Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Politicienii şi revoluţia din 1989 (6) iunie 30, 2009


Actualizare 8 octombrie 2010: Înlocuire înregistrare video de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare video de pe youtube.

Ultima parte a articolului prezentat la simpozionul organizat de asociaţia „Memorialul Revoluţiei” în decembrie 1999. Citeşte şi celelalte părţi ale articolului: partea întîi, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a 4-a, partea a 5-a.

Asociaţia 17 Decembrie a încercat deasemeni să determine destituirea unor demnitari care falsificau istoria revoluţiei. Pe lîngă cazul deja amintit al ministrului Victor Stănculescu (care va fi îndepărtat doar în urma acţiunii din septembrie 1991 a minerilor conduşi de Miron Cozma), s-a cerut destituirea ministrului apărării naţionale Niculae Spiroiu (conferinţă de presă în decembrie 1992), şefului SRI Virgil Măgureanu (conferinţă de presă august 1994), ministrului de interne Constantin Dudu Ionescu (autorul acestor rînduri a cerut-o prin presă încă din noiembrie 1997, dar hotărîre a Asociaţiei 17 Decembrie în acest sens s-a luat doar la adunarea generală din 27 februarie 1999). Împotriva lui Constantin Dudu Ionescu s-a pronunţat şi Asociaţia „Memorialul Revoluţiei”, în februarie 1998.

De fiecare dată cînd s-a cerut destituirea vreunui demnitar s-au precizat, concret, motivele cererii (citat din declaraţii făcute de acesta sau, în cazul lui Măgureanu, din raportul SRI). Se poate constata eşecul complet de a determina vreo înlocuire a vreunui demnitar pe baza faptului că acesta spune neadevăruri despre revoluţie sau încearcă muşamalizarea crimelor de atunci.

O menţiune specială merită cazul lui Virgil Măgureanu, fostul director SRI. Cererea din 1994 de destituire a acestuia nu a fost sprijinită de nici un parlamentar. Totuşi, acesta era des criticat în presa favorabilă CDR, iar motivul lipsei unei cereri de destituire a acestuia din partea vreunui parlamentar CDR era considerat inutilitatea unui asemenea demers în condiţiile în care „neo-cripto-comuniştii” au majoritatea parlamentară. După venirea la putere a CDR (1996), presa favorabilă acestei formaţiuni politice şi-a schimbat atitudinea, Virgil Măgureanu fiind lăudat pentru atitudinea sa „reformistă”. În decembrie 1996, la simpozionul despre revoluţie organizat de Fundaţia Academia Civică, am „blestemat” pe susţinătorii lui Măgureanu. Ulterior, prin revista „22”, în ianuarie-februarie 1997 a început o discuţie pro şi contra Măgureanu. În aprilie 1997 Virgil Măgureanu a demisionat. A demisiona nu e acelaşi lucru cu a fi destituit. Nu e exclus însă ca articolele de presă anti-Măgureanu care au urmat simpozionului organizat de Fundaţia Academia Civică să fi avut o contribuţie la acea demisie, ceea ce ar dovedi că asemenea simpozioane nu sînt complet ineficiente.

După 1996 s-a putut observa redeschiderea de către Parchetul Militar, a unor dosare ale revoluţiei. Condamnarea (încă provizorie) [la momentul primei publicări a acestui articol] a generalilor Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, a determinat energice luări de poziţie în favoarea decretării unei amnistii din partea unor şefi de partide precum Ion Iliescu (PDSR) sau Petre Roman (PD), cît şi din partea unor membri ai guvernului, precum Victor Babiuc (PD) sau Constantin Dudu Ionescu (PNŢCD). Au existat şi politicieni care au declarat inoportune cererile de amnistie, precum Remus Opriş (PNŢCD). Ţinînd seama că dintre membri guvernului au existat persoane care au criticat hotărîrea justiţiei, dar nimeni care să declare limpede în favoarea acesteia, putem aprecia hotărîrea de condamnare a generalilor Stănculescu şi Chiţac drept un act antiguvernamental. Din fericire, există în Romania o separaţie a puterilor în stat.

În concluzie, clasa politică nu consideră tragerea la răspundere a criminalilor din decembrie 1989 o prioritate. Exemplul care s-ar crea, prin pedepsirea unor persoane care au avut funcţii importante, nu încîntă pe politicieni, de aici şi insistentele cereri de „reconciliere naţională”. Independent de voinţa politicienilor, pedepsirea crimelor din decembrie 1989 rămîne o problemă a instaurării unui adevărat stat de drept în România. Dacă se acceptă muşamalizarea a 1000 de crime din decembrie 1989, să nu ne mirăm dacă, în viitor, tot în numele „reconcilierii naţionale”, vor fi muşamalizate cîteva mii de miliarde furate de la Bancorex, de pildă.

(sfîrşit)

 

One Response to “Politicienii şi revoluţia din 1989 (6)”

  1. […] citeşte: – Politicienii şi revoluţia din 1989 – analiză în 6 episoade (1, 2, 3, 4, 5, 6) – Revoluţia trădată – Corneliu Coposu. o mediocritate a politicii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.