Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

31 August 1989 – adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească August 30, 2009


Legea despre trecerea la alfabetul latin, publicată în "Tinerimea Moldovei" din 6 septembrie 1989

Legea despre trecerea la alfabetul latin („Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989)

După „Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe. Discuţiile din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată. Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80000 de muncitori, intraseră în grevă („Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989). Probabil, această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la „Marea Adunare Naţională”.

Grevele se declanşaseră în practic toate oraşele mai mari ale republicii: Chişinău, Tiraspol, Bender (Tighina), Bălţi, Rîbniţa, Comrat. După unele afirmaţii din presa de limbă moldovenească la care am avut acces (la presa de limbă rusă din Republica Moldova n-am fost abonat în acea vreme, deci relatarea mea suferă din punct de vedere al obiectivităţii din această pricină), dar şi din spusele lui Mircea Snegur în suspomenita informare făcută Sovietului Suprem, în unele cazuri muncitorii erau siliţi să intre în grevă de direcţia fabricilor, alcătuită în mare parte din rusofoni (efect al politicii de cadre sovietice). „Muncitorii unui şir de întreprinderi, bunăoară, de la fabrica de elemente de beton armat (Bender), de la uzina Mezon (Chişinău), de la asociaţia Bendertrans şi de la alte întreprinderi se adresează cu indignare Prezidiului Sovietului Suprem în legătură cu faptul că conducătorii întreprinderilor îi îndeamnă la greve, împiedică exercitarea funcţiilor lor de producţie”, spunea Mircea Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, criticînd în cuvîntarea sa şi ziarul „Pravda”, pentru „reflectarea insuficient de obiectivă (…) a evenimentelor care au loc în republica noastră”.

actprovoc_LA240889Încă înainte de începerea dezbaterilor din Sovietul Suprem, climatul interetnic din republică se înrăutăţise simţitor, ajungîndu-se şi la violenţe (prevestind parcă conflictul transnistrean din 1992). Alecu Reniţă scria, în „Literatura şi Arta” din 24 august 1989 (ziar care trecuse deja la grafia latină, nemaiaşteptînd legile Sovietului Suprem): „Microraionul Buiucani din capitala Moldovei s-a transformat într-un colţ de infern pentru băştinaşi. Vasile Malaneţchi, directorul adjunct al Muzeului republican de literatură ‘D. Cantemir’, Valentin Filipschi, ziarist şi Tudor Bragă, colaborator la Muzeul de arte plastice, în seara de 12 spre 13 august au fost atacaţi de un grup de vreo 10 bandiţi înarmaţi cu vergi şi lanţuri de metal. Tăbărînd asupra lor cu răcnetul: ‘Bei rumînskuiu padlu!’, huliganii i-au imobilizat pe toţi trei, lovindu-i cu bîtele şi bătîndu-i cu picioarele. Ulterior, V. Malaneţchi a fost internat la spitalul nr. 2, avînd o comoţie cerebrală şi coşul pieptului năsădit. V. Filipschi s-a ales cu leziuni corporale şi cu o mînă fracturată”.

Pentru o corectă perspectivă istorică, precizez că în 1989 oraşele basarabene erau mai rusificate decît azi. După destrămarea URSS, ca urmare a dezastrului economic care a urmat, mulţi rusofoni care fuseseră colonizaţi în Basarabia în perioada sovietică (iar colonizarea a fost aproape exclusiv la oraşe), s-au întors la locurile lor de baştină, unde şi nivelul de trai era mai ridicat. Astfel s-a realizat o „românizare” a părţii basarabene a Republicii Moldova. În Chişinăul de azi, cu 72% moldoveni după ultimul recensămînt, e puţin probabil ca minoritatea rusofonă să organizeze bande agresive care să dorească conflicte interetnice, dar în 1989 „raportul de forţe” era diferit.

Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti nu fusese ales democratic, primele alegeri „semi”-pluraliste, în condiţiile gorbacioviste, urmau să aibe loc abia în 1990. Avuseseră însă loc alegeri în condiţii gorbacioviste chiar în 1989, pentru Sovietul Suprem al URSS. Cu acest prilej, au putut deveni deputaţi în parlamentul de la Moscova mai multe persoane care-şi trecuseră în programul electoral decretarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, ceea ce dăduse legitimitate acestor revendicări, iar deputaţii Sovietului Suprem ştiau că la următoarele alegeri chiar va conta părerea alegătorilor la eventuala lor realegere.

Conform sistemului sovietic, deputaţii Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti nu erau politicieni de profesie, cu excepţia cîtorva şefi care lucrau în aparatul de stat şi de partid (comunist, acesta era încă partid unic, organizaţiile politice alternative de felul Frontului Popular existau, erau chiar foarte active, dar nu fuseseră înregistrate oficial). Majoritatea deputaţilor aveau însă un loc de muncă de bază – tractorişti, preşedinţi de colhoz, ingineri, pedagogi – de unde lipseau doar cîteva zile pe an cît ţineau sesiunile Sovietului Suprem.

Desfăşurarea sesiunii Sovietului Suprem este relatată de Alecu Reniţă, în „Literatura şi Arta” din 7 septembrie 2009: „Pe marginea rapoartelor prezentate de M. I. Snegur şi I. P. Calin s-au pronunţat timp de două zile, 29-30 august, 45 de deputaţi. Diapazonul cuvîntărilor, reflectînd stările de spirit din republică, au oscilat de la principiile leniniste ale egalităţii în drepturi a tuturor naţiunilor pînă la frazeologia înşelătoare a interfrontiştilor. În cuvinte, nici un vorbitor n-a protestat deschis împotriva statalităţii limbii moldoveneşti, în realitate, însă, organul legislativ a fost supus permanent şantajului politic din partea falangei iovvist-ţurcanist-ţîmaist-ninaandreeviste, care a recurs la cele mai impertinente şi agresive încercări de a reduce la zero proiectele de legi”.

Traducere din limba moldovenească pentru cititorii din România: Prin principiile leniniste ale egalităţii în drepturi a tuturor naţiunilor se înţelege acceptarea limbii moldoveneşti ca unică limbă oficială a RSS Moldovenească şi revenirea la grafia latină. Interfrontul (Frontul Internaţionalist) era o organizaţie politică neoficială care se opunea Frontului Popular şi susţinea păstrarea dominaţiei limbii ruse în republicile unionale şi menţinerea unui sistem centralizat în URSS, în aceasta constînd frazeologia sa înşelătoare. Susţinătorii Interfrontului erau în general minoritarii ruşi şi rusificaţi. Vasile Iovv era prim secretarul Partidului Comunist Moldovenesc la Bălţi, devenit mai apoi înalt demnitar al Republicii Moldova sub regimul Voronin (interesant că Alecu Reniţă îl pune pe Iovv pe primul loc în enumerarea pe care o face a duşmanilor legii privind limba de stat). Leonid Ţurcan era prim secretar al Partidului Comunist la Tiraspol, azi dispărut practic din viaţa politică. Piotr Ţîmai era prim secretarul de la Bender (Tighina), nu ştiu cu ce se ocupă azi. Nina Andreeva era o activistă de la Tiraspol, devenită apoi activă şi în mişcarea separatistă. Falanga iovvist-ţurcanist-ţîmaist-ninaandreevistă reprezintă deputaţii care susţineau greviştii rusofoni, respingînd ideea că minorităţile naţionale din Moldova ar trebui să înveţe moldoveneşte şi cerînd statut de limbă de stat şi pentru limba rusă.

31aug1_TM06098931aug2_TM060989
Evenimentele sînt relatate şi de Vasile Năstase, în „Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989:

„Deputatul Simion Grossu [prim secretarul Partidului Comunist al Moldovei] lansează ideea acordării limbii ruse a funcţiei de limbă de comunicare interetnică pe teritoriul republicii noastre. Deputatul Ion Druţă e de părerea că în asemenea caz ar fi mai judicios să se renunţe la eufemistica formulă ‘limbă de comunicare între naţiuni’, ea constituind de fapt un pleonasm în raport cu noţiunea limbă de stat. Deputatul Ion Hadîrcă consideră absolut necesar de a se adăuga în varianta finală a proiectului (articolul nr. 1) că limba moldovenească este limbă de comunicare interetnică pe teritoriul republicii, dar, din păcate, nu este susţinut de toţi cei prezenţi în parlament.
Era în jur de ora 20 şi cînd se părea că bucăţica de pîne a fost zmulsă cu forţa din mîna flămîndului, afară, lîngă Teatrul de operă şi balet
[în care se desfăşurau lucrările parlamentului], s-a produs un mare miracol. Ciucurii de oameni, de parcă ar fi fost dirijaţi de o forţă extraterestră, au început a se consolida cu o rapiditate fulgerătoare.
‘Oameni buni, ne-au amăgit!’
Aceasta a fost durerea unui om care peste doar o miime de clipă a pătruns în inimile tuturor basarabenilor de bună credinţă. Astfel, puhoaiele de oameni au început a se îndrepta spre clădirea teatrului scandînd încontinuu: ‘Noi vrem o limbă’, ‘Grevă generală’, ‘Unire moldoveni!’. Cordoanele detaşamentelor de ocrotire a ordinii publice le-au barat calea spre scările parlamentului, cîteva femei au fost lovite cu bastoanele înfierbîntate ale unui miliţian, semnalele salvării păreau a fi un piuit jalnic pe fundalul vacarmului declanşat. Grupul de filmare la NBS News ne dă o lecţie serioasă de operativitate şi profesionalism pentru că chiar în acea seară informaţia colegilor noştri – prin intermediul televiziunii moldoveneşti – a ocolit lumea întreagă… Se anunţă o pauză şi membrii parlamentului dau ochii cu realitatea”
.

„Tinerimea Moldovei” avea să preia şi expresia „ora astrală a neamului” folosită anterior de săptămînalul „Literatura şi Arta” pentru a descrie adunarea populară din 27 august în care se ceruse adoptarea legilor despre limbă de stat şi alfabet latin. Ceva pare să se fi întîmplat la „Tinerimea Moldovei”, ziar care pînă atunci urma linia oficială. În numărul din 6 septembrie, în care se vede o adoptare a liniei naţionale, deasupra casetei de redacţie apare „pentru redactor Valeriu Rogozenco”, în timp ce pînă atunci ziarul apărea cu specificarea „redactor Vasile Botnari”. Rogozenco este cel care se va plînge, în „Literatura şi Arta” din 23 noiembrie 1989, despre cenzura existentă la „Tinerimea Moldovei”, apropo de evenimentele din 7 şi 10 noiembrie 1989.

Examen1_TM060989Examen2_TM060989

Ziarul moscovit „Pravda” a publicat în 3 septembrie relatarea corespondentului său A. Pasecinic despre istorica sesiune a Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti. Articolul este tradus în „Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie, sub titlul „Un examen al bunăvoinţei”. „Limba moldovenească, care a degradat în perioada de răstrişte şi stagnare, s-a ales cu garanţii ferme, cu un amplu program al renaşterii sale”, scrie ziaristul de la Moscova, pomenind totodată „atmosfera social-politică nemaivăzut de încordată din republică”. „În momentele necesare, după părerea lor, membrii Frontului Popular din Moldova se adunau repede lîngă teatru, scandînd solidar lozinci ultimative, arborînd sus deasupra capetelor placarde şi panouri. Recunosc, îţi era incomod să treci pe lîngă coridorul de miliţieni, auzind aceste scandări! Şi doar în ultima zi a lucrărilor sesiunii, cînd primul secretar al comitetului orăşenesc de partid Bender P. Ţîmai a cerut cu hotărîre ori să se creeze condiţii normale pentru lucrările sesiunii, ori să se transfere sesiunea în alt oraş, această blocadă a fost suspendată rapid şi organizat”, mai adaugă Pasecinic, concluzia ziaristului de la „Pravda” fiind: „Nu trebuie să uităm de originea noastră ci să fim mai presus de apartenenţa naţională, şi de la această înălţime a bunăvoinţei, a respectului reciproc, să vedem în ochii altuia durerea şi să ne pătrundem de ea”.

cuvincheiere1_TM030989cuvincheiere2_TM030989

În cuvîntul de încheiere (publicat în „Tinerimea Moldovei” din 3 septembrie 1989), Mircea Snegur răspunde întrebărilor unor deputaţi şi se justifică pentru prezenţa sa la „Marea Adunare Naţională” din 27 august: „Nu excludem faptul că în timp ce poporul se aduna în piaţă au fost, la sigur că au fost lozinci de felul celor reproduse în fotografiile publicate de ‘Molodej Moldavii’. Însă la începutul şi în timpul desfăşurării adunării – de la ora 12 şi atît timp cît ne-am aflat acolo (ce-i drept cu anumite întreruperi; tocmai în momentul cînd a luat cuvîntul tovarăşul, dacă îi putem zice tovarăş, din republicile baltice, eu şi Ivan Timofeevici am plecat pe o jumătate de oră sau pe o oră şi ne-am întors spre sfîrşit) în cadrul ei a avut loc o discuţie constructivă”. N-am fost abonat la „Molodej Moldavii” aşa că, din păcate, nu pot spune cititorilor ce conţineau lozincile acelea groaznice care au fost fotografiate de acel ziar.

Lavric1_LA210989Lavric2_LA210989 De tovarăşul (dacă îi putem spune aşa) din republicile baltice, s-a ocupat procuratura RSS Moldoveneşti, care i-a deschis dosar penal pentru aţîţarea vrajbei interetnice. Ceea ce a determinat acest lucru este afirmaţia de la începutul discursului său, ţinut în limba rusă: „scuzaţi-mă că vă vorbesc în limba ocupanţilor” (ceea ce a stîrnit un val de aplauze). Aurelian Lavric se ocupă, în „Literatura şi Arta” din 21 septembrie 1989, de acest subiect: „Oare nu nişte ocupanţi ar fi putut să exileze în Siberia mii şi mii de intelectuali, gospodari din sate, oare nu nişte ocupanţi ar fi organizat colonizarea acestui pămînt cu sute de mii de oameni (…) Această incriminare moldo-procuraturistă ar fi echivalentă cu aceea de a învinui noi Procuratura republicii pentru faptul că a înţeles greşit afirmaţia reprezentantului leton, în care era vorba, evident, despre călăii stalinişti, astfel Procuratura făcînd ea însăşi o ofensă serioasă poporului rus, care a pătimit şi el destul”.

Isprăvirea lucrărilor Sovietului Suprem nu a dus la isprăvirea conflictelor. Grevele au continuat într-o serie de întreprinderi. „Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989 relatează de pildă despre greva de la fabrica de mobilă nr. 1 din Chişinău şi despre mitingul Interfrontului din 3 septembrie, la care participaseră, imparţiali ca tot moldoveanul, şi Ion T. Guţu (Ivan Timofeevici), secretar al CC al PCM şi Nicolae Ţîu, prim-secretar al comitetului orăşenesc de partid Chişinău.

grevaChisinau_TM060989nemultamiri_TM060989

retevei_LA210989În această situaţie încordată, miliţia condusă de Vladimir Voronin (da, actualul încă preşedinte al Republicii Moldova) nu putea rămîne nepăsătoare. Lîngă statuia lui Ştefan cel Mare din centrul Chişinăului era locul tradiţional de întîlnire a celor cu convingeri „naţionaliste”. Virgiliu Zagaevschi povesteşte în articolul „Argumentul reteveiului” din „Literatura şi Arta” din 21 septembrie 1989: „Pe la orele 17 [vineri 15 septembrie] şi-a făcut apariţia mai întîi o duzină de miliţieni care au tropăit din cizme şi au fluturat absolut inutil şi inoportun din reteveiuri [bastoane de cauciuc]. Mai tîrziu (…) peste o sută de miliţieni s-au năpustit asupra oamenilor. (…) I-au împins pe cetăţeni într-un colţ şi printre ţipetele femeilor şi copiilor au fost desluşite numai două cuvinte-comenzi: ‘Oţeplenie! Repressia!’. Beţele de cauciuc loveau în oameni, nimeni nu putea să iasă din lanţul miliţienilor. (…) Spaţiul rubricii nu-mi permite să reproduc mărturiile imprimate la dictafon ale mai multor victime, dar una, aparţinînd deputatului sovietului raional Nistrean Chişinău M. Furdui, ne informează că unul dintre ofiţeri (oamenii l-au numit pe colonel-locotenentul Ciobanu) a rostit: ‘Pînă n-o să vă ucidem pe toţi nu vă liniştiţi!’. Ne adresăm ministrului afacerilor interne Voronin să dea lămuriri publice represiilor absolut neîntemeiate şi să prezinte garanţii că atare acţiuni barbare nu se vor mai repeta”. Parcă nu-s de mirare acţiunile din noiembrie 1989, cînd sediul Ministerului de Interne moldovenesc, condus de Vladimir Voronin, a fost incendiat de mulţimea înfuriată.

Mai citeşte, pe acest blog:
27 August 1989 – „Marea Adunare Naţională” de la Chişinău sau „ziua ce va lumina un veac”
12 martie 1989: La Chişinău mulţimea ia cu asalt sediul CC al Partidului Comunist
Interviu cu Ilie Ilaşcu din 1990
16 noiembrie 1989: izbînda gorbaciovismului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească

 

3 Responses to “31 August 1989 – adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească”

  1. irina Says:

    Felicitari pentru articol!!!Foarte bun și foarte bine documentat..Îți mulțumesc că mi-ai făcut cunoscute lucruri pe care nu le știam…

  2. IAR A-TI LUAT-O PE ARATURA,.IN LOC SA VA PREOCUPE SA-L CONVINGETI PE PRIMMINISTRU SA SEMNEZE ORDONANTA PRIVIND RELUAREA PLATILOR A INDEMNIZATILOR ,VOI LA PACHET,NUMAI LA ASA CEVA ,NU VA ESTE GANDUL,RUSINE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    • mariusmioc Says:

      Domnule Fătu, acest sait este ţinut de mine în timpul meu liber. Nu primesc nici un ban pentru ceea ce scriu aici. Pe saitul meu abordez subiectele de care eu am chef şi nu primesc ordine de la nimeni cu privire la ce subiecte să tratez aici. Nu vă opreşte nimeni să vă faceţi propriul sait unde să scrieţi despre ce consideraţi dv. că este important. Nu mai criticaţi pe alţii, arătaţi prin fapte proprii că sînteţi capabil să faceţi mai mult.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s