu il retina pe cel pentru care procurorul a emis mandat de retinere, pe motiv ca i se pare lui ca ordinul procurorului este nelegal, gardianului, cum am aratat mai sus, sa nu-l tina in detentie pe cel condamnat de instanta de judecata s.a.m.d.
    Situatia in care s-a ajuns – ca militari sa fie condamnati fiindca au tras in oameni despre care li s-a spus, potrivit informarii expuse la Deva de comandantul de acolo, ca sunt dusmani ai Tarii, ca au pactizat cu inamicul etc. – este nelegitima, neconsitutionala si nelegala. Ce ar fi trebuit sa faca militarii in situatia din 17 decembrie de la Timisoara, vazand ca sunt atacati de civili ( ma refer la cazurile documentate de atac)? Sa stea pe loc in speranta ca atacatorii sunt, de fapt, opozanti ai lui Ceausescu? Cand ti se spune ca ai in fata un inamic, fie el civil, fie el militar, tragi! Nu faci supozitii…
    Aici chestiunea se pune altfel: cine a manipulat militarii ca Tara FUSESE atacata si ca civilii de pe strazi au pactizat cu invadatorul? Si: cu ce scop?
    Ce s-a intamplat in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 este o alta problema.
    Al dvs., Lector

    • Iulian Nastasache Says:

      Eu cred ca reprezentarea cu militari care ies in strada, convinsi ca tara e atacata de forte externe, tragand, in consecinta, cu „buna credinta”, in civili presupusi agenti secreti, deformeaza realitatea de acum 20 de ani.

      Militarii, de la inaltii comandanti, pana la caporalul din post, au inteles foarte repede dupa primirea indicativului Radu cel Frumos, in termen de minute, cum stau lucrurile de fapt. Scena cu ofiterul de la Deva este edificatoare. Atmosfera din unitatile militare nu era atat de incordata in raport cu posibile agresiuni externe, pe cat se crede, militarii vorbeau intre ei, schimbau informatii, poate e paradoxal, dar cunosteau bine ca nici un vecin n-are de gand sa atace Romania fizic si pe front larg (spre deosebire de serviciile secrete, care manipulau la propriu si la figurat hartii si declaratii smulse cu clestele, masa de militari obisnuiti beneficiau de perceptia solida din underground-ul cu relatii interumane, directe, intre romani, unguri, sarbi etc).

      Din celelalt capat de tara, nimeni nici o secunda nu a crezut baliverna cu tara atacata de vecini. Apoi, cred ca va spuneam intr-un alt post ca am facut armata la Floresti-Cluj, avand multi prieteni unguri, multe cadre militare fiind de asemenea de origine maghiara; am incercat sa ma pun in piele lor la primirea alarmei de lupta reala. Ma indoiesc ca unul – unul singur – dintre militarii aceia – ar fi crezut ca incearca sa dea navala ungurii sau altii peste noi. Nu puteau fi mai mult decat perplecsi, dar coroborand cu stirile venite de la Timisoara pe alte cai, intelegeau ca urmau sa fie scosi in strada sa traga in propriul popor.

      Apoi, chiar prespunand ca militarii ar fi crezut gogoasa cu Radu cel Frumos, cand s-au pomenit in strada cu asa-zisul inamic, e absurd sa ne imaginam ca tot nu s-au prins.

      Parerea mea personala e ca putem vorbi mai curand de o minciuna grosolana decat de o manipulare. Poate aceasta minciuna sa fi avut drept scop justificarea ulterioara, din punct de vedere legal, a ordinelor de a trage in manifestanti. Cine si de ce a mintit e intr-adevar important de aflat.

      Ce a urmat, dupa parerea mea, nu a avut de a face cu executarea unui ordin de lupta impotriva vreunui inamic, ci cu frica fata de Ceausescu. N-a fost Radu cel Frumos decat pe hartii. Gloantele au plecat nu din datoria si onoarea de a apara tara, ci din frica teribila fata de Ceausescu. Nu stiu cum ar trebui aplicate acele legile dupa care ar trebui judecate actiunile militarilor de atunci, cand exista asa o prapastie intre litera lor si spiritul in care s-au aplicat.

  6. […] Politicienii şi revoluţia din 1989 (5) iunie 29, 2009 Categorisit la cărţi, politica românească, revoluţia română din 1989 — mariusmioc @ 8:00 am Tags: Anghel Stanciu, Asociaţia Memorialul Revoluţiei, decembrie 1989, Ion Iliescu, revoluţia din 1989, revoluţia română, Sergiu Nicolaescu, Teodor Vintilescu, Tănase Tăvală, Valentin Gabrielescu, Ştefan Guşe, Ştefan Guşă Articol prezentat iniţial la un simpozion al asociaţiei “Memorialul Revoluţiei” din decembrie 1999. Vezi şi episoadele precedente ale acestui articol: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a 4-a. […]

  7. @ Lector

    Nu sint Iulian Vlad si cred ca se poate deduce ca dezaprob si blamez pozitia pe care Iulian Vlad a avut-o in contextul evenimentelor. Sint un om care in 1989 a trait evenimentele intzelegindu-le atunci caracterul suspect doar pe jumatate. Restul, referitor la caracterul suspect al evenimentelor, l-am inteles progresiv in anii care au urmat.

    Tot ceea ce a dispus Ceausescu din momentul in care a fost informat despre evenimentele de la Timisoara a fost legitim, coerent si rational.

    La Timisoara nu a izbucnit nici o revolutie, ci a demarat la manivela o diversiune al carei scop a fost manipularea populatiei tzarii si antrenarea ei intr-o actiune sinucigasa pentru mascarea unei lovituri de stat care a avut ca efect jefuirea si ruinarea tzarii.

  8. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Va multumesc respectuos pentru raspuns. Asupra continutului lui voi reveni.
    Al dvs., Lector

  9. […] 1999. Citeşte şi celelalte părţi ale articolului: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a 4-a, partea a […]

  10. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Excluzand varianta Iulian Vlad ramane cealalta – am dreptate? Dar util ar fi, pentru a putea aprecia valoarea reala a informatiilor si concluziilor dvs., de stiut de pe ce pozitie ati trait evenimentele.
    Pozitia dlui Iulian Vlad „in contextul evenimentelor” trebuie, desigur, rafinata: cea de dinainte de 22 decembrie 1989, ora 12.30, respectiv cea de dupa evacuarea lui Nicolae Ceausescu din sediul C.C. al P.C.R. Caci nu putem sa judecam evenimentele „la pachet” – in prima perioada evenimentele s-au desfasurat dupa o logica, iar in a doua, dupa alta, cu mici exceptii, mai precis zilele de 21 si 22, cand cele doua logici s-au suprapus in anumite momente si in anumite locuri.
    Va dau dreptate: in raport cu informatiile pe care le-a primit, cele dispuse de Nicolae Ceausescu au fost corecte si legitime. Numai ca, asemenea militarilor, el a fost supus unei uriase operatiuni de dezinformare – el insusi vorbeste despre dezinformare, in CPEx-ul din 17 decembrie.
    Sunt perfect de acord cu concluzia dvs. din ultimul alineat, formulata magistral, cu precizarea ca efectele asupra Tarii si asupra populatiei, de care vorbiti, nu se datoreaza, in intentie, celor care au demarat diversiunea, ci intamplarilor neprevazute – care ar fi trebuit, ori chiar au fost, prevazute – produse incepand cu momentul evacuarii de care am vorbit mai sus.
    Ca o remarca, dl. Iulian Vlad a fost – si a ramas -totusi un profesionist al domeniului. Or, daca l-a manipulat atat de bine pe Nicolae Ceausescu si pe atatia altii, cu atat mai mult pe unul ca mine, care iau in baza bunei credinte drept adevarata informatia dvs. din preambul, dar cu rezerve – dar, in fond, in ce zona a puterii ati activat? Armata, DSS, partid? Si la ce nivel?
    Al dvs., Lector

  11. Lector Says:

    Domnule iulian Nastasache,

    Realitatea de acum 20 de ani in ceea ce priveste felul in care a fost perceputa de participanti trebuie judecata in contextul momentului, nu prin prisma informatiilor de care dispunem astazi. Caci, de pilda, una percepeau militarii de la Deva si alta percepeau cei de la Timisoara, dupa cum una percepeau cetatenii Timisoarei si alta cei din Deva, care nu percepeau mai nimic, datorita embargoului informational. Eu, de pilda, nu stiam in 1989 cine erau Iulian Vlad, Vasile Milea, Silviu Brucan, Laszlo Tokes si nici macar Ion Iliescu, despre care am auzit doar cateva cuvinte, intr-o carciuma, cu ocazia vizitei lui Gorbaciov.
    Dar, ca sa vedeti cam cum percepem noi realitatea, va ofer un exemplu. Prin acei ani – prin ’85-’86 – frecventam un bar din centrul Bucurestiului. La un moment dat am fost interpelat de un alt obisnuit al barului, care mi-a solicitat un anumit lucru. L-am revazut pe 13 iunie 1990, in Piata Universitatii. L-am perceput drept un gura-casca, la fel ca si mine. Ulterior aveam sa-l vad, la televizor, in spatele primului-ministru Petre Roman, apoi in spatele primului-ministru Nicolae Vacaroiu.Cand l-am reintalnit, prin 1996, pe Calea Victoriei, mi-a confirmat supozitia ce este cadru SRI. Asta in conditiile in care, in bar, imi spusese, in ’85, ca este contabil – pe atunci era cadru de Securitate.
    Perceptia PURA nu este altceva decat inregistrarea in memorie a unui eveniment. Ea este insa serios deformata de informatia primita ulterior. Ori, ea se formeaza pe moment din imaginea receptata de creier si din informatia ce o insoteste imediat, pentru ca ulterior sa se schimbe, in raport cu informatiile primite. Avem de-a face cu doua perceptii DIFERITE si este o greseala sa consideram perceptia ulterioara ca fiind cea initiala. Privind azi la tv. o inregistrare a ceea ce s-a intamplat acum ceva vreme la Chisinau nu intelegem mare lucru – avem perceptia pura a unei mase de tineri atacand fortele de ordine. Nu putem sti daca in acea masa se gasesc doar studenti ori instigatori profesionisti. Si, daca totusi ne gandim pe moment ca exista astfel de instigatori, n-avem pe moment de unde sti cui apartin. Ne facem PRIMA perceptie in baza a ceea ce vedem si a ceea ce ni se spune. In mod cert, peste un an-doi vom avea alta perceptie, datorita informatiilor pe care le vom primi in continuare.
    Militarilor de la Deva si, cel mai probabil, si celor de la Timisoara nu li s-a spus ca este POSIBIL ca Tara sa fi fost atacata, ci ca FUSESE atacata. Militarii de la Deva, nesupusi presiunii evenimentelor, cum au fost supusi cei din Timisoara – sa nu uitam de atacarea fanfarei, a tancurilor, a Garnizoanei -, si-au permis un moment de reflectie, in club, pe care militarii din Timisoara nu si l-au putut permite, acolo, in strada, mai ales in conditiile in care fusesera atacati.
    Apoi, noi confundam executarea ORDINARA cu cea EXTRAORDINARA. Daca la executarea unei dispozitii de ordin civil – de pilda, sa dau jos imbracamintea din metal de pe balcon – ne putem opune, la impunerea executarii nu avem cale de recurs – ori, daca ne opunem, suportam consecintele dure ale impunerii. Or, ordinul militar implica notiunea de executare extraordinara. Ia opuneti-va dvs. ordinului judecatorului de evacuare a salii de judecata, sa vedeti ce se intampla! Ori ce i se intampla jandarmului care nu ii da afara prin forta pe cei impotriva carora judecatorul a ordonat evacuarea.
    Apoi, un inamic poate sa profite de o slabiciune, de o situatie – de exemplu, de faptul ca lumea era impotriva lui Ceausescu. Militarii n-aveau de unde sa cunoasca situatia reala – o cunosteau doar din informatiile primite pe canalele specifice, or, potrivit acestora, cei care se aflau in strada pactizasera cu inamicul. Nici noi, astazi, nu cunoastem adevarul, dupa atatia ani; despre ce perceptie putem vorbi in acest caz?
    Cu tot respectul, va semnalez o confuzie in care va aflati: starea relatiilor interumane dintre un roman si un etnic maghiar nu poate oferi nici un fel de informatie despre intentia statului ungar.
    Nu exclud frica de Ceausescu. In judecarea, azi, a situatiei de atunci trebuie luata in calcul o multitudine de parametri, pe care instantele de judecata in mod cert nu le-au luat.
    Al dvs., Lector

