31 August 1989 – adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească

Legea despre trecerea la alfabetul latin („Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989)

După „Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe. Discuţiile din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată. Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80000 de muncitori, intraseră în grevă („Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989). Probabil, această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la „Marea Adunare Naţională”.

Grevele se declanşaseră în practic toate oraşele mai mari ale republicii: Chişinău, Tiraspol, Bender (Tighina), Bălţi, Rîbniţa, Comrat. După unele afirmaţii din presa de limbă moldovenească la care am avut acces (la presa de limbă rusă din Republica Moldova n-am fost abonat în acea vreme, deci relatarea mea suferă din punct de vedere al obiectivităţii din această pricină), dar şi din spusele lui Mircea Snegur în suspomenita informare făcută Sovietului Suprem, în unele cazuri muncitorii erau siliţi să intre în grevă de direcţia fabricilor, alcătuită în mare parte din rusofoni (efect al politicii de cadre sovietice). „Muncitorii unui şir de întreprinderi, bunăoară, de la fabrica de elemente de beton armat (Bender), de la uzina Mezon (Chişinău), de la asociaţia Bendertrans şi de la alte întreprinderi se adresează cu indignare Prezidiului Sovietului Suprem în legătură cu faptul că conducătorii întreprinderilor îi îndeamnă la greve, împiedică exercitarea funcţiilor lor de producţie”, spunea Mircea Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, criticînd în cuvîntarea sa şi ziarul „Pravda”, pentru „reflectarea insuficient de obiectivă (…) a evenimentelor care au loc în republica noastră”.

Richard Andrew Hall: Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (1). Mişcări de deschidere

Richard Andrew Hall este un profesor american care s-a ocupat de studiul istoriei revoluţiei române din 1989 (subiectul lucrării sale de doctorat). Cititorii constanţi ai acestui blog îl cunosc deja, căci am mai publicat aici traduceri din lucrările dînsului.

Mai citeşte, pe acest blog, alte lucrări ale domnului Hall:
– Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (teza de doctorat – fragmente) (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)
– Cazul Petre Olaru (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7)

Încep acum în serial publicarea traducerii unor fragmente din altă lucrare a domnului Hall: „Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Precizez că nu împărtăşesc toate ideile domnului Hall despre revoluţia română. Ca de obicei, intervenţiile mele vor fi cu litere cursive între paranteze drepte.

În serialul pe care-l încep acum va fi vorba de filmul „Şah-mat” al regizoarei Susanne Brandstatter, consacrat revoluţiei române, şi de discuţiile care au existat în jurul acestui film. Filmul respectiv a fost amplu comentat inclusiv în România (mai ales de „Jurnalul Naţional” şi televiziunea Antena 1). Deasemenea, se vor analiza afirmaţiile despre revoluţie şi contradicţiile dintre acestea ale unor personalităţi cunoscute în România precum Dan Pavel, Ion Mihai Pacepa, Andrei Codrescu, Vladimir Tismăneanu ş.a.

Mişcări de deschidere

Orice istorie conţine de fapt două istorii: Istoria epocii care este povestită şi istoria epocii în care se povesteşte. Înregistrarea trecutului este întotdeauna, într-o oarecare măsură, prizoniera prezentului în care se face înregistrarea.

Lipsa hîrtiei – motivul pentru care nu s-au copiat dosarele cerute de Mărieş?

De pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” reproduc următorul mesaj:
Să facem ceva concret pentru salvarea dosarelor Revoluţiei!

27 August 1989 – Marea Adunare Naţională de la Chişinău sau „Ziua ce va lumina un veac”

Actualizare: un film documentar cu înregistrări de la Marea Adunare Naţională din arhiva personală a cineastului Victor Bucătaru îl puteţi vedea pe saitul Jurnal TV.

În 27 august 1989 a avut loc la Chişinău cea mai mare demonstraţie din istoria Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. 750000 de cetăţeni sovietici – după aprecierea săptămînalului „Literatura şi Arta” din 31 august 1989, care numeşte această manifestaţie „Marea Adunare Naţională” – s-au adunat în centrul Chişinăului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma să-şi înceapă sesiunea în 29 august, adoptarea legii despre proclamarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat a republicii, recunoaşterea identităţii acesteia cu limba română şi trecerea la alfabetul latin. A fost un tur de forţă a mişcării naţionale moldoveneşti, dacă ţinem seama că întreaga populaţie a Republicii era puţin peste 4 milioane de persoane.

Generalul Constantin Olteanu despre turiştii sovietici din decembrie 1989

Actualizare 1 mai 2018: A murit Constantin Olteanu. Lincul către interviul său nu mai funcționa și a fost înlocuit cu copie de pe saitul webarchive de arhivare a internetului.

