Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (5). Fundal la Brandstatter: „Vechea Europă”, „Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană septembrie 12, 2009


A 5-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele patru părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Fundal la Brandstatter: „Vechea Europă”, „Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană

Teoria lui Brandstatter despre revoluţia română ca fiind o lovitură de stat condusă de CIA în colaborare cu alte servicii secrete interesate nu a apărut din senin. Catherine Durandin, o profesoară franţuzoaică cu o mai mare cunoaştere a problemelor româneşti, argumentase această teorie la televiziunea franceză şi în „Le Monde Diplomatique” încă din 2002 (Pierre Verluise, 2003, interviu cu Catherine Durandin, “La ‘revolution’ de 1989 [“Revoluţia” din 1989],” la http://www.diploweb.com). Comparativ cu Brandstatter, Durandin atribuia KGB-ului un rol mai mare în ghidarea evenimentelