Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rich Andrew Hall – Cazul Petre Olaru (5). „Ziua” şi compania ripostează: Calvarul lui Olaru continuă iulie 24, 2009


Actualizare 8 decembrie 2018: Fiindcă legăturile către saitul ziua.net nu mai funcționează, schimbat în legături către saitul ziua.ro

Un nou fragment din cele scrise de profesorul american Rich Andrew Hall despre cazul Petre Olaru. Vezi şi celelalte fragmente prezentate pe acest blog:
Introducere
Ziarul „Ziua” dezvăluie cazul Petre Olaru
Petre Olaru: cel mai căutat om din România postceauşistă
Scepticism şi sarcasm în unele părţi faţă de dezvăluirile lui Olaru

Opiniile exprimate aparţin autorului, intervenţiile mele fiind cu litere cursive între paranteze drepte. Pentru a publica în alte părţi scrierile domnului Hall e nevoie să cereţi aprobarea autorului, pe care-l puteţi contacta la hallria@comcast.net

„Ziua” şi compania ripostează: Calvarul lui Olaru continuă

Ca răspuns la remarcile consilierului prezidenţial Dorin Marian şi probabil şi la comentariile sarcastice ale lui Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu, senatorul Săndulescu şi Ştefan Rădoi au ripostat. Sorin Roşca Stănescu a scris un editorial intitulat „Cine este duplicitar? Dorin Marian sau Costin Georgescu? Sau amîndoi?” (linc), în care a insinuat că Marian şi poate chiar directorul SRI Costin Georgescu – care se abţinuse să comenteze valabilitatea afirmaţiilor lui Olaru – erau fie prea fricoşi, compromişi sau implicaţi ca să admită rolul KGB în evenimentele din decembrie 1989 („Ziua” 9 aprilie 1999). Săndulescu şi Rădoi au afirmat că „plutonierul Olaru nu e nebun” (linc), iar „Ziua” a publicat amănunte suplimentare pentru a arăta că „calvarul lui Olaru a continuat şi în 1998” („Ziua” 8 şi 9 aprilie 1999).

Dacă între 1990 şi 1997 s-a văzut o paradă de celebrităţi politice făcînd pelerinaj la Crevedia încercînd să-l facă pe Olaru fie să vorbească, fie să păstreze tăcerea, anul 1998, conform celor publicate de „Ziua”, a fost chiar mai aglomerat. După ce a scris preşedintelui Constantinescu, pretinde Olaru, el a fost contactat de următoarele personaje în 1998, tot atît de stăruitori ca întotdeauna cu privire la informaţiile pe care le avea Olaru şi dispuşi să ofere sume de bani chiar mai mari decît în anii precedenţi:

– Novolan, regele PDSR al frigiderelor, s-a întors, oferind 200 milioane lei.

– Directorul Antena 1 în Tîrgovişte i-a oferit lui Olaru 40000-50000 de dolari ca să vorbească.

– Generalul Victor Atanasie Stănculescu i-a oferit „cantităţi nelimitate de bani sau aur”.

– Generalul Paul Şarpe de la serviciul de informaţii al armatei l-a ameninţat pe fiul lui Olaru.

– Mai mulţi reprezentanţi ai PRM l-au căutat pe Olaru.

– Doi alţi generali neidentificaţi i-au oferit lui Olaru 400-500 milioane lei („Calvarul lui Petre Olaru a continuat şi în 1998. Lista celor mai importante persoane şi instituţii care l-au căutat anul trecut pe Petre Olaru” (linc), în „Ziua” 9 aprilie 1999).

„Ziua” a continuat să apere veridicitatea povestirii lui Olaru în zilele următoare. A publicat extrase din cele 3 şedinţe de hipnoză ale lui Olaru cu generalul Teodor Zaharia (linc) din 7, 12 şi 22 noiembrie 1998. Sorin Roşca Stănescu a devenit mai direct în acuzaţiile sale împotriva celor care pun la îndoială spusele lui Olaru. În editorialul „Frica de KGB” (linc) el a deplîns „reacţia laşă a autorităţilor” şi naiva amăgire că KGB-ul va pleca de la sine. A pretins că SRI-ul a analizat – deşi n-a explicat dacă e vorba de directorul SRI Costin Georgescu pe care-l criticase pentru tăcere într-un editorial precedent – şi că l-a informat că „ei nu cred teoria lui Marian că Olaru e nebun” („Ziua” 14 aprilie 1999) [formularea lui Roşca Stănescu este: „Din mediile de conducere ale Serviciului Român de Informaţii am aflat, însă, zilele trecute, un detaliu cel puţin ciudat. Şi anume că SRI nu împărtăşeşte convingerea consilierului prezidenţial Dorin Marian conform căreia plutonierul major Petre Olaru este nebun”]. Roşca Stănescu a insinuat chiar că Dorin Marian însuşi ar putea avea legături cu KGB – aceasta explicînd reţinerea sa de a-l crede pe Olaru sau a lua în serios afirmaţiile acestuia.

Ştefan Rădoi a ieşit şi el din umbră, ca să spunem aşa. În 6 aprilie 1999, cînd „Ziua” a dezvăluit prima dată povestea lui Olaru, Roşca Stănescu l-a prezentat pe Rădoi ca „fost ofiţer de informaţii” pînă în 1982, care din 1990 a devenit un apropiat confident a lui Corneliu Coposu, îndelung prigonitul şef al ilegalului Partid Naţional Ţărănesc Creştin Democrat din perioada comunistă. Într-un interviu din „Ziua” din 19 aprilie 1999 (linc) Rădoi a precizat că a fost membru al serviciului de informaţii al USLA între 1979 şi 1982. În interviu Rădoi a pretins că „agenţii KGB şi GRU au acţionat la vedere în lovitura de stat din decembrie 1989”, că „teroriştii” din decembrie 1989 au acţionat astfel încît să creeze destulă panică pentru ca „emanaţii revoluţiei” (adică Iliescu şi ceilalţi) să preia puterea şi că trupele USLA acuzate c-ar fi fost teroriştii în timpul evenimentelor n-au tras niciodată în nimeni, şi nici nu erau antrenate pentru război de gherilă, contrar a ceea ce s-a susţinut (Bogdan Comaroni – „Agenţii KGB şi GRU au acţionat la vedere în lovitura de stat din decembrie 1989” (linc), în „Ziua” din 19 aprilie 1999). După spusele lui Rădoi, Zaharia a fost înspăimîntat de ceea ce a auzit în timpul şedinţelor de hipnoză cu Olaru – ceea ce l-a făcut să se ascundă cu documentele şi casetele şedinţelor – şi că „mulţi din cei menţionaţi pe lista lui Olaru vor să-l omoare”.

Recunoaşterea lui Rădoi că a fost ofiţer USLA este semnificativă, mai ales în lumina faptului că Roşca Stănescu însuşi a fost un informator al USLA (între 1975 şi 1985). Dat fiind că anume USLA a fost acuzată în timpul evenimentelor din decembrie de cea mai mare parte a vărsării de sînge, este greu de susţinut părerea că trecutul ar fi complet nerelevant acum cînd ei promovează o poveste care dezvinovăţeşte USLA – chiar dacă indirect – de acuzaţia de a fi „teroriştii” şi deci de răspunderea pentru vărsarea de sînge. În lumina poziţiei lui Rădoi ca şi consilier al senatorului Şerban Săndulescu, relatarea lui Rădoi despre evenimentele din decembrie 1989 şi afirmaţiile sale despre rolul KGB şi GRU oferă nişte indicii asupra posibilei influenţe pe care Rădoi a putut-o avea asupra lui Săndulescu în activitatea acestuia de şef al comisiei parlamentare care investiga evenimentele din decembrie 1989 [în fapt, Săndulescu a fost un simplu membru al acelei comisii]. Săndulescu şi-a publicat concluziile asupra acestor evenimente în 1996, într-o carte intitulată „Lovitura de stat care a confiscat revoluţia română”, o lucrare care susţine că evenimentele din decembrie 1989 au fost în mod principal o lovitură de stat pusă la cale de sovietici.

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.