Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Norme metodologice greoaie pentru contestaţiile la preschimbarea certificatelor de revoluţionar iulie 4, 2009


Pe saitul Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor au apărut normele metodologice privind soluţionarea contestaţiilor depuse în baza Legii 341/2004.

Conform acestor norme, contestaţiile sînt de două feluri:
a) contestarea nepreschimbării certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar
b) contestarea calităţii de revoluţionar a unor persoane a căror certificate de revoluţionar au fost preschimbate

Eu însumi am trimis contestaţie la CPRD (înainte de apariţia acestor norme, nu ştiu dacă nu mi se va respinge contestaţia fiindcă n-am întocmit-o conform normelor care au apărut acum; am întocmit-o însă conform Legii 341/2004 şi HG 1412/2004) pentru o persoană care consider că a cerut nemeritat calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite în revoluţie. Am primit răspuns de la Raymond Luca că s-a înregistrat faptul că am contestat calitatea de revoluţionar al acelei persoane şi urmează să se analizeze. I-am trimis imediat domnului Luca un e-mail în care i-am explicat că eu nu contest calitatea de revoluţionar a acelei persoane ci calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite. Adică, nu contest că persoana respectivă a fost într-adevăr pe stradă în timpul revoluţiei, ci doar faptul că a săvîrşit fapte deosebite cu acel prilej, neavînd nimic împotrivă ca respectivul să primească titlul onorific de „participant” la revoluţie prevăzut de art. 3 alin. 1 lit. c din Legea 341/2004. Văd că Luca n-a înţeles ce i-am scris şi în normele metodologice pe care le-a elaborat continuă să folosească expresia „contestarea calităţii de revoluţionar”.

Printre cele mai frecvente încălcări ale Legii 341/2004 se numără tocmai cazurile în care persoane care au fost printre sutele de mii de participanţi la mitingurile de bucurie de după fuga lui Ceauşescu, fără să săvîrşească însă nici o faptă deosebită, pretind la titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite. Legea 341/2004 nu spune că oricine a fost în stradă în decembrie 1989 trebuie să primească drepturi, ci numai cei care au săvîrşit „fapte deosebite” sau au fost răniţi, reţinuţi, şi urmaşii celor ucişi. Ceilalţi, dacă au fost în stradă, sînt şi ei revoluţionari, atîta doar că nu sînt „luptători cu merite deosebite”. Pot primi certificat onorific de „participant” la revoluţie, fără nici un fel de drepturi materiale, dar pe care să-l poată arăta la nepoţi. Nu ar fi nimic rău să se dea chiar 1 milion de asemenea certificate, problema e să se facă diferenţa menţionată de lege între simplii participanţi la revoluţie şi cei care au săvîrşit cu adevărat fapte deosebite care au contribuit la înlăturarea regimului dictatorial.

Prin folosirea expresiei „contestarea calităţii de revoluţionar”, CPRD introduce o terminologie greşită, neprevăzută de Legea 341/2004, şi dă de înţeles că nu acceptă contestarea caracterului de „fapte deosebite” ale acţiunilor unor revoluţionari, ci doar contestarea totală a calităţii de revoluţionar. Or, exact aici este una din principalele probleme la aplicarea Legii 341/2004.

Alte aspecte ale normelor metodologice:
– contestaţiile vor fi analizate de o subcomisie formată din cel puţin trei membri. Dacă subcomisia ia o hotărîre unanimă, aceasta va fi şi hotărîrea CPRD, dacă nu, contestaţia se va discuta în plenul CPRD.
– lipsa datelor personale ale contestatarului sau lipsa semnăturii acestuia duc la neluarea în considerare a contestaţiei.
– contestaţiile se formulează nominal, împotriva unei singure persoane, prin identificarea faptelor, anexîndu-se dovezile pe care se bizuie contestaţia. Contestaţiile anonime şi cele care nu fac referire strict la calitatea de revoluţionar al unei persoane nu vor fi luate în considerare.
– contestaţiile împotriva pesoanelor care au obţinut avizul unei alte organizaţii decît cea din care fac parte nu vor fi luate în considerare.
– dacă se apreciază că se impune retragerea calităţii unei persoane contestate, aceasta va fi chemată obligatoriu la subcomisie. Dacă aceasta nu se prezintă, se va putea lua hotărîrea şi în absenţa acesteia.
– s-au stabilit nişte formulare de contestaţie pentru cele două tipuri de contestaţie (contestarea nepreschimbării respectiv contestarea preschimbării), iar absenţa oricăror date prevăzute în aceste formulare duce la neluarea în seamă a contestaţiei.

Îmi îngădui nişte observaţii:
– O contestaţie anonimă e firesc să nu fie luată în considerare, iar una nesemnată este nulă de drept. Însă în alte cazuri a nu lua în considerare contestaţia este un grav abuz. Legislaţia, atît în România cît şi în restul ţărilor civilizate spune că un cetăţean care a adresat o jalbă unei autorităţi a statului, asumîndu-şi răspunderea pentru aceasta şi identificîndu-se pe sine, are dreptul la un răspuns. Răspunsul poate fi negativ, dar trebuie dat. Sînt de acord de pildă cu faptul că o contestaţie care se bizuie pe faptul că cineva a primit aviz de la o altă asociaţie de revoluţionari decît cea din care face parte este greşită. Legea 341/2004 nu prevede obligaţia ca revoluţionarul care cere preschimbarea să fie membru al asociaţiei care i-a dat avizul; nu ar exista temei legal de admitere a unei asemenea contestaţii. Însă, ca o problemă de elementar respect faţă de cetăţeanul care a întocmit contestaţia, acesta are dreptul la un răspuns la cererea sa. Răspuns în care să i se spună răspicat că i s-a respins contestaţia.
– În Anexa 2 care cuprinde formularul de contestare a „calităţii de revoluţionar” sînt puse o serie de date care trebuie completate dar care sînt greu de aflat pentru doritorii de a depune contestaţie. Este normală pretenţia identificării fără echivoc a persoanei împotriva căreia se face contestaţia, dar nu întotdeauna cel care face o contestaţie cunoaşte numele părinţilor celui pe care-l contestă, data şi locul naşterii acestuia, numărul Monitorului Oficial în care a fost publicat cel contestat şi poziţia la care a fost publicat. După cum spune art. 29 al normelor metodologice „absenţa oricăror date prevăzute în anexa 2 duce la neluarea în seamă a contestaţiei”. Adică contestaţia nici măcar nu va fi respinsă, ca să primească şi contestatarul o hîrtie scrisă despre asta, ci pur şi simplu nu va fi luată în considerare. Identificarea fără echivoc a unei persoane care este contestată se poate face şi prin alte date decît cele prevăzute în anexa 2 a normelor metodologice. Uneori, simpla indicare a numelui şi prenumelui celui contestat şi a localităţii în care domiciliază este îndestulătoare. De obicei acestea sînt datele de care dispune cel care vrea să depună contestaţie. Mă întreb cîţi dintre cei care vor dori să conteste impostori vor putea să completeze în formular datele privind numărul Monitorului Oficial şi poziţia exactă la care a fost publicat cel contestat. Prin introducerea unor astfel de amănunte tehnice, puturoşii de la CPRD îşi crează pretexte ca să nu se implice în activitatea de eliminare a impostorilor dintre revoluţionari, activitate în care, de altfel, niciodată n-au vrut să se implice serios. Chestia cu Monitorul Oficial e genială – numai asta va elimina 90% din potenţialele contestaţii. Dacă s-ar dori cu adevărat respectarea Legii 341/2004, absolut orice set de date prin care se identifică fără echivoc persoana contestată ar trebui să fie valabil pentru luarea în considerare a contestaţiei. Asemenea date pot fi de pildă numărul dosarului de preschimbare de la SSPR, numărul certificatului de revoluţionar după vechea lege 42 şi/sau după noua lege 341 – date care se aflau pe saitul SSPR pe vremea cînd acesta mai funcţiona (nefuncţionarea acestui sait consider că are scopul de a îngreuna eliminarea impostorilor dintre revoluţionari). Alte date pot fi asociaţia care a dat avizul în respectivul caz, CNP-ul respectivei persoane, adresa de domiciliu. Trebuie să fie la alegerea contestatarului felul cum identifică persoana pe care o contestă, singura condiţie fiind ca identificarea să fie fără echivoc. Totodată, e cazul ca saitul SSPR să reintre în funcţiune şi să ofere date complete de identificare pentru toţi cei care au cerut preschimbarea certificatelor, astfel încît posibilitatea de contestare să nu fie doar teoretică ci şi practică.

 

5 Responses to “Norme metodologice greoaie pentru contestaţiile la preschimbarea certificatelor de revoluţionar”

  1. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    La 24 decembrie 1979, Biroul Politic de la Moscova, in varianta sa restransa, hotaraste trimiterea in Afganistan a unui contingent de 30.000 de soldati sovietici. Asa a inceput odiseea URSS in Afganistan, incheiata in principiu in februarie 1989, printr-un dezastru financiar pentru URSS.
    Acest numar – 30.000 – avea sa-l pronunte dl. Petre Roman prin 1990 – 1991. Zicea dl. Petre Roman ca aproximativ atati luptatori acoperiti sovietici se vor fi aflat la acea data in Romania, ramasi de prin decembrie 1989.
    Lasand la o parte observatiie facute de-a lungul vremii privitoare la felul in care membrii acestei armate invizibile isi asigurau dormitul, igiena, hrana s.a., un calcul simplu arata ca, alocand fiecarui membru, lunar, sa zicem, 300 dolari pentru intretinere rezulta o suma lunara de 9 milioane dolari. Adica, timp de un an, circa 110.000.000 milioane dolari.
    Din doua, una: ori aceasta cheltuiala a fost suportata de statul roman, ori de URSS.
    Dar, desigur, intretinerea unei asemenea armate pe un teritoriu strain costa mult mai mult, in conditiile in care fiecare s-ar fi descurcat individual.
    Imaginandu-ne insa grupe de cate 4, rezulta nu mai putin de 7.000 – 8.000 de astfel de grupe, asadar tot atatea apartamente inchiriate. Daca formam colectivitati de 300 de persoane, rezulta 100 de astfel de colectivitati, cate 2-3 pe judet.
    Oricum am da-o, iese pentru intretinerea acestei armate o suma astronomica.
    Nimic nu confirma prezenta in Romania a unei astfel de armate inainte de 22 decembrie 1989, dar o asemenea asertiune nu exclude intrarea ei dupa aceasta data. Dar, iar, nimic nu confirma o astfel de posibilitate. Povestile cu autoturisme Lada ocupate de baieti vanosi si vanjosi, care au intrat in tara fara pasapoarte (!!), este de-a dreptul hilara; ea a fost lansata pentru ca fortele interne implicate atat inainte de 22 decembrie 1989, cat si dupa aceea sa justifice o serie de actiuni si inactiuni, de evenimente.
    Evenimentele din decembrie 1989 au fost provocate si coordonate, de la un capat la altul si in proportie de suta la suta, de forte interne, diferite insa ca structura in cele trei etape in care trebuie impartita perioada 14-25 decembrie 1989.
    Mai clar: operatiunea de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu a fost declansata, coordonata si realizata, in proportie de suta la suta, de forte romanesti. Nici nu se putea altfel, decat, poate, cu riscul de a nu mai scoate niciodata trupele sovietice din tara, risc pe care nimeni cu mintea intreaga nu si l-ar fi asumat, cu atat mai putin dl. Iulian Vlad.
    Al dvs., Lector

  2. […] În 4 iulie 2009, la numai cîteva zile de la emiterea acelor norme, am publicat pe blog articolul Norme metodologice greoaie pentru contestaţiile la preschimbarea certificatelor de revoluţionar (l…, în care îmi exprimam nemulţumirea faţă de ele. Trebuie spus însă că n-am pus niciodată la […]

  3. DAN@DANVT Says:

    CE SE INTIMPLA CU COMISIA MAI ARE DOSARE DE U VERIFICAT AM DEPUS CONTESTATIE IN NOIEMBRIE 2010 NU AM PRIMIT NIMIC


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.