  12. Iulian Nastasache Says:

    Militarii erau oameni, domnule Lector, ei nu aveau informatii doar prin canalele specifice, ci si prin discotecile – ca sa numesc generic orice vector de opinie neoficial – din oras, iar cand primeau informatiile pe canalele specifice le fitrau si dupa propria logica si constiinta. De exemplu, ca sa ne mai destindem (nu legat de ‘discoteci’, cu ele poate fi un alt subiect de discutie asupra a cat de bine pot fi deduse intentiile unui stat din informatiile pe care ti le dau o multime de oameni – nu unul, doi – avand nationalitatea respectiva), pe un astfel de canal specific, care era chiar prea specific – un radar – s-a primit la un moment dat informatia ca un grup de ‘dirijabile’ se apropie (nu ca s-ar putea apropia, ci chiar o fac) fara permisiune de frontiera de vest a Romaniei, iar toata artileria antiaeriana pe segmentul Timisoara-Cluj fost pusa in pozitie de tragere. Desi dirijabilele dupa aceea au trecut frontiera bine-mersi, nici un proiectil n-a plecat sa le doboare. De ce n-au tras militarii in ciori? Fiindca s-au uitat pe cer si-au vazut ca era vorba de grupuri de ciori, nicidecum de dirijabile. Desigur, daca vreun ofiter ar fi dat ordinul ‘doboriti ciorile, ca altfel va impusc’, toti s-ar fi conformat. Bine, acuma nu-mi mai amintesc daca erau chiar ciori sau alte pasari, dar povestea asta comica o cunosc fiindca am fost de fata si cred ca exprima destul de simplu cum pot militarii sa cunoasca situatia reala, prin metode valabile si azi, si acum 20 de ani, si acum o mie de ani si de asemenea exprima destul de bine cum canalele specifice pot deveni subit ridicole, imposibil de luat in serios altfel decat prin constrangere. Una care trebuia sa porneasca de sus de tot.

  13. Lector Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    Buna istorioara! De retinut ca in marea majoritate a cazurilor, la Timisoara s-a executat foc dupa indeplinirea procedurilor de ordin civil privind utilizarea armelor de foc, nu dupa regulile militare, semn ca militarii au fost prudenti . Dar remarca dvs. privind aplicarea legilor in asemenea situatii este corecta.
    Al dvs., Lector

  14. […] în articolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″ (lincuri – partea 1, 2, 3, 4, 5, […]

  15. atita timp cit FRONTUL DEMOCRAT ROMIN al ccarui initiator am fost eu MIRICA A GHEORGHE nu este recunoscut de oficialitati dovezi sint multe dar nu se vrea ROMINIA va avea mult de suferit si inplicit toti cetateni eii atit cit sint in vieata vad foarte multe dar nu pot facce nimic chiar prin istentele mele in comuna in care ma aflu brazi judetil prahova se cauta a ma descredita in restul tari cei ce ma cunosc tac din gura atit maghiari cit si romini dar cu toti traiesc si traim in ROMINIA. toti ccare veti citi cea ce am scris multiplicati si completati in mod democrat si cinstit indiferent de etnie TRAIM SI RESPIRAM IN ROMINIA.FRONTUL DEMOCRAT ROMIN, MIRICA. CONTACCTATI URGENT 0244480655SAU 0720175140 NOROC BUN ROMINIE.

  16. […] citeşte: – Politicienii şi revoluţia din 1989 – analiză în 6 episoade (1, 2, 3, 4, 5, 6) – Revoluţia trădată – Corneliu Coposu. o mediocritate a politicii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.