Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Securitatea, un tigru de hîrtie iulie 11, 2009


Articol al meu din 2004, pe care-l republic acum, cu dedicaţie specială pentru Lector şi Involuţia 1989, comentatori pe acest blog.

În ultima vreme o nouă teorie a ajuns la modă printre intelectualitatea snoabă din România: Securitatea este cea care l-a înlăturat pe Ceauşescu! He-hei, dacă Securitatea voia, imediat ar fi oprit revoluţia, dar de fapt securiştii au fost alături de revoluţie, ei au organizat-o, au incitat-o, iar în final, ei l-au dat jos pe Ceauşescu. De aici pînă la a cere ca securiştilor să li se dea certificate de revoluţionari, distanţa nu este prea mare.

Această teorie perpetuează mitul Securităţii atotputernice, care făcea imposibilă şi inutilă orice rezistenţă la dictatura Ceauşescu. Un mit foarte comod pentru conştiinţa multor intelectuali români, care-şi justifică astfel lipsa de atitudine din perioada dictaturii. Noi, cei care am fost prezenţi în 16 decembrie 1989 în jurul casei preotului Laszlo Tokes, n-am crezut în acest mit. Ne-am încadrat în revoluţie nu din inconştienţă şi nici din dorinţa de a deveni mucenici ai neamului, ci din convingerea că regimul Ceauşescu este şubred, poate şi trebuie să fie răsturnat! Pentru noi, Securitatea nu era o instituţie de frica căreia să tremurăm, ci un tigru de hîrtie care nu va fi în stare să se opună revoltei poporului, în cazul în care această revoltă va lua amploarea cuvenită. Căderea lui Ceauşescu părea o strălucită confirmare a punctului nostru de vedere.

Nu voi face greşeala să-i consider pe securişti „un singur gînd, o singură voinţă”. În Securitate lucrau mii de oameni, fiecare cu gîndurile şi problemele sale. Relevante pentru atitudinea generală a Securităţii, ca instituţie, în revoluţia din 1989, sînt faptele securiştilor din Timişoara şi Bucureşti, nu ale celor din Botoşani sau Vaslui. Deasemenea, relevante sînt faptele coloneilor şi generalilor, nu ale sergenţilor şi plutonierilor.

Din punct de vedere juridic, atitudinea capilor securităţii de la Timişoara şi Bucureşti a fost lămurită: atît Iulian Vlad, şeful cel mare al Securităţii, cît şi Traian Sima, şeful Securităţii din Timiş, au fost condamnaţi penal după revoluţie şi au făcut puşcărie. Orice cetăţean poate afirma, ca un lucru dovedit, că aceştia au acţionat împotriva revoluţiei. Dacă respectivii se simt jigniţi şi îl vor da în judecată, vor pierde procesul: hotărîrile penale au autoritate de lucru judecat în procesele civile.

Să luăm cazul lui Iulian Vlad: a fost condamnat pentru arestarea ilegală a lui Dumitru Mazilu, în noaptea de 21/22 decembrie 1989. O condamnare fără cusur din punct de vedere juridic: s-a dovedit că într-adevăr Iulian Vlad a poruncit arestarea lui Dumitru Mazilu şi această arestare era ilegală după chiar legile lui Ceauşescu: nu exista mandat de arestare emis de procuror. Deci, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, Iulian Vlad încă miza pe rămînerea la putere a lui Ceauşescu. Altfel n-ar fi riscat să săvîrşească o ilegalitate care să-l poată duce la puşcărie (cum l-a şi dus, de altfel). Nu ştiu cîte arestări a poruncit Iulian Vlad în cariera sa, dar singura pentru care a făcut puşcărie este cea a lui Dumitru Mazilu, din noaptea de 21/22 decembrie 1989.

A pretinde că Iulian Vlad complota să-l răstoarne pe Ceauşescu, făcînd însă fapte penale care puteau să-i fie reproşate după căderea lui Ceauşescu înseamnă a-l considera pe Iulian Vlad un mare tîmpit. Cum altfel poate fi calificat un om care acţionează pentru răsturnarea unui regim politic în care are o poziţie privilegiată cu altul care să-l ducă la puşcărie?

Desigur, ipoteza tîmpeniei nu poate fi exclusă cînd discutăm despre un fost general de securitate.

(articol publicat iniţial în ziarul-ediţie specială „Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă”, 10 martie 2004; republicat apoi în cartea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, Editura Marineasa 2005, pag. 96-97)

Notă: Metafora „tigru de hîrtie” aparţine culturii chineze. A devenit cunoscută în restul lumii după ce conducătorul chinez Mao Tze Dun a folosit-o într-un interviu din 1956 cu un ziarist, în care a explicat că „imperialismul american este un tigru de hîrtie”, adică, în ciuda aparenţelor înfricoşătoare, este lipsit de putere reală.

Din spusele lui Mao Tze Dun: „Dinastia Qing a fost răsturnată cu multă vreme în urmă. De cine? De partidul condus de Sun Yat-sen, împreună cu poporul. Forţele lui Sun Yat-sen erau aşa de mici încît oficialii dinastiei Qing nu l-au luat în serios. El a condus multe răscoale care au eşuat. La final însă, Sun Yat-sen a fost cel care a doborît dinastia Qing. Mărimea nu este un lucru de care trebuie să-ţi fie frică. Cel mare va fi doborît de cel mic. Cel mic va deveni mare. (…)

Domnia lui Cian Kai-Şi în China a fost recunoscută de toate guvernele şi a durat 22 de ani, iar forţele sale erau cele mai puternice. Forţele noastre erau mici, 50000 de membri de partid la început, dar numai cîteva mii după represiunea contrarevoluţionară. Duşmanul ne făcea probleme peste tot. Din nou a acţionat aceeaşi lege: cel mare şi tare a sfîrşit învins pentru că era rupt de popor, iar cel mic şi slab a biruit pentru că era legat de popor şi lucra în interesul acestuia”.

 

125 Responses to “Securitatea, un tigru de hîrtie”

  1. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Articolul este exceptional prin posibilitatea pe care o ofera de a analiza o serie de aspecte. Voi reveni.
    Al dvs., Lector

  2. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Intai de toate, multumesc respectuos pentru dedicatie.
    Sunt suficiente temeiuri pentru a accepta teza ca Securitatea a initiat, supravegheat si organizat inlaturarea lui Nicolae Ceausescu din fruntea partidului si statului. Dl. iulian Vlad, sef al Departamentului Securitatii Statului inainte de 22 decembrie 1989, spune in ultimul sau cuvant, de care am pomenit mai sus: „De buna seama ca pentru cei care aveau posibilitatea sa faca o cat de sumara analiza a fenomenelor politice, era clar ca, dat fiind contextul politic general, Ceausescu nu va mai putea ramane mult timp la conducere. Cele mai importante servicii secrete de informatii si contrainformatii din lume prevedeau si ele caderea lui Ceausescu, dar nu mai devreme de primavara anului 1990”.
    Rezulta asadar ca Nicolae Ceausescu urma sa fie neaparat inlaturat dat fiind „contextul politic general”, nu, de pilda, pentru ca in vitrine nu se gasea nimic de mancare. La o asemenea decizie, dictata de dl. Mihail Gorbaciov ca urmare a contextului respectiv, nu se putea opune nimeni fara riscuri imense, inclusiv riscul disparitiei fiintei nationale.
    Majoritatea dintre noi habar n-aveam de acest „context”, chiar daca trageam cu urechea la „Europa libera” sau „Vocea Americii”. Acest „context” este invaluit in mister si astazi, desi ne putem lansa intr-o supozitie, sustinuta de indicii temeinice, ca sa folosim limbajul de specialitate din domeniul penal.
    Este lipsit de ratiune sa traim cu iluzia, cu care probabil traia Nicolae Ceausescu, ca te poti impotrivi deciziei Kremlinului.
    Problemele de fond au fost doua: prin ce metoda sa fie inlaturat Nicolae Ceausescu si, respectiv, cine urmeaza sa-i ia locul.
    In privinta primeia, cea mai lipsita de riscul unui seism statal, al unui razboi civil, a fost varianta revoltei populare. In privinta celei de-a doua, toate indiciile conduc spre concluzia ca dl. Iulian Vlad s-a gandit – si, desigur, nu s-a gandit pe 15 decembrie 1989, ci cu mult timp inainte – la Nicu Ceausescu, solutie, de asemenea, de natura sa evite un cataclism statal major, cu rezerva – probabila – Ilie Verdet.
    Daca in ceea ce priveste prima problema, solutia a convenit de minune dlui Mihail Gorbaciov, in ceea ce priveste a doua, vederile acestuia erau diferite de ale dlui Iulian Vlad – desigur, Mihail Gorbaciov il avea in vedere pe dl. Ion Iliescu.
    Dl. Iulian Vlad l-a crezut pe dl. Mihail Gorbaciov ca-l va lasa sa hotarasca singur totul, o greseala capitala. Dl. Iulian Vlad a jucat, pur si simplu, pocker. Si a pierdut.
    Urmatoarea problema fundamentala o constituie identitatea executantului – cine urmeaza sa provoace revolutia, s-o coordoneze? Cine altcineva decat, evident, dl. Iulian Vlad, recte Departamentul Securitatii Statului.
    O astfel de actiune – de provocare a revoltei – nu putea fi declansata decat „acoperit”. Din multe motive. Se vor gasi destui fraieri care sa iasa in strada, sa tipe „Jos Ceausescu!”, atatati de armata „invizibila” ori prinzand curaj vazand pe altul ca striga „Jos Ceausescu!”. Si se vor gasi altii si mai fraieri care sa traga, adica sa produca mortii necesari nasterii emotiei maxime in randul massei – militarii -, emotie in lipsa careia nu ia nastere nici o revolta generalizata.
    Habar n-aveati dvs., dle Marius Mioc, de faptul ca in strada, in Timotei Cipariu, in Piata Maria, se aflau langa dvs. Atudoroaie, Tinu, Mavru – ii stiati de dinainte? Dvs credeti ca acestia stateau acolo si strigau, si ei, „Jos Ceausescu!” fiindca participau la revolutie? Stateau, nu-i asa, si va admirau curajul, barbatia? Dar poate unii dintre ei chiar va admirau inconstienta. Ce i-ar fi oprit pe Tinu, pe Atudoroaie, pe Mavru sa va traga un glonte in cap, daca primeau ordin? Dvs faceati revolutie, pe cand ei erau la munca!!!
    Desigur ca nici cadrele de Securitate n-au inteles mare lucru atunci din ordinele venite pe filiera – sa nu se bage, sa nu poarte arme etc. Au executat, pur si simplu, ceea ce li se ordonase – sa filmeze, sa culeaga informatii despre straini, sa nu se amestece. Anumite treburi le faceau – ori urma sa le faca – altii, aume armata „invizibila’, respectiv fraierii.
    Nu vi se pare curios ca toata miscarea din 16 pana in 19 decembrie 1989 n-a avut un lider, asa cum, de pilda, mineriadele l-au avut lider pe dl. Miron Cozma, asa cum „Piata Universitatii” l-a avut lider – dar aici este o alta discutie – pe dl. Marian Munteanu?
    Este evident ca dvs., altii ca dvs. s-au lasat antrenati de evenimente neangajati in mod direct de nimeni, dar altii au fost angajati sa produca starea care pe dvs. v-a antrenat.
    Ei bine, acest angajator – si lider – a fost Securitatea.
    Majoritatea populatiei nu murea de frica Securitatii fiindca n-o cunostea – fiecare auzisem de ea, vag, ori din relatarile „Europei libere” si „Vocii Americii”, care sunau ca niste povesti politiste. Cine suferise pe pielea lui rigorile Securitatii a stat in acele zile, poate cu cateva exceptii care pot fi numarate pe degete, ascuns.

    Dl. Dumitru Mazilu, ca si altii – dl. Ion Iliescu, dl. Virgil Magureanu etc. -, n-au fost propriu-zis arestati, ci izolati, astfel ca orice grupare calificata KGB-ista ori masonica s.a.m.d. sa nu tulbure derularea planului de inlaturare a sefului statului – primul lucru de care trebuie sa te asiguri este inlaturarea oricarui concurent.
    Poate ca dl. Iulian Vlad l-a arestat pe dl. Dumitru Mazilu inclusiv pentru protectie, pentru a nu isi pune in cap americanii etc. La fel a facut si cu dna Doina Cornea.

    Cine i-ar fi reprosat dlui Iulian Vlad, cu Nicu Ceausescu in frunte, ca l-a arestat pe dl. Dumitru Mazilu? Sa fim seriosi!
    Lovitura nu s-a sfarsit cum a gandit-o dl Iulian Vlad fiindca, asa cum am spus, dl. Victor Atanasie Stanculescu „a defectat”. Dl Iulian Vlad a gandit lovitura uitand – vai! – ca Mihail Gorbaciov era seful unui imperiu.

    Gresiti – Securitatea a fost intotdeauna, oriunde in lume, un singur gand si o singura vointa.

    Faptul ca Securitatea a initiat, organizat si supravegheat lovitura nu trebuie sa diminueze cu nimic din recunostinta pe care noi, supravietuitorii evenimentelor, o datoram celor care si-au dat viata, celor care au ramas mutilati. Sunt momente in istoria unui popor cand, pentru a supravietui, poporul trebuie sa-si sacrifice o parte din trup.
    Repet, domnule Marius Mioc: in conditiile lui decembrie 1989, inlaturarea lui Nicolae Ceausescu nu putea fi realizata altfel – sau, daca vreti neaparat, se putea, dar cu pretul a mai multor vieti si, poate, cu pretul disparitiei noastre ca popor. A fost pentru prima si, respectiv, ultima data cand Securitatea a fost a poporului – desigur, si in momentul in care a refuzat, in 22 decembrie 1989, razboiul civil. Pentru asta nu trebuie sa i se ridice insa nici o statuie. De-acum, ceea ce s-a intamplat este istorie.

    Nu vad din aceasta clipa ce as mai putea sa adaug in mod fundamental pe blog cu privire la tema lui principala. Am dat cam toate cheile. „Involutia1989” a facut o remarca, pentru care ii multumesc respectuos aici – ca m-am apropiat cel mai mult de mecanica evenimentelor. In spatele nick-name-ului banuiesc pe cineva, anume pe dl. general (r) Stefan Alexie, dar aici s-ar putea sa ma insel. Oricum, este cineva care a fost aproape de dl. Iulian Vlad – sau de conducerea DSS.
    Raman amanuntele.

    Mai ramane sa-mi dezvalui identitatea . O voi face, mai tarziu, intr-un anumit cadru, dar si aici, pe blog.

    Va felicit si va sunt recunoscator pentru curajul din 1989, pentru consecventa de a tine acest blog. Va multumesc respectuos pentru ca mi-ati pus la dispozitie o serie de informatii in lipsa carora as fi ajuns mai greu la recompunerea evenimentelor de acum 20 de ani – sau n-as fi ajuns deloc. Inregistrarea marturiei raposatului colonel in rezerva Marin Teodorescu a fost de capatai, dar, desigur, si alte materiale de pe blog. Ati facut un lucru pentru care noi toti trebuie sa va fim recunoscatori.

    Nu trebuie sa ne para rau ca Securitatea l-a inlaturat pe Nicolae Ceausescu. Numai ea putea – si ar fi fost o crima sa lase acest lucru la mana unor straini, a unor impostori, a unor idealisti. Noi trebuie sa fim multumiti sufleteste ca am contribuit, fiecare in felul nostru, la acest act. Am facut-o ca sa ne eliberam de tirania lui Ceausescu. Din pacate insa n-am fost pregatiti pentru libertate.

    „Peste un numar de ani, isi va da verdictul si Istoria, care va fi scrisa fara ura si partinire, cu privire la evenimentele din Decembrie 1989 si la rolul pe care l-am avut eu si institutia pe care o conduceam atunci, in acel moment de rascruce al destinelor tarii noastre. De aceea, va solicit un singur lucru: sentinta pe care o veti da dumneavoastra sa coincida cu verdictul istoriei, pentru a nu fi infirmata de aceasta”.
    Asa isi incheia dl. Iulian Vlad ultimul cuvant in cel de-al treilea proces al sau de dupa 1989. De-acum, ca avem la dispozitie o explicatie LOGICA a evenimentelor, urmeaza sa judecam fiecare daca a gresit sau nu antrenand populatia in rasturnarea lui Nicolae Ceausescu.
    Daca dl. Iulian Vlad tine, ii pot spune care este raspunsul meu in mod personal. Dupa cum am spus, stiu ca dsa urmareste acest blog – stiu de la una din persoanele pe care le-am nominalizat pe blog de-a lungul timpului. Si as putea sa-i spun ceva care il intereseaza, la care tine. Stie cum sa ma gaseasca.
    Al dvs., Lector

    • mariusmioc Says:

      Domnule Lector, aveţi o capacitate deosebită de a crea scenarii bizuite doar pe logica dv., fără fapte concrete care să le susţină. Declaraţia lui Iulian Vlad pe care o citaţi conţine nişte generalităţi, nicidecum nu este o declaraţie în care acesta să spună că a pus la cale înlăturarea lui Ceauşescu. Deduc din acea declaraţie că securitatea aflase nişte analize (care s-au dovedit greşite) care spuneau că Ceauşescu va cădea nu mai devreme de primăvara lui 1990. Ce e în plus de asta e adăugirea dv., nu spusele lui Vlad.
      Atudoroaie sau Tinu nu puteau să tragă vreun glonte pînă nu primeau ordin, iar în România din 1989, unde Ceauşescu hotăra totul, numai Ceauşescu putea da ordinul ăsta. Ceauşescu a dat ordin de deschidere a focului abia pe 17, şi atunci s-a executat. Mai mult, Ceauşescu a cerut şi aprobarea formală a C.P.Ex. pentru acest ordin. E naiv să-ţi închipui că Tinu, Atudoroaie sau chiar Iulian Vlad puteau hotărî deschiderea focului fără aprobarea prealabilă a lui Ceauşescu. În plus, dacă Atudoroaie sau Tinu se aflau în mulţime cînd deschideau focul, exista riscul să fie capturaţi de mulţime cu urmări imprevizibile pentru persoanele lor. E un risc pentru care n-aveau motive să şi-l asume.
      Diferiţi securişti (Radu Tinu, Filip Teodorescu) au scris cărţi despre revoluţie dar nu pomenesc niciunde că au avut ca scop să-l răstoarne pe Ceauşescu. Din contră, ei îl acuză pe Ceauşescu că n-a aprobat mai devreme arestarea lui Laszlo Tokes. Eu văd aici o subapreciere a primejdiei Tokes de către Ceauşescu (probabil inclusiv datorită obîrşiei sale maghiare), nu un scenariu.
      URSS însăşi avea mari probleme în 1989 – care au şi dus la destrămarea ei în 1991. Gorbaciov avea probleme mult mai grave decît Ceauşescu, care în relaţiile cu ruşii era cîinele care latră dar nu muşcă. Cu ce a folosit ruşilor căderea lui Ceauşescu dacă acum România e membră NATO?

  3. Iulian Nastasache Says:

    Deci concluzia dvs., domnule Lector, eu asa inteleg, ar fi ca schimbarea regimului (ca sa nu-i zicem revolutie sau lovitura de stat) s-a produs la initiativa Securitatii.
    Ce mi se pare foarte interesant e ca la 20 de ani distanta, aceasta teorie ar putea fi foarte lesne insusita de opinia publica, intrucat probele fizice care sa o sustina sau sa o combata s-au diluat, bazandu-ne argumentatia doar pe un puzzle (fara toate piesele) de informatii si declaratii, care pot fi puse cap la cap in diverite moduri, piesele potrivindu-se uneori suficient cat sa avem impresia ca o varianta sau alta e corecta.
    Eu nu cred in aceasta teorie a rolului activ al Securitatii. In rolul pasiv, da (dar nu transforma Securitatea in motorul revoltei populare si al prabusirii lui Ceausescu).
    Dupa umila mea parere, lucrurile au fost mult mai simple, iar adevarul despre initierea schimbarii e la timisorenii de rand care au iesit in strada in prima zi. Acolo e cheia unui tsunami care a traversat tara, implicand mase de oameni obisnuiti care au coplesit fie si doar numeric cadrele si initiativele Securitatii. As crede doar in concluzia trasa prin coroborarea declaratiilor luate tuturor acestor timisoreni, cu toate probele de la Parchet neselectate preferential.
    Daca ar fi sa reiau in calcul vreun posibil plan coerent al Securitatii, ar trebui ca, cineva sa prezinte dovezi indubitabile ca un cadru al Securitatii a actionat la ordin clar cu efect de masa, de exemplu exagerand numarul mortilor din Timisoara din primele zile pana la pragul reactiei la nivel national. Declaratiile lui Vlad, Stanculescu, etc, etc, ale oricui cu capacitati manipulatorii, nu valoreaza nimic pentru mine, iar teoriile care nu au la baza dovezi fizice, ba chiar dovedit necontrafacute, consider ca sunt potential periculoase, riscand sa deformeze adevaruri esentiale, prin inconsistenta data de modul de constructie logic dar preponderent speculativ.

  4. Lector Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    De principiu, va dau dreptate in rationamentele dvs. Dar sa nu va inchipuiti ca se va gasi vreodata un plan scris, o cartulie prin arhivele SRI care sa confirme tot ce am scris eu pe blog. Operatiunea de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu de catre Departamentul Securitatii Statului a fost total „acoperita”. Nici nu se putea altfel.
    Fata de cele ce am spus pana acum nu sunt prea multe de adaugat – dupa cum i-am spus mai sus dlui Marius Mioc, ceea ce ramane de discutat si aflat sunt amanunte.
    Adevarul nu rezulta numaidecat din recompunerea partilor – asa-i, niste piese de puzzle pot sa dea imagini diferite. Eu am descoperit ceea ce am infatisat pe blog nu cautand raspunsuri, ci punandu-mi intrebari care n-au fost niciodata puse. Iar cea fundamentala a fost urmatoarea: in conditiile in care o droaie de personaje, de grupuri mai mari sau mai mici cloceau planuri de a-l inlatura pe Nicolae Ceausescu, oare Securitatea n-avea si ea un plan?
    Apoi, a doua intrebare: in ce a constat contraplanul pe care dl. Iulian Vlad trebuia, potrivit legii, sa il intocmeasca si, respectiv, sa-l prezinte lui Nicolae Ceausescu pentru anihilarea hotararii luate de Mihail Gorbaciov in ceea ce il priveste pe acesta?
    Adevarul rezulta intotdeauna prin intuitie.

    Va voi da unul din amanuntele de care vorbeam. Este vorba despre planul de evacuare a lui Nicolae Ceausescu din sediul fostului C.C. al P.C.R. Iata ce spune celebrul de-acum arhitect Camil Roguski in cartea „Ceausescu: adevaruri din umbra”, realizata sub forma de interviu cu Mirela Petcu (p. 190):
    ” – (…) Cand Ceausescu s-a retras si a incercat sa plece, cel mai simplu lucru ar fi fost sa coboare in buncar si de acolo sa se duca unde vrea. Ar fi putut sta in buncar cateva zile si, in mod cert, nimeni n-ar fi putut sa dea de el. Minunea s-a intamplat si acolo! Buncarul a fost inchis. Cel putin 20-30 de oameni aveau grija de buncar si disparusera si acestia. Totul era organizat si aranjat pana la ultimul detaliu.
    – Alt exemplu?
    -Ceausescu avea si un lift al sau personal. Nici liftul acela nu l-a dus pana sus. S-a oprit si a trebuit sa o ia pe jos, pe scari, ca sa ajunga pe acoperis si sa plece cu helicopterul.
    – De ce a recurs la helicopter?
    Din buncar, Ceausescu ar fi putut ajunge si acasa la el si la Casa Republicii. Dar toate caile erau taiate. (…)”
    Cine altcineva decat Securitatea se ocupa de buncar, de lift, de evacuarea in caz de urgenta a lui Nicolae Ceausescu? Si cine altcineva decat Securitatea, care stapanea singura cladirea, a taiat caile de iesire?
    De ce i-au fost taiate toate caile de iesire?! Tocmai pentru a se duce la capat un anumit plan de inlaturare, care nu a mai putut fi finalizat datorita „defectarii” dlui Victor Atanasie Stanculescu.

    Sunt multe alte elemente despre care pot sa vorbesc. De pilda, despre informatia data de dl. Iulian Vlad potrivit potrivit careia serviciile secrete de informatii si contrainformatii din lume prevedeau si ele caderea lui Nicolae Ceausescu, dar nu mai devreme de primavara anului 1990. Din acest fapt nu rezulta ca asa si urma sa se intample – sa fie inlaturat undeva dupa primavara lui 1990 -, ca nu serviciile respective aveau sa execute, pana la urma, inlaturarea lui Ceausescu. Dl. Marius Mioc a cazut in capcana, pe care nu i-am intins-o eu – a cazut in capcana propriilor prejudecati. Caci iata ce spune dl. Iulian Vlad in continuare: „Cu toate acestea eu am dat atunci, in decembrie 1989, ordine contrare ordinelor date de Ceausescu si am luat masuri si am dat dispozitii contrare dispozitiilor legale atunci in vigoare”.

    Eu nu am cautat vinovati – eu am cautat explicatia evenimentelor. M-au ajutat o serie de lucruri care nu sunt la indemana tuturor – nu-i vorba de documente secrete, ci de instructia mea.
    Rationamentele pe care le-am dezvaluit aici, pe blog, fie si sumar, mi-au fost confirmate in mod direct de doua personaje de prim rang in conexiune cu evenimentele, precum si indirect de un al treilea, cunoscator al secretelor evenimentelor. Dar mi-am dat seama ca s-ar putea sa pic si eu in capcana, asa incat am ales calea de a demonstra rolul Securitatii in evenimente indiferent de aceste confirmari si indiferent de ceea ce va spune in viitor – daca va spune – dl. Iulian Vlad, caci, dupa cum i-am infatisat colegului nostru de blog „Involutia1989”, daca dl. Iulian Vlad a reusit sa-l manipuleze pe Nicolae Ceausescu si pe o serie de capi ai Armatei, de buna-seama ca va reusi sa ne manipuleze si pe noi. Se subintelege ca nu ma bazez in mod fundamental pe afirmatiile d-sale din proces, citate aici.

    Folosesc prilejul pentru a lamuri un amanunt, privitor la o obiectie a dlui Marius Mioc: Ceausescu a dat ordin de a se trage inca din ziua de 16 decembrie. Marturie sta stenograma sedintei CPEx din 17 decembrie, fie si asa cum ne-a fost transmisa ea, dar si alte elemente. Si, desi am spus ca fac abstractie de declaratiile dlui Iulian Vlad cand este vorba de a dovedi ca asa s-au intamplat lucrurile precum le-am infatisat, il citez totusi din nou: „S-a primit ordin sa se traga, iar eu am ordonat ca, sub nici o forma sa nu se traga”. Apoi: „Eu am fost chemat la sedinta CPEx pentru a fi tras la raspundere, pentru ca nu dadusem ordin sa se traga in noaptea PRECEDENTA (subl. mea) la Timisoara”.

    Dupa cum spuneam, eu si, respectiv, dl. Marius Mioc urmarim lucruri diferite. D-sa sa dovedeasca vinovatii; eu sa inteleg ce s-a intamplat. Evident, nu-l condamn pe dl. Marius Mioc pentru asta – fiecare vinovat trebuie sa-si primeasca pedeapsa. In mod firesc, trebuie sa obtinem rezultate diferite. Dar metoda aleasa de d-sa pentru a dovedi vinovatii este gresita – nu intotdeauna un omor constituie o fapta penala – si din acest motiv nu il intereseaza sa afle ce s-a intamplat. Ori ignora – cu buna stiinta ori nu, nu are importanta – faptul ca intai trebuie sa afle ce s-a intamplat si abia apoi sa caute vinovatii.

    In cei 20 de ani care au trecut de la evenimente mai toata lumea a cautat vinovati, vinovatii, unii au scris carti, altii si-au dat cu parerea. Mai nimeni n-a observat ca o revolutie „pura” se incheie cu decapitarea sefului, iar dupa aceea nu urmeaza nimic altceva decat aruncatul hartiilor gasite prin birouri peste balcon, asa cum s-a intamplat in C.C. al P.C.R. in 22 decembrie 1989, cum s-a intamplat in 18 februarie 1990 in cladirea Guvernului. Oare, la o adica, asa de simplu sa fi fost? Este chiar absurd!

    Unele adevaruri pot fi, intr-adevar, periculoase. Dar si mai periculoasa se poate dovedi in anumite cazuri ascunderea lui. Ceea ce am scris pe blog urmeaza sa fie cantarit de fiecare cititor.

    Iata, profetia lui Siviu Brucan, pe care il injuram cu totii in 1990, s-a implinit – ne-au trebuit 20 de ani sa gasim o explicatie logica a ceea ce s-a intamplat. Ne vor mai trebui 20 de ani sa ne obisnuim cu ea. Dar ceea ce este important este faptul ca EXISTA. Si, pana la aceasta ora, dupa cum arata indicatorul din dreapta, cel putin 50 de concetateni au luat cunostinta de ea.

    Demersul meu de a intelege ceea ce s-a intamplat nu a fost direct, ci a fost generat de o problema de ordin juridic pe care mi-am pus-o. Am gandit ca inainte de a o rezolva trebuie sa cunosc fondul – ce s-a intamplat. Iar concluziile la care am ajuns explica, pana la urma, totul.

    Am folosit pentru documentare exclusiv cartile pe care le avem cu totii la indemana, pline uneori de informatii false, dar si informatiile postate pe acest blog, pe alte site-uri. Cercetarea a durat exact 3 luni, zi de zi.
    Al dvs., Lector

  5. Lector Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    Am sa va mai dau un amanunt: in cartea sa „Condamnat la discretie”, viceamiralul in rezerva Stefan Dinu, fost sef, in 1989, al Directiei de Informatii Militare vorbeste (p. 231) despre acelasi plan – de provocare a unei revolte -, atat ca aceasta provocare o pune pe seama unei armate „invizibile” straine. Dar cuum dumnezeu sa recunoasca dl. Stefan Dinu ca armata „invizibila” a fost, de fapt, romaneasca?
    Al dvs., Lector

  6. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Am dat sa se inteleaga mai sus ca nu il cunoasc pe dl. Iulian Vlad – o afirm aici explicit. Am afirmat ca inainte de decembrie 1989 nici n-auzisem de numele d-sale; o repet.
    In 21 decembrie 1989 am fost retinut si dus la JIlava.
    Nu m-am inscris in nici o asociatie de revolutionari, luptatori etc. si n-am cerut, respectiv n-am primit nici o diploma, nici o facilitate.
    N-am facut armata, n-am fost informator sau cadru de Securitate.
    N-am fost membru al P.C.R., iar dupa 1989, al nici unui partid.
    N-am detinut functii publice, nici inainte, nici dupa 1989, cu mentiunea ca dupa 1989 am fost totusi, timp de 6 luni, pe baza unei conventii curioase din punct de vedere legal – eram nu angajatul Parlamentului, ci al unui demnitar -, consilier parlamentar, functie din care mi-am dat demisia nemultumit ca n-am reusit sa determin parlamentarul al carui consilier am fost sa intreprinda cate ceva in planul mandatului sau.
    In ultimii 20 de ani am activat in presa, in calitate de colaborator al unor ziare si reviste, al unor posturi tv., de director al unor publicatii.
    Am scris o serie de carti, privind domenii diverse.
    Toate aceste elemente, impreuna cu altele, pot conduce la identificarea identitatii mele, dar nu ea este importanta in chestiunea care ne intereseaza – intereseaza daca rationamentele mele sunt corecte sau nu. Si poate ca a fost mai bine asa – sa-mi ascund identitatea sub un pseudonim -, pentru ca receptarea, analiza rationamentelor mele, critica adusa lor sa nu fie in nici un fel influentate de personalitatea mea, cu bune si cu rele.

    Cercetarea din ultimele 3 luni pe care am realizat-o m-a dus la concluzia ca inlaturarea lui Nicolae Ceausescu s-a produs in urma punerii in aplicare a unui plan atent elaborat de catre o echipa avandu-l in frunte pe dl. Iulian Vlad, fost sef al Departamentului Securitatii Statului. Acum 3 luni nu stiam mare lucru din ce stiu acum – afara de senzatia ca ceva nu este in regula cu ceea ce in mod curent se numeste Revolutia din Decembrie 1989. Iar despre ce s-a intamplat la Timisoara, chiar nimic! Este cu adevarat straniu ca toti am cerut adevarul despre Revolutie fara ca, cei mai multi dintre noi sa aiba curiozitatea sa citeasca macar o carte despre ea. Ne-am multumit cu ceea ce s-a dat, ani in sir, la televizor – cu imagini pe care le-am preluat necritic, depozitandu-le in memorie fara a le intelege sensul. Am fost, ca sa folosesc o sintagma celebra, manipulati timp de 20 de ani cu televizorul, prin mijlocirea caruia ni s-au prezentat falsi eroi, falsi revolutionari, falsi fauritori de istorie. Iar de cei care au murit pe strazi nu-si mai aminteste nimeni, pe cei care traiesc astazi in scaune cu rotile nu-i cunoaste mai nimeni.
    Falsii eroi, falsii revolutionari, falsii fauritori de istorie se aduna, de 20 de ani incoace, in luna decembrie a fiecarui an, sa pupe icoane, dispretuindu-ne, atat pe noi, cei in viata, cat si pe cei care si-au dat viata pentru a ne scapa de Nicolae Ceausescu, de clica sa. Toti acestia au un nume – „emanatii”. De fapt, niste ticalosi care au facut din moartea unor oameni nevinovati, a caror suprema virtute a fost curajul de a sta in fata mortii, un prilej de comert josnic, cu certificate, cu pamanturi s.a.m.d.
    Ne-au dispretuit si ne dispretuiesc fiindca acestia nu stiu ce inseamna sa fi om.
    Eu nu ii dispretuiesc. M-am straduit, dupa puterile mele, dupa posibilitatile mele, sa le salvez sufletele, chiar si cand n-ai ce salva.
    In 2000, in primavara, am avut o discutie, intre patru ochi, cu dl. Ion Iliescu, pret de cateva ceasuri. In mod poate neverosimil, judecand dupa reactiile ulterioare ale acestuia, povestite mie de altii, am ajuns la concluzia ca in acest om exista totusi un licar de umanitate. Si tocmai de aceea d-sa trebuie sa dea seama in fata poporului care il prenumara. La fel ca si dl. Iulian Vlad. Daca macar o clipa au sentimentul de responsabilitate fata de popor, fata de natiune, care le-a dat tot ce au, trebuie sa dea seama, sa iasa la raport. Adica, mai clar: sa spuna tot.
    Cat il priveste pe dl. Iulian Vlad, cufundat intr-o tacere tot atat de lunga cat un razboi celebru, pe d-sa nu il poate judeca, intr-adevar, pentru ce a facut si ce n-a facut ca sef al Securitatii, decat istoria. Poate si pe dl. Ion Iliescu, chiar daca a facut in nenumarate randuri dovada ca nu merita sa fie retinut de istorie.
    Cu ingaduinta dvs. voi reproduce aici, pe blog, integral, ultimul cuvant al dlui Iulian Vlad la al treilea proces al sau de dupa 1989. O fac din mai multe motive. Intai, ca sursa pe care am folosit-o – cartea dnei Angela Bacescu – este greu accesibila, fiind de acum 15 ani. Apoi fiindca textul aduce confirmarea a ceea ce am scris eu aici, pe blog. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, pentru ca fiecare sa aiba posibilitatea sa judece singur, neinfluentat de nimeni, nemanipulat, asupra rolului Securitatii in inlaturarea lui Nicolae Ceausescu.
    Cuvantul dlui Iulian Vlad il voi reproduce intr-o postare separata tocmai din ultimul motiv .
    Al dvs., Lector

    Desigur

  7. Lector Says:

    Dupa:
    Angela Bacescu, „Romania 1989/ Din nou in calea navalirilor barbare”, ed. Zamolxis, Cluj-Napoca, 1994, p. 39-48

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea I

    ” Domnule presedinte,
    Domnilor judecatori,

    Ma aflu in fata domniilor voastre, inaintea incheierii celui de-al treilea proces al meu.
    Dumneavoasta, ca magistrati si militari activi, infaptuiti un act profesional.
    Eu, ca fost soldat, traiesc o drama.
    Sunt acum inaintea pronuntarii unei noi hotarari, a unei noi sentinte. O astept cu incredere. Si spun aceasta, nu din oportunism sau pentru ca asa se obisnuieste sa se spuna in asemenea momente, ci pentru ca eu cred cu tarie, in adevar si dreptate. Adevar si dreptate care numai de la justitia romana trebuie sa vina.
    S-ar putea sa am o deziluzie. N-ar fi prima oara. In ultimul an si jumatate am trait incredibile deziluzii. Dar cred in inteligenta si spiritul de dreptate ale dumneavoastra, domnule presedinte.

    Sunt judecat in acest proces pentru o acuzatie grava.
    Asa insa, cum am declarat in prima zi de judecata, inca in preliminarii, apoi la interogatoriul judecatoresc, si dupa aceea, pe tot parcursul procesului, nu m-am considerat, nu ma consider si nu ma voi considera niciodata vinovat de savarsirea unei asemenea infractiuni.
    Nu am facut nimic impotriva poporului roman si a patriei mele, Romania, in toti cei 38 de ani, cat am servit-o ca militar.
    Consider ca mi-am slujit cu credinta si devotament tara.

    Am ascultat concluziile domnului colonel procuror. Nu am sa le comentez, dupa cum nu am sa fac nici o referire la dosar, in general si la actul de inculpare in special, care sunt asa cum sunt.
    Declar numai ca, ascultand concluziile acuzarii, nu stiu ce sa cred. Evident, nu am nimic cu domnul procuror. Dansul este acolo unde este, iar eu, aici, in boxa acuzatiilor. Stiu ca a fost un om si vreau sa cred ca va ramane astfel. Domnia sa reprezinta, desigur, o institutie, dar cu toate acestea nu inteleg cum este posibil sa sustina o acuzare, care nu se fundamenteaza pe nimic?!”
    (va urma)

  8. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a II-a

    „Instanta pe care o prezidati, domnule presedinte, dupa noua sedinte de judecata, dupa audierea a 36 de martori si dupa epuizarea tuturor celorlalte probe, care nu sustineau actul de trimitere in judecata, deci acuzarea a decis in octombrie 1990 restituirea dosarului la Directia Procuraturilor Militare, pentru completarea cercetarilor. Desigur ca instanta ar fi putut lua atunci si o alta hotarare. Si ar fi fost drept asa. Totusi, a dat un important semnal ca in acest dosar lucrurile nu sunt in regula.
    S-a dispus de catre instanta suprema, continuarea judecatii, cu dosarul asa cum se gasea.
    Au mai fost audiati alti 18 martori, deci in total 54 si au fost depuse cateva noi acte la dosar. S-au tinut, cu cea de astazi, inclusiv, 16 sedinte de judecata.

    Ce a rezultat? Nimic in plus – vorbind in sensul acuzarii – fata de ce fusese in octombrie 1990.
    Din totalul de 54 de martori audiati, majoritatea ai acuzarii, nici unul nu a declarat ca as fi dat ordin sa se reprime.
    Dimpotriva! Subliniez, dimpotriva!
    De asemenea, nici unul din actele de la dosar, ma refer la acele acte care sunt considerate ca mijloace de proba, nu aduce nici cea mai mica dovada in sensul acuzarii.

    Dar, intre timp, s-au clarificat multe lucruri importante. Unele au fost puse in evidenta si facute publice de catre presa, careia as dori sa-i aduc omagiul meu sincer.
    Cele mai multe si mai importante s-au clarificat in cadrul proceselor ce au avut loc – procesul membrilor C.P.Ex., procesul Sibiu, procesul Timisoara, procesul celor de la Alba Iulia, al celor patru ofiteri din escorta lui Ceausescu etc., etc.
    Ce a rezultat cu privire la acuzatiile grave care s-au adus unitatilor de securitate, unor cadre subalterne si mie personal? Nimic. Pentru ca nu au tras si nu au fost luate masuri de reprimare.
    S-au clarificat intre timp lucrurile cu mortii de la Buzau, de la Braila si din multe alte parti. Nu securitatea a fost cea care a tras.

    In mai bine de un an si jumatate de la evenimentele din decembrie 1989, au fost cercetate, intr-o forma sau alta, mii de cadre de securitate si au fost audiati mii si mii de oameni, cei mai multi, participanti directi si activi la evenimente, s-au studiat zeci de mii de acte, s-au facut nenumarate alte investigatii.
    Ce a rezultat cu privire la activitatea mea si a subunitatilor ce le aveam in subordine, vizavi de acuzatia ce mi se aduce? Nimic, domnule presedinte si domnilor judecatori! Ar fi fost cu putinta sa fi facut totusi ceva si in urma acestor cercetari atat de amanuntite si atat de indelungate, sa nu se fi putut descoperi nimic? Ar fi fost imposibil.

    Si, oare, faptul ca unitatile de securitate nu au tras si nu au actionat intr-un alt mod pentru reprimare, a fost intamplator? Nu! Categoric, nu! Ele au ascultat un ordin, o dispozitie pe care le-am dat-o. Si acest lucru l-au confirmat multi martori. Daca erau chemati toti sefii unitatilor centrale si toti sefii securitatilorjudetene sau macar cei pe care-i propusesem ca martori, din judetele unde au fost evenimente, ar fi confirmat cu totii acelasi lucru.

    In sfarsit, nu pot sa nu pun si intrebarea pe care si-au pus-o nenumarati oameni: ce s-ar fi intamplat in aceasta tara, daca ordinele si dispozitiile date de Ceausescu ar fi fost puse in aplicare de unitatile informativ-operative de securitate si de trupele de securitate?
    Si atunci, cum este cu putinta, in spiritul carei justitii si al carei morale, se sustine, in continuare, inculparea mea? Acest lucru nu-l inteleg si nu-l voi putea intelege niciodata!”
    (Va urma)

  9. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a III-a

    „In nenorocirea pe care o traiesc de peste un an si jumatate, de nenumarate ori mi-au venit in minte cuvintele unui mare filosof al antichitatii (Platon), care spunea: = Frumos lucru e adevarul si durabil, insa nu e acceptat usor =.

    Se stie ca pentru ceea ce nu facusem in noaptea de 16/17 decembrie 1989, Ceausescu m-a chemat in fata C.P.Ex., m-a facut tradator, a pus problema destituirii si trimiterii mele in fata plutonului de executie.
    In abstract vorbind, adica finalul nu era cel care a fost la 22 decembrie 1989, ce ar fi dispus Ceausescu cu mine pentru tot ce am facut in saptamana de la 17 la 22 decembrie pana la pranz, contrar ordinelor si dispozitiilor exprese, si pentru ce nu am facut si eram obligat sa fac, potrivit reglementarilor atunci in vigoare?
    Raspunsul este unul singur. As fi fost judecat tot de o instanta militara, desigur nu de dumneavoastra, iar pedeapsa era una, cea capitala. Si ar fi fost cu siguranta executata.”
    (va urma)

  10. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a IV-a

    „In acesta conditie – m-am intrebat si ma intreb – ce am facut eu impotriva revolutiei? Raspunsul, si la acesta intrebare, este tot unul singur: nu am facut NIMIC contra revolutiei. Dimpotriva, eu si unitatile din subordinea mea am ajutat revolutia atat inainte de 22 decembrie, cat si dupa aceasta data.
    Care dintre conducatorii departamentelor militare ale statului, care primisera ordin, in ziua de 17 decembrie, de reprimare a demonstrantilor, au mai facut ce am facut eu?
    – S-a primit ordin sa se traga, iar eu am ordonat ca, sub nici o forma sa nu se traga.
    – S-a primit ordin sa fie reprimati demonstrantii, iar eu am ordonat ca unitatile de securitate sa nu se implice in actiunile de strada.
    Putea spune cineva in 17 sau chiar in 21 decembrie ca a doua zi Ceausescu nu va mai fi? Cred ca oricine este cinstit cu el insusi va da un raspuns negativ la aceasta intrebare. De buna seama ca pentru cei care aveau posibilitatea sa faca o cat de sumara analiza a fenomenelor politice, era clar ca, dat fiind contextul politic general, Ceausescu nu va mai putea ramane mult timp la conducere. Cele mai importante servicii secrete de informatii si contrainformatii din lume prevedeau si ele caderea lui Ceausescu, dar nu mai devreme de primavara anului 1990. Cu toate acestea eu am dat atunci, in decembrie 1989, ordine contrare ordinelor date de Ceausescu si am luat masuri si am dat dispozitii contrare dispozitiilor legale atunci in vigoare. Astfel:
    – in seara zilei de 16 decembrie 1989 am dat ordin ca subunitatile trupelor de securitate, desemnate sa participe la restabilirea ordinii in Timisoara, sa plece in misiune fara arme si munitii. Au fost singurii militari care au fost scosi, in aceasta actiune fara arme;
    – tot in aceeasi seara am dat ordin sefului securitatii judetului Timis sa clarifice ce s-a intamplat acolo, exclusiv prin mijloacele muncii informativ-operative specifice, sa nu participe la evacuarea pastorului Tokes si sa nu implice unitatea in actiuni de strada;
    – grupa operativa trimisa la Timisoara, constituita din 5-6 ofiteri, cea mai redusa numeric si cu nivelul de reprezentare cel mai scazut, comparativ cu celelalte institutii centrale care au trimis acolo cadre si ramanand asa pana in 22 decembrie, au primit, la plecare, cele trei ordine cunoscute:
    1. sa vada care este, pe fond, situatia;
    2. ce amestec au strainii si strainatatea;
    3. sa ajute pe seful securitatii judetene in organizarea activitatii informativ-operative, daca este cazul. Cu aceste ordine au ramas pana la sfarsit, pana la 22 decembrie, cand au fost arestati;”
    (va urma)

  11. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a V-a

    „- in sedinta C.P.Ex. din 17 decembrie, se stie in ce moment am fost chemat si pentru ce anume. In nici un caz nu am fost chemat pentru a influenta sau contribui la luarea vreunei hotarari de reprimare.
    – Dealtfel, nici nu s-a luat, asa cum a rezultat din procesul C.P.Ex., o asemenea hotarare.
    – Chiar si acel… proces-verbal, pentru ca stenograma nu este, reconstituit din memorie (asa cum spunea intr-un interviu dat ziarului = Adevarul = din 7 iunie 1990 procurorul general de atunci), nu retine ca s-a adoptat vreo hotarare in acest sens. De fapt, ce hotarare mai trebuia luata cand la Timisoara, la ora respectiva, deja se tragea?
    – Eu am fost chemat la sedinta C.P.Ex. pentru a fi tras la raspundere, pentru ca nu dadusem ordin sa se traga in noaptea precedenta la Timisoara.
    – N-as dori sa fiu considerat lipsit de modestie, dar, dintre cei trei ministri pusi in cauza, cred ca am avut in acea sedinta, pozitia cea mai demna. Au confirmat-o toti martorii audiati.
    – In sedinta C.P.Ex., din punct de vedere formal, nu mi-am dat nici un acord, dupa ce ministrul Milea si ministrul Postelnicu au spus ce au spus fiecare, eu am pronuntat formula = Am inteles tovarase presedinte=. Si asta a fost tot.
    – Iar tot ce am facut dupa aceea a demonstrat ce am inteles prin acea formula.”
    (va urma)

  12. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a VI-a

    „-Cand m-am intors la minister, le-am spus ce aveam pe suflet si ce inteleg sa fac, la doi dintre loctiitorii mei. V-au declarat si ei, fiind chemati ca martori.
    – La sedinta cu sefii de unitati care a avut loc indata dupa aceea, nu am dat nici un ordin pentru a se intreprinde vreo masura de reprimare. Cred ca declaratiile martorilor audiati in aceasta problema sunt concludente.
    – Un singur martor din cei 8-10 audiati pe aceasta tema spune ca as fi ordonat sa dea ofiterilor pistoalele din dotare, pe care el, din proprie initiativa, le-a distribuit centralizat sefilor de servicii, cu dispozitia de a le inchide in fisetele lor. Nu am dat nici atunci, nici ulterior, nici unei unitati vreun asemenea ordin, desi Ceausescu ordonase acest lucru la Teleconferinta, ordin pe care il auzise si martorul care facea acea declaratie. Este, cred, necesar sa precizez ca niciodata intrarea intr-una din cele trei situatii sau in alarmare etc., nu se facea prin ordinul sefului D.S.S., ci prin ordinul ministrului: acest lucru se poate stabili cu cea mai mare exactitate.
    – Imediat dupa aceasta sedinta am ordonat comandantului trupelor de securitate, generalul Ghita, ca, deindata, sa transmita Comandamentului brigazii trupelor de securitate de la Timisoara sa nu traga si sa se asigure in cele mai bune conditii paza si securitatea obiectivelor de importanta deosebita, ce le aveau incredintate. Acest ordin l-am repetat in tot cursul saptamanii si mi s-a confirmat de cel in cauza ca se executa; de altfel, si generalul Ghita, si colonelul Bunoaica, comandantul brigazii de la Timisoara, au confirmat toate acestea prin declaratiile data in fata dumneavoastra;
    – Urmatorul ordin a fost cel pe care l-am dat generalului Macri, aflat la Timisoara, ca Securitatea, sub nici un motiv, sa nu traga si sa nu se implice in actiuni de strada. Si acest ordin l-am repetat ulterior, in toate convorbirile, telefonice pe care le-am avut cu generalul Macri, cu colonelul Sima sau cu colonelul Teodorescu. La randul lor, si ei mi-au raportat ca ordinul se executa intocmai. Dspre primirea acestor ordine si executarea lor, sunt la dosar declaratiile generalului Macri, ale colonelului Teodorescu, ale loctiitoruli sefului Securitatii Judetene si ale acestuia din urma, reconfirmate pentru a doua oara ieri, aici, in fata dumneavoastra.”
    (va urma)

  13. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a VII-a

    „- In ziua de 18 Decembrie, prin seful Directiei I, colonelul Ratiu, am dat ordin tuturor sefilor securitatii din toate judetele, ca indiferent de ce situatie se va crea in judetele lor, sa nu traga si sa nu ia nici o alta masura, neimplicandu-se in actiuni de strada, daca vor fi;
    – In aceeasi zi, 18 decembrie, am dat ordin sefului directiei de anchete sa puna in libertate toate persoanele care se aflau in arestul securitatii la data respectiva cu mandat de arestare.
    – In situatia care se crease in tara, fiind posibil ca in oricare judet sa se produca evenimente deosebite, ar fi trebuit, in calitatea pe care o aveam:
    – sa concep si sa iau masuri deosebite;
    – sa dau ordine in acest sens tuturor unitatilor de pe intreg cuprinsul tarii.
    Nimic din toate acestea n-am facut. Din contra, asa cum am mentionat, am dat ordin sa nu se implice in nici o actiune de strada si sub nici un motiv, fie chiar si extrem, sa nu se foloseasca armamentul si sa nu se traga.
    – N-am prezentat nici un fel de date si informatii despre persoanele importante, aflate in preocuparea organelor de securitate si, in general, n-am dat nici un fel de informatii.
    – In toate zilele cat Ceausescu a fost plecat in Iran, nu i-am trimis nici un raport si nu am avut cu el nici o convorbire telefonica. Nici dupa ce s-a intors in tara, eu nu m-am dus la el.
    – nu m-am implicat in conducerea nici unei actiuni, evitand angrenarea unitatilor de securitate.
    – in ziua de 21 Decembrie nu am participat la mitingul ce a avut loc, desi, prin natura obligatiilor de serviciu, trebuia sa fiu prezent.
    – fata de ceea ce s-a intamplat la miting, ca sef al DSS, ar fi trebuit sa iau masuri extraordinare, sa mobilizez la actiune toate unitatile centrale, sa dispun masuri cu caracter exceptional. Nimic din toate acestea nu am facut.”
    (va urma)

  14. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a VIII-a

    „Sunt cunoscute si probate in fata instantei actiunile intreprinse in dimineata de 22 Decembrie.
    – ordinul dat trupelor de securitate de a lasa intrarea libera in Piata Palatului, fara sa se traga macar un foc de avertisment
    – ordinul dat si unitatilor de trupe si Scolii de Ofiteri Baneasa de a se retrage in cazarmi
    – ordinul dat cadrelor Directiei a V-a si USLA de a permite accesul in sediul CC si sub nici un motiv sa nu se traga. Repet, ceea ce cred ca am declarat la vremea respectiva si eu, si unii din martori, ca, in ciuda ordinului dat de Ceausescu in drumul spre liftul care ducea la elicopter = Sa se traga! sa nu se permita intrarea in sediu! = – acest ordin nu a fost executat. A fost insa executat ordinul meu: = Sa nu se traga!” = Versiunea ca Ceausescu a fost scos din sediu cu elicopterul pentru a se trage este falsa. (De ce nu l-au arestat? De ce l-au lasat liber in sosea, cand il aveau in mana?). Tot cadre de securitate si militie au facut retinerea la Targoviste si l-au predat Armatei;
    – apoi ordinul pe care l-am dat in jurul orei 10,30 prin intermediul generalului Campeanu si transmis prin telex tuturor sefilor militiilor judetene de a nu actiona impotriva demonstrantilor, de a intra in contact cu conducatorii lor si de a se pune la dispozitia acestora
    – am reinnoit telefonic ordinul dat anterior sefilor securitatilor judetene, cu mentiunea de a se pune la dispozitia conducatorilor demonstrantilor.
    Toate aceste ordine le-am dat inainte de fuga lui Ceausescu.”
    (va urma)

  15. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a IX-a

    „Dupa plecarea lui cu elicopterul:
    – am luat legatura cu sefii inspectoratelor – si, unde nu i-am gasit pe ei, cu sefii securitatilor – si le-am reiterat ordinele date in cursul diminetii. Intrucat la un moment dat am fost solicitat de revolutionari in alte probleme, si cautat telefonic si prin radio de generalul Militaru, i-am cerut colonelului Nae sa continue transmiterea ordinului respectiv. Colonelul Nae, ca martor, va confirma;
    – am dat ordin generalului Ghita, comandantului trupelor de securitate, si colonelului Ratiu, care, fiind ofiter de serviciu pe minister, ma suplinea la conducerea ministerului, sa lase liber accesul la Televiziune si la Radio al manifestantilor si sa asigure securitatea releelor de transmisie si a altor puncte vulnerabile pentru ca aceste doua institutii sa-si desfasoare activitatea nestingherit;
    – colonelului Ratiu i-am ordonat sa mearga, in locul meu, la prima intalnire ce au avut-o la MApN, unii reprezentanti ai revolutionarilor cu cadre din conducerea fortelor armate;
    – am ordonat intarirea masurilor de paza si securitate la obiectivele de importanta deosebita, unde ar fi putut sa se produca actiuni diversioniste cu urmari incalculabile pentru tara, precum si luarea sub paza a unor obiective vitale (uzine de apa, fabrici de paine, etc…);
    – incepand de la orele 13,30-14,oo am intrat in subordinea noii puteri ce se constituia atunci. Am facut-o cu toata buna credinta, considerand ca sunt in serviciul poporului;”
    (va urma)

  16. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a X-a

    „- conform hotararii luate, am transmis ordinul de preluare a DSS, cu toate unitatile sale, in structura MApN, iar celelalte departamente sau unitati ale MI – militie, pompieri, penitenciare si altele – in subordinea aceluiasi minister. Concomitent, am dat ordine clare si precise cu privire la predarea imediata de catre toate unitatile de securitate din intreaga tara a armamentului, munitiei si a tuturor celorlalte mijloace de lupta tehnico-operative, a documentelor operative si a arhivei, unitatilor desemnate de MApN, iar efectivele DSS – ofiteri, subofiteri, maistri militari si militari in termen – sa execute numai ordinele ce le vor primi de la comandantii acelor unitati ale MApN in subordinea carora intra;
    – apoi, m-am adresat prin Radio si TV cu apelul cunoscut tuturor unitatilor de securitate si celorlalte unitati ale MI. Nu m-am dus la televiziune, cum mi-au reprosat unii. Puteam sa fiu printre cei dintai. Am considerat ca era infinit mai important ca, in situatia cu totul deosebita care se crease, sa dau ordinele strict necesare, sa vorbesc cu majoritatea comandantilor de unitati din tara si sa ma asigur ca ordinele pe care le-am dat au fost intelese si ca vor fi riguros executate.
    – mai departe, impreuna cu generalul Gusa, am condus operatiunile militare, pana in seara zilei de 23 Decembrie, din cladirea fostului CC si apoi, pana in ziua de 28 decembrie, din biroul ministrului sau al sefului Marelui Stat Major de la MApN.
    – In seara de 28 Decembrie si pana in ziua de 31 Decembrie, la pranz, cand am fost arestat, mi-am desfasurat activitatea in cadrul MI.
    Ce a urmat dupa arestare se stie. Practic securitatea a fost lichidata.”
    (va urma)

  17. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a XI-a

    „De ce am fost arestati – eu si loctiitorii mei si sefii unor unitati – s-au dat in fata acestei onorate instante explicatii de catre persoana cea mai avizata. Cred ca au fost pe deplin lamuritoare.
    De ce nu am fost lasati sa punem in aplicare proiectul planului pentru descoperirea teroristilor – este o alta problema. Sunt sigur ca va veni vremea cand si acest lucru va fi clarificat.”
    (va urma)

  18. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a XII-a

    „Facand aceasta sumara punctare a unora din actiunile desfasurate de mine in intervalele 16-21 si 22-31 Decembrie 1989 si raportandu-le la actele si declaratiile din dosar, care le confirma, la declaratiile date in instanta de toti martorii, nici una de inculpare, ma intreb: unde este infractiunea pentru care sunt invinuit?
    Cred ca, in numele adevarului si al dreptatii, acuzarea ar fi trebuit, macar in acest al doisprezecelea ceas, sa ceara achitarea mea. Dar n-a facut-o. Mai mult, a cerut condamnarea mea pentru complicitate la genocid. Incredibil!
    Daca intr-adevar exista dreptate, atuci ea trebuie infaptuita aici, pe pamant si nu in alta parte…”
    (va urma)

  19. Lector Says:

    „Cuvantul generalului-colonel IULIAN VLAD”

    partea a XIII-a

    „Atitudinea securitatii in timpul revolutiei s-a considerat si se mai considera a fi o cheie pentru multe enigme.
    Datele acumulate pana acum infirma diversiunea lansata in dupa amiaza zilei de 22 Decembrie 1989, devenita apoi legenda, potrivit careia, securitatea s-ar fi impotrivit inlaturarii lui Ceausescu.
    Acum, sintetizand ceea ce am spus, se stie ceea ce nu se stia atunci, si anume:
    – ca securitatea primise ordin sa nu se implice in reprimarea miscarilor anticeausiste;
    – ca, prin comportamentul ei, a incurajat tacit aceste miscari;
    – ca nu a executat ordinele lui Ceausescu de indata ce s-a declansat miscarea de la Timisoara;
    – ca nu l-a ajutat pe Ceausescu sa fuga ci, dimpotriva, l-a abandonat, iar apoi cadre ale securitatii si militiei l-au retinut si predat armatei;
    – ca in dupa amiaza zilei de 22 Decembrie 1989 unitatile securitatii au fost preluate de catre armata cu oameni, arme, munitii si cu toate mijloacele tehnico-operative si arhive;
    -ca securitatea nu s-a opus noii puteri, ci a sprijinit-o din primele momente.
    Din acest comportament al securitatii au decurs multe din echivocurile Revolutiei romane.
    Prin conduita respectiva s-au dejucat scenariile care se intersectau atunci in spatiul terestru si aerian al Romaniei. Caci aceste scenarii mizau pe implicarea fanatica a securitatii, pe implicarea ei in reprimarea revolutiei.
    Numai ca pozitia si actiunile noastre au fost contrare a ceea ce se concepuse si se urmarea sa se realizeze.
    A fost unul din putinele calcule fundamental gresite ale celor care au conceput si pus in aplicare acele scenarii. Ele au ignorat sau n-au cunoscut sentimentele reale fata de tara si popor ale celor care se gaseau atunci in serviciul securitatii statului – de la general la soldat. In ce ma priveste, tot ceea ce am facut, am facut gandindu-ma la popor si la tara. Pentru acest motiv, pot privi in fata oricui.

    Ma aflu, asa cum am spus, in fata unei noi hotarari pe care urmeaza sa o dati in acest proces.