Într-un interviu acordat maiorului Dan Giju din presa militară (linc), generalul Constantin Olteanu, fost ministru al apărării naţionale (1980-1985), care în 1989 făcea parte din C.P.Ex. al CC al PCR (în această calitate a aprobat reprimarea revoluţiei, motiv pentru care a fost condamnat la închisoare, dar apoi graţiat de Ion Iliescu), pomeneşte în treacăt despre problema turiştilor sovietici despre care se spune că invadaseră România în decembrie 1989. La întrebarea ziaristului militar: „Eu speram să comentăm cîte ceva despre ceea ce presa a comentat la un moment dat în legătură cu ceea ce se întîmpla dincolo de Prut, cu trupe sovietice aflate în aşteptare, gata să intervină la un ordin sau la o anumită chemare… Chiar am văzut la TV cînd cineva din rîndul aşa-zişilor revoluţionari le-a solicitat intervenţia”, Constantin Olteanu răspunde:

22 decembrie 1989 la Bucureşti, în balconul CC (1) (video)

O nouă filmare de la Bucureşti, din 22 decembrie 1989, pusă pe youtube de carmendoro. Sînt filmări făcute în balconul CC. E haos şi înghesuială acolo, vorbeşte un colonel de armată (cititorii care-l pot identifica să semnaleze), apoi diferiţi alţii, nu se înţelege totdeauna ce se spune.

Teodor Mărieş: Nu mă interesează soluţia pe care curtea europeană trebuie s-o dea. Nu mă interesează banii. Ne interesează istoria României aflată în aceste documente (video)

A 9-a parte a conferinţei de presă a asociaţiei 21 Decembrie din 13 august 2009. Vezi şi primele 8 părţi ale conferinţei de presă:

– Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor
– Mărieş: Am căzut de acord cu parchetul să ne dea opisurile dosarului revoluţiei şi azi primim răspuns “nu se poate”
– Mărieş: Mă interesează decizia CEDO. Nu mă interesează nici un cod din România!
– Voinea: Polonezii au trimis în judecată peste o sută de procurori şi jdecători care au făcut arestări ilegale în vremea lui Jaruzelsky
– Voinea: În Braşov, doar 4 victime au rămas nerezolvate. Procentul de identificare al autorilor la victimele de la revoluţie este de 80%
– Voinea: Nu 800 au fost identificaţi ca autori ai crimelor. Cel care a condus operaţiunile militare în Bucureşti şi în ţară este unul singur, nu sînt 800
– Voinea: Am făcut rezoluţia care a întrerupt cursul prescripţiei. S-a reluat ancheta în dosarele deja arhivate, soluţionate
– Mărieş: Băsescu să spună cine e de vină. Cel care a instrumentat pînă acum dosarul sau ceu care vor să le ardă?

Transcriere înregistrare:

Teodor Mărieş: Preşedintele Băsescu să spună cine e de vină! Cel care a instrumentat pînă acuma dosarul sau cei care azi vor să le ardă? (video)

A 8-a parte a conferinţei de presă a asociaţiei 21 Decembrie din 13 august 2009. Vezi şi primele 7 părţi ale conferinţei de presă:

– Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor
– Mărieş: Am căzut de acord cu parchetul să ne dea opisurile dosarului revoluţiei şi azi primi răspuns “nu se poate”
– Mărieş: Mă interesează decizia CEDO. Nu mă interesează nici un cod din România!
– Voinea: Polonezii au trimis în judecată peste o sută de procurori şi jdecători care au făcut arestări ilegale în vremea lui Jaruzelsky
– Voinea: În Braşov, doar 4 victime au rămas nerezolvate. Procentul de identificare al autorilor la victimele de la revoluţie este de 80%
– Voinea: Nu 800 au fost identificaţi ca autori ai crimelor. Cel care a condus operaţiunile militare în Bucureşti şi în ţară este unul singur, nu sînt 800
– Voinea: Am făcut rezoluţia care a întrerupt cursul prescripţiei. S-a reluat ancheta în dosarele deja arhivate, soluţionate

Transcriere Înregistrare:

23 August – ziua „Marii insurecţii naţionale armate antifascistă şi antiimperialistă” şi a pactului Ribentrop-Molotov (3 video)

23 August era ziua naţională a Republicii Socialiste România. Se aniversa atunci „Marea insurecţie naţională armată antifascistă şi antiimperialistă” din 1944, cînd România a încetat războiul antisovietic şi a întors armele împotriva Germaniei. În fapt, 23 august 1944 a fost ziua cînd regele Mihai a dat o lovitură de stat, arestîndu-l pe generalul Ion Antonescu şi declarînd încetarea războiului împotriva URSS. Această zi a fost începutul instaurării regimului comunist în România şi a devenit cu timpul, în propaganda oficială, „marea insurecţie armată antifascistă şi antiimperialistă”. Chiar dacă iniţial au fost tolerate şi partidele istorice care sprijiniseră lovitura de stat dată de regele Mihai, în cîţiva ani ele vor fi eliminate, scoase în afara legii, partidul comunist ajungînd în cîţiva ani partid unic.

Tot în 23 august, dar în 1939, Germania hitleristă şi Uniunea Sovietică au semnat tratatul de neagresiune cunoscut sub numele de „pactul Ribbentrop-Molotov”, prin care şi-au împărţit sferele de influenţă în Estul Europei.

21 august 1968 – Ceauşescu condamnă invazia sovietică în Cehoslovacia (2 video)

Transcrierea discursului lui Ceauşescu: