Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rich Andrew Hall – Cazul Petre Olaru (6). O victorie a bunului simţ ca urmare a competiţiei profesionale şi economice benefice din presă iulie 27, 2009


Un nou fragment din cele scrise de profesorul american Rich Andrew Hall despre cazul Petre Olaru. Vezi şi celelalte fragmente prezentate pe acest blog:
Introducere
Ziarul „Ziua” dezvăluie cazul Petre Olaru
Petre Olaru: cel mai căutat om din România postceauşistă
Scepticism şi sarcasm în unele părţi faţă de dezvăluirile lui Olaru
„Ziua” şi compania ripostează: Calvarul lui Olaru continuă

Opiniile exprimate aparţin autorului, intervenţiile mele fiind cu litere cursive între paranteze drepte. Pentru a publica în alte părţi scrierile domnului Hall e nevoie să cereţi aprobarea autorului, pe care-l puteţi contacta la hallria@comcast.net

O victorie a bunului simţ ca urmare a competiţiei profesionale şi economice benefice din presă

Dacă „cazul Olaru” este o dovadă a moştenirii culturale şi instituţionale din epoca comunistă, el a fost de asemenea o dovadă a beneficiilor intrinsece ale competiţiei jurnalistice şi personale caracteristice erei postcomuniste (pentru o bună privire de ansamblu asupra tendinţelor dezvoltate în mass-media românească postcomunistă, vezi Gross, P., 1996, Mass Media in Revolution and National Development: The Romanian Laboratory [Mass media în revoluţie şi dezvoltarea naţională: laboratorul românesc], Ames: Iowa State Press). După cum am văzut, Cornel Nistorescu nu a preluat nimic din lovitura jurnalistică proclamată de Roşca Stănescu. Dar mai important şi promiţător din punct de vedere jurnalistic a fost investigaţia ziariştilor de la „Cotidianul”.

În 14 aprilie 1999 „Cotidianul” a publicat un interviu cu Dimitrie Vitanidis, fiul omului în a cărui casă Olaru pretinsese că a găsit „cheia către tainele revoluţiei” – scrisoarea cu pecetea sovietică descoperită în timpul unei „inspecţii de rutină”. Interviul a fost luat fiului lui George Vitanidis fiindcă acesta nu se mai putea apăra singur – murise în 1994. Conform lui Dimitrie Vitanidis, nimeni – nici de la ziarul „Ziua”, nici „ofiţerul” Rădoi, care au promovat afirmaţiile despre tatăl său – nu s-a deranjat să ia legătura cu familia sa. Tînărul Vitanidis a arătat faptul că dacă scrisoarea aceea ar fi existat, cum a pretins Olaru, KGB-iştii ar fi trebuit să fie complet tîmpiţi. Dar a mai precizat de asemeni că şoferul lui Vitanidis pomenit de Olaru de fapt n-a existat, şi că nu a existat nici o percheziţie la casa din Crevedia, în primul rînd pentru că în decembrie 1989 casa era nelocuită, fiind prea frig în ea în timpul iernii.

După o săptămînă, în 20 aprilie 1999, o conferinţă de presă extraordinară a avut loc la Crevedia. Au fost prezenţi primarul Crevediei, vecin cu casa lui Vitanidis din Crevedia, şi un grup de ţărani dintr-un sat din apropiere care a avut lungi dispute cu miliţianul Olaru în timpul epocii Ceauşescu. Vecinul familiei Vitanidis, Ionel Dumitru, a afirmat că nu-şi aminteşte nici percheziţia nici existenţa vreunui şofer a lui Vitanidis menţionat de Olaru. Ţăranii au amintit faptele lui Olaru de dinainte de 1989, nu tocmai conforme cu drepturile omului. Primarul oraşului a spus că el crede că Olaru a fost „ajutat” să-şi născocească povestea. Irina Dumitrescu de la „Cotidianul”, care a notat cu sarcasm fosta afiliere a lui Rădoi la USLA, a remarcat că nimeni de la „Ziua”, Prima TV sau dintre colaboratorii senatorului Săndulescu nu a participat la această conferinţă de presă („Cotidianul” din 21 aprilie 1999; vezi de asemeni „Evenimentul Zilei” din 21 aprilie 1999). [După cum consemnează „Evenimentul Zilei”, „în decembrie 1989, din cauza comportamentului său anterior, Olaru a fost la un pas de a fi linşat de locuitori, fiind salvat cu ajutorul unui TAB trimis de la Tîrgovişte”. Vezi „Autorul dezvăluirilor privind agenţii KGB în România îi obliga pe braconierii prinşi la pescuit să înghită rîmele”, în „Evenimentul Zilei” din 21 aprilie 1999]

(va urma)

 

One Response to “Rich Andrew Hall – Cazul Petre Olaru (6). O victorie a bunului simţ ca urmare a competiţiei profesionale şi economice benefice din presă”

  1. alk Says:

    Deh, campania de presa se poate face usor….


Lasă un răspuns la alk Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.