    Peste un numar de ani, isi va da verdictul si istoria, care va fi scrisa fara ura si fara partinire, cu privire la evenimentele din Decembrie 1989 si la rolul pe care l-am avut si eu si institutia pe care o conduceam atunci, in acel moment de rascruce al destinelor tarii nastre. De aceea, va solicit un singur lucru: sentinta pe care o veti da dumneavoastra sa coincida cu verdictul istoriei, pentru a nu fi infirmata de aceasta”.
    SFARSIT

    • mariusmioc Says:

      Domnule Lector, mă întreb dacă prezentarea de către dv. a cuvîntării lui Iulian Vlad are legătură cu ceea ce scrie „Ziua” din 20 iunie 2009„se solicită rejudecarea cazului [lui Iulian Vlad – nota mea] şi revizuirea sentinţei care a dus la degradarea unui general care a contribuit definitoriu la salvarea ţării de ocupaţia militară rusească”. A fost deja acceptată de principiu revizuirea sau doar s-a depus o cerere în acest sens?

  20. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,
    Domnule Iulian Nastasache,

    Reproduc si ceea ce viceamiralul in rezerva Stefan Dinu noteaza in carea sa, citata mai sus, pentru ca tabloul sa fie complet:

    „Prin luna octombrie 1989, fostul meu omolog iugoslav, generalul-locotenent Goergio Iovici, l-a invitat pe atasatul militar roman la Belgrad, colonelul Manea Dumitru, pentru a-i face o informare cu unele probleme de un deosebit interes pentru tara noastra.
    Dupa ce si-a justificat initiativa, ca dovada a prieteniei traditionale si a obligatiilor de reciprocitate statornicite intre tarile noastre, generalul iugoslav a solicitat sa se comunice la Bucuresti despre existenta unor planuri care vizau rasturnarea regimului politic din Romania. Sursele din care proveneau informatiile nu ne erau dezvaluite. Totusi, ni s-a dat a intelege ca datele au fost obtinute din capitalele unor tari vecine ca Budapesta, Sofia si Moscova, unde el, personal, facuse recent o calatorie in circuit. Din contactele avute in cercurile militare si politico-militare din aceste tari rezulta ca, la o data foarte apropiata, in Romania urma sa aiba loc unele actiuni destabilizatoare.
    In decursul intrevederii, timp de peste o ora, omologul meu iugoslav a descris un adevarat scenariu al evenimentelor ce urmau sa aiba loc. Se mentiona faptul ca vor fi organizate, mai intai, patrunderea unor grupuri de indivizi pregatiti special care, sub acoperirea de turisti, veniti la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburari si panica in randul populatiei, indemnand la revolta si nesupunere fata de autoritatile romanesti. In planul descris se mentiona succesiunea evenimentelor in doua etape:
    – in prima etapa, se avea in vedere declansarea de agitatii si tulburari in orasele de granita a caror populatie, fiind neomogena si avand un mai larg acces la mediile de informare straine, era apreciata mai vulnerabila si, deci mai decisa sa inlature regimul politic din Romania;
    – in a doua etapa, se avea in vedere extinderea revoltelor in marile localitati din interiorul tarii. Autorii provocarilor contau, in primul rand, pe starea de nemultumire generalizata a societatii romanesti, ajunsa la limita, careia nu-i mai trebuia din afara decat un mic impuls pentru a declansa o revolta la nivel national.
    Dupa cum se stie, explozia s-a produs la Timisoara, iar dupa rusinoasa fuga a dictatorului, revolta s-a extins rapid in toate principalele orase ale tarii, scenariul amintit dovedindu-se a fi singura cale posibila in acea perioada pentru rasturnarea regimului dictatorial.
    Desi avizate, structurile MI si DSS n-au reactionat preventiv in nici un fel, probabil ca si ele isi doreau schimbarea, astfel ca explozia a avut loc la Timisoara, revolta populatiei declansandu-se intr-un oras de granita”.

    Dupa cum am aratat, asa s-a si intamplat, cu precizarea ca trebuie sa fim de-a dreptul handicapati mintal sa credem ca a venit o armata „invizibila” straina sa ne dea, nu-i asa, un impuls, iar DSS si DIM au stat spectatori. Armata „invizibila” a fost autohtona, iar „impulsul” a fost de ordin psihologic si emotional – mortii lasati pe strazi.
    Retineti, in orice caz, data la care probabil lui Ceausescu i s-a prezentat „pericolul” invaziei armatei „invizibile”: octombrie 1989.
    Cam asta a fost.
    Al dvs., Lector

  21. Iulian Nastasache Says:

    Eu din pacate nu cunosc – nu imi mai amintesc – probele in baza carora Iulian Vlad a fost condamnat. Ce am retinut de aici de pe blog, ar fi ca a fost vorba de retinerea ilegala a lui Dumitru Mazilu, ceea ce poate fi motiv de condamnare dar nu e suficient vizavi de acuzatiile de genocid la care face referire dl. Vlad mai sus si de asemenea nu ar avea mare relevanta vizazi de problematica implicarii Securitatii in Revolutie. Ar fi interesant daca s-ar posta aici o sinteza cu capetele de acuzare la adresa lui, pentru a vedea daca ceea ce a sustinut Vlad este intrutotul adevarat sau au existat alte elemente/ordine date in perioada aceea, pentru care Iulian Vlad a fost condamnat.
    Departe de a fi sustinatorul fostei Securitati, eu personal ma declar de acord cu cele expuse de dvs. mai sus, din ele reiesind, in buna masura, in special din depozitia d-lui Vlad, lucruri pe care le stiam partial inca din primii ani de dupa Revolutie, din teren (nu e adevarat ca aceste lucruri nu se stiau, cei care au facut investigatii atunci ajunsesera deja la aceasta concluzie, in urma declaratiilor luate imediat dupa evenimente unui numar mare de participanti; printre ei ma numar si eu, pentru zona Braila): ca Securitatea, cel putin in unele orase ale tarii, incepand cu data de 22 decembrie (pentru perioada dinainte nu ma pot pronunta) nu a desfasurat actiuni contrarevolutionare. Dar si aici exista unele aspecte de elucidat: daca nu cumva exista o linie secunda a securitatii, care a actionat totusi impotriva Revolutiei, la ordinul lui Vlad sau altfel. Fiindca cei carora el sustine ca le-a dat ordinul de non-combat erau cadre la vedere ale Securitatii; dar Securitatea nu insemna numai cadrele aflate la vedere. Aceasta chestiune mi s-a reliefat cu putin timp in urma, cand CNSAS-ul a dovedit ca unul dintre eroii-martiri ai Brailei a fost colaborator al Securitatii, el fiind ucis intr-un bloc de unde se spune ca trag teroristi. E un detaliu, dar diavolul se spune sa sta in detalii. De asemenea, au fost publicate unele informatii, daca nu ma insel si pe blogul lui Marius, dar mai sigur pe site-ul d-lui Hall, din care ar reiesi ca totusi Securitatea (cadrele la care face referire dl. Vlad) nu fusese pusa in totalitatea ei la dispozitia M.Ap.N dupa 22 Decembrie de ex. in Bucuresti, si nu se stie ce au facut respective cadre ‘in libertate’.
    Presunand totusi ca, in intregul ei, Securitatea nu a desfasurat actiuni impotriva Revolutiei, atat dupa 22 decembrie cat si inainte de 22 (cunoasterea exacta a ceea ce s-a intamplat la Timisoara si Bucuresti este absolut necesara pentru a intelege daca Securitatea chiar s-a restrat, asa cum sustine Iulian Vlad, lasand cale libera revolutionarilor in toate momentele Revolutiei), nu reiese de nicaieri pana in prezent, ca atitudinea Securitatii ar fi fost una activa, respectiv de initiere a schimbarii. Faptul ca s-a retras din calea manifestantilor, ca i-a blocat caile fizice de acces lui Ceausescu, ca s-a pus la dispozitia revolutionarilor, nu face, in opinia mea, decat sa confirme ca Securitatea s-a adaptat rapid unei situatii care o luase prin surprindere. Asa dedusesem si in primii ani de dupa 1989, iar de atunci pana azi nu au aparut elemente noi, dupa stiinta mea. Acele elemente (sunt adeptul probelor fizice, dar m-as multumi de data asta chiar si cu suficiente declaratii destul de detaliate tehnic pentru a fi verificate prin confruntare) care sa sustina un plan cat de firav de inlaturare a lui Ceausescu, fie el si cu proiectie pentru primavara anului 1990, plan din care sa faca parte masuri concrete si mai ales active (nu ‘daca se intampla ceva, stam la cutie’), inca lipsesc. Numai si numai daca ele ar apare, s-ar putea discuta despre o Securitate care ar fi urmarit sa il dea jos pe Ceausescu si, urmandu-si planul, ar fi declansat evenimentele. A refuza sa executi ordinul lui Ceausescu era o forma, dealtfel meritorie, de a sprijini Revolutia prin a nu (mai) face victime, dar nu inseamna si ca Iulian Vlad de exemplu dorea caderea lui Ceausescu. La nivelul acela, cu sistemul de informatii pe care il avea in spate, putea foarte bine sa insemne doar o masura de a-si pazi pielea intuind sau cunoscand – fara a avea vreun merit asupra a ceea se intampla – intorsatura pe care urmau sa o ia lucrurile. Daca un asemenea plan al Securitatii exista in mintea si fapta dommului Iulian Vlad, el este primul care ar trebui sa il aduca la cunostinta opiniei publice, impreuna cu dovezile necesare. Nu cunosc sa fi facut acest lucru; nu cunosc nici ca un alt cadru al Securitatii sa fi prezentat un astfel de plan (dar, repet, cu dovezi). Cred ca, dupa 20 de ani, nu mai e cazul sa spunem (nu noi, ci cei care ar putea vorbi/dovedi si n-o fac) ca ar fi necesar sa mai ascundem inca 20 de ani partea ‘invizibila’ din diverse considerente de securitate nationala caduce; decat daca se doreste intretinerea misterului.
    Subiectul este si astazi important, iar rolul Securitatii trebuie clarificat in cele mai mici detalii, tocmai din cauza faptului ca fosta Securitate e vazuta in prezent ca o pepiniera de prosperi oameni de afaceri, iar CNSAS deconspira pe banda rulanta emanati si revolutionari colaboratori ai fostei Securitati.
    Asisderea, in paralel cu rolul activ/pasiv al Securitatii trebuie clarificata si problema ‘emanarii’, existenta sau nu a unui plan in acest sens (comploturile impotriva lui Ceausescu dinainte de 1989 nu par sa aiba vreo legatura cu ce s-a intamplat in 1989), si daca intre cele doua planuri exista vreo legatura. Astfel am intelege mai bine si cum si de ce au murit oamenii la Revolutie, si cum am ajuns in situatia de acum, dominata de adevaruri ascunse si impostura.

  22. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dupa cum am spus, n-am nici o legatura cu dl. Iulian Vlad.
    Dar, dupa stiinta mea, problema revizuirilor de care vorbiti coace in mintile unora din cei condamnati in legatura cu evenimentele de acum 20 de ani, atat ca nu au curajul sa se intre in fondul dosarelor, fiindca trebuie sa spuna ceea ce am aratat eu aici. Unii au facut plangeri si pe la CEDO. Mai toti vor sa invoce chestiuni de ordin procedural.
    Nu cunosc demersul in ceea ce priveste revizuirea dlui Iulian Vlad, dar, daca l-a facut, nu poate fi decat un lucru pozitiv. Sentintele respective pot fi atacate din mai multe directii. Sunt si eu curios din ce directie ataca dl. Iulian Vlad sentinta care il priveste, desi banuiesc despre ce este vorba – este o chestiune pe care am abordat-o aici, pe blog, ceea ce ar intari informatia ca urmareste blogul. Dar chestiunea respectiva este mai complicata decat pare la prima vedere.
    Daca sentintele respective s-ar ataca din toate directiile, ar iesi un scandal monstruos.
    Sa mai asteptam.
    Asadar reproducerea Cuvantului dlui Iulian Vlad n-are nici o legatura cu posibila cerere a sa de revizuire, de care aud acum pentru prima data. De altfel, nici n-ar putea sa-i serveasca intr-o eventuala revizuire, date fiind conditiile de revizuire prevazute expres si limitativ in Codul de procedura penala.
    Al dvs., Lector

  23. Lector Says:

    Dle Iulian Nastasache,

    Dupa cum rezulta din text, Cuvantul este rostit in procesul in care dl. Iulian Vlad este acuzat de complicitate la genocid. Nici eu nu cunosc actele celor trei procese de care face la un moment dat vorbire dl. Iulian Vlad, dar stiu ca intr-unul a fost condamnat pentru arestarea ilegala a dlui Dumitru Mazilu – nu stiu daca in procesul la care se refera Cvantul, prin conexare, sau in altul, distinct. Trebuie vazuta sentinta, pe care n-o posed.
    In orice caz, Cuvantul se refera la acuzatia de complicitate la genocid, nu la arestarea ilegala a dlui Dumitru Mazilu.
    Asupra celorlalte considerente ale dvs., repet: trebuie aflate amanuntele – carei structuri stalale apartinea armata „invizibila” care a actionat la Timisoara, ce capi din DSS, Armata si P.C.R. au organizat inlaturarea, care a fost rolul fiecaruia, al fiecarei institutii. In orice caz, DSS trebuie considerat organizatorul, datorita pozitiei sale in stat si datorita functiei de supraveghere pe care si-a asumat-o in privinta derularii evenimentelor.
    Al dvs., Lector
    Al dvs., Lector

  24. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Cautand pe internet vad ca problema revizuirii in cazul dlui Iulian Vlad s-a pus si in „Ziua” din 16 decembrie 2008. Este posibil sa nu fie vorba despre o initiativa adlui Iulian Vlad, ci a asociatiei conduse de dl. Roncea – dar, desigur, trebuie verificat ori sa vina dl. Roncea ,aici, cu precizari.
    Al dvs., Lector

  25. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector, personal am rezerve ca Securitatea nu a tras.
    Iata doua episoade:
    1) la un momenta dat, candva intre 22-25 decembrie 1989, au aparut la TVRL doua personaje, Virgil Magureanu si lt.col. Stan Mihai (unul din adjunctii gen. Emil Macri la comanda Directiei a II-a a Securitatii; Macri fiind deja in arest la Timisoara). Ei bine, lt.col. Stan Mihai a apelat la toate cadrele Securitatii sa depuna armele. E stiut ca Iulian Vlad inca nu fusese arestat si aflu acum din Cuvantul ca, ca se afla inca la comanda Securitatii in timpul iesirii lt.col. Stan Mihai, on live, la TVRL. Sa nu fi stiut Iulian Vlad despre apelul lt.col. Stan Mihai la TVRL, ca doar Stan ramasese la comanda Diviziei a II-a a Securitatii, deci avea functie mare si aproape direct subordonat lui Iulian Vlad?
    2) In cotidianul „Adevarul”, intr-un interviu luat procurorului Dan Voinea, acesta a firmat ca in seara zilei de 23 decembrie 1989, Virgil Magureanu impreuna cu ofiteri inarmati de la Divizia a Ii-a a Securitatii s-au deplasat la TVRL dupa care Magureanu ar fi dispus sau lasat acolo pe securistii inarmati care au inceput sa traga in demonstranti.
    Iata ca cele doua episoade dezmint pretentiile dlui Iulian Vlad ca Securitatea nu a tras.

  26. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    In 1956, cadrele Securitatii ungare au fost implicate in reprimarea revolutionarilor de acolo. Cat au fost acestia din urma la putere a fost o veritabila vanatoare a cadrelor, cei prinsi fiind macelariti la propriu. Prof. Cristian Troncota vine cu informatia ca dl. Iulian Vlad a studiat personal, in vara lui 1989, in arhivele DSS, ce s-a intamplat in Ungaria. Unul din motivele pentru care dl. Iulian Vlad, poate chiar cel principal, a dat ordin sa nu traga nimeni de la Securitate a fost tocmai acesta: sa nu se intample cu cei de la Securitatea romana ce s-a intamplat cu cei de la Securitatea din Ungaria.

    In cartea sa de memorialistica, dl. Nicolae Mavru, fostul sef al sectiei Filaj si Investigatii a Securitatii Timis, arata ca oamenii din subordine, total „acoperiti” – nici colonelul Traian Sima nu ii cunostea -, nu au raspuns apelurilor prin mass-media sa se predea – ori sa iasa la suprafata – fiindca aveau dispozitie sa n-o faca decat la ordinul sefului lor, adica a dlui Mavru. Acesta din urma a trebuit sa fie, daca tin bine minte, scos din detentie si dus la un post de radio pentru a se adresa in sensul respectiv subalternilor sai. De principiu, ar fi si o prostie ca agentii „acoperiti” sa iasa la lumina in urma unor apeluri prin presa, de oriunde ar veni acele apeluri. Tot de principiu, orice agent, din orice serviciu secret din lume, nu executa decat ordinul sefului sau.
    Chiar daca, sa zicem, s-ar fi adresat dl. Iulian Vlad prin televizor cadrelor sa iasa la lumina, sa se predea etc., acestea tot n-ar fi facut-o daca fiecare nu primea ordin de la seful direct – daca dl. Iulian Vlad era constrans, santajat etc. sa declare la televizor ce declara, sa faca apel etc.? Serviciile secrete au reguli de autoaparare foarte stricte.

    Eu am incercat in postarile anterioare sa deslusesc inceputurile evenimentelor de la Timisoara, modul de organizare si de desfasurare a acestora pana la un anumit moment, cand lucrurile au inceput sa se amestece, iar apoi au luat o alta intorsatura decat cea gandita de dl. Iulian Vlad. Ceea ce s-a intamplat incepand cu 22 decembrie 1989 aproximativ ora 10.00, chiar incepand cu Sibiu, in 21 decembrie, constituie un alt capitol, distinct, al evenimentelor. Dupa cum am spus, evenimentele in ansamblul lor trebuie impartite in trei etape. Dl Iulian Vlad, in Cuvantul sau, face de altfel o astfel de distinctie, vorbind de doua perioade – pana in 21 decembrie, apoi incepand cu 22 decembrie. Cele trei etape nu se sbordoneaza aceleiasi conceptii privind desfasurarea evenimentelor.

    Cei care au stat la „cotitura” si au preluat ceea ce a inceput dl. Iulian Vlad aveau nevoie de Radio si Televiziune, ca sa execute un anumit plan – planul lor. Dupa ce au pus mana pe acestea, cu ajutorul cetatenilor, al Armatei, au inceput sa elimine, sa indeparteze cetatenii aflati pe-acolo, care, de-acum, ii incurcau. In acest sens trebuie intelese afirmatiile dlui Dan Voinea.
    Dar chiar din relatarea dlui Dan Voinea reiese ca respectivele cadre de Securitate au actionat, cum au actionat, nu din ordinul dlui Iulian Vlad, ci din ordinul dlui Virgil Magureanu. Se vede ca, din diverse motive, nu toate cadrele de Securitate au urmat ordinele stricte si repetate ale dlui Iulian Vlad de neimplicare in evenimente, mai ales dupa 22 decembrie, ora 12. In plus, dupa cum reiese si din Cuvant, cadrele de Securitate se aflau in 23 decembrie sub comanda altora – a celor de la MApN -, nu a dlui Iulian Vlad. In Departamentul Securitatii Statului (DSS), ierarhia era, la acea ora, pulverizata, lichidata. Dl Iulian Vlad nu mai detinea in 23 decembrie comanda DSS, care fusese integrat cu arme si bagaje in structurile Armatei.
    Poate, cand se va ivi ocazia, voi aborda mai in amanunt ceea ce s-a intamplat incepand cu 22 decembrie, precum si cazul Sibiu.
    Al dvs., Lector

  27. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Sa fiu mai clar: pe parcursul intregii zile de 22 decembrie 1989, dl. Iulian Vlad a tras progresiv obloanele pravaliei numita Securitate. Exprimarea este plastica, dar sugestiva.
    In paralel, pravalia a fost preluata progresiv – cu oameni, cu sedii, cu arhive etc. – de echipa care a tras lozul castigator, avand centrele de comanda la Televiziune si, respectiv, MApN.
    Ceea ce au facut cei doi generali – Stefan Gusa si, respectiv, Iulian Vlad – in sediul fostului C.C. al P.C.R., in 22 si, respectiv, 23 decembrie 1989, episod cunoscut sub denumirea „Noaptea generalilor”, merita o tratare separata. Concis spus, au coordonat, dintr-o parte, operatiunile unui razboi fictiv, inventat de cei care se aflau la celelalte capete ale firelor telefonice. In lumea reala, cei care si-au subordonat Securitatea, care au inventat razboiul fictiv de care vorbesc mai sus, incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989,au inceput sa foloseasca institutia pentru a-si pune in aplicare planul de acaparare a puterii.
    In 23 decembrie, chiar mai devreme, repet: Securitaatea, cu tot ce insemna ea, se afla sub comanda „emanatilor”. Ea a fost folosita de acestia in fel si chip – mai precis, oamenii ei au fost folositi in fel si chip de „emanati”. Pana cand a fost arestat, la finele lui decembrie, dl. Iulian Vlad n-a facut altceva decat sa predea, din punct de vedere administrativ, institutia dlui Virgil Magureanu.
    Asadar, din 22 decembrie 1989, de la o ora pe care mi-e greu s-o precizez acum, Securitatea nu mai era, pe linia comenzii, Securitatea de dinainte. Oamenii erau aceeasi, dar comandantul, altul.
    Al dvs., Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Observ ca ceea ce spuneti dumneavoastra in aceste doua ultime comentarii, pe care mi-ati facut onoarea sa mi le adresati, nu se potrivesc cu precizarile facute de catre Iulian Vlad in Cuvantul.
      Va rog sa aveti amabilitatea sa priviti peste precizarile facute de Iulian Vlad in partea a X-a a Cuvantului, reprodus de catre domnia voastra, si sa observati ca chiar daca intregul DSS a intrat sub umbrela armatei, dl Iulian Vlad impreuna cu Stefan Gusa au continuat sa conduca operatiunile militare „pana in ziua de 28 decembrie”.
      Reproduc precizarea incriminatorie din cuvantul dlui Iulian Vlad:
      „mai departe, impreuna cu generalul Gusa, am condus operatiunile militare, pana in seara zilei de 23 Decembrie, din cladirea fostului CC si apoi, pana in ziua de 28 decembrie, din biroul ministrului sau al sefului Marelui Stat Major de la MApN”

      Da, sunt de acord cu dvs ca incepand cu data de 22 decembrie intregul DSS a fost folosit de „noua putere” dar cu stiinta si binecuvantarea si a dlui Iulian Vlad care, dupa cum a precizat la proces, a condus operatiunile militare, impreuna cu Stefan Gusa, repet si-l citez din nou pe dl Vlad „pana in ziua de 28 decembrie”.

      Dan Danescu

  28. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Observatia dvs. este corecta. Aceasta afirmatie a dlui Iulian Vlad merita maxima atentie – intr-adevar, despre ce fel de operatiuni militare poate fi vorba in intervalul 23-28 decembrie?
    Pe moment n-am raspuns la aceasta intrebare.
    Al dvs., Lector

  29. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Va mai semnalez o alta zicere publica a dlui Iulian Vlad, adusa la cunostinta publica chiar de catre fostul sef de cabinet al dlui Vlad, Aurel Rogojan la data de 13 februarie 2008.
    Conform lui Rogojan, Iulian Vlad ar fi arfirmat, citez:

    „cineva doreste intradevar sa putrezesc in aceiasi celula cu Ion Iliescu”.

    Afirmatia publica a dlui Iulian Vlad a aparut in timpul cercetarilor procurorului Dan Voinea – cercetari in timpul carora „s-a incercat sa i se ia depozitii in defavoarea celei mai importante personalitati politice cercetate in dosarele evenimentelor din decembrie 1989”, a sustinut Rogojan.

    Intrebarea e, atat de mult l-a speriat posibilitatea de a „putrezi in aceeasi celula cu Iliescu” incat iulian Vlad si-a strigat disperarea in public? Trebuie sa recunoastem ca reactia dlui Vlad a fost atipica.
    Nu cumva procurorul Dan Voinea a gasit suficiente dovezi pentru a-l face pe Iulian Vlad sa „putrezeasca in aceeasi celula cu Ion Iliescu”? Sincer, nu as fi surprins daca aceasta ipoteza s-ar dovedi a fi adevarata, pentru ca chiar Iulian Vlad a depus marturie „ca securitatea nu s-a opus noii puteri, ci a sprijinit-o din primele momente”.

    Dvs ce parere aveti?

    Va rog sa vedeti link-ul:
    http://victor-roncea.blogspot.com/2008/02/cine-vrea-sa-l-omoare-pe-generalul.html

    Dan Danescu

  30. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Observatiile dvs. vin sa confirme o concluzie la care am ajuns de ceva timp: cand urmaresti sa demonstrezi ceva, n-ai ochi pentru altceva!
    Observatia dvs. se poate dovedi cu adevarat cutemuratoare. Caci, in ipoteza in care „noua putere” este autoarea diversiunii denumita „teroristii”, putem presupune cu temei ca Securitatea a participat la diversiune. Totusi, sa nu tragem concluzii pripite – poate dl. Iulian Vlad s-a referit la ideea de putere statala. Trebuie, in orice caz, elucidata activitatea dlui Iulian Vlad de dupa 22 decembrie 1989, despre care ne spune ca s-a desfasurat, pana in 28 decembrie 1989, fie in cabinetul sefului M.St.M., fie in cabinetul ministrului (Apararii).La un moment dat, dl. Iulian Vlad a declarat intr-unul dintre procesele domniei sale ca stie cine sunt „teroristii” si ca daca instanta socoteste de cuviinta, poate sa faca un raport. Sedinta de judecata a fost suspendata, iar la reluare nu s-a mai pomenit nimic despre subiect.
    Dar poate ca, pana la urma, tara s-a confruntat cu un pericol armat extern, despre existenta caruia noi nu stim nimic si care a necesitat o serie de operatiuni militare, la desfasurarea carora dl. Iulian Vlad a participat, dupa cum se exprima, in cele doua cabinete. Este o supozitie a carei cercetare trebuie adancita.
    Sa vedem ce surprize ne mai asteapta.

    Cat priveste afirmatia dlui Iulian Vlad, citata de dvs. si preluata de pe blogul dlui Victor Roncea, iar, lucrurile se prezinta confuz. Cine poate dori ca dl. Iulian Vlad sa putrezeasca alaturi de dl. Ion Iliescu? Chiar dl. Iliescu? Dl. Victor Atanasie Stanculescu? KGB-ul in noua formula?
    Putem presupune asa: dl. Iulian Vlad urmareste sa-l infunde pe dl. Ion Iliescu. Acesta din urma ii transmite ca daca are de gand sa-l infunde, atunci il va trage in puscarie dupa sine. In orice caz, aparitia dlui Iulian Vlad alaturi de Presedintele in exercitiu al Romaniei, pe podium, spune foarte multe.
    Si in acest caz propun sa mai asteptam – deja s-au adunat prea multe ipoteze.
    Perioada de dupa 22 decembrie 1989 incepand cu ora 9,30, ora aproximativa a mortii ministrului Vasile Milea, este cea mai nebuloasa din toata perioada evenimentelor. Dar sunt convins ca timpul, eforturile noastre comune, vor face lumina, chiar si cu bruma de informatii de care dispunem.
    Al dvs., Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Dumneavoastra afirmati, va citez:

      „La un moment dat, dl. Iulian Vlad a declarat intr-unul dintre procesele domniei sale ca stie cine sunt “teroristii” si ca daca instanta socoteste de cuviinta, poate sa faca un raport. Sedinta de judecata a fost suspendata, iar la reluare nu s-a mai pomenit nimic despre subiect.”

      Dupa care faceti urmatoarea supozitie, din nou va citez:

      „Dar poate ca, pana la urma, tara s-a confruntat cu un pericol armat extern, despre existenta caruia noi nu stim nimic si care a necesitat o serie de operatiuni militare, la desfasurarea carora dl. Iulian Vlad a participat, dupa cum se exprima, in cele doua cabinete.”

      Va rog sa observati in Cuvantul dlui Iulian Vlad, partea XI-a, unde domnia sa afirma ca a fost doar de un proiect de plan pentru descoperirea „teroristilor” si NU ca ar fi stiut cine sunt „teroristii”. Iata si textul auto-interogativ din Cuvantul lui Iulian Vlad, repet, partea a XI-a:

      „De ce nu am fost lasati sa punem in aplicare proiectul planului pentru descoperirea teroristilor – este o alta problema.”

      Ingaduiti-mi, va rog, sa fac si eu o supozitie: daca se dovedeste ca Iulian Vlad ar fi zis ca stie cine sunt „teroristii” si iata, cu alta ocazie, spune ar fi fost vorba de altceva, un „proiect de plan”, atunci cu siguranta Iulian Vlad are o mare problema cu sinceritatea.

      Si pentru a verifica daca Iulian Vlad are intradevar o problema cu sinceritatea, va rog pe dumneavoasta, domnule Lector, sa faceti dovada ca Iulian Vlad a afirmat ca stie cine sunt „teroristii”.

      Al dvs., Dan Danescu

  31. Iulian Nastasache Says:

    Exprimarea lui Iulian Vlad dupa parerea mea nu a fost atipica, ci riscanta. A afirma exact “cineva doreste intradevar sa putrezesc in aceiasi celula cu Ion Iliescu” inseamna a minti sofisticat. Oamenii astia nu sunt in stare sa priveasca pe cineva in ochi fara a bate opropouri si a vorbi in subintelesuri, desi sunt lideri ai unor structuri de informatii? Trebuia sa spuna direct si raspicat cine crede el ca ii este dusman, nominalizandu-l. Nu-s psiholog sau psihiatru, dar intrebati-l pe unul de specialitate; daca un specialist spune ca Iulian Vlad a fost sincer, ma declar prost dovedit. Macar voi sti ca Vlad e dovedit sincer.

  32. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Cele doua afirmatii ale dlui Iulian Vlad nu sunt contradictorii.
    Cat priveste sursa din care am citat, pe moment trebuie sa arat ca in ultimele 3 luni am parcurs un numar apreciabil de materiale, fie tiparite, fie postate pe internet. Afirmatia mi-a atras atentia nu atat datorita continutului ei, cat datorita felului cazon sub care a fost formulata – ca dl. Iulian Vlad poate sa faca raport, daca instanta cere. Aseara am cautat in fuga in cartile dlor Filip Teodorescu, Niculae Mavru, Radu Tinu. N-am gasit-o. Nu voi abandona cautarea si, imediat ce voi identifica sursa, va voi informa.
    Dar solicitarea dvs. este mai mult decat binevenita pentru discutie, pentru evitarea oricaror afirmatii neacoperite, mai ales ca, incepand cu 22 decembrie 1989, ne-am confruntat cu o intoxicare informationala profesionista. Lasand la o parte faptul ca o parte din cei implicati au fost, prin natura meseriei, profesionisti in acest domeniu, cum nu sunt eu.
    Al dvs., Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Apreciez si va multumesc pentru relativa rapiditate cu care raspundeti, nu numai mie, dar si celorlalti corespondenti ai acestui blog.

      „Cele doua afirmatii ale dlui Iulian Vlad nu sunt contradictorii”, spuneti dumneavoastra.

      E dreptul dvs de a va ante-pronunta. Eu imi rezerv dreptul emiterii unei pareri categorice doar dupa ce voi vedea si cealalta afirmatie exacta a dlui Iulian Vlad provenita dintr-o sursa cu trimitere precisa la Cuvantul dlui Vlad la acel proces.

      „Dar solicitarea dvs. este mai mult decat binevenita pentru discutie, pentru evitarea oricaror afirmatii neacoperite, mai ales ca, incepand cu 22 decembrie 1989, ne-am confruntat cu o intoxicare informationala profesionista”

      Va multumesc, inca odata, pentru apreciere.
      Ma simt incurajat de aprecierile dumneavoastra si de aceea va mai solicit sa reflectati si asupra scopului interventiilor dvs. pe acest blog – scop propus si apoi declarat demonstrat, dupa afisarea Cuvantului – cu privire la Iulian Vlad. Cat priveste alegerea pseudonumelui „Lector” … nu ma pronunt, deocamdata.

      „Lasand la o parte faptul ca o parte din cei implicati au fost, prin natura meseriei, profesionisti in acest domeniu”

      Mie mi s-ar parea destul de logic sa-l identific pe Iulian Vlad ca pe cel mai de seama intoxicator, nu numai „prin natura meseriei” dar in special prin „implicatiile” lui din pozitia de varf detinuta.

      Al dvs., Dan Danescu

  33. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Nu pot sa fiu decat de acord cu concluzia dvs. din finalul textui dvs. de mai sus.

    Cat priveste alegerea pseudonimului – „Lector” -, m-ati provocat, intr-adevar. Haideti sa vedem – se suprapun ratiunile mele cu cele avute in vedere de dvs.?
    Al dvs., Lector

  34. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,
    Domnule Iulian Nastasache,

    Despre ce a facut, cel putin in 23 decembrie 1989, dl. Iulian Vlad ne povesteste fostul sef al USLA, col. Gheorghe Ardeleanu: „N-am stiut de dumnealui nimic pana in jurul orei 19,30, cand mi-a dat telefon de la MApN, spunandu-mi ca sunt chemat din ordinul generalului Militaru la MApN. Cand am ajuns la MApN, mi-am dat seama ca generalul Iulian Vlad nu avea acolo nici un rol, am realizat ca fusese anchetat, era retinut si pot sa cred ca mi-a transmis ordinul generalului Militaru sub presiune”
    Sursa: Angela Bacescu, op. cit., p.129

    Precum se vede, lucram cu marturii ale unor oameni specialisti in diversiune si intoxicare. N-avem ce sa facem!
    Al dvs., Lector

  35. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Dupa umila mea parere, prin alegerea pseudonimului – „Lector” – dvs. ati fost primul care a provocat, raspunzand autorului articolului de mai sus. Si chiar destul de agresiv si sfidator, avand in vedere ca ati intrat pe acest blog cu un bagaj de cercetare de, va citez, „exact trei luni de zile, zi de zi” si cu un rationament deja confirmat de trei personaje, ma rog, doua personaje „de prim rang” si al treilea expert/cunoscator de evenimente secrete, va citez:
    „Rationamentele pe care le-am dezvaluit aici, pe blog, fie si sumar, mi-au fost confirmate in mod direct de doua personaje de prim rang in conexiune cu evenimentele, precum si indirect de un al treilea, cunoscator al secretelor evenimentelor”.

    Sigur, chiar la a doua interventie a domniei voastre v-ati „intarit” statutul de „Lector” afisand siguranta ca Iulian Vlad citeste acest blog, ca-i puteti furniza raspunsul dvs, in mod personal, ca i-ati putea transmite ceva care l-ar putea interesa si la care stiti ca tine si ca daca Iulian Vlad doreste sa va contacteze, stie el cum s-o faca.
    Va citez:
    „Daca dl. Iulian Vlad tine, ii pot spune care este raspunsul meu in mod personal. Dupa cum am spus, stiu ca dsa urmareste acest blog – stiu de la una din persoanele pe care le-am nominalizat pe blog de-a lungul timpului. Si as putea sa-i spun ceva care il intereseaza, la care tine. Stie cum sa ma gaseasca.” WOW! Tare! Tare de tot!

    Acum sincer, nu credeti a fost cam putin pentru a va putea imagina si decide ca sunteti indreptatit la un asa pseudonim – „Lector” – si din pozitia caruia sa puteti da lectii si oferi demonstratii cu pretentii de adevaruri?

    Adevarat, pentru a soca si impresiona si mai tare, atat colegii de dialog dar si cititorii acestui blog, in a sasea interventie a domniei voastre v-ati aruncat in joc si „cartea de vizita”, adevarata sau falsa, nu conteaza, citez:
    „In ultimii 20 de ani am activat in presa, in calitate de colaborator al unor ziare si reviste, al unor posturi tv., de director al unor publicatii.
    Am scris o serie de carti, privind domenii diverse.
    Toate aceste elemente, impreuna cu altele, pot conduce la identificarea identitatii mele, dar nu ea este importanta in chestiunea care ne intereseaza – intereseaza daca rationamentele mele sunt corecte sau nu. Si poate ca a fost mai bine asa – sa-mi ascund identitatea sub un pseudonim -, pentru ca receptarea, analiza rationamentelor mele, critica adusa lor sa nu fie in nici un fel influentate de personalitatea mea, cu bune si cu rele.”

    In sfarsit, dupa o lunga si agonizanta „lupta'” cu co-epistolarii acestui blog, ati trecut la „asaltul” final, afisand textul Cuvantarii lui Iulian Vlad – text pe care ati pretins ca ar confirma ceea ce scriati domnia voastra, citez:
    „Cu ingaduinta dvs. voi reproduce aici, pe blog, integral, ultimul cuvant al dlui Iulian Vlad la al treilea proces al sau de dupa 1989. O fac din mai multe motive. Intai, ca sursa pe care am folosit-o – cartea dnei Angela Bacescu – este greu accesibila, fiind de acum 15 ani. Apoi fiindca textul aduce confirmarea a ceea ce am scris eu aici, pe blog. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, pentru ca fiecare sa aiba posibilitatea sa judece singur, neinfluentat de nimeni, nemanipulat, asupra rolului Securitatii in inlaturarea lui Nicolae Ceausescu.”

    Fapt e ca textul cuvantarii lui Iulian Vlad nu numai ca nu confirma cele scrise de dvs pe acest blog dar este si foarte departe de a face lumina asupra rolului Securitatii in timpul evenimentelor din decembrie. Lucru confirmat si de dvs., citez:
    „Observatiile dvs. vin sa confirme o concluzie la care am ajuns de ceva timp: cand urmaresti sa demonstrezi ceva, n-ai ochi pentru altceva!
    Observatia dvs. se poate dovedi cu adevarat cutemuratoare. Caci, in ipoteza in care “noua putere” este autoarea diversiunii denumita “teroristii”, putem presupune cu temei ca Securitatea a participat la diversiune”

    In sensul celor zise mai sus, cum puteti justifica alesul pseudonim – „Lector”, cu „L” mare – pe care vi l-ati atribuit? Si de ce va mai considerati „provocat” de mine cu privire la pseudonimul ales?

    Eu cred ca ati comis o eroare fundamentala alegandu-va pseudonimul „Lector” si mizand pe cartea impresionismului.

    Al dvs., Dan Danescu

  36. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Am citit cu atentie textul dvs. Voi reveni.
    Al dvs., Lector

  37. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Umberto Eco, in a sa „Lector in fabula”, face, referindu-se la texte, distinctie intre „utilizare”, respectiv „interpretare”. Pe cand dvs. si, partial, dl. Marius Mioc, utilizati textele, eu ma stradui sa le si interpretez.
    Acesta este sensul cuvantului „lector” – sa si utilizeze, sa si interpreteze. Mostenind acest sens, ierarhia universitara de oriunde da uneia din functiile care o caracterizeaza denumirea de „lector”. Lectorul universitar este asadar chemat sa ia textul conferentiarului – deci sa-l utilizeze -, apoi sa-l interpreteze, in cadrul orelor sale cu auditorii.
    Iata asadar ca „lectorul” nu da lectii – mai degraba ia lectii, auzind si interpretarile altora. Dar tendinta naturala a omului este de a da lectii, tendinta de care dvs. nu sunteti scutit – Deh! Doar si dvs. sunteti om!
    Ati inteles, cred, acum, in ce a constat provocarea pe care mi-ati lansat-o.

    Vastul prin dimensiuni – si, in acelasi timp, saracul prin densitatea informationala – material bibliografic pe care il avem la indemana despre evenimentele de acum 20 de ani trebuie, in etapa atuala, utilizat numai pentru confirmarea ori infirmarea uneia sau alteia dintre ipotezele pe care ne hazardam sa le facem cu privire la evenimente. Dar, desigur, pentru a formula sentinte – ca a fost asa si nu altfel – nu este suficienta doar o operatie de verificare a conformitatii – mai este nevoie de inca ceva, ce tine de metoda.
    Evident, nu mi-am propus sa dau sentinte, ci sa gasesc schema, repet, LOGICA dupa care s-au desfasurat – ori trebuiau sa se desfasoare – evenimentele. Cu alte cuvinte, am pornit de la intuitie spre verificare, nu invers. Cand am descoperit schema logica nu stiam mai nimic despre ce s-a intamplat la Timisoara, despre evenimentele anterioare. A urmat apoi verificarea cu o serie de informatii oferite de bibiliografie, care au confirmat schema descoperita.
    Tot ca o – de ce nu? – tara a omului, am cautat – si am obtinut – confirmarea directa a doi dintre oamenii implicati in evenimente. Verificarea suplimentara nu strica niciodata. Dar metoda aleasa de mine, pentru ca, prin rezultatul ei, sa fie mai presus de orice dubiu, nu are nevoie de verificari. E un secret pe care va doresc sa-l descoperiti si dvs.

    Am adus la cunostinta dlui Marius Mioc cele cateva elemente de ordin biografic pentru a spulbera suspiciunea d-sale ca sunt implicat in vreun fel intr-un eventual proces de reabilitare a dlui Iulian Vlad, de la care insa nu m-as da in laturi in ceea ce priveste sustinerea demersului. Un astfel de proces nu poate sa fie decat benefic pentru noi toti, animati de dorinta irepresibila de a cunoaste adevarul. Altfel, n-am nici o motivatie speciala.
    Daca va face placere, socotiti-ma vidanjorul care, pe 16 decembrie 1989, trecand cu utilajul specific prin fata casei parohiale din str. Timotei Cipariu nr. 1, Timisoara, era sa dea peste cap planurile CIA, KGB, DSS de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu. Ce s-ar fi intamplat daca omul mai trecea o data pe-acolo? Niet revolutie, niet „emenati”, niet certificate, niet internet s.a.m.d. Ar fi fugit toti enoriasii, toti securistii, toate „agenturili” mai abitir ca in fata tancurilor! In loc de „emanati” ar fi ramas in memoria oamenilor – si enoriasi, si securisti, si „sindicalisti” si bagatori de seama – emanatia grea a reziduurilor noastre biologice, confirmand asocierea dialectica pe care a facut-o candva unul din ganditorii nostri de seama – Petre Tutea – dintre aceste produse si revolutii. Caci ce a iesit din ceea ce s-a numit timp de 20 de ani „revolutie”, decat o mare mizerie – mizeria minciunii, mizeria imposturii, mizeria manipularii, mizeria dezumanizarii?

    Stiu ca dl. Iulian Vlad urmareste acest blog de la un fost subaltern al domniei sale. Am devoalat acest fapt in context.

    In Cuvantul pe care l-am reprodus, dl. Iulian Vlad spune: „Eu, ca fost soldat, traiesc o drama”. Nu-i vorba asadar de o drama apartinand omului, ci fostului soldat. Un soldat are misiunea fundamentala de a ne apara pe noi toti, valorile noastre private, comune, de ordin national. Nu putem ramane indiferenti la drama soldatului – trebuie sa-i aflam cauza si, daca, este provocata neindreptatit, sa ne straduim s-o eliminam. Asta caut eu – sa descopar ce a generat drama si, daca este consecinta unei nedreptati, sa ma stradui s-o elimin. Si lucrul acesta nu il priveste numai pe dl. Iulian Vlad, ci pe toti militarii condamnati si degradati in legatura cu evenimentele de acum 20 de ani, fie ca provin de la MApN, fie de la DSS.
    Dar, mai general, nu trebuie sa fim indiferenti la drama pe care o traieste un om. Aceasta este – ori trebuie sa fie – trasatura fundamentala a omului.

    Lupta de orice fel trebuie sa aiba un scop, de principiu apararea unor valori. Eu nu ma lupt aici, pe blog, cu nimeni, inclusiv cu dvs., care, ca si mine, sunteti animat de descoperirea adevarului. Este o prezumtie de la care trebuie sa pornim in mod obligatoriu – altfel, ne irosim energia in dispute de orgolii. Iar daca duc intr-adevar o lupta, ea nu este decat cu mine insumi.

    Cuvantul dlui Iulian Vlad confirma intrutotul schema intuita de mine. In acest sens va invit nu numai sa utilizati textul, ci sa-l si interpretati. Refomulat, un principiu dupa care se poate descoperi adevarul este acesta: Ceea ce se vede/Se vede prin ceea ce nu se vede. Nu priviti asadar doar cu ochii biologici, ci si cu cei ai intuitiei. Poate, ca un gest de bunovoita, va voi oferi candva o serie de chei.

    Ca orice om, savarsesc si eu o serie de erori fundamentale – de exemplu, ca nu-mi reprim impulsul de a raspunde unor provocari de genul celei pe care ati lansat-o in contra mea. Important este, in contextul general al blogului, sa nu comit erori de rationament. Si am bucuria sa constat, chiar aici, pe blog, ca nu pot fi trecute in contul meu prea multe astfel de erori – ma refer la aprecierea explicita a dlui Iulian Nastasache, caruia ii multumesc cu aceasta ocazie, daca n-am facut-o pana acum.

    Nu caut sa impresionez pe nimeni. Sunteti liber sa credeti ce doriti – ca, de pilda, sunt vidanjorul de care am vorbit mai sus. Voi reflecta cu cea mai mare seriozitate asupra – iata! – ideii de a schimba pseudonimul „Lector” in „Vidanjorul”.
    In orice caz, se impune, dupa 20 de ani, o curatenie in aceasta zona de care ne ocupam, dupa puterile noastre, cu totii. Fara alt interes insa decat aflarea adevarului.
    „Frumos lucru e adevarul si durabil, insa nu e acceptat usor”. Asa-i! Si de aceea este durabil Platon – ca a reusit sa se ridice deasupra evenimentelor, descoperind cateva din principiile fundamentale ale lumii in care traim. Or, toate aceste principii nu le-a descoperit decat cu ajutorul intuitiei, inclusiv principiul enuntat mai sus, preluat din Cuvantul dlui Iulian Vlad.

    Nu vad nici o incompatibilitate in demersul meu de a scrie pe acest blog – ar fi trebuit sa cercetez 30 de ani? Dupa o asemenea cercetare iesi complet epuizat, prizonier al amanuntelor care pot sa duca oriunde. Ti-a iesit?! Gata – treci mai departe, la alta tema! Si am destule in portofoliu!

    Tonul distant – mai precis spus, neimplicat emotional – si protocolar, la obiect, pe care il abordez in corespondentele mele il percepeti agresiv si sfidator. Va asigur, atat pe dvs., pe gazda noastra, cat si pe toti cititorii si corespondentii blogului de fata de toata pretuirea mea. Nu imi cereti insa sa fac aici literatura – nu este locul si nici nu caut cu orice pret sa fiu bagat in seama. Aveti libertatea sa sariti peste textele mele.
    Al dvs., Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Am citit cu multa atentie textul dumneavoastra. Voi reveni.

      Al dvs., Dan Danescu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Lector,
      Episodul cu vidanjorul care a trecut prin zonă şi a lăsat urme urît mirositoare l-aţi luat, mi se pare, dintr-o carte a lui Alex Stoenescu (n-am vreme acum să verific exact de unde). În calitate de persoană care a fost în 16 decembrie 1989 lîngă casa lui Tokes vă mărturisesc că nu-mi amintesc de nici o maşină a vidanjorilor şi de nici o băltoacă urît mirositoare în zonă. Sigur, nu se pot trage concluzii definitive pe temeiul lucrurilor de care-mi amintesc eu – acea vidanjă putea să fi trecut anterior venirii mele în acea zonă, poate nu-mi amintesc exact. Oricum, înaintea lui Stoenescu nimeni n-a pomenit de vidanja respectivă. De aceea, cred că vă grăbiţi să catalogaţi episodul cu vidanja printre faptele certe ale revoluţiei române, chiar dacă aţi găsit referinţă bibliografică.
      Eu am comentat cărţile lui Stoenescu, dar nu m-am legat de episodul cu vidanja fiindcă l-am considerat prea mărunt.
      Ceea ce vreau să vă atrag atenţia este că la un subiect precum e revoluţia din 1989, unde au existat şi există interese de falsificare a istoriei (zic eu, în primul rînd din partea celor vinovaţi de vărsarea de sînge din acea perioadă), este riscant să consideri ca fapte stabilite toate faptele despre care există referinţe bibliografice.

  38. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Dupa cum am invederat in rapsunsul anterior, aveti libertatea sa sariti peste textele mele. Cred ca-mi recunoasteti si mie aceasta libertate in ceea ce priveste textele dvs.
    Noi doi suntem legati prin faptul ca blogul de fata este spatiul comun pus cu generozitate la dispozitie de dl. Marius Mioc pentru, de principiu, a comenta textele domniei sale si, ca facilitate pe care ne-a creat-o si concesie pe care ne-a facut-o, de a ne aduce fiecare, dupa posibilitatile noastre, contributia la aflarea adevarului in ceea ce priveste evenimentele de acum 20 de ani. O polemica intre noi in afara temei nu face decat sa diminueze sansa pe care o avem in aceasta directie. La asa ceva, deci, nu subscriu, nefiind scopul urmarit de mine.
    Daca aveti obiectii de fond asupra referirilor mele pe marginea evenimentelor, cu tot dragul.
    Al dvs., Lector

  39. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Aveti toata libertatea sa-mi ignorati textele dar eu mi-am propus sa nu ignor textele dumneavoastra. Polemica dintre noi face parte din polemica mai generala cu privire la textele dlui Marius Mioc, ale dvs., ale mele si a altor contribuitori. Ca gazda, consider ca numai dl Marius Mioc poate aprecia degenerarea si neavenirea unei polemici in „casa” domniei sale, si drept urmare, dl Mioc poate interveni daca va considera necesar.

    Dumneavoastra nu ati intrat pe acest blog pentru a va aduce „contributia la aflarea adevarului in ceea ce priveste evenimentele de acum 20 de ani” ci ati venit cu o teorie, fie ea si „LOGICA”, deja pre-conceputa si confirmata in prealabil de trei „personaje …”, pentru a o testa Nu pe un blog oarecare ci chiar pe cel mai probat blog anticomunist si rezistent la toate manevrele si virusurile securistice.
    Dar nu teoria dvs. este problema – teorie care urmeaza a se dovedi a fi un simplu bluff, sau nu; vom vedea. Iar pozitia mea, cu privire la teoria dvs. o cunoasteti deja, fie si prin observatiile facute, la prima lectura, care v-au determinat sa scrieti:
    „Observatiile dvs. vin sa confirme o concluzie la care am ajuns de ceva timp: cand urmaresti sa demonstrezi ceva, n-ai ochi pentru altceva!
    Observatia dvs. se poate dovedi cu adevarat cutemuratoare. Caci, in ipoteza in care “noua putere” este autoarea diversiunii denumita “teroristii”, putem presupune cu temei ca Securitatea a participat la diversiune”

    „Domnule Dan Danescu,
    Observatia dvs. este corecta. Aceasta afirmatie a dlui Iulian Vlad merita maxima atentie – intr-adevar, despre ce fel de operatiuni militare poate fi vorba in intervalul 23-28 decembrie?
    Pe moment n-am raspuns la aceasta intrebare.”

    Iar la alta observatie a mea:
    „Mie mi s-ar parea destul de logic sa-l identific pe Iulian Vlad ca pe cel mai de seama intoxicator, nu numai “prin natura meseriei” dar in special prin “implicatiile” lui din pozitia de varf detinuta”
    Dvs. raspundeti:
    „Nu pot sa fiu decat de acord cu concluzia dvs. din finalul textui dvs. de mai sus”
    Deci, iata ca avem o polemica si „pe fond”.

    Dar nu teoria dvs. si polemica noastra, repet, pe fond, este problema mea.
    Problema mea izvoraste din atitudinea dvs. de pretins „lector”, si acum aflu ca va ganditi cu, citez: „seriozitate asupra – iata! – ideii de a schimba pseudonimul “Lector” in “Vidanjorul””. Infatuare, sfidare si in final mistocareala! (rog iertare gazdei, co-postatorilor si vizitatorilor acestui blog pentru utilizarea ultimului cuvant).

    Pentru Dumnezeu, domnule Lector, aveti va rog amabilitatea sa postati pe viitor cu numele dvs. adevarat, asa ca mine, dl Marius Mioc si dl Iulian Nastasache, pentru ca altfel riscati iritabilitati gratuite dar si raspunsuri pe masura.
    In ce priveste afirmatia dvs.:
    „Si poate ca a fost mai bine asa – sa-mi ascund identitatea sub un pseudonim -, pentru ca receptarea, analiza rationamentelor mele, critica adusa lor sa nu fie in nici un fel influentate de personalitatea mea, cu bune si cu rele”,
    va rog sa nu aveti nici-o temere. Dimpotriva, receptarea si analiza rationamentelor dvs. precum si critica adusa lor, „la lumina zilei”, v-ar avantaja mai mult, criticii rationamentelor dvs. ar ramane tot atat de critici, sau nu, si noi, eu si dvs., n-am mai avea vreun motiv pentru a neglija, unul altuia, textele postate, „pe fond”.

    Al dvs., Dan Danescu

  40. @Lector.

    @Marius Mioc

    Multumesc si eu Marius Mioc pentru dedicatie!

    *
    La Timisoara din ordinul lui Ceausescu nu s-a tras cu obiectivul de a se ucide, ci s-a tras la picioare cu obiectivul de a se imobiliza. Mortzii din 17 decembrie 1989 de la Timisoara au fost in cea mai mare parte oameni care n-aveau nici o legatura cu evenimentele si care au fost ucisi de gloantze razletze care nu le erau destinate. Persoanele se aflau in unele cazuri pe drum, iar in altele chiar in balcoanele si apartamentele lor. Desigur este pe deplin justificata presupunerea si se poate specula pe ideea ca o parte din mortii din 17 decembrie 1989 de la Timisoara au fost produsi chiar de ‘armatele invizibile’ si nu de soldatzii armatei romane.

    Din marturia fostului procuror general adjunct al RSR Gheorghe Diaconescu: „După aspectul lor, era foarte greu să-ţi faci o imagine, vreau să spun că, ca vîrstă, paleta era între trei anişori sau doi anişori (un copil am văzut) şi peste 60 de ani, femei şi bărbaţi, iar aspectul îmbrăcămintei, îmbrăcăminţii, era deosebit de derutant; fie prin faptul că era prea sumar pentru a fi explicabilă prezenţa cuiva în stradă, fie prin natura vestimentaţiei, care de obicei este propice încăperilor, încît mi-am dat seama că… am dedus… mă refer la momentul acela, nu ulterior, am dedus că o parte au murit în locuinţele lor. Că în balcoane sau ceva de genul acesta. Altminteri, neexplicîndu-se vestimentaţia pe care o purtau.”

    Deci din ordinul lui Ceausescu de la Teleconferinta din ziua de 17 decembrie 1989 trebuia sa se traga doar pentru a imobiliza, nu pentru a ucide, pe cind din ordinul lui Iliescu din 22 decembrie 1989 ‘teroristii’ au tras cu scopul deliberat de a ucide!

    Nicolae Ceausescu nu a ordonat sa se traga in 16 decembrie, ci a reprosat la Sedinta CEPEX din ziua de 17 decembrie 1989 faptul ca organele de ordine nu au tras atunci cind au fost atacate de infractori. Organele de ordine se aflau in exercitiul functiunii fiind in legitima aparare si aveau obligatia sa se apere si sa apere bunurile si institutiile statului. Nu trebuia sa se traga pentru a ucide, ci pentru a imobiliza! Ceausescu a cerut si demisia ministrilor armatei si de interne precum si a lui Iulian Vlad pentru nerespectarea ordinului de a se face o demonstratie de forta prin etalarea blindatelor in centrul Timisoarei. Respectarea acestui ordin ar fi putut restaura ordinea fara nici o victima!

    Datorita valentelor si incarcaturii explozive a documentului reprezentat de Stenograma Sedintei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 17 decembrie1989, camarila lui Iliescu a incercat distrugerea lui. Aflam de la Alex Mihai Stoenescu ca documentul a fost refacut la inceputul lui 1990 de stenografa Ionescu Maria care-l stenografiase initial. O buna sursa pentru textul integral poate fi Alex Mihai Stoenescu. Textul integral trebuie sa contina episodul cu incercarea de a-i demite pe cei trei demnitari si oferta lui Ceausescu de a demisiona. Documentul integral este de negasit pe Internet si-l rog pe Marius Mioc sa faca rost de el, poate de la Alex Mihai Stoenescu, si sa-l publice pe blog

    **
    Nicu Ceausescu era pregatit de familia Ceausescu pentru succesiune. De-asta a fost trimis la Sibiu si s-a inceput si pregatirea lui din punct de vedere tehnic pentru a putea conduce tzara.

    Cum se putea obtine succesiunea la putere a lui Nicu Ceausescu printr-o revolta generalizata impotriva lui Nicolae Ceausescu avind la baza morti, discreditarea familiei Ceausescu, slogane anti-Ceausescu si anticomuniste, mutilarea drapelului national al Romaniei Socialiste, etc, etc, etc?

    ***
    L-a informat vreodata Iulian Vlad pe Nicolae Ceausescu despre dificultatile de aprovizionare ale populatiei?

    Prin ce s-ar putea caracteriza ‘tirania’ lui Nicolae Ceausescu?

    Eu nu vad nicaieri nici un fel de ‘tiranie’, si consider ca extrem de credibil ca dificultatile de aprovizionare ale populatiei sa fi fost fabricate de Securitate si anumiti nomenclaturisti antrenati in scenariul loviturii de stat pentru a irita populatia si-a o putea asmutii asupra lui Ceausescu.

    ****
    Ce-ar fi trebuit sa faca Iulian Vlad daca ar fi fost intr-adevar preocupat de supravietuirea ‘fiintei nationale’?
    La primele semne ale radicalizarii situatiei pe scena internationala si profilarii noilor pericole Iulian Vlad ar fi putut sa mobilizeze resursele de aparare ale tzarii si-ar fi putut elabora strategii de aparare pe care sa le propuna lui Nicolae Ceausescu. S-ar fi putut intra intr-o stare de alerta. Populatia ar fi putut fi informata asupra pericolelor si antrenata si pregatita sa apere tzara.

    Desigur s-ar fi ajuns repede la un sceariu de tipul campaniei de hartuire a Coreii de Nord. Insa Romania neavind rachetele, armele atomice si potentialul militar nord-corean. Totul ar fi putut insa depinde de patriotismul si fidelitatea fatza de tzara a romanilor!

  41. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    N-avem ce face – trebuie sa lucram cu ce avem la indemana. Desigur, ideal ar fi sa dispunem pentru o informatie de cel putin doua surse independente.
    Episodul cu vidanja apare, daca nu ma inseala memoria, intr-adevar, intr-una din cartile dlui Alex Mihai Stoenescu – cred, vol.4/I al „istoriei loviturilor de stat” -, poate si in cartea dlui Niculae Mavru. Voi verifica, pentru exactitate.

    Intr-adevar, lucrarile pe care le avem la dispozitie contin multe neadevaruri. Dar, dupa cum am spus, in raport cu orice schema care explica evenimentele, descoperirea informatiilor neadevarate este o chestiune care tine de amanunte.
    Al dvs., Lector

  42. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Am citit. Si atat.
    Al dvs., Lector

  43. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Textul dvs. ridica o serie de probleme extrem de interesante asupra carora, cu ingaduinta dvs., voi referi intr-o postare viitoare.
    Al dvs., Lector

  44. Dan Danescu Says:

    @ Involutia 1989

    „L-a informat vreodata Iulian Vlad pe Nicolae Ceausescu despre dificultatile de aprovizionare ale populatiei?

    Prin ce s-ar putea caracteriza ‘tirania’ lui Nicolae Ceausescu?

    Eu nu vad nicaieri nici un fel de ‘tiranie’, si consider ca extrem de credibil ca dificultatile de aprovizionare ale populatiei sa fi fost fabricate de Securitate si anumiti nomenclaturisti antrenati in scenariul loviturii de stat pentru a irita populatia si-a o putea asmutii asupra lui Ceausescu.”

    A circulat o informatie, nu stiu unde si cand, ca gen. Emil Macri, fostul sef al Directiei a II-a a DSS – directie care se ocupa cu probleme de spionaj si contra – spionaj in domeniul economic – ar fi intocmit un amplu si sintetic raport, continand starea economiei si propuneri de masuri ce trebuiau luate urgent, destinat lui Nicolae Ceausescu. Daca stiti ceva despre de existenta acelui raport si daca a ajuns la Ceausescu, va rog sa interveniti.

    Daca sunteti convins „ca dificultatile de aprovizionare ale populatiei sa fi fost fabricate de Securitate si anumiti nomenclaturisti antrenati in scenariul loviturii de stat pentru a irita populatia si-a o putea asmutii asupra lui Ceausescu”, il suspectati si pe Iulian Vlad ca fiind antrenat „in scenariul loviturii de stat”? Daca da, pe ce va bazati? Intuitie sau fapte incriminatorii?

    Al dvs., Dan Danescu

  45. @Dan Danescu

    Situatia economiei romanesti era monitorizata indeaproape de Nicolae Ceausescu. El stia care erau plusurile si minusurile, iar tzara avea o strategie de dezvoltare si progres.

    Din teritoriu Securitatea avea responsabilitatea sa raporteze despre problemele cu care se confrunta populatia si starea de spirit in care se afla aceasta. Cu citiva ani inainte de 1989 de la centrul DSS din Bucuresti li s-a cerut insa sa nu mai trimita astfel de rapoarte.

    Este evident ca Securitatea a demarat evenimentele de la Timisoara. Securitatea ar fi avut obligatia de a curata rapid terenul la casa lui Tokes. Oamenii aceia trebuiau umflati imediat si anchetati la sediul militiei sau al Securitatii.

    • dan Danescu Says:

      @Involutia 1989

      Dvs. afirmati: „Cu citiva ani inainte de 1989 de la centrul DSS din Bucuresti li s-a cerut insa sa nu mai trimita astfel de rapoarte.”

      Exista dovezi publice ca de la centrul DSS a fost cerut asa ceva? Daca da, va rog sa citati acele surse publice. Daca nu, cum ati intrat in posesia acestei informatii si, in special de la cine? Ati fost cumva cadru al DSS, la centru? Daca da, cat de aproape de Iulian Vlad, seful DSS?

      Al dvs., Dan Danescu

  46. dan Danescu Says:

    PRIMUL INTERVIU ACORDAT DE IULIAN VLAD

    Cam destul de ingrat batranul sef-securist!?
    Cum adica, sa urmareasca acest blog si sa nu-i acorde exclusivitatea primului sau interviu elevatului nostru „Lector”? Niste amarati de ziaristi din Craiova sa ia fata „lectorului” nostru? Nt, nt, nt, nt, nt!
    Edecul securist-sef anunta ca-si va scrie memoriile – motiv de satisfactie si usurare pentru „lector” pentru ca sunt sigur ca acele memorii vor coincide cu concluziile retionamentelor, de inspiratie platoniana, ale „lectorului”.

    Ce sa-i faci, una calda si una rece pentru „lector”, pentru ca asa-i in viata, pardon, in tovarasia securistica de nivel inalt.

    Incurcate sunt metodele si caile securismului din Romania.

    Vezi link-ul:

    http://74.125.77.132/search?q=cache:pwM3sdtB8-AJ:cvlpress.ro/articol.php%3Fid%3D3556+Alexie+Stefan&cd=35&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

    Dan Danescu

  47. @Dan Danescu

    Convingerea mea este ca exista (sau au existat in masura in care n-au fost distruse) o sumedenie de dovezi care pot proba sub multiple aspecte evenimentele din, de pina in si de dupa decembrie 1989. Problema este insa ca, in masura in care ar mai exista documentele, accesul la aceste informatii este obstructionat de infractorii si impostorii care au deturnat si praduit Romania in si dupa decembrie 1989.

    *
    Pentru ce a dat Ion Iliescu ordinul de a se trage cu gloante vidia in capetele figurantilor din decembrie 1989?

    Conform planului KGB de fabricare a ‘Revolutie’, pentru a se fabrica ‘eroii revolutiei’ care sa dea greutate si sa stea la baza legendei ‘revolutiei’ si ritualurilor de comemorare a ‘revolutiei’ ce au scopul de a inocula si fixa in constiinta colectiva ideea unui eveniment ‘real’ si ‘legitim’! Din pacate un mare numar de romani au pus botul la aceasta jonglerie, foarte vulnerabila fiind noua generatie de tineri care n-au trait evenimentele si-au fost intoxicati cu minciuni prin intermediul mijlacelor mass-media controlate de mafia care a luat cu japca resursele si bogatiile tzarii. Se inregistreaza insa si un fenomen generalizat si imbucurator de trezire a romanilor la realitate (NOSTALGICII)! Cam tirziu e drept, distrugeri cataclismice au lovit tzara, dar mai bine mai tirziu decit niciodata!

    Ion Iliescu a dat ordinul de a se trage si pentru a le aduce aminte figurantilor (turmei) ca iese omul pe strada pentru a sprijinii lovitura de stat, dar dupa ce te-ai folosit de el trebuie sa se mai intoarca si acasa (daca n-ajunge pe scurtatura in Imparatia Cerului)!

    • Dan Danescu Says:

      @ involutia 1989

      Constat ca la intrebari raspundeti doar cu „convingerea” dvs. ca sunt dovezi, cu rezerva sa nu fi fost distruse. Mai ramane de stabilit daca acea convingere a dvs. are la baza implicarea dvs. directa la varful DSS si implicit cunoasterea „dovezilor” la prima mana. Sau poate, si in cazul dvs., este vorba doar de o alta intuitie platoniana?
      Apropo de afirmatia dvs. ca Ceausescu a fost obstructionat, in mod intentionat de catre Securitate si alti demnitari comunisti, sa cunoasca situatia reala din tara, cred ca va este cunoscuta sintagma lui Ceausescu, celebra la timpul ei, cu „haina in plus”. Fie plecand numai de la aceasta zicere a lui Ceausescu, putem usor trage concluzia ca Ceausescu a fost bine informat si cunostea exact starea reala de spirit a populatiei. Va asigur ca dispun de nenumarate argumente si dovezi publice ca Ceausescu a fost bine, corect si consistent informat de catre Securitate, „cainele de paza”.

      Voi reveni, daca va fi cazul.

      Al dvs., Dan Danescu

  48. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    In stiinta, un rezultat teoretic – o teorema, o lege s.a. – se obtine pe doua cai: a) fie constatand ca o serie de entitati satisfac rezultatul, legea, „ghicita” cu ajutorul intuitiei; b) fie deducand rezultatul folosind rationamente logice si plecand de la o serie de elemente si principii fundamentale. Prima metoda este echivalenta cu inductia incompleta; a doua, cu cea completa.
    Pe un exemplu clasic, cineva, masurand, constata ca lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic sunt 3, respectiv 4, respectiv 5. Cu ajutorul intuitiei – daca o are – ar putea sa observe ca aceste numere satisfac relatia 3(2)+4(2)=5(2) (aici, 3(2) inseamna patratul lui 3 etc.). Poate el trage de aici concluzia ca pentru orice triunghi este valabila celebra formula a lui Pitagora?
    Demonstratia are avantajul de a oferi formula universala, abstractie facandu-se de cazuri particulare. Verificarea pe un caz particular nu este necesara pentru a ne convinge de justetea rezultatului; eventual, ea este utila pentru a ne convinge ca nu am gresit in rationamente ori in alegerea ipotezelor fundamentale.
    Eu m-am straduit sa aflu, pe cale logica si folosind o serie de ipoteze fundamentale, cum ar fi trebuit sa arate planul de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu. Am pornit, de pilda, de la premisa ca Securitatea n-ar fi lasat pe oricine, de capul lui, sa porneasca o asemenea actiune. Apoi, ca nu se putea bara in nici un fel hotararea Kremlinului. Apoi, ca Securitatea, ca supraveghetor, dar si, in mod legic, in calitate de organizator, trebuia sa aiba in vedere un inlocuitor s.a.m.d., elemente ce conduc la concluzia ca Securitatea a avut un plan de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu, plan pe care l-am dedus, iar, prin deductii si pe care, cu bunavointa gazdei noastre, dl. Marius Mioc, l-am prezentat succint aici, pe blog.
    Orice confirmare nu poate fi decat binevenita, dar nu este necesara, in lumina a ceea ce am expus mai sus.
    Dl. Iulian Vlad poate sa iasa in public si sa spuna orice doreste. Marturia sa viitoare, daca o va face, va fi credibila si va avea valoare numai avand la indemana si schema logica a derularii evenimentelor. Desi nu am – repet – nici o legatura cu domnia sa, nu pot decat sa ma bucur daca va confirma justetea rationamentelor mele – in fond, ele sunt proprietatea mea, indiferent de sentimentul de frustrare al unuia sau altuia.

    Nu tin in mod neaparat sa-i iau un interviu dlui Iulian Vlad, in cursul caruia sa-mi confirme sau sa-mi infirme descoperirile mele. D-sa nu poate sa vina decat cu amanunte, utile noua, tuturor, pentru intelegerea deplina a derularii, precum si a resorturilor evenimentelor. In interviul citat de dvs., ocazionat de o agapa, dl. Iulian Vlad nu spune nimic despre ce s-a intamplat in decembrie 1989 si nici nu este intrebat nimic in acest sens, ceea ce ma determina sa presupun ca interviul a fost aranjat – dl. Iulian Vlad este interesant pentru noi numai prin contributia sa la evenimente si a ocoli, in calitate de reporter, tocmai acest lucru pune asupra demersului jurnalistic semnul de intebare pe care l-am ridicat mai sus.

    Platon are, dupa cum am invederat, meritul fundamental de a se fi ridicat deasupra lucrurilor. Vad ca va deranjeaza ca ma stradui sa-i urmez calea. O asemenea abordare va cantoneaza in spatiul stramt al propriilor prejudecati. Este alegerea dvs., pe care o respect, dar care nu imi ofera, cel putin mie, nici un folos. Chiar credeti ca, purtand cu mine un razboi al orgoliilor, aduceti vreun folos in rezolvarea temiei in discutie?

    Securitatea a fost cum a fost. Mie mi-au fost straine tovarasiile ei. Pentru curatenia morala a blogului imi place sa cred ca va sunt straine si dvs.
    Al dvs., Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Am citit cu atentie si interes textul dumneavoastra.
      Va asigur ca nu ma voi rezuma doar la „atat”.
      Voi reveni.

      Al dvs., Dan Danescu

  49. @Lector

    Eu nu condamn Securitatea ca institutie sau obiective legitime in cadrul statului socialist roman. De la sosirea la putere a lui Ceausescu institutia cistigase mult in decenta, competentza si legalitate.

    Cita vreme Securitatea a lucrat pentru tzara: Jos palaria!

    Problema este cu tradatorii de tzara! Tradatorii de tzara isi justifica intotdeauna gesturile pe baze care li se par ‘rationale’!

    Eu cred in ingenuitatea Securitatii ca institutie si a majoritatii cadrelor ei! In etapa premergatoare evenimentelor din decembrie 1989, iar apoi la Timisoara si Bucuresti Securitatea era manipulata si ea din interior!

  50. Dan Danescu Says:

    O observatie privind vizualizarile pe acest blog.

    Numai in ultimele 3 zile, contorul vizualizarilor arata ca numarul vizitatorilor a fost de 1, 712. WOW!
    Felicit postatorii acestui blog si noi toti, contribuitori si vizitatori, pe dl Marius Mioc, gazda noastra amabila si toleranta.

    Cu stima, Dan Danescu

  51. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Securitatea, ca si Armata, ca si orice serviciu secret si lume si chiar, mai general, ca orice executant n-are a se plange de manipulare de interior, de vreme ce nu este parte la actul decizional. Un executant trebuie sa execute ceea ce i se ordona, altfel nu se poate vorbi despre „putere”, ca pereche formata din vointa si, respectiv, executie.
    Armata, in schimb, a fost manipulata din exterior si, intr-un anume sens, chiar din interior, pe linia Victor Atanasie Stanculescu, in sensul ca acesta a dispus ordine contrare celor date de ministrul Vasile Milea.

    Cu ingadiunta dvs., in cazul de care ne ocupam noi nu este vorba in prima etapa despre tradatori de tara. A trada Tara inseamna a lasa prada dusmanului valorile fundamentale care o definesc – teritoriul, poporul, valorile materiale s.a. Nicolae Ceausescu, oricat de generosi am fi, nu poate fi inclus in randul acestor valori.
    Se poate, in schimb, vorbi despre tradare de tara in ultima etapa a evenimentelor, cand echipa KGB-ista a facut ce a facut.

    V-as propune o corectura: Securitatea a castigat in decenta, competenta si legalitate de la venirea dlui Iulian Vlad in fruntea ei. Nu inseamna insa ca dl. Iulian Vlad a fost un inger.

    Si in privinta afirmatiei ca Securitatea a fost ingenua propun o corectura: a capatat accente de umanitate, fata de epoca Dej, fara a uita niciodata caracterul ei nelegitim, ca si a sistemului comunist, a carei parte era.

    Dar sa revin la textul dvs. numerotat mai sus cu 40. fac aici un prim comentariu.
    Starea de necesitate pe Armata a fost instituita pentru Timisoara – e-adevarat, nu cu respectarea formalitatilor prevazute de Constitutia din 1965 – inca din 16 decembrie 1989, ora 20,30, dupa cum arata ofiterul de contrainformatii Vasile Joitiu (v. Angela Bacescu, op. cit., p.50). Fiind vorba tot de celebrul „Radu cel Frumos”, deci de o invazie a unei forte straine, regulile prevazute de Decretul nr. 367/1971 privind regimul armelor, munitiilor si materialelor explozive nu sunt opozabile militarilor, ci doar normele internationale ale razboiului, precum si ale Ordinului comun din 1968 al ministrului Apararii Nationale, ministrului de Interne si presedintelui Consiliului Securitatii Statului pentru un asemenea caz („In cazul patrunderii unor trupe straine pe teritoriul patriei noastre, Republica Socialista Romania, pentru oprirea lor in adancimea teritoriului, trupele de toate armele, dupa ce folosind mijloacele de care dispun pentru a avertiza trupele straine ca au paruns pe teritoriul R.S. Romania, in cazul ca acestea nu isi opresc deplasarea, pot deshide focul fara alt ordin de la esaloanele lor superioare” – apud. Mihai Retegan, 1968/Din pimavara pana in toamna, ed. Rao, 1998), poate si alte acte normative.
    Asadar ordinul de a se trage s-a dat pe Armata in privinta municipiului Timisoara inca din 16 decembrie. Nuantarile facute de Nicolae Ceausescu – sa se traga la picioare etc. – n-au, din punctul de vedere al legilor razboiului, nici o relevanta – ele pot constitui, la o adica, circumstante atenuante, dar nici macar atat. Aici se pune doar problema legitimitatii instituirii starii de necesitate.
    Al dvs., Lector

  52. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Sunteti, de asemenea, liber sa nu ignorati textele mele. Altfel, va multumesc in mod cordial pentru atentia acordata, care inseamna foarte mult pentru mine si pentru demersul meu.
    Al dvs., Lector

  53. @Dan Danescu

    ‘Haina in plus’ reprezinta un criteriu foarte relativ! Eu pot demonstra ca romanii puteau trai regeste in iernile anilor ’80! Am mai aratat pe blog ca intreruperile la energia electrica pe timp de iarna erau limitate la o ora, doua prin rotatie citeva zile pe saptamina! Deci n-a fost nici o tragedie in acest sens! Voi da un exemplu referitor la situatia incalzirii in zonele friguroase pe timp de iarna din Nord-America. Trebuie spus si ca chiriile sint enorme, iar calitatea locuintelor deplorabila. La un salariu mediu de sa zicem 2000 $, chiria pentru o locuinta cit de cit mai salubra poate fi 800 $ pina la 1000 $ lunar. Incalzirea este electrica si ca sa treci o iarna te costa 800 $. Oricine in Romania putea baga in priza un radiator sau un calorifer electric si-ar fi putut plati chiar si o mie de lei pe iarna in conditiile in care salariul mediu era 2500 lei lunar, iar chiriile pentru apartamente excelente cum nici nu poti visa in Nord-America erau de 300 lei, 400 lei lunar. Pentru apa calda se puteau folosi si in Romania boilere electrice sau cu gaz. Un boiler cu gaz de ultima generatie fabricat in RDG costa 2000 lei. Erau romani care aveau boilere instalate in apartamente si care bagau rdiatoarele in priza si se incalzeau pe timpul iernii. Dar cei mai multi romani vroiau totul pe degeaba de la stat si-si tzineau banii la ciorap vaicarindu-se!

    Problemele de aprovizionare vizau anumite alimente si anumite bunuri de larg consum! Eu sustin in continure ca Ceausescu nu era informat! Poate cel mult putea crede ca aprovizionarea se face rational si nu din abundenta, dar nu ca exista lipsuri si o situatie critica! Daca ar fi existat astfel de rapoarte ale Securitatii, ele ar fost demult publicate in campaniile duse impotriva lui Nicolae Ceausescu.

    Reamintesc si ceea ce am mai spus pe blog: In anii ’80 in plina ‘foamete’ un prinz la cantina de foarte buna calitate costa 12 lei, iar la restaurant un prinz de excelenta calitate costa 15 lei.

  54. Lector Says:

    Involutia1989

    N-am obiceiul – si nu-i politicos – sa ma bag in discutiile altora, dar fiindca intr-o postare adresata domniei voastre am prezentat constructia societatii comuniste in reperele ei fundamentale, va rog sa-mi permiteti sa va reamintesc iarnile de cosmar ale deceniului 9 – ma refer la Bucuresti, a carui situatie o cunosc. Cu un lucru bun nu se poate acoperi unul rau.
    Apoi, noi cautam lucruri bune intr-un sistem prost, capcana in care nu trebuie sa cadem. Sistemul comunist n-a fost pentru om, ci pentru stat, pentru sistemul insusi.

    Va voi povesti o intamplare al carei tragism va las pe dvs. sa-l apreciati.
    Una din ziaristele de dinainte de 1989, devenita dupa aceea chiar candidata la o functie de maxima responsabilitate in stat, a nascut inainte de 1989, la unul din spitalele bucurestene. Fiindca spitalul nu era incalzit, langa copil au fost puse sticle cu apa calda. Din nefericire, dopul uneia din sticle a cedat, iar copilul a murit oparit.
    Al dvs., Lector

  55. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Reiau comentariile asupra postarii dvs. nr. 40.

    Dispozitia lui Nicolae Ceausescu de a se trage la picioare, de care face vorbire stenograma sedintei CPEx din 17 decembrie 1989, este conforma dispozitiilor art. 36 si 37 ale Decretului sus-citat, desuete insa in caz de razboi. De fapt, Nicolae Ceausescu a ascuns membrilor CPEx starea caracteristica indicativului „Radu cel Frumos”, de care ne vorbeste raposatul colonel Marin Teodorescu, dat inca din 16.12.1989, ora 20,30 (v. postarile de mai sus). Intr-adevar, el spune in preambulul sedintei (in transcrierea stenografei Maria Ionescu; apud Teodor Brates, Trilogia Revolutiei romane in direct, ed. AGER-Economistul, 2004, vol. I, p. 29 si urm.): „La Timisoara au avut loc aseara unele evenimente, care s-au reluat astazi la pranz. Pretextul l-a format asa-zisul preot reformat, care a fost sanctionat pe linia lor, l-au mutat din Timisoara in alt judet si trebuia sa plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut sa elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotarat sa-l evacueze. Lucrurile s-au taraganat mult. Ieri s-au dus sa puna in aplicare hotararea tribunalului. El si-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afara, al cercurilor straine de spionaj, incepand cu Budapesta, pentru ca el a dat si un interviu. De fapt, lucrurile sunt cunoscute. De altfel este cunoscut si faptul ca atat in Rasarit, cat si in Apus toti discuta ca in Romania ar trebui sa se schimbe lucrurile. Si-au propus si cei din Rasarit si cei din Apus sa schimbe si folosesc orice. Aseara, organele noastre au reusit sa puna ordine. A fost evacuat si trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problema strict a lor si trebuia sa se aplice o hotarare judecatoreasca de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal. Astazi, spre pranz, de altfel au fost si ieri, dar tovarasii n-au inteles ca vor reveni astazi. O serie de elemente declasate s-au adunat din nou si au provocat dezordine, au intrat in sediul Comitetului judetean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru ca normal era sa nu lase sa intre pe nimeni in sediul Comitetului judetean de partid. Trebuia pusa paza, pentru ca asta este o regula generala. Au avut o atitudine defetista, capitularda, atat organele Ministerului Apararii Nationale, cat si ale Ministerului de Interne. Aseara am discutat cu ei si le-am spus ca in cursul zilei de astazi sa faca demonstratii cu unitati de tancuri. Sa fie in centrul orasului, sa faca demonstratie. Aceasta presupune ca unitatile trebuiau sa se gaseasca in centru”.
    Iata deci ca Nicolae Ceausescu nu a suflat nici o vorba despre armata „invizibila” despre a carei existenta si al carei scop viceamiralul Stefan Dinu stia – ori se facea ca stie -, pe filiera iugoslava, inca din octombrie 1989, dupa propriile-i marturisiri (v. in postarile de mai sus).
    Este greu de precizat acum ce informatii i-au fost furnizate lui Nicolae Ceausescu, insa probabil ca el a fost prudent cand a ordonat sa se traga la picioare, dupa somatiile legale, de vreme ce in Timisoara nu isi facuse (inca) aparitia o armata traditionala – cu militari in uniforma, cu insemne etc. -, massa protestatara fiind constituita doar din civili. Ca forma, el a privit situatia prin perspectiva Decretului sus-citat, dar ca fond, ca fiind stare de razboi. O asemenea perceptie a situatiei – ori trasatura a massei – i-a fost fatala, ministrul Vasile Milea nestiind cum sa -i abordeze pe cei din strada – ca armata inamica sau ca o masa de civili.
    Al dvs., Lector

  56. dan Danescu Says:

    @ involutia 1989

    Comentez, pe scurt, asupra postarilor dvs. la numerele 45; 47 si 53.

    Observ ca ignorati raspunsurile la intrebari si deviati discutia catre convingerile domniei voastre despre binefacerile sistemului comunist sub Ceausescu, chiar si in perioada cea mai neagra a domniei lui, si ca Ceausescu ar fi fost in mod intentionat dezinformat, de la varful DSS-lui, despre situatia reala a populatiei dar fara a oferi nici-o proba ci doar parerea ca acele probe exista, daca nu cumva au fost distruse.
    Nu cred ca este cazul sa mentionez aici zeci si sute de probe si fapte care pot desfiinta argumentele dvs. cu privire la aprovizionarea si incalzirea populatiei in partea a doua a deceniului 90.
    Totusi iata cateva din ele: cozile interminabile la orice: alimente, bunuri de larg consum, benzina etc; cartelarea alimentelor; circulatia autovehiculelor particulare in weekend prin rotatie, odata cele cu numere pare si apoi cele cu numere impare; „institutionalizarea” pilelor, cunostintelor si relatiilor; inghetul din casele oamenilor dar si la locurile de munca (aici pot da multe exemple de adevarate drame); restrictionarile de curent electric si gaze atat in casele oamenilor (la inceput cateva ore pe saptamana ca apoi, prin angajamentele politice suplimentare catre conducerea superioara, la nopti si zile pe saptamana) cu justificarea cinica a aprovizionarii cu prioritate a entitatilor comerciale si industriale (va mai aduceti aminte?) – zic cinica pentru ca si la locurile de munca erau ore, si chiar schimburi intregi de munca fara curent si gaze; restrictiile complete ale iluminatului strazilor de-ti era frica sa mai iesi din casa dupa lasarea intunericului; intarzierile de ordinul zecilor de ore ale trenurilor personale pentru, ca chipurile, trenurile cu marfa aveau prioritate; restaurantele erau pustii pentru ca nu aveau ce sa serveasca iar de cafenele nici nu mai vorbesc caci era o adevarata sarbatoare sa poti servi un „nechezol”; impamantenirea muncilor agricole nu de catre tarani ci de cei din industrie si armata; inchiderea si desfiintarea punctelor de alimentatie publica in loc sa fie crescut numarul lor; propaganda aiuritoare si desantata a cultului personalitatii Ceausescului; mergand pe strazi te izbeau eternele priviri triste si indurerate ale trecatorilor pe care-i simteai mocnind de furie oarba si neputinta etc etc etc. Toate aceste nenorociri abatute asupra intregii populatii nu ar fi fost posibile fara aportul nemijlocit si al Securitatii (ai carei angajati, desigur, primisera sporuri de 15-20%), ca intreg, alaturi de alte institutii statale si politice.

    Va cred cand spuneti ca unii si-au putut permite un trai decent si conditii de viata, de la lejeritate la lux, dar acestia erau privilegiatii acelui sistem nemilos si nu majoritatea. Va voi intelege si mai mult daca veti confirma ca ati facut parte din acea elita a privilegiatilor.

    Al dvs., Dan Danescu

  57. Iulian Nastasache Says:

    Imi intaresc convingerea ca reinviem fastasme. Am citit siderat articolul ziaristilor craioveni. Mi-e teama sa fac o analiza a curentelor de opinie de astazi privind fosta Securitate si a vectorilor lor. Generatiile noi vor invata probabil ca nici comunismul si nici Securitatea n-au fost chiar asa de rele; le-am exagerat noi. Avem impresia ca aceasta polemica e o simpla joaca.

  58. M-am abtinut de la a comenta minciunile si afirmatiile total tendentioase si aberante facute referitor la situatia din Romania anilor ’80, referitor la sistemul comunist si la persoana lui Nicolae Ceausescu si referitor la evenimentele din decembrie 1989. Repet, pentru cine ma crede pe mine, ca desi erau unele probleme de aprovizionare situatia in Romania nu avea nimic disperat in 1989. Dimpotriva tzara era foarte bine organizata si fiecare roman putea pune umarul la locul sau de munca pentru progresul si inflorirea pe mai departe a Romaniei. In deceniul ’80 s-au dus la indeplinire cu viteza luminii enorm de multe proiecte de mare insemnatate pentru tzara!

    In decembrie 1989 Nicolae Ceausescu ca presedinte al Romaniei avea dreptul legal de a lua orice masuri considera necesare pentru apararea tzarii. Tradatorii insa au facut inutile eforturile sale de a salva tzara!

    Consecintele actiunilor nesabuite din decembrie 1989 romanii le-au trait si le traiesc pe pielea lor! Singura sperantza de redresare a situatiei o reprezinta romanii care s-au trezit la realitate (NOSTALGICII)! LUATI-VA TZARA INAPOI ROMANI!

  59. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Va felicit pentru sinteza facuta in ultimul text!
    Al dvs., Lector

  60. Lector Says:

    @ Involutia1989

    Dupa cum constat, dvs. judecati in indicatori economico-financiari statali. Din acest punct de vedere, aveti dreptate. Dar si lagarele de concentrare naziste erau extrem de profitabile.
    Dvs. ignorati total omul. Constat ca pentru dvs. nu exista omul. Printr-o astfel de abordare va apropiati de tipul cadristului perfect.

    Virtutiile sistemului comunist, daca vor fi existat, nu rezulta prin comparatie – astazi nu traim intr-un sistem, ci intr-un „asistem”, asadar intr-o lume fara sistem.
    Al dvs., Lector

  61. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Aceleasi felicitari va adresez si eu pentru textul de la nr. 60.

    Dar dincolo de aura protocolara dintre noi se afla prapastia care ne desparte privind „demersul dumneavoastra”.

    Ma voi stradui, in limita timpului disponibil, sa contrapun demersului dvs. argumente logice si de ce nu, sa va semnalez crack-urile din argumentatia domniei voastre.

    Un prim semnal, de forma si nu de fond, ar fi acela privind alegerea pseudonimului „lector”, explicandu-l si, vai, interpretandu-l si justificandu-l prin „Lector in fabula” a lui Umberto Eco.
    Adevarat, Umberto Eco, referindu-se la texte, face distictie intre „utilizare”, respectiv „interpretare”. Dar, evident, acelasi Umberto Eco a vizat preocuparile lectorului universitar. Acesta si numai acesta, lectorul universitar, „este chemat sa ia textul conferentiarului – deci sa-l utilizeze -, apoi sa-l interpreteze, in cadrul orelor sale”, dar NU cu orice fel de auditoriu ci EXCLUSIV CU STUDENTII SAI – studenti, dupa cum stim, sunt OBLIGATI, in mod neconditionat, sa-si insuseasca textul conferentiarului si interpretat de lectorul universitar, si chiar sa se SUPUNA EXAMINARILOR.
    Dupa cum bine stim cu totii, acest blog NU este um camp universitar si NICI „auditorii” acestui blog (contribuitori si vizitatori) NU SUNT STUDENTI. De aceea, va atrag atentia sa observati ca trimiterea la Umberto Eco nu justifica cu nimic alegerea pseudonimului „lector”.

    Ma opresc aici, din lipsa de timp, promitandu-va sa revin cu contra-argumente de fond la „demersul” domniei voastre.

    Al dvs., Dan Danescu

  62. Dan Danescu Says:

    Apel catre domnul Marius Mioc

    Domnule Mioc,

    Va sugerez sa pastrti textul, „Securitatea, Un Tigru de Hirtie”, pe prima pagina si in prim-planul acestui blog. Din mai multe motive: 1) miza de fond a subiectului; 2) interesul major si de actualitate al temei; 3) curiozitatea imensului numar de vizitatori la aceasta tema; 4) de departe, cel mai comentat subiect.

    Daca sunteti de acord, astept/asteptam un semnal din partea domniei voastre.

    Al dvs., Dan Danescu

    • mariusmioc Says:

      În măsura în care acest articol va continua să trezească interes, el va apărea automat în „top articole” din partea dreaptă a blogului. Acolo apar primele 5 articole după numărul de vizualizări din ultimele 2 zile.

  63. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Consideratiile domniei voastre imi aduc aminte de un fost profesor din facultate – profesor universitar si, pe deasupra, academician -, care in prima ora a primului seminar special a rasfoit pret de o ora o carte de 400 pag., nebagandu-ne in seama. In urmatoarea ora a seminarului a strigat catalogul, iar la a treia ora a seminarului n-a mai venit.
    Colegii studiosi – unii dintre ei sunt profesori universitari imprastiati in toata lumea – i-au propus profesorului, in disperare de cauza, sa tinem noi, pe rand, seminariile, interpretand dupa capul nostru diversele teme ale cursului. Ideea s-a dovedit geniala.
    Evident ca m-am referit in mod special la studenti, dar nu numai. Evident ca nu caut sa dau lectii cuiva prin intermediul acestui blog. Iar daca accept sa iau lectii, o fac cu bucurie, insa cu o singura conditie: sa-mi fie utile. Depinde de cel care expune .
    Al dvs., Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      M-ati facut sa rad cu lacrimi. Serios!
      Cel mai mult m-a amuzat expresia „dar nu numai” din textul, citez; „Evident ca m-am referit in mod special la studenti, dar nu numai.”
      Tot ce imi ramane de facut e sa ma intreb daca nu cumva cursul „profesorului universitar si, pe deasupra, academician”, de la care va revendicati vocatia de lector precoce, s-a numit „Arta Tupeului Gratuit”, pentru ca, dupa cum spuneti, „ideea s-a dovedit geniala”, „interpretand dupa capul nostru diversele teme ale cursului”. Prin contrast, nu cred ca a existat si un curs numit „Arta Modestiei”, pentru ca sunt convins ca acel curs n-ar fi fost lasat la mana dvs. si a colegilor dvs., si in consecinta, nu v-ati mai fi permis sa va afisati pe acest blog cu pseudonimul „Lector”.
      In ciuda paradei de ‘modestie’, afisata pana acum de dvs., tin sa va spun, daca n-ati stiut, ca cea mai formidabila scoala, e „Scoala Vietii”, izvor nesecat de intelepciune. Aveti nevoie de „Scoala Vietii”, credeti-ma, pentru a va permite luxul de va considera ceea ce pretindeti.

      Al dvs., Dan Danescu

  64. mariusmioc Says:

    Strimaţi comentatori, nu am răspuns tuturor comentariilor dv. fiindcă preocuparea mea principală este să ofer cititorilor blogului cîte un articol pe zi. Asta îmi ia destul timp şi deseori nu îmi rămîne timp pentru a discuta toate comentariile.
    O observaţie generală legată de metoda de cercetare a domnului Lector: dînsul caută întîi o schemă logică a evenimentelor ca apoi să caute declaraţii care să o confirme. Mi se pare o metodă fundamental greşită, care pune carul înaintea boilor.
    Cercetarea unui eveniment trebuie să pornească de la stabilirea faptelor concrete, şi pe baza acestora să se construiască schema generală, nu invers. Cei care procedează ca dl. Lector au tendinţa (explicabilă psihologic) să ignore faptele care le contrazic teoriile şi să reţină doar pe cele care le confirmă ideile preconcepute.
    Una din ideile preconcepute ale domnului Lector este că securitatea era foarte puternică, o schimbare politică fiind de neconceput fără sprijinul acesteia. Similar mi se pare că gîndeşte Involuţia 1989, cu diferenţa că dacă Lector aprobă securitatea pentru contribuţia la răsturnarea lui Ceauşescu, Involuţia o dezaprobă.
    V-aţi gîndit la ipoteza că securitatea nu a avut încotro în decembrie 1989 şi doar s-a adaptat la nişte evenimente care îi depăşeau puterea de influenţare?
    Dv. ignoraţi şi neglijaţi puterea poporului – a maselor de oameni ieşite în stradă, care au băgat frica în forţele de ordine. Frica faţă de popor a depăşit pentru membri acestora frica faţă de Ceauşescu, după cum îi explicam lui Ion Cristoiu într-un articol al meu din 1991, pe care poate o să-l republic pe acest blog.

  65. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Faptele constau in: 7 piese infatisand diverse figuri geometrice. Cu ele se pot realiza, prin alipire, nenumarate alte figuri geometrice, mai mari, chiar figuri stilizate de animale, de obiecte uzuale.
    Jocul „Tangram” arata cum pornind de la fapte se pot deduce concluzii dintre cele mai diverse, chiar contradictorii.
    Analiza – sau cercetarea – unui eveniment consta in analiza partilor asa cum ni se prezinta ele, in fragmente disparate, fara sa avem imaginea intregului ori, cand avem intregul, urmeaza sa-i analizam partile componente. Dar avand, de pilda, capturati intr-o instalatie un electron, un proton si un neutron nu vom putea deduce daca provin de la atomul de Fier sau de la cel de Carbon. Nu vom putea deduce nici macar ca atomul exista, ca entitate.
    Noi, in cazul discutat, nu avem evenimentul in intregul lui organic, ci franturi. Dvs. optati pentru o producere haotica a mini-evenimentelor, mizand pe pasivitatea Securitatii – ceva de genul „Sa vedem ce-o iesi!”. O astfel de optiune nu ia in seama un aspect fundamental: ca spectatorul, in cazul nostru Securitatea, apoi seful ei, dl. Iulian Vlad, nu erau chiar de capul lor – tocmai datorita acestei pozitii de aparent spectator dl. Iulian Vlad ar fi putut sa ia oricand un glonte in cap. Apoi, cum ne putem inchipui ca Securitatea ar fi lasat statul la mana, sa zicem, unui Dan Iosif, unui Dide, unui Claudiu Iordache s.a.m.d.? E pueril!
    Ca sa nu mai spunem de altii, care asteptau la cotitura.
    Am dat mai sus exemplul teoremei lui Pitagora. In veci Omenirea n-ar fi descoperit-o daca pornea de la fapte – adica de la masuratori de laturi. Daca n-ar fi venit Pitagora cu demonstratia, am fi masurat si noi, astazi, laturi de triunghiuri dreptunghice.
    Analiza faptelor nu conduce niciodata la descoperirea intregului; acesta este descoperit de intuitie. Cand aceasta lipseste – ori nu ne ajuta – trebuie sa ignoram total faptele si sa gasim intregul independent de fapte. In acest din urma caz, intregul ne apare doar pe cale logica, pornind de la cateva premise fundamentale.
    E-adevarat, omul are tendinta sa ascunda sub pres faptele care contrazic modelul logic. Nu ma dau in laturi – ramane sa gasim faptele care contrazic modelul logic gasit de mine. Nu-i nici o nenorocire – dimpotriva, va fi o provocare sa vad care din ipotezele fundamentale este gresita.
    Va spuneam intr-o postare precedenta ca va voi spune cateva lucruri despre „putere”. Ei bine, iata unul: cine supravegheaza – cazul Securitatii, care a stat in stare de supraveghere -, si organizeaza. Asadar, Securitatea a fost si supraveghetor, si organizator al evenimentelor, pana in 22 decembrie 1989 dupa-amiaza, cu o exceptie – cazul Sibiu.
    Al doilea lucru: „poporul” este cu totul altceva decat o adunare de oameni. O multime de oameni dintr-o gara, de pe un stadion, debarcati pe o insula nu-i popor. Pentru a fi popor, unei multimi de oameni ii trebuie o suma de lucruri – un factor psihologic ce-i leaga si, respectiv, o organizare, fie ea si rudimentara. In cazul evenimentelor de la Timisoara, desi – admit – a existat un factor psihologic coagulant, n-a existat organizarea la vedere – de pilda, dvs. v-ati cunoscut anterior cu dl. Claudiu Iordache, care, daca am retinut bine, a mers si dansul in str. Timotei Cipariu?
    De ce le era frica fortelor de ordine? De niste oameni cu bate ori cu rangi? Sa nu uitam ca militienii au iesit in 16 decembrie neinarmati. Dar daca erau inarmati,si/sau primeau ordin sa traga? De cine sa le fie frica? De Nicolae Ceausescu, ca au tras? De Marius Mioc, omorat? Cand spunem popor spunem ori manifestare – adica explozie – ori ordine juridica. Prin explozie, protestatarii de la Timisoara n-au ocupat mai mult de cateva ceasuri nici o institutie a puterii statale, n-au pus mana pe nici o entitate strategica – au aruncat cu pietre, au dat cu bata si atat. Mai departe?! Nimic. In „Tehnica loviturii de stat” a lui Curzio Malaparte se arata foarte clar cum massa poate sa cucereasca puterea – in primul rand cucerind simbolurile puterii in contra careia se manifesta, apoi punand mana pe entitatile strategice, in primul rand pe telecomunicatii si pe arme.
    Cat de puternica era Securitatea?!
    In primul rand avea filiale in fiecare judet si birouri in fiecare oras. Avea agenti „acoperiti”, diseminati peste tot, apoi informatori, in tara, dar si in strainatate. Avea arme, dispunea de trupe inarmate, instruite in lupta corp la corp, in lupta de gherila etc. etc. Avea toate dosarele continand vietile noastre, de cand ne-am nascut. Si, ceva ce se ignora: avea o misiune – sa apere sistemul comunist. Si atatea altele. Viata a aratat ca mare lucru nu s-a intamplat dupa 1989 cadrelor de Securitate; de ce sa le fie frica?
    Nicidecum nu neglijez puterea poporului. Eu STIU ce inseamna ea. Astazi, de pilda, nu puterea poporului guverneaza, ci niste gasti care au confiscat aceasta putere – mai precis, au confiscat mijloacele care ar trebui sa fie la indemana tuturor, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari, transpunand in fapte vointele lor.
    N-am spus niciodata ca aprob ce a facut – mai precis, ce a inceput -dl. Iulian Vlad, ci ca nu exista alta cale – ori, daca alegea alta cale, pierderile umane, materiale etc. ar fi fost mult mai mari, fiind in pericol chiar fiinta nationala.
    Cand aveam 15-16 ani visam sa ajung ministru de Externe. Azi as refuza din start, fiindca stiu ce inseamna un astfel de post, caruia n-as putea sa-i fac fata.
    Al dvs., Lector

  66. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Va dau un exemplu banal, pueril chiar, dar in masura sa arate ca serviciul secret al unui stat este mai puternic decat oricare din cetatenii acestuia: SRI-ul cunoaste identitatea celui care semneaza pe acest blog „Lector”. Eu, in schimb, nu cunosc identitatea colegului de comentarii „Involutia1989”.
    Al dvs., Lector

  67. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dar, pana la urma, n-am descoperit eu piatra filosofala. Dl. viceamiral in rezerva Stefan Dinu ne-a spus schema in cartea d-sale de memorialistica – a se vedea textul d-sale, reprodus intr-o postare anterioara -, atat ca ne-a manipulat un pic, aruncand magareata – adica armata „invizibila” – in curte straina, cand, de fapt, ea a fost din curtea noastra.
    Al dvs., Lector

  68. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Dvs. ati recunoscut un fapt, citez:

    „Precum se vede, lucram cu marturii ale unor oameni specialisti in diversiune si intoxicare. N-avem ce sa facem!”

    Daca-i asa, si asa este, atunci nu credeti ca si concluziile pot fi eronate?
    Nu credeti ca ar fi mai bine sa lucram cu marturiile unor oameni, victime ale Securitatii, atat din perioada cand era „puternica” cat si din aceea a tranzitiei fierbinte (decembrie 1989 – iunie 1990)?
    Mai mult, de ce sa nu lucram cu materialul marturisitorilor publici, aflati in afara oricarei banuieli de diversiuni si intoxicari, asa ca domnul Marius Mioc?

    Al dvs., Dan Danescu

  69. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Replica dvs. la postarea nr. 63 este gratuita. O iau drept un exercitiu pregatitor pentru o interventie a dvs. pe fond. Dar va pregatiti cam mult.
    Daca n-ati inteles, recititi. Schema logica de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu este independenta de marturii. Marturiile nu pot decat, la o adica, s-o confirme, devoaland si intoxicarile.
    Dar, in fond, dvs. ce cautati sa demonstrati – ca n-am dreptate? Demonstrati si nu va mai pierdeti in citate!
    Al dvs., Lector

  70. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Reproduc aici un fragment din dialogul avut de Alex Mihai Stoenescu cu generalul Stefan Alexie (v. Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolutie, ed. Rao, 2004, p.115), interesant in contextul dialogului nostru:
    ” S.A.(…) Nici un serviciu secret din lume nu sta si priveste, ci porneste imediat sa inteleaga. Stiam ce se va intampla. Apoi, am vazut ca am ramas ultima tara si ca disparitia sistemului este inerenta. Ce faci in astfel de situatii? Daca n-ai nimic in tine, fugi, tradezi, te ascunzi. Daca ai ceva in tine, incerci sa-ti protejezi poporul. Noi eram condamnati, stiam asta, pentru ca, spre deosebire de serviciile secrete din celelalte tari comuniste, noi nu puteam da mana cu sovieticii impotriva presedintelui nostru si a partidului comunist de aici, pentru ca mana intinsa era a rusilor. Un act de tradare de acest tip, chiar daca prin absurd am fi fost considerati eroi pentru asta, ramane in istoria poporului roman pentru totdeauna un act de inalta tradare, pentru ca a fost facut cu dusmanul de moarte al acestui popor. Asa cum peste ani, peste mai multi ani, cartile de istorie ii vor identifica precis pe tradatorii care au venit la conducerea tarii in decembrie 1989, asa am fi aparut noi peste ani, daca dadeam mana cu rusii atunci. Stiam ce urmeaza si am acceptat chiar si ideea ca unii dintre noi vor pieri”.
    Al dvs., Lector

  71. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Nimic din ce a marturisit Alexie Stefan lui Alex Stoenescu nu vine sa confirme „Schema logica de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu” – Schema logica a dvs., conform careia Securitatea a avut planul ei propriu de inlaturare a lui Ceausescu si inlocuirea lui cu Nicu Ceausescu sau Ilie Verdet.
    De ce o fi „interesant in contextul dialogului nostru” dialogul dintre Alexie si Stoenescu, numai dvs. stiti, pentru ca, repet, nimic din acest dialog nu vine sa confirme „schema logica”, a dvs.

    In citatul dvs. de la pct. 70, este vorba doar de un banal dialog si nu de o marturie a lui Alexie, data sau luata sub juramant si probata de surse independente (nu fosti ofiteri de Securitate, „specialisti in diversiune si intoxicare”).

    Dar, hai sa analizam ce spune Alexie – specialistul in diversiuni si intoxicari – fraza cu fraza, in dialogul cu Stoenescu.

    Alexie: „Nici un serviciu secret din lume nu sta si priveste, ci porneste imediat sa inteleaga.” Corect.

    Alexie: „Stiam ce se va intampla.” Pretentie absurda. Voi arata mai jos, de ce absurda.

    Alexie: „Apoi, am vazut ca am ramas ultima tara si ca disparitia sistemului este inerenta.”
    Toata lumea a vazut si stia „ca am ramas ultima tara”, asa ca Alexie nu spune noutati.
    In ce priveste afirmatia „am vazut … ca disparitia sistemului este inerenta”, Alexie bate campii, fara jena sau rusine.
    Sa te afli in plin avant gorbaciovist si sa „vezi” evenimente intamplate abia dupa anul 1991, iata un exemplu care confirma statutul lui Alexie de specialist in minciuni, „diversiuni si intoxicari”.

    Alexie: „Ce faci in astfel de situatii? Daca n-ai nimic in tine, fugi, tradezi, te ascunzi.”
    Nu trebuie DOAR sa fugi, tradezi si sa te ascunzi, pentru a arata ca „n-ai nimic in tine”, ci si SA TE COMPORTI TACIT si sa sprijini „din primele momente”, „in astfel de situatii”.

    Alexie: „Daca ai ceva in tine, incerci sa-ti protejezi poporul.”
    Fals! Toate actiunile Securitatii, repet, TACITE, in prima faza, si apoi FOARTE ACTIVE de sprijinire a „noii puteri” inca „din primele momente”, arata foarte clar ca Securitatea NU a urmarit sa „protejeze poporul”, ci, in mod exclusiv, sa se AUTO-PROTEJEZE.

    Alexie: „Noi eram condamnati, stiam asta, pentru ca, spre deosebire de serviciile secrete din celelalte tari comuniste, noi nu puteam da mana cu sovieticii impotriva presedintelui nostru si a partidului comunist de aici, pentru ca mana intinsa era a rusilor. Un act de tradare de acest tip, chiar daca prin absurd am fi fost considerati eroi pentru asta, ramane in istoria poporului roman pentru totdeauna un act de inalta tradare, pentru ca a fost facut cu dusmanul de moarte al acestui popor. Asa cum peste ani, peste mai multi ani, cartile de istorie ii vor identifica precis pe tradatorii care au venit la conducerea tarii in decembrie 1989, asa am fi aparut noi peste ani, daca dadeam mana cu rusii atunci.”
    Baliverne de specialist – sub sef – in „diversiuni si intoxicare”.
    Scurt: au distrus munti de documente pentru a se PROTEJA ca apoi sa SPRIJINE „NOUA PUTERE”, inca „DIN PRIMELE MOMENTE”.
    In ce priveste „cartile de istorie”, sigur Alexie a facut referinta la acele carti de ‘istorie’ scrise de de catre cei care pun botul la „intoxicarile si diversiunile” specialistilor, prin meserie.

    Alexie: „Stiam ce urmeaza si am acceptat chiar si ideea ca unii dintre noi vor pieri”
    Iar minte Alexie, pentru ca frica securistilor nu era generata de cei impotriva carora se protejasera prin distrugerea masiva de documente si pe care i-a sprijinit inca „din primele momente”, ci de FURIA POPORULUI.

    Al dvs., Dan Danescu

  72. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Textul era adresat dlui Marius Mioc. Cu ajutorul lui am vrut sa-i arat ca Securitatea n-a stat doar sa priveasca. Dar dvs. n-ati inteles ca dl. Stefan Alexie nu se referea numaidecat la ceea ce incepuse dl. Iulian Vlad impreuna cu alti cativa, ci la ansamblu.
    Poate stiti, dar dl. Stefan Alexie a fost silit sa paraseasca locul de munca prin 8 sau 9 decembrie 1989. Incercati sa aflati de ce si veti intelege mai multe.
    Domnia voastra sustineti, ca si dl. Marius Mioc, teza revolutiei spontane, aprobata in mod tacit de Securitate. Atunci de ce n-a aprobat in mod tacit Securitatea izbucnirea de la Iasi, din 14 decembrie 1989? Ori chiar din Timisoara, cu cateva luni in urma, cu ocazia unui meci de fotbal?
    Furia poporului de care vorbiti se materializeaza printr-un singur lucru: prin dinamitarea temporara a unor structuri, prin acte de distrugere, prin haos. Or, toate elementele de care avem cunostinta denota o supraveghere atenta a evolutiei evenimentelor, precum si canalizarea lor catre un anumit scop – scoaterea, in final, a muncitorilor, organizati, incolonati, din intreprinderi, lucru care s-a intamplat la Timisoara in 20 decembrie 1989, iar la Bucuresti in ziua de 22.
    Repet: este normal ca unui militian, securist, militar etc. sa-i fi fost frica, in conditiile in care au iesit neinarmati pe strada. Dar ordinul ca acestia sa iasa neinarmati, in 16 decembrie 1989, l-au dat Iulian Vlad, Vasile Milea si Tudor Postelnicu, in ciuda ordinului dat de Nicolae Ceausescu de a iesi inarmati.
    Mai cautati si ce declara Nicu Ceausescu ca stie, inca inainte de 20 decembrie 1989, cu privire la aceasta finalitate – ce anume se urmarea prin scoaterea muncitorilor direct din intreprinderi.
    Al dvs. Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Stiu ca textul dvs. a fost adresat dlui Marius Mioc dar mi-am permis sa intervin pentru a arata inutilitatea dialogului Alexie – Stoienescu in contextul „dialogului nostru”, evident, intre dvs. si dl Mioc ca de aia l-ati numit dialog, dar si intre noi, toti comentatorii, ca doar nu suntem doar simpli vizitatori, neimplicati in comentarii.

      „Poate stiti, dar dl. Stefan Alexie a fost silit sa paraseasca locul de munca prin 8 sau 9 decembrie 1989. Incercati sa aflati de ce si veti intelege mai multe.”

      Nu „poate” stiu, ci stiu cu precizie, si cu amanunte” de ce „Stefan Alexie a fost silit sa paraseasca locul de munca prin 8 sau 9 decembrie 1989”.

      Iata ca stiu: Alexie a avut probleme cu inima si a fost operat in Franta, mai precis in Lyon, unde i s-au implantat by-pass-uri. Stiu si ce medicamente specifice ia Alexie pentru, acum, pentru fluidizarea sangelui. Dvs. stiti cum se numesc acele medicamente?
      Mai stiu ca proaspatul operat, Alexie, sa intors la post chiar in valtoarea evenimentelor din decembrie si ca tot el, Alexie, a convocat sedinta de bilant a Securitatii, la data de 30 decembrie 1989, cand a vut loc ‘transferul oficial’ catre numitii/imputernicitii „noii puteri”.
      Fara sa stiti ca eu stiu toate cele de mai sus, dvs. totusi va hazardati si imi recomandati, gratuit, ca voi „intelege mai multe”. Ce ar trebui sa inteleg din ceea ce, deja, stiu?

      Si pentru a va intoarce complimentul cu „stiutul”, ca tot va dati dvs. cunoscator cu stiutul precis ca Iulian Vlad vizualizeaza permanent acest bloc, cu dorinta de a fi contactat de Iulian Vlad pe motivul ca ati avea ceva sa-i spuneti care-l intereseaza si la care tine, invitandu-va sa aflati, daca puteti, cand si in ce context Alexie Stefan a pronuntat memorabila fraza, citez:

      „Noi, de la bun inceput, am mizat pe Iliescu. Cum sa fi stiut ca lucrurile vor lua o alta intorsatura, altfel dupa cum le-am planificat noi impreuna?”

      Al dvs., Dan Danescu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Lector, eu nu susţin că revolta spontană a fost aprobată tacit de securitate, deşi în rîndul securiştilor puteau exista persoane care să aprobe tacit această revoltă, nu neapărat ca urmare a unui complot organizat, ci a unor convingeri personale, anumite aberaţii ale regimului Ceauşescu deranjîndu-i şi pe ei. Exemplu: criza de benzină şi faptul că era interzisă circulaţia maşinilor personale tot a 2-a duminică (numere cu soţ, respectiv fără soţ). Familia mea, nedispunînd de autoturism personal, nu era afectată de această măsură a lui Ceauşescu, dar o mulţime de securişti erau deranjaţi de ea. Asta nu-i făcea neapărat să comploteze împotriva lui Ceauşescu, dar le scădea entuziasmul faţă de regim. În decembrie 1989, în convingerea mea că regimul e şubred (că dacă n-aveam această convingere nu participam la revoluţie, nu m-am dus acolo cu gîndul de a fi arestat şi bătut) a intrat şi propria mea schemă logică legată de regimul comunist, conform căreia forţele de ordine ale regimului nu au un mare entuziasm faţă de ideea apărării acestuia.
      Foarte potrivită amintirea de către dv. a evenimentelor din Iaşi 14 decembrie 1989, care arată că la acea dată securitatea (ca instituţie) era încă de partea lui Ceauşescu.
      Nimic nefiresc în faptul că în 16 decembrie miliţienii şi securiştii au ieşit neînarmaţi. Au încercat să potolească evenimentele fără deschiderea focului, doar prin arestări (şi au fost o mulţime în noaptea de 16/17), gaze lacrimogene şi bătăi. Aşa au făcut cu succes la Iaşi în 14 decembrie 1989 sau la Braşov în 1987, şi-au închipuit că vor izbuti să ţină lucrurile sub control la fel şi la Timişoara. Au greşit calculul – se mai întîmplă. Trebuie să renunţaţi la prejudecata că securiştii sînt nişte supraoameni care nu greşesc niciodată.
      În cei 24 de ani ai regimului Ceauşescu nu mai avusese loc o revoltă populară în care să se deschidă foc asupra mulţimii, nimic nefiresc că înainte de a se trece la o asemenea metodă extremă s-au încercat alte metode.

  73. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Revedeti, va rog, marturisirile dlui Stefan Alexie privitoare la discutia avuta cu Emil Macri la inceputul lui decembrie 1989 si mai discutam.
    Veti intelege, poate, ca „noi” pe care il folosea dl. Stefan Alexie cand vorbea despre dl. Ion Iliescu nu il includea pe dl. Iulian Vlad – sau, mai precis, dl. Iulian Vlad nu il avea in vedere pe dl. Ion Iliescu ca succesor al lui Nicolae Ceausescu.
    Al dvs., Lector

  74. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Bineinteles ca nu sustin ca securistii ar fi fost niste supraoameni. Bineinteles ca, altfel, erau si ei, in afara serviciului, ca ceilalti cetateni – cu sau fara masini personale, cu sau fara relatii la vreun magazin alimentar (mai degraba cu relatii). Chestiunea este alta: ei executau un ordin, pe care nu il despicau in patru, cum facem noi acum cu unele lucruri. Executau – si atat! Lumea aceasta a serviciilor secrete, pe care eu n-o cunosc din interior, fiindca n-am avut de-a face in nici un fel cu ea, este in orice caz diferita de lumea noastra, a civililor.
    In 14 decembrie 1989, la Iasi, n-a fost decat un exercitiu – s-au verificat niste lucruri. Iasiul a facut parte din planul mai general al inlaturarii lui Nicolae Ceausescu.
    Si in legatura cu Iasiul: nu vi se pare curios ca acolo si, in general, in Moldova n-a existat mai deloc asa-zisul fenomen terorist?
    In masura in care puteti gasi cartea fiicei lui Stefan Gusa dedicata acestuia din urma, cititi-o. Veti gasi acolo un interviu al defunctului general care vorbeste despre manipularea Armatei – prin telefoane, prin tinte aeriene false s.a. – inca din 17 decembrie 1989? Cine avea, de pilda, la acea data acces la reteaua militara de telefonie? Eu? Dvs.? Este evident ca cineva ori din sistemul MApN ori din sistemul DSS ori din sistemul P.C.R.
    Cartea sus-citata contine si o parte din declaratia lt. col. Zeca data in procesul „Timisoara”, precum si stenograma audierii lui Stefan Gusa de catre Comisia senatoriala de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. Eu am parcurs-o in aceasta seara in diagonala, dar trebuie citita cu atentie fiindca dezvaluie o serie de amanunte senzationale.
    Al dvs., Lector

  75. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Va raspund in legatura cu textul dvs. de la nr. 73, si nu numai.

    Cunosc, mai mult decat va puteti imagina dvs., ‘marturisirea’ lui Stefan Alexie cu privire la discutia dintre el si Emil Macri de la inceputul lunii decembrie 1989. Va pot aigura, cu maxima responsabilitate, ca acel dialog NU a avut loc intre Alexie si Macri. Alexie, pur si simplu, a mintit public pentru as conferi aura de victima a amenintarilor externe. Va mai asigur ca am cheltuit timp, energie si bani numai pentru a cerceta, ajutat si de alti interesati, acel fragment, presupusul dialog dintre Alexie si Macri, din marturisirile lui Stefan Alexie. Concluzia? Spusele lui Alexie nu corespund cu datele (timp, locuri, daplasari ale celor doi presupusi interlocutori etc) stabilite de noi in cursul cercetarilor noastre. Repet: Alexie a mintit.

    In ce priveste gradul de confidentialitate, atat profesional cat si uman, dintre Iulian Vlad si Alexie Stefan, va semnalez urmatoarele:
    1) Iulian Vlad era seful DSS, avandu-l ca prim-adjunct pe Alexie Stefan – secretar de stat al DSS;
    2) La promovarea lui Alexie ca secretar de stat al DSS, contributia esentiala si decisiva a fost a lui Iulian Vlad;
    3) Vlad si Alexie, amandoi olteni si nascuti in sate foarte apropiate (bucuria lui Ceausescu care la ceremonia de avansare a lui Alexie la rangul de secretar de stat al DSS, dupa ce Alexie a luat pozitia „drepti” si a rostit cunoscuta formula „servesc Republica Socialista Romania”, a zis:”Te felicit toalase ge, genelal-maiol pentru inalta fonctie cu care ai fost investit.” Apoi dand-o pe un ton glumet: „Imi esplim spe,spelanta sa te lidici la inaltimea asteptarilor statului si partidului nostu comunist, …, si, si, si ca sa ma esplim si alfel, sa nu-l dezamagesti pe toalasul Vlad Iulian, aicea de fata, care te-a ales si te-a sustinut in fata mea. Pe final, putem spune ca secoritatea statului se afla in mainile a doi olteni, aicea de fata, fii devotati ai statului si partidului nostu.” Au urmat rasete, aplauze, strangeri de maini, felicitari pentru cel avansat si ciocnirea obisnuitelor pahare de sampanie);
    4) Iata ce spune Alexie despre gradul de confidenta dintre el si Vlad, citez: „Eu si Iulian Vlad obisnuiam sa discutam intim anumite lucruri in camera mea de retragere. Era o camera de odihna”.

    Asadar, acel „noi” pe care il folosea Stefan Alexie cand vorbea despre Ion Iliescu IL INCLUDEA si pe Iulian Vlad.

    Redau in continuare doua texte din marturisirile lui Stefan Alexie.
    Primul se refera la faptul ca Iulian Vlad NU CUNOSTEA identitatea celor din unitatile acoperite ale DSS, confirmandu-se astfel ca Iulian Vlad NU ar fi avut cum sa provoace tulburarile de la Timisoara sau de aiurea din tara, folosindu-se de acele unitati acoperite ale DSS. Marturisirea lui Alexie are loc in contextul sosirii la sediul DSS a reprezentantilor „noii puteri”: Doicaru, V. Magureanu, Gelu Voican Voiculescu, gen. Pancea, maiorul Mugurel Florescu si o grupa de pistolari, care i-au cerut lui, Alexie Stefan, trecut la comanda Securitatii odata cu arestarea lui Iulian Vlad, sa convoace toti directorii unitatilor descoperite si acoperite ale DSS, citez:

    „In sala aia avusesera loc ultima oara sedintele de bilant cu unitatile acoperite. Mi-am adus aminte cum imi cerea Vlad sa-i scriu pe biletele numele si pregatirea ofiterilor care vorbeau. NU-i stia. Va dati seama, seful DSS nu-i stia!”

    Al doilea text, din marturisirile lui Alexie, se refera la faptul ca sefii DSS cunosteau situatia grea cu aprovizionarea populatiei din anul 1989 si ca le „era clar ca undeva va fi o explozie”.
    Iata cum raspunde Alexie la solicitarea lui Alex Stoenescu: „Ma intereseaza acele discutii pe care le aveati cu generalul Vlad in camera de odihna”, citez raspunsul lui Alexie:

    „Pe perioada anului 1989 aveam unele discutii particulare, rabufniri, nu intelegeam ce se intampla in partid. Esti om, trebuie sa ai o supapa, discutam cu ei. Uneori participa la aceste discutii si generalul Macri. Nu era oltean, era de la Galati, dar erau anumite chestiuni pe care le discutam altfel, probleme legate de situatia din tara. Prin fereastra se vedea coada la un magazin, o vedeam si stiam cind se aduce marfa. Se aducea rar. Atunci era o nebunie, coada, lume nemultumita. Glumeam cu Macri, care raspundea de Directia II economica, ca n-aveam nevoie de el, ca este suficient sa ne uitam pe fereastra. …. Era clar ca undeva va fi o explozie.”

    Al dvs., Dan Danescu

  76. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Din relatarea dvs. anterioara reiese fie ca ati fost de fata la numirea dlui Stefan Alexie ca secretar de Stat, fie vi s-a povestit despre cuvintele lui Nicolae Ceausescu, fie citati din surse bibliografice, fie ma puneti la incercare – ca sa nu spun ca afirmatiile dvs. sunt neadevarate.
    Caci dl. Stefan Alexie a fost numit secretar de Stat in 1985, iar dl. Iulian Vlad a fost numit seful Departamentului Securitatii Statului in 1987. Asa ca la numirea dlui Stefan Alexie, Securitatea n-avea cum sa se afle „in mainile a doi olteni”, afara de situatia in care seful DSS in functie in 1985, altul decat dl. Iulian Vlad, era oltean.

    Pentru prima mea afirmatie ii trimit pe cei interesati la site-ul comunei Podari, jud. Dolj:
    http://www.podari.ro/main.php?actCommand=home&actEvent=personalitati
    Pentru a doua mea afirmatie trimit la:
    http://ro.wikipedia.org./wiki/Iulian_Vlad

    Asadar, manipulati, ca poate iese ceva…

    Al dvs., Lector

  77. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Spre stiinta dvs. – si a cititorilor blogului: in 1985, data la care dl. Stefan Alexie a fost numit secretar de Stat, sef al Departamentului Securitatii Statului era Tudor Postelnicu, nascut la 23 noiembrie 1931 in localitatea Provita, jud. Prahova. Acesta a fost numit sef al DSS si secretar de Stat in Ministerul de Interne in 7 martie 1978, pana in 5 octombrie 1987, cand a fost numit ministru de Interne. La aceeasi data, in locul sau a fost numit la conducerea DSS dl. Iulian Vlad.
    In 1985, ministru de Interne era George Homostean, nascut la 19 iunie 1923 in Deva, jud. Hunedoara.
    Rezulta ca „secoritatea” statului se afla in primul rand, la data numirii dlui Stefan Alexie in functia de secretar de Stat in mana unui prahovean – Tudor Postelnicu -, nicidecum a unul oltean.
    Mentiunile bibliografice arata ca, in 1985, dl. Iulian Vlad, in calitate de secretar de Stat in Ministerul de Interne, coordona activitati de contraspionaj, dar afirmatia pusa pe seama lui Nicolae Ceausescu cum ca securitatea statului se afla in mainile a doi olteni nici nu corespunde realitatii si este putin probabil ca acesta ar fi facut-o, fiind, dupa toate probabilitatile, si Tudor Postelnicu de fata, repet, prahovean. Ar fi fost o inabilitate din partea lui Nicolae Ceausescu si o jignire la adresa lui Tudor Postelnicu. De orice il putem acuza pe Nicolae ceausescu, dar de inabilitate, cel putin la vremea aceea, nu.
    Altfel, n-am fost de fata la numirea dlui Stefan Alexie, nu stiu cine l-a propus, deci nu exclud sa-l fi propus dl. Iulian Vlad.

    Dar toate sursele bibliografie mint, nu-i asa?

    Al dvs., Lector

  78. Lector Says:

    @ Cititorii blogului

    Pentru intelegerea dialogului dintre mine si dl. Dan Danescu, reproduc aici ceea ce dl. Stefan Alexie i-a declarat dlui Alex Mihai Stoenescu la 30 octombrie 2003 (v. Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolutie, ed. Rao, 2004, p. 98 si urm.):
    „Cu o saptamana inainte de evenimente, cam la 8 sau 9 decembrie (intrasera primele coloane de turisti sovietici pe la Ungheni) a venit la mine generalul Macri. Fusesem colegi, dar acum eu eram superiorul lui si dialogul nostru avea, de obicei, un aspect formal, oficial. De data asta a intrat, a stat pe un scaun fara sa-mi ceara voie si mi-a spus direct: =Dispari!= Eu n-am inteles, plus ca era si atitudinea lui foarte directa si neprotocolara. =Dispari. Iti spun o treaba, dispari imediat!= a repetat. =Ce inseamna imediat?= =Maine-poimaine, dispari=, insista. =De ce?= il intreb. =Pentru ca vei fi ucis. Daca nu dispari, o sa dispari.= =Unde dracu’ sa ma duc?= l-am intrebat, pentru ca eram socat, imi vorbea pe un ton neobisnuit, iar el insusi era ravasit de veste. Aflase ceva, nu voia sa-mi spuna mai mult, dar in 8 sau 9 decembrie 1989 a venit, s-a trantit pe scaun si mi-a spus asta. =Unde sa ma duc?= l-am intrebat din nou. =Unde vrei, dar nu in Bucuresti sau la Craiova.= Si a plecat. Mi-am dat seama ca se precipita ceva. Aveam un fiset cu ordine, documente, dosare. Am chemat seful de cabinet si am restituit tot, am triat, am trimis cu adresa, am inapoiat la arhiva toate lucrarile mele. In momentul in care au venit evenimentele nu mai aveam nici o lucrare in fiset.”

    in interviul respectiv, generalul in rezerva Stefan Alexie mai arata ca la momentul arestarii dlui Iulian Vlad avea telefonul TO si „scurtul” din birou taiate (p.105). De asemenea, d-sa mai declara, la intrebarea dlui Alex Mihai Stoenescu privind evenimente suspecte sesizate din perioada premergatoare evenimentelor din decembrie 1989:
    „Da, am intalnit o situatie suspecta in ce il priveste pe generalul Stanculescu. In octombrie 1989 am participat la cea mai frumoasa nunta de care am auzit eu, nunta baiatului generalului Stamatoiu. Am stat la masa principala cu generalul Stanculescu si doamna Stanculescu, Dumnezeu s-o ierte. Ei bine, in atmosfera aceea de petrecere, generalul Stanculescu m-a tatonat toata noaptea, m-a intrebat cu insistenta despre unitatile noastre de antiterorism. La inceput am crezut ca interesul lui pentru mine era legat de faptul ca eu aprobam legaturile lui cu strainii. Se intampla un lucru ciudat… Stanculescu aparea mereu cu cererea in ultima clipa, invoca tot timpul urgente, aparitia peste noapte a unor oameni de afaceri, negociatori, legaturi din lumea comertului cu arme, interese formidabile, ocazii nemaipomenite pe care nu trebuie sa le ratam etc. Aprobarea se dadea prin adresa trimisa din timp la noi, eu dadeam in verificare si apoi aprobam sau nu. El practica acest lucru, aparea in ultimul moment sau dadea telefon si obtinea aprobarea de contact cu diferiti straini, fara adresa scrisa, astfel ca in evidenta contactelor generalului Stanculescu exista mai putine intalniri decat a avut.”

    Ceea ce vreau sa evidentiez reproducand acest ultim citat este faptul ca dl. Stefan Alexie era supraveghetorul dlui Victor Atanasie Stanculescu, de numele caruia se leaga evenimentele de la Timisoara, de la Bucuresti – si nu numai.

    Cat priveste insistenta dlui Dan Danescu pe imprejurarea ca dl. Iulian Vlad nu cunostea numele si pregatirea ofiterilor care vorbeau la sedinta respectiva este de retinut afirmatia col.(r) Niculae Mavru din cartea sa de memorialistica potrivit careia col. Traian Sima nu cunostea identitatile oamenilor din subordinea acestuia, din sectia Filaj si Investigatii a Securitatii Timis. De principiu, identitatile cadrelor „acoperite”, de care este vorba in textul dlui Stefan Alexie, nu erau cunoscute decat de sefii lor, incat ignoranta dlui Iulian Vlad nu constituia un lucru anormal in sistem.
    Al dvs., Lector

  79. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Eu am mai multe motive de a nu posta aici, pe blog, ceea ce am descoperit in legatura cu evenimentele de acum 20 de ani. Primul consta in faptul ca as avea mult de scris pe blog, ceea ce mi-ar lua mult timp. Apoi, mi-am propus sa valorific ce am descoperit, respectiv am gandit si altfel decat scriind pe blog – in fond, este munca mea. In al treilea rand, mi-ar lua mult timp sa conversez pe blog cu privire la o serie de amanunte, cum sunt cele ce fac obiectul ultimelor noastre schimburi de postari.

    Cu privire la folosirea pseudonimului „Lector” si, respectiv, la principalele mele repere biografice, care pot interesa aici, am dat o serie de explicatii pe blog.
    Dar dvs. ce motive aveti sa nu infatisati tot ce stiti, ce conexiuni ati avut – daca ati avut – cu Securitatea? Si ce motive va determina sa ma placati, sa vizati persoana mea?

    Ratiunea demersului meu am infatisat-o pe blog – de a descoperi adevarul. A dvs. care este, prin postarile dvs.? Postura dvs. de „Gigi-Contra” este, dupa cum s-a vazut mai sus, utila, dar insistenta dvs. intr-o anumita directie ma face sa trag concluzia ca urmariti sa deturnati discutia – sa duceti in derizoriu un subiect de maxima importanta pentru societatea romaneasca.
    Dovediti-mi ca ma insel. Dovediti-mi prin contributii fundamentate, nu prin citate ridicole puse in sarcina lui Nicolae Ceausescu.
    Al dvs., Lector

  80. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Imi pare rau ca ultimul text, pe care vi l-am adresat, a starnit o asa reactie incat sa-mi ripostatti cu trei texte si un altul, de necrezut si absolut in premiera pe acest blog, adresat cititorilor acestuia. Pe viitor nu as fi surprins sa apelati la trupe NATO si de ce nu, la observatori si trupe ONU.
    De aceea, va rog frumos sa-mi comunicati daca suferiti de ceva care v-ar agrava sanatatea, atunci cind cititi textele mele.

    Raspund asa de tarziu ultimelor dvs. texte cu speranta, sincera, ca v-ati calmat. Uitati, pentru a ve smulge si citeva zambete, va marturisesc sincer ca m-a amuzat copios denumirea cu care m-ati onorat, de „Gigi-Contra”. Am ras cu lacrimi! Chiar si cealalta jumatate a mea s-a prapadit de ras si de atunci a renuntat la alintarile Danut, Danel, si acum nu ma scoate din Gigel, chiar si la telefon. Mi-ati facut-o, ce atata vorba!
    Sperand ca si dvs. aveti simtul umorului, incerc acum sa va intorc complimentul.
    Atitudinea si reactiile dvs. fata de mine imi aduc aminte de nemuritorul Suca, aflandu-se in gara din Bailesti, si care dupa ce a primit o palma peste fata, de i-au sfirait ochii, a ripostat astfel, prietenilor care radeau de el: „Ce ba, aia a fost gara?”

    Daca ati ris cu pofta, trec acum, cu voia dvs., la chestiuni mai serioase.
    Mai intai, regret ca n-ati sesizat ca eu NU am scris ca Iulian Vlad, din pozitia de sef al DSS, l-ar fi propus pe Alexie Stefan pentru rangul de secretar de Stat. Dar de propus, Iulian Vlad la propus, nu incap dubii. In ce priveste inabilitatile lui Ceausesu, va recomand sa nu va faceti iluzii ca nu le-ar fi avut. Privitor la Tudor Postelnicu (celebru cu expresiile: „Dictatorul a … „, asa si pe dincolo, „Am fost un prost”), Ceausescu nu avea nici-un respect pentru Postelnicu si nici jena pentru a-l umili. Asa ca nu intamplator Ceausescu a mentionat atunci ca Securitatea se afla „in mainile a doi olteni”. Si Ceausescu avea dreptate, pentru ca Tudor Postelnicu era doar „in plus”, „un soldat credincios” dar, Intr-adevar DOBITOC. Era un fel de „Eu nu ma pricep dar sunt un soldat credincios al partidului nostru comunist si daca partidul imi cere, intru si in pamant”. Stiu si cred ca este greu de crezut, dar aceasta a fost realitatea. Numai cei care au trait acele vremuri si au fost martori oculari, zi de zi, la cam tot ce s-a intamplat la varful acelui sistem, obtuz si criminal, poate sa inteleaga si sa confirme ceea ce spun eu aici. Sigur, dupa cum ati marturisit, dvs. nu sunteti printre aceia dar, culmea, nu numai ca va indoiti de cele relatate de mine dar si comiteti regretabila greseala de a credita „marturisirile” celor a caror meserie si specialitate de baza si de-o viata a fost si este MINCIUNA, DIVERSIUNEA, INTOXICAREA si MANIPULAREA. Si asta in ciuda faptului ca ati admis, citez: „Precum se vede, lucram cu marturii ale unor oameni specialisti in diversiune si intoxicare. N-avem ce sa facem!”. Ma rog, asta-i optiunea dvs., dar eu, si observ ca si altii, multumesc, dar nu servesc asa ceva.

    Dvs. ati scris, citez:

    „Eu am mai multe motive de a nu posta aici, pe blog, ceea ce am descoperit in legatura cu evenimentele de acum 20 de ani. Primul consta in faptul ca as avea mult de scris pe blog, ceea ce mi-ar lua mult timp. Apoi, mi-am propus sa valorific ce am descoperit, respectiv am gandit si altfel decat scriind pe blog – in fond, este munca mea. In al treilea rand, mi-ar lua mult timp sa conversez pe blog cu privire la o serie de amanunte, cum sunt cele ce fac obiectul ultimelor noastre schimburi de postari.”

    Mi-ar pare rau sa stiu ca din cauza mea v-ati retrage de pe blog.
    Daca va veti retrage de pe acest blog, va spun cu sinceritate ca si eu ma voi retrage, pentru ca, cred c-ati observat, intrarea mea pe acest blog a avut la baza doar ratiunea disputelor cu domnia voastra, „cu privire la o serie de amanunte”.

    In orice caz, daca hotarati sa va retrageti de pe acest blog si daca veti scrie si publica o carte despre „descoperirea” dvs, imi va face placere sa va solicit un autograf, la lansarea cartii. Solicitantul autografului se va recomanda cu numele Dan Danescu.

    Va urez succes.

    Al dvs., Dan Danescu

  81. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    !) Fructificarea unei munci de cercetare de acest gen poate imbraca fie forma unei carti, fie a unui scenariu cinematografic, fie alte forme. Sa vedem…
    2) N-am, bineinteles, intentia sa ma retrag de pe blog, cel putin la acest moment, cum mestesugit imi sugerati dvs. Voi scrie in masura in care dl. Marius Mioc imi va oferi ocazia s-o fac.
    3) Eu n-am afirmat niciodata despre cadrele de Securitate ca au fost specialiste in minciuna, ci in manipulare si intoxicare – ori, daca am scris, a fost o scapare. Nu rezulta de nicaieri ca tot ce iese din gura unui asemenea specialist este minciuna. A porni de la o astfel de premisa echivaleaza a exclude astfel de specialisti din viata civila. Tot atat de adevarat este ca specialitatea unui om devine, adesea, a doua natura a sa. Dar una-i specialitatea si alta-i morala.
    4) Textele dvs. sunt incercari nereusite de deturnare – si denaturare – care pot sa provoace suferinta tuturor, caci dvs. nu urmariti, dupa cum declarati, decat disputa cu mine, care ma stradui sa descopar adevarul – ca-mi reuseste sau nu, e alta problema. Mai clar, dvs. aveti o disputa cu intentia de a afla adevarul, ceea ce va exclude dintr-o competitie de idei.
    Al dvs., Lector

  82. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Sunt bucuros ca de asta data mi-ati raspuns cu un singur text.
    Buna revenire la normalitate! Va felicit si ma felicit! Nu va spun de ce ma felicit, va las pe dvs. sa intuiti, asaaaa … platonian.

    Acum va raspund la text, tot pe puncte.

    „!) Fructificarea unei munci de cercetare de acest gen poate imbraca fie forma unei carti, fie a unui scenariu cinematografic, fie alte forme. Sa vedem…”

    WOW! Imi inchipui ce fel de „capodopera” va iesi, dupa o cercetare „de acest gen”, de …. exact „trei luni de zile, zi de zi”, baza „cercetarii” fiind, fireste, „marturisirile” specialistilor in „diversiune si intoxicari”, pentru ca ioc surse independente care sa confirme „marturisirile” specialistilor. Am mai vazut si stim ca acum Romania PUTE de genii inchipuite care isi imagineaza ca „merge si asa”, fara surse independente care sa le confirme „capodopera”, de ‘inspiratie’ platoniana. Bietul Platon, nici in ceruri nu are liniste!

    „2) N-am, bineinteles, intentia sa ma retrag de pe blog, cel putin la acest moment, cum mestesugit imi sugerati dvs. Voi scrie in masura in care dl. Marius Mioc imi va oferi ocazia s-o fac.”

    Eu nu v-am sugerat, ci am dedus din afirmatia dvs. „Eu am mai multe motive de a nu posta aici, pe blog, ceea ce am descoperit in legatura cu evenimentele de acum 20 de ani. … ”
    Dar e bine ca INCA nu va retrageti de pe acest blog, pentru ca poate veti intelege si invata mai multe si apoi, privindu-va in oglinda, sa constatati ca vi sa scurtat si nasul. Oricum, buna decizie!

    „3) Eu n-am afirmat niciodata despre cadrele de Securitate ca au fost specialiste in minciuna, ci in manipulare si intoxicare – ori, daca am scris, a fost o scapare. Nu rezulta de nicaieri ca tot ce iese din gura unui asemenea specialist este minciuna. A porni de la o astfel de premisa echivaleaza a exclude astfel de specialisti din viata civila. Tot atat de adevarat este ca specialitatea unui om devine, adesea, a doua natura a sa. Dar una-i specialitatea si alta-i morala.”

    NU „daca am scris”, ci ati scris: „Precum se vede, lucram cu marturii ale unor oameni specialisti in diversiune si intoxicare” si chiar v-ati permis sa sugerati interlocutorilor dvs., mie si dlui Iulian Nastasache, fatalitatea: „N-avem ce sa facem!” (vezi ultima fraza a textului de la nr. 34). Ca acum spuneti ca „a fost o scapare”, asta-i problema dvs., si numai a dvs., de constiinta si harnic cercetator.
    Cum adica, specialistii in „diversiune si intoxicari” nu sunt mincinosi si lipsiti de orice fel de moralitate? Pai atunci, cum credeti ca pot fi lansate diversiunile si intoxicarile, altfel decat prin minciuni si lipsa totala de orice fel de morala?
    Cit priveste acceptarea lor in „viata civila”, ei, imoralii specialisti in „diversiune si intoxicari”, scurt, s-au auto-exclus singuri.

    „4) Textele dvs. sunt incercari nereusite de deturnare – si denaturare – care pot sa provoace suferinta tuturor, caci dvs. nu urmariti, dupa cum declarati, decat disputa cu mine, care ma stradui sa descopar adevarul – ca-mi reuseste sau nu, e alta problema. Mai clar, dvs. aveti o disputa cu intentia de a afla adevarul, ceea ce va exclude dintr-o competitie de idei.”

    Total adevarat, dar pe invers. Adica dvs. sunteti cel care ati incercat, nereusit insa, sa deturnati si sa denaturati, pedaland mereu pe ideea fixa si imorala a moralitatii specialistilor in „diversiune si intoxicari”. De aceea, cred eu si nu numai eu, ca dvs. sunteti cel care va excludeti „dintr-o competitie de idei”.

    Acum, ca tot ati precizat ca inca nu va retrageti de pe acest blog, va sugerez ca mai intai sa dati fuga la oglinda si sa va priviti nasul lung, privirea incrancenata, obrajii palizi si buzele stranse.
    Relax, dle Lector, si consolati-va cu ideea necunoasterii rezultatului final al „razboiului” purtat pe campul de batalie al acestui blog.

    Al dvs., Dan Danescu

  83. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Nu pot sa nu recunosc in domnia-voastra un specialist al diversiunii antrenat pentru batalii pe, ca sa va citez, „campul de batalie al acestui blog”. Dvs. nu v-ati lansat asadar intr-o competie de idei, ci intr-o batalie in care folositi arme dintre cele mai parsive si perverse, inclusiv atacul la persoana – „nasul lung, privirea incrancenata, obrajii palizi si buzele stranse”. Sunteti, prin ceea ce scrieti, o clona elaborata a dlui Ion Iliescu, cel cu „incrancenarea”.
    Deocamdata blogul nu ne ofera si facilitatea de a ne vedea unul pe altul, astfel ca descrierea dvs. nu este, poate, decat rezultatul reflexiei monitorului pe care il aveti in fata. Pe dvs. va schimonoseste adevarul, iar auzul numelui lui Platon, se vede, va produce grave disfunctii de logica. Dar nu logica este – nu-i asa?! – cea care conteaza pentru dvs., ci aria calomniei, subtil gradata.

    Dar, va avertizez – de altfel v-am avertizat in trecut: este ultima data cand raspund la texte de genul celor postate de dvs. in ultima perioada, iesite, ca sa folosesc o sintagma celebra, din putul gandirii.
    Pe dvs. va intereseaza sa purtati cu mine o batalie; pe mine nu ma intereseaza sa port o batalie cu dvs. Si nu ma intereseaza nici rezultatul final de care vorbiti.
    Cititorii blogului sunt – nu-i asa?! – mai inteligenti decat noi si isi pot da seama singuri de adevaratele dvs. intentii.

    Al dvs., Lector

    N.B. Incepand din acest moment imi exercit libertatea de a sari peste textele dvs.

  84. Lector Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Acum, la 20 de ani distanta de evenimentele ce fac, in principal, subiectul textelor postate de dvs. putem constata, beneficiind de bruma de experienta pe care am capatat-o fiecare dintre noi intre timp, cata importanta are subiectul. Si cate eforturi se fac pentru a-l inmormanta. In acest sens sunt, pentru acest blog, emblematice eforturile corespondentului care se recomanda Dan Danescu.
    Dupa cum am aratat intr-o postare anterioara, acest blog este urmarit in permanenta, in tacere, de cel putin 200-300 de viziatori unici, in cazul in care indicatorul din dreapta-jos numara, pentru un vizitator intrat pe blog, de fiecare data numarul paginilor deschise.
    Ceea ce este imbucurator este faptul ca numarul vizualizarilor a crescut substantial in ultimele zile. Dar, aceeasi tacere in ceea ce priveste comentariilor – mai precis, numarul comentatorilor. Asta arata, dupa cum am spus, o oarecare activitate de monitorizare.
    Eu am prezentat o schema logica de desfasurare a evenimentelor. Fara nici o legatura cu ea, cu principiile care stau la baza ei, dl. Dan Danescu incearca din rasputeri s-o discrediteze, fara argumente solide – de cele mai multe ori chiar fara nici un argument. Pentru mine, care sunt obisnuit din alt loc cu astfel de atacuri, aparitia d-sale consitituie inca o confirmare a schemei. Caci daca, de exemplu, disputele dintre mine si dvs., atatea care au fost, s-au limitat strict la subiect, fiecare dintre noi aducand, dupa posibilitati, argumente punctului sau de vedere, dl. Dan Danescu apeleaza la o tehnica a diversiunii de sorginte – iata! – securista pentru a-mi infrange demonstratia. Spun „securistica” avand in memorie descrierile anatomice ale dlui Nicolae Mavru din rapoartele d-sale de filaj, postate aici, pe blog.
    Dl. Dan Danescu aduce drept contraargumente la demonstratia mea nasul meu lung, buzele mele stranse, obrajii mei palizi.
    Dlui Dan Danescu i se vor asocia si altii asemenea d-sale. Limbajul lor se va radicaliza. Cu cat ne apropiem de decembrie 2009, metodele de atac contra acestui blog, contra textelor mele se vor diversifica. Dar, degeaba – ce a fost esential de spus, am spus. Mai ramane, desigur, de descifrat ce s-a intamplat la Sibiu si, respectiv, ce s-a intamplat in Bucuresti si in tara incepand cu 22 decembrie 1989, ora 9,30. Aici este oful cel mare – cine si de ce a lansat diversiunea terorista, soldata cu circa 1000 de morti? Vom afla si asta, cu rabdare, perseverenta si logica.
    Va adresez cu respect o rugaminte: sa nu eliminati textele ce-mi sunt potrivnice, indiferent de limbajul lor. Vizitatorii blogului trebuie sa aiba la dispozitie, pentru comparatie, texte pentru a-si da seama de metode. De metodele mele si, respectiv, de metodele celor gen dl. Dan Danescu. Fiecare vizitator trebuie sa judece singur, neinfluentat de nimeni.
    Al dvs., Lector

  85. Dan Danescu Says:

    Domnule Lector,

    Dumneavoastra uitati, sau va faceti ca uitati, ca chiar dvs. ati fost cel care a starnit, cum sa-l numesc, hai sa-i zicem „rasboiul nervilor”, atunci cind m-ati numit „Gica – Contra”. Sigur ca era de asteptat ca, pornind dela „Gica – Contra”, lucrurile sa degenereze, ca doar nu v-ati facut iluzii ca nu ve-ti primi nici-o replica. Si uite asa, de la ‘scinteia’ „Gica – Contra”, provocata de domnia voastra si pe care am luat-o ca pe o gluma buna de care mai sa nu ma opresc din hohote de ras, alaturandu-mi-se, cum am scris, si cealalata jumatate a mea si care de atunci nu ma mai scoate din „Gigel”, v-am raspuns cu memento-ul Suca din Bailesti la care am adaugat, ce-i drept, si nitel piper, tot de dragul amuzamentului, cu „privitul in oglinda”, iar acum dvs. sa o faceti chiar de oaie, numindu-ma „specialist al diversiunii”, ca folosesc „arme dintre cele mai parsive si perverse, inclusiv atacul la persoana”, ca sunt „o clona elaborata a dlui Ion Iliescu, cel cu “incrancenarea””, ca ma „schimonoseste adevarul”, ca „auzul numelui lui Platon” imi „produce grave disfunctii de logica”, ca fredonez „aria calomniei, subtil gradata”.

    Pai se poate, dle Lector, sa provocati si in final sa-mi adresati jigniri, ce-i drept, integrate in fraze murdar-elevate? Si parca asta nu ar fi fost de ajuns, acum si recidivati, pirandu-ma din nou la cititorii blogului, si, surprinzator, si dlui Marius Mioc. Pai atunci cum ramane cu „hotul striga, hotii”, ca doar nu va iluzionati ca cititorii si dl MIoc pot fi atat de usor trasi pe sfoara.

    Uu lucru e clar, nu dispuneti de simtul umorului, fie el si moderat.
    Daca v-as fi cunoscut adevarata identitate, pe care abia acum pot pretinde c-o cunosc, jur ca nu v-as fi raspuns la provocarea cu „Gica – Contra”. Intr-adevar, cu matematicienii si specialistii in drept constitutional nu poti sa glumesti.
    Asta nu inseamna ca sunt coplesiti de personalitatea dumneavoastra. Dimpotriva, ma simt stimulat si abia acum va i-au in serios.

    Voi reveni.

    Al dvs., Dan Danescu

  86. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Acum, ca ati descoperit piatra filosofala, ramane de vazut ce date din biografia mea veti folosi impotriva rationamentelor mele. Material aveti destul pe internet; ramane de vazut si ce dosare veti scoate de la naflalina.

    Pe dvs. nu v-a preocupat sa ma combateti prin rationamente, prin argumente legate de subiect, ci sa infrangeti rationamentele si concluziile mele prin cine stie ce pacate lumesti personale. Metoda, de regula, tine. Ar tine, de pilda, si cu Aristotel, parintele Logicii. Pe-acolo, prin dosarele dvs., aveti cumva si ceva despre Pitagora – daca si el o fi fost homosexual ca Aristotel, scoatem imediat teorema ce-i poarta numele din manuale, ca frizeaza morala socialisto-securista?!
    Interesul dvs. pentru mine ca persoana arata – repet – cat de aproape ma aflu de adevar. Dar adevarul privind evenimentele din decembrie 1989 este independent de persoana mea.

    Ma bucur ca mi-ati descoperit identitatea – daca ati facut parte din structurile fostei Securitati, imi confirmati impresia pe care mi-am facut-o despre aceasta, anume ca n-am avut o Securitate chiar proasta. Sunteti lber s-o dezvaluiti si altora. Dar eu insumi am lasat o serie de elemente in textele mele care sa conduca la identitatea mea – e suficient, de pilda, de dat calculatorului cateva stereotipuri lingvistice si apoi de cautat pe inernet. Eu am puterea sa-mi asum trecutul, pe care dvs. il veti folosi, dupa cum ati anuntat, in contra rationamentelor si concluziilor mele, spre deosebire, de pilda, de unele foste cadre de Securitate, care n-au aceasta putere. Eu m-am straduit mereu sa fiu un om liber; fostele cadre au fost mereu sub ordin, specialitatea lor devenind , cum spuneam, a doua lor natura.

    Dar metoda aleasa de dvs. de a contracara demersul meu de pe acest blog mai spune ceva: ca Securitatea exista in continuare si ca actiunea ei din 1989 n-a fost chiar nationala. Aici trebuie sa-mi revizuiesc concluziile. Caci daca ar fi fost nationala, ar fi trebuit sa-si duca crucea pana la capat – cadrele superioare, in particular dl. Iulian Vlad, care mai traiesc sa spuna, fie si acum, in al 12-lea ceas, adevarul.

    Adevarul se ridica deasupra faptelor, deasupra biografiilor, deasupra identitatii celui care il descopera, deasupra pietrelor, chiar deasupra rationamentelor. Nu exista „adevaruri”, ci doar un singur adevar pe care, oricat ne-am stradui, nu-l putem infrange. Cel mult, il putem ascunde. Dupa mine va veni, poate, altcineva, care va repeta aceleasi lucruri pe care le-am spus aici, pe blog, independent de mine; Logica nu-i proprietatea mea. Va veti aduna iar, dand internetului cuvinte-cheie, veti scotoci in arhive, in biografia lui, ii veti scoate nasul carn, buzele groase, cine stie ce defecte fizice, cine stie ce apucaturi. Veti ramane ascunsi in hrubele unei lumi in care va credeti Dumnezeu, reducand omul la dosare, la fise, la note informative, la cartoteci. O lume a umbrelor intorcand mereu capul, de frica sa nu fie descoperite.
    Nu-i vina mea ca apartineti unei astfel de lumi. Si, pana la urma, nici a dvs. Nu va compatimesc deci.

    Ma onoreaza calificarea pe care mi-o atribuiti – de a fi „specialist in Drept constitutional”. Eu am vizat in ultimii ani lucruri fundamentale si m-am straduit sa comunic si celorlalti ceea ce am descoperit. O voi face in continuare, indiferent de atacurile unuia sau altuia. Desi, ca instructie, sunt matematician – mai precis spus, am absolvit Facultatea de Matematica -, cartile mele de Drept constitutional au inceput sa fie citate in bibliografii, in reviste de specialitate, recomandate, impuse chiar, doctoranzilor. E un semn. Un semn ca lumea umbrelor careia ii apartineti si-a trait traiul. Dar, desigur, veti mai exista o vreme.

    Cand Gorbaciov a venit cu „glasnosti”, n-a inteles – ori n-a stiut – ca cea mai puternica arma este cuvantul. Cuvantul poate sa ucida un om – sa-l reduca la tacere; impotriva adevarului insa, nici omul, nici cuvantul omului n-au, pana la urma, nici o putere.

    Cat timp credeti dvs. ca se va ascunde, la nivelul statului, adevarul privind decembrie 1989? Zece ani? O suta de ani? Mao avea o vorba: „Putem sa asteptam si o mie de ani!”. Ratiunea existentei omului este de a gasi adevarul. Este singurul motor care da sens existentei sale. Adevarul va iesi la suprafata.

    N-am nici o indoiala ca veti continua atacurile, ca veti specula virgulele gresit puse in textele mele, ca mi-am batut candva nevasta etc. etc. Veti ramane prizonierul lumii umbrelor, ca o a doua natura. Eu, spre deosebire de dvs., nu intorc capul si, deci, n-am ce pierde. Voi ramane pentru dvs. – si pentru altii ca dvs. – o obsesie. Dvs. sunteti obsedat ca veti fi decoperit; eu – iata! – n-am aceasta obsesie. Faceti asadar publica identitatea mea.
    Pana atunci, al dvs., acelasi, Lector

    • Dan Danescu Says:

      Domnule Lector,

      Poate vi se pare de necrezut ceea ce va spun, dar sa stiti ca acum, citind ultimul text al domniei voastre, mi-ati cistigat intreaga simpatie, asisderea si respectul. De ce? Pentru ca acum sunt convins ca nici macar nu ati vazut sau cunoscut vreun securist in viata dvs. Va felicit ca ati avut acest noroc.
      Eu, mai in virsata ca dvs. cu destul de multi ani, nu am avut norocul domniei voastre. Dimpotriva, m-am bucurat de ‘onoarea’, pe parcursul a citorva decenii, de a ma afla in atentia cadrelor Securitatii si a partidului lor comunist si i-am cunoscut, direct, de la cei care m-au urmarit zi si noapte pana la Iulian Vlad si chiar Ceausescu, personal, plus „noua putere”, sprijinita de Securitate chiar „din primele momente”. Dar nu ma plang de nenorocu-mi si nu regret nimic din tot ce mi s-a intamplat pentru ca „asa cum mi-am asternut, asa am dormit”, si doar multumesc Bunului Dumnezeu ca inca ma mai tine in viata, dar si naturii mele, vesnic vesel si mare receptor al veseliei.
      Inca mai am puterea sa ma mai si ratoiesc si sa ma amestec in discutii legate de Securitate, trecuta si prezenta. Altfel zis, nu sunt un om rau si nici, Doamne fereste, securist.

      Cu Inalta Consideratie si Respect,

      Al dvs., Dan Danescu

  87. Dan Danescu Says:

    Domnule Valeriu Mangu, alias Lector,

    Ne-coplesit sau complexat de personalitatea domniei voastre, va declar ca sunt pregatit si onorat sa purced la lupta de idei, pentru scoaterea adevarului la lumina zilei, privind rolul Securitatii in decembrie 1989, si nu numai.

    Propun sa incepem chiar cu cuvantul lui Iulian Vlad, la al treilea sau proces.
    La prima vedere, cuvantul lui Iulian Vlad, daca-ar fi sa-l credem, induce, intr-adevar, ideea ca, prin ordinele date contrare ordinelor lui Ceausescu, Securitatea ar fi actionat pentru inlaturarea lui Ceausescu. Mai mult, admitand ca Iulian Vlad a actionat contrar ordinelor lui Ceausescu, conduce automat la o alta idee logica, anume ca a avut un plan propriu de inlaturare a lui Ceausescu si, in mod firesc si tot asa de logic, ar fi trebuit sa fi vizat unul sau doi potentiali inlocuitori ai lui Ceausescu, fie Nicu Ceausescu sau Ilie Verdet. Sa mai admitem ca din grija fata de poporul roman, Iulian Vlad a gandit si a actionat astfel. Sigur, admitand, ca idee, scenariul de mai sus, Iulian Vlad nu a luat in calcul sau poate a ignorat hotararea lui Gorbaciov, care la voit pe Ion Iliescu ca inlocuitor a lui Ceausescu.

    Hai acum sa vedem ce fel ratiuni se opun scenariului de mai sus.
    1) Este in fiinta umana, de cind lumea si pamantul, instinctul primar de autoaparare si protejare in cazul unor iminente primejdii. Iulian Vlad, colegii lui de la varful DSS si chiar toate cadrele de Securitate, nu puteau sa fie imuni la acest instinct primar de autoaparate si protejare. Vorbim aici de doua primejdii iminente, impotriva carora Securitatea trebuia sa se apere si protejeze, anume: primejdia interna, venita din partea cetatenilor, si, a doua, primejdia externa, venita de la Rasarit si de aiurea. Sa le luam pe rand.
    a) Primejdia interna nu putea veni decat din partea cetatenilor Romaniei, exceptie activistii comunisti (din prima linie sau liniile urmatoare, nu are importanta). Cauzele primejdiei interne sunt multiple si destul de nuantate, se stiu si nu e cazul sa fie enumerate aici. Cert e faptul ca Securitatea, de la soldat la Iulian Vlad, era foarte constienta de aceasta primejdie interna si iminenta. Pentru ilustrare, citez, din nou, pe primul adjunct al lui Iulian Vlad, general-maior in rezerva, Alexie Stefan, intr-o discutie de taina cu Vlad si gen. Emil Macri – discutie in urma careia toti erau constienti ca, citez: „Era clar ca undeva va fi o explozie”. Iata, in extenso, citatul din dialogul dintre gen. Alexie Stefan si Alex Stoenescu:
    „Pe perioada anului 1989 aveam unele discutii particulare, rabufniri, nu intelegeam ce se intampla in partid. Esti om, trebuie sa ai o supapa, discutam cu ei. Uneori participa la aceste discutii si generalul Macri. Nu era oltean, era de la Galati, dar erau anumite chestiuni pe care le discutam altfel, probleme legate de situatia din tara. Prin fereastra se vedea coada la un magazin, o vedeam si stiam cind se aduce marfa. Se aducea rar. Atunci era o nebunie, coada, lume nemultumita. Glumeam cu Macri, care raspundea de Directia II economica, ca n-aveam nevoie de el, ca este suficient sa ne uitam pe fereastra. …. Era clar ca undeva va fi o explozie.”
    b) Primejdia externa era tot asa de reala si iminenta ca si cea interna. La fel, cauzele se stiu, repet pe cele mai principale: teama de a nu se repeta scenariul rusesc cu cadrele securitatii din fosta Cehoslovacie, 1968; prabusirea fostelor regimuri comuniste-satelit din jurul Romaniei si concluziile intalnirii de la Malta dintre reprezentantii lumii bi-polare de la acea vreme.
    Ei bine, logic si din instinctul primar de auto-aparare si protejare, Iulian Vlad, reprezentantul de varf al DSS si, cei drept, respectat de toate cadrele Securitatii, NU a avut de ales decat, 1) sa dispuna ordine contrare ordinelor lui Ceausescu de a se trage in populatie, 2) ascunderea sau distrugera dosarelor UM 110 (vezi ascunderea voluminoaselor dosare „Corbii” intre pereti dubli, recuperate apoi de Virgil Magureanu), 3) ignorare, toleranta si chiar protejare a agentilor, in special pro-rusi; cel mult monitorizare si cam atat, si 4) atitudine tacita dar perversa, la inceput de neimplicare in fata avantului revolutionar pana la „fuga” lui Ceausescu, ca apoi sa sprijine „noua putere”, chiar „din primele momente”, Iulian Vlad insusi coordonand „actiuni militare”, in prima faza din cladirea CC al PCR si apoi chiar din cabinetul ministrului fortelor armate din cladirea MApN.
    2) De ce si-a asumat, Iulian Vlad, riscul de a da ordine contrare lui Ceausescu? Raspuns: nu a avut incotro, alegand varianta cea mai putin riscanta pentru propria-i viata. Vlad a cantarit bine sansele supravietuirii proprii in contextul primejdiilor iminente, cele doua enumerate mai sus dar si cea legata de Ceausescu. In cazul primejdiilor interne si externe, Vlad nu a avut nici-un dubiu ca ar fi fost pus la zid si impuscat daca ar fi executat ordinele lui Ceausescu de a se trage in populatie. Privitor la prmejdia Ceausescu, pe care Iulin Vlad il cunostea ca pe propriul buzunar si pe care-l putea „intoarce ca la Ploiesti”, Vlad a riscat si a supravietuit, fizic vorbind.
    3) Iulian Vlad, chiar daca poate fi creditat ca fiind iesit din comun de inteligent, siret si chiar foarte cool in fata primejdiilor iminente, sau poate chiar din aceste motive, NU ar fi avut cum sa-si permita luxul, nu numai de a gandi la un plan propriu de inlocuire a lui Ceausescu dar nici cum sa-l puna in actiune. De ce? Iata:
    a) instictiv, grija pentru viata proprie si a vietilor subordonatilor din cadrul DSS – grija de maxima urgenta care cerea masuri complexe, secrete si hotarate si nu pierderea timpului cu planuri greu de aplicat, cu finalitate incerta si fara cunostinta inamicilor interni (infiltrati in toate sferele socio-politice si chiar in DSS) si externi care monitorizau toate miscarile, in special cele secrete;
    b) Vlad nu ar fi putut miza pe un inlocuitor a lui Ceausescu, exceptie Ion Iliescu, omul lui Gorbaciov. Nicu Ceausescu? Nici vorba ptr. ca nu putea sa actioneze impotriva tatalui avadu-l in maneca pe fiul celui pe care dorea sa-l inlature. Si mai trebuia, inainte de toate, sa aiba acceptul si a lui Nicu Ceausescu, ceea ce ar fi insemnat un risc enorm. De altfel, cind Nicu C. a fost intrebat de ce a voit sa vina la Bucuresti, acesta a spus ca dorea sa-l intalneasca pe Iliescu pe care-l „cunostea de mult”. In cel priveste pe Ilie Verdet, iar, nici vorba, pentru ca toata lumea stia de implicarea lui la inabusirea grevei minerilor din Valea Jiului, parca in 1977.
    4) Iulian Vlad si apropriatii lui, cunoscatori ai istoriilor din culisele partidului comunist si in special a institutiei numita Securitate, cunoscand ca niciodata rusul n-a dat gres in impunerea vointei lui si indeosebi atunci, cind s-a aliat cu cealalta jumatate bi-polara, e de-a dreptul copilaresc sa ne putem imagina ca Iulian Vlad si-ar fi putut permite cel putin sa contempleze la un plan propriu de inlocuire a lui Ceausescu. Ar fi fost o iluzie si o pierdere de timp. Ori stim bine ca Vlad nu traia in lumea iluziilor pierdute.

    Al dvs., Dan Danescu

  88. Iulian Nastasache Says:

    In sfarsit, avem ce urmari cu adevarat si noi, cei din afara relatiilor intime ale sistemului ceausist ori nespecialisti in aspecte constitutionale. Am sperat pare-se nu degeaba ca atat domnul Mangu cat si noul sau interlocutor, dl. Danescu, vor ajunge la un consens din care observatorii neinitiati in vreuna din cele doua taine sa aiba ce invata si din care sa inteleaga mai bine ce s-a intamplat in 1989. Va multumesc pentru sfarsitul pozitiv al posibilului conflict de orgolii care parea sa ii indeparteze pe cititori, si mai ales pentru sperata finalitate a discutiei dintre dvs.: adevarul, fie el si teoretic; sper ca sunt si alti vizitatori ai blogului in asentimentul meu si sper de asemenea ca in sprijinul tezelor sa faceti si trimiteri tehnice, catre probe fizice. Nu e o pierdere de timp sa citesc in continuare acest topic, cum am avut impresia acum cateva zile. Nu pot sa intervin fiindca ma depasesc informatiile si cunostintele pe care le detineti, stiu si ca nu are mare importanta faptul ca eu va citesc, dar am tinut sa precizez aceste lucruri in eventualitatea in care ati abandona un dialog foarte necesar.
    PS: eu nu cred ca Iulian Vlad citeste acest blog; dar cred ca important este ca il vor putea citi altii, oricand.

  89. Lector Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    Dimpotriva, are mare importanta faptul ca cititi si interveniti. In fond, intregul meu demers desfasurat aici, pe blog, se adreseaza in primul rand vizitatorilor blogului -dar nu numai.
    Va multumesc respectuos pentru atentia pe care o ocordati in mod constant textelor mele.
    Al dvs., Lector

  90. Dan Danescu Says:

    Domnule Iulian Nastasache,

    Va multumesc cordial pentru ultima interventie a domniei voastre.
    Ingaduti-mi, va rog, sa adaug observatia ca acest topic, „Securitatea, un tigru de hirtie”, postat atat de inspirat de amabila si clar-vazatoarea noastra gazda, domnul Marius Mioc, este de departe cel mai comentat topic al acestui blog si care, daca nu cumva gresesc sau exagerez, a fost sursa principala a atragerii curiozitatii a majoritatii vizitatorilor acestui blog, peste 5500 de vizualizari numai in ultimele 10-11 zile, bazat pe contorul cu vizualizari aflat in partea dreapta-jos a acestui blog. Sigur, in termenii starnirii curiozitatii vizitatorilor acestui topic, trebuie sa fim drepti si sa recunoastem contributia esentiala a domnului Valeriu Mangu, alias Lector. In ce ma priveste, s-a vazut si recunosc, contributia mea a fost, vai, limitata doar la a face observatii, ce-i drept, recunoscute a fi pertinente si oportune, pe marginea textelor dlui Lector. Explicatia limitarii contributiilor mele doar la observatii, chiar daca de fond si nu de forma, este una subiectiva si nu obiectiva, deci nicidecum scuzabila, ci doar regretabila: am neglijat mesajul esential al textelor dlui Valeriu Mangu, ca Securitatea, recte Iulian Vlad, ar fi avut un plan secret de inlaturare a lui Ceausescu si inlocuire cu unul din numitii Nicu Ceausescu sau Ilie Verdet – neglijenta inlocuita cu mereu si obsesiva mirare a pretentiei, probabil doar in ochii mei, de Lector, adevarat, nestiind ca la acel timp in spatele pseudonimului Lector se afla domnul Valeriu Mangu. De aici nefericitul si regretabilul dialog al orgoliilor dintre Lector si Dan Danescu – dialog care, pe buna dreptate, domnia voastra ati facut observatia ca „parea sa ii indeparteze pe cititori”. Multumesc Bunului Dumnezeu, inspirandu-ma sa fac cercetari pe google, avand la baza coduri de informatie extrase din textele dlui Lector, si – iata!, sa aflu ca domnul Valeriu Mangu folosea pseudonimul Lector. Marturisesc cu sinceritate ca am fost foarte surprins de descoperire, dar, tot atat de sincer spun, nu coplesit, daramat sau complexat de personalitatea stimatului nostru coleg de cometarii, domnul Valeriu Mangu. Admiratie si respect pentru personalitatea domnului Valeriu Mangu, da! Tocmai de aceea m-am simtit doar stimulat si am revenit pe acest topic cu ultimile doua texte adresate exclusiv domnului Valeriu Mangu si nu Lectorului, care nu ma mai vizeaza. Am facut aceasta ultima afirmatie, NU din orgoliu, ci bazandu-ma pe intreaga mea experienta trista, de zeci de ani, ca victima, observator si cunoscator direct nu numai al celor invocati in textele domnului Valeriu Mangu, dar indeosebi a specialitatii metodelor si tehnicilor folosite de ei, securistii, dupa cum pe drept a admis si domnia sa, domnul Valeriu Mangu, de „specialisti in diversiune si intoxicari”.
    Cu umilinta si rugator pentru iertare, trebuie sa marturisesc ca inca sunt mandru sa ma pot „bate” pentru ADEVAR chiar si la apropiata mea varsta de octogenar, slab vazator (doar putin cu un singur ochi) dar cu mintea ascutita ca „briciul de ras” si sufletul curat, tare curat, pretind eu.
    Asadar, raman doar cu speranta ca onorabilul domn, Valeriu Mangu, isi va reconsidera pozitia de a nu raspunde textelor mele. Daca, totusi, domnia sa isi va mentine pozitia, din habar n-am care motive, ii lansez rugamintea ca la eventuala si dorita intalnire cu Iulian Vlad sa nu se limiteze doar la pozitia de interviator a lui Iulian Vlad, ci sa-si asume rolul de mediator intre mine si Iulian Vlad; numai astfel, cred eu, ca domnul Valeriu Mangu va afla ADEVARUL si chiar cine s-ar face vinovat pentru ascunderea lui atata amar de vreme, dupa care va fi indreptatit sa scrie carti despre ADEVAR. In acest ultim caz, astept un semnal din partea domnului Valeriu Mangu, pe acest blog.

    Raman cu speranta ca mi-am facut clara pozitia, atat fata de dumneavoastra, comentatorii si cititorii acestui blog, dar in mod cu totul special fata de stimatul domn, Valeriu Mangu.

    Al dvs., Dan Danescu

  91. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Rabdare!
    Al dvs., Lector

  92. Dan Danescu Says:

    Domnule Valeriu Mangu,

    Nu pot sa va multumesc pentru neavenitul cuvant „rabdare”, demn doar de un biet profesoras, trezit din somn de un tot atat biet elev smecheras.
    Si nici pentru alt neavenit, pretentios si obsesiv cuvant, „lector”, care, asa cum am mai afirmat, nu ma priveste.

    Doar astea fiind zise, va astept ca pe un simplu coleg de comentarii la acest topic si cu speranta ca gloria nu va apartine celui care trece prin viata ca gasca, cu toate ca are infatisare gingasa si este si utila omului pentru ca are carne buna si face si si oua, ci eternului „Hopa Mitica, cade-n fund si se ridica”, personaj cu care imi face placere sa ma identific.

    Al dvs., Dan Danescu

  93. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Rabdare!!
    Al dvs., Lector

  94. Dan Danescu Says:

    Domnule Valeriu Mangu,

    Va aduc la cunostinta ca atata vreme cit imi veti adresa texte de orice fel, fie ele cu trimitere la „lupta de idei”, fie provocatoare si chiar jignitoare, dar semnate cu pseudonimul „Lector”, le voi ignora cu desavarsire.
    Persistenta in utilizarea pseudonimului, pretentios si gratuit, „Lector”, in ciuda faptului ca noi toti, comentatori si cititori ai acestui blog, cunoastem identitatea reala a domniei voastre, este un afront major peste care NU pot trece.
    Nu cunosc motivele pentru care procedati astfel si nici nu ma aventurez sa emit vreo parere personala, dar, sincer regret frustrarea cititorilor acestui blog de a asista la un clash de idei, ipoteze si fapte din care, cu speranta, sa iasa la lumina ADEVARUL mult dorit de noi toti. Inca odata, cu alte cuvinte, daca aveti incredere in „valoarea textelor” domniei voastre, va invit sa renuntati la ne-necesarul pseudonim „Lector”, iar eu, la randul meu ma voi stradui, dupa putinta, pe care o cred suficienta, in „calatoria” noastra comuna spre ADEVARUL despre evenimentele anului 1989, si nu numai.
    Daca puteti renunta la pseudonimul „Lector”, da. Daca nu, nu.

    Sunt suficienti martori ca am fost de buna credinta.

    Al dvs., Dan Danescu

  95. Lector Says:

    Domnule Dan Danescu,

    Rabdare!!!
    Al dvs., Lector

  96. Dan Danescu Says:

    @ Cititorii blogului

    Ca o observatie de principiu si chiar de etica morala, domnul Valeriu Mangu si-a afisat textele DOAR PE ACEST BLOG, sub pseudonimul „Lector”. Cine doreste sa se convinga, poate introduce grupul de cuvinte „Al dvs., Lector” pe „motorul” de cautare google (www.google.ro).
    De ce, oare? Explicatia domnului Valeriu Mangu, ascuns sub pseunonimul „Lector”, citez: „Si poate ca a fost mai bine asa – sa-mi ascund identitatea sub un pseudonim -, pentru ca receptarea, analiza rationamentelor mele, critica adusa lor sa nu fie in nici un fel influentate de personalitatea mea, cu bune si cu rele”, e de-a dreptul puerila, pentru ca domnia sa a emis o multime de alte rationamente pe diferite bloguri, dar s-a semnat exclusiv cu numele real, Valeriu Mangu. Din nou precizez, cine doreste sa se convinga, poate proceda in mod similar, asa cum am aratat mai sus: sa introduca, de aceasta data, grupul de cuvinte „Al dvs., Valeriu Mangu” pe google (www.google.ro).
    Nu cred ca e o noutate daca afirm, prin intuitie desigur, ca datorita profilului si a temelor abordate, acest blog este intens monitorizat de o anumita audienta specializata. Sigur ca majoritatea audientei a acestui blog este genuina si destul de interesata in orice disputa de idei care ar putea scoate la lumina ADEVARUL despre ce s-a intamplat in anul de rascruce istorica, 1989.
    Nu cred ca pot fi acuzat de ceva daca ma intreb si, in acelasi timp, intreb: pe care din cele doua audiente, ale acestui blog, a dorit sa impresioneze domnul Valeriu Mangu, atunci cind, caz unic, si-a ales pseudonimul „Lector”? Audienta specializata sau cea genuina? Nu cred ca raspunsul, la aceste ultime intrebari, este greu de aflat daca tinem cont de urmatoarele marturisiri ale dlui Mangu, alias Lector, citez: „Rationamentele pe care le-am dezvaluit aici, pe blog, fie si sumar, mi-au fost confirmate in mod direct de doua personaje de prim rang in conexiune cu evenimentele, precum si indirect de un al treilea, cunoscator al secretelor evenimentelor”, sau „Daca dl. Iulian Vlad tine, ii pot spune care este raspunsul meu in mod personal. Dupa cum am spus, stiu ca dsa urmareste acest blog – stiu de la una din persoanele pe care le-am nominalizat pe blog de-a lungul timpului. Si as putea sa-i spun ceva care il intereseaza, la care tine. Stie cum sa ma gaseasca”.

    Fiind zise cele de mai sus, si altele in postarea precedenta, cred ca beneficiez de suficiente motive pentru a nu raspunde la nici-un text al dlui Valeriu Mangu, sub pseudonimul „Lector”.

    Ca a reusit sau nu sa impresioneze audienta specializata a acestui blog, e numai problema dlui Valeriu Mangu, alias Lector. Cu siguranta, pe mine nu a reusit sa ma impresioneze si sper ca nici pe inimoasa, genuina si generoasa noastra gazda, domnul Marius Mioc. Dimpotriva, cel putin eu, m-am simtit ofensat si chiar jignit de obsedantul si repititivul agresiv pseudonim „Lector”.

    Al dvs., Dan Danescu

  97. Iulian Nastasache Says:

    Domnule Dan Danescu,
    Desi nu agreez cu postarea sub nickname in locul numelui real (am onoarea sa fiu membru al unui alt forum unde se discuta lucruri foarte actuale si practice, de multe ori revoltator manipulate de identitati ascunse), mie personal identitatea utilizatorului Lector de pe blogul d-lui Mioc nu mi se pare chiar atat de importanta, decat prin prisma curiozitatii (dupa ce a furnizat indiciul esential, ca ar fi publicat lucrari, urmand paternul simplu ‘Al dvs,’ si contextele de discutii din alte spatii de pe Internet, nu era greu de presupus cine ar putea fi de fapt domnul Lector; dvs. ati imbunatatit, pentru mine, doar probabilitatea de a fi dl. Valeriu Mangu; poate sa nu fie dl. Valeriu Mangu, la fel de bine cum nu exista garantia ca eu sunt Iulian Nastasache). Nu cred ca aflarea identitatii e mai mult decat un joc, atunci cand alte lucruri pot fi mai relevante decat suspiciunea ca nefolosind un nume real incearca ceva anume destul de greu, si inutil in opinia mea, de descrifrat. In ce ma priveste, conteaza mai mult maniera in care isi expune argumentatii coerente si informatia verificabila furnizata, decat numele real sub care se manifesta cineva. Spre, poate, rusinea mea, nu auzisem de dl. Valeriu Mangu, iar personalitatea dansului nu ma afecteaza catusi de putin in interpretari (daca le gresesc o fac fiindca atat pot eu interpreta, nu fiindca as fi influentat de numele, experienta, lucrarile, influenta ori alte calitati ale dansului), insa este posibil ca dl. Mangu, daca el este cu adevarat, sa fi incercat – iarasi, nerelevant pentru mine – folosind nickname-ul sa nu influenteze, asa cum lasa de inteles ca nu a dorit sa influenteze, anumite opinii ori reactii – ale celor care il cunosc ori sunt sensibili la notorietate si ar fi putut fi influentati in cazul in care ar fi stiut cine este ‘Lector’. In privinta a cum sa fie influentati si la ce fel de reactii influentate sa ne asteptam, nu ma pronunt fiindca iarasi nu ma intereseaza, cu atat mai mult cu cat lasand posibilitatea sa speculam cine e dl. Lector, dl. Lector a transformat tema identitatii dansului intr-un problema la fel de secundara cum era la inceput, cand semna ‘Lector’ fara a da indicii. Indiferent ca e ‘Lector’ sau dl. Valeriu Mangu, influenta exercitata asupra ambelor audiente, daca din ele fac parte oameni care incearca sa gandeasca cu propriul cap (unii sunt specialisti, altii au nativ calitatea asta) e aceeasi. Pe de alta parte, dar nu in afara contextului, cred ca nici ‘Lector’ nici ‘Mangu’ nu vor transmite lui Iulian Vlad vreun mesaj de sprijin sau de orice alt fel, chiar si daca s-ar dori lansarea vreunei campanii publice in vreun sens, fiindca nivelul discutiilor e prea inalt, nu are adresabilitate larga, deci nu justifica apelul pe un blog. Mai simplu era un telefon. Una peste alta, eu unul astept continuarea postarii tezelor verificabile si a informatiilor concrete, indiferent de nickname sau de numele real (chiar daca mi-ar place mai mult sa discut cu oameni pe care mi-i pot reprezenta fizic)

  98. Iulian Nastasache Says:

    Domnule Lector,

    Eu va asigur ca am rabdarea necesara. Presupun ca a solicita repetat cuiva sa aiba rabdare inseamna a-l pregati pentru stiri importante (daca nu e vorba doar de asteptari datorate unor intreruperi domestice) si abia astept sa reveniti. Daca sunteti dl. Valeriu Mangu, poate si alte dialoguri decat cele care se inscriu in subiectul curent ar putea fi de interes.

  99. Iulian Nastasache Says:

    Rog urmariti si declaratiile de la http://asociatia21decembrie.ro/phpBB2/viewtopic.php?t=5 (actualizate destul de recent). Ar putea fi incomplete (lipseste numele ofiterilor implicati), dar cred ca sunt utile in aflarea adevarului

  100. cred ca aici trebuie adus aminte de mihail eminescu ,de ce: foarte simplu sa scris mult dar fara esential foarte multa vorba si eu credeam ca sint singur care vorbeste si face in acelas timp dar vad ca la alti este invers dar are si ei o dreptate intro oarecare masura e bine si asa . este exact cum am mai spus si in alte comentari toti pentru unu unu pentru totii se potriveste intrutotul aflarea adevarului 1989 . eu enul stiu ce am facut si am spus aproape tot zic aproape tot ca am uitat poate ceva amanunte de la ilie verdet .

  101. […] Personal, am îndoieli asupra puterii şi eficacităţii sistemului represiv ceauşist, pe care le-am exprimat pe acest blog (linc). De remarcat însă respingerea de către Proclamaţie a teoriilor meritelor revoluţionare ale […]

  102. […] citeşte: Securitatea, un tigru de hîrtie   Lasă un […]

  103. Mihai Hai Says:

    Undercover “Lector”

    Toate structurile de forţă deţin ȋn cȃmpul tactic servicii de propagandă şi manipulare.
    Vă dovediţi a fi un tȃnăr semidoct care ȋnsă nu se ridică la nivelul unui soldat de la “Sinteze”. La dumneavoastră substantivul se numeşte securitate şi Iulian Vlad, restul sunt pierderi colaterale de care un organism are nevoie pentru a se reface. Ca orice diversionist şcolit, vă folosiţi de orice suport pentru a vă face meseria, cu incompetenţă după cum uşor se constată.
    Vă ascundeţi identitatea ca şi cum ar interesa pe cineva clamata virginitate.
    Vlad, Teodorescu, Tinu, etc. atunci cȃnd scriu ceva şi semnează, aparţin unei alte şcoli care chiar dacă au trecut prin decizii greşite, rămȃn soldaţii patriei.
    Noii semidocţi, care au invadat serviciile, nu mai aparţin patriei, aparţin serviciilor geopolitice care au distrus state precum Jugoslavia, Liban, Libia, Tunisia, Egipt, Irak, Siria, Ucraina şi de ce nu, Grecia. Cine urmează ?
    Serviciul care vă plăteşte, trebuie să vă retragă urgent stipendiile şi să vă trimită la o muncă productivă ȋntr-o fabrică. La locul de muncă poate vă vine mintea la cap, diversionist slinos care atentezi la conştiinţele romȃnilor.

    • @ Mihai Hai

      Dacă aș fi tânăr precum bănuiți, m-aș ține de Matematică. Cum nu mai sunt, mă strădui să deslușesc diversele ascunzișuri ale lumii în care trăim, inclusiv acelea din care țâșnesc considerentele dvs. și licențele lingvistice de periferie pe care le folosiți.
      Va înșelați. Nu aparțin nici unei structuri de forță.Nu mă plătește nici un serviciu. Altfel, intervenția dvs. este o încercare stângace e a mă provoca – iată! – să revin după cinci ani asupra unei teme pe care am abordat-o sub forma unei cărți apărută în 2011.
      Altfel, văd că sunteți familiarizat cu termeni specifici serviciilor de informații – „câmp tactic”, Sinteze”.
      Nu văd în textul dvs. nici o demonstrație a alegațiilor pe care le lansați asupra textelor mele, precum și asupra persoanei mele.
      Vă satisfac o curiozitate: numele meu este Valeriu Mangu.

  104. Opris Says:

    Lector,manipulant,ti-ai gasit nasul.Tu,un biet lingusitor securist de care marii eroi Vlad,Teodorescu se rusineaza cand ii faci revolutionari,treci la munca trandav ce esti.Vrei bani pe scris?Scrieti numele si meseria.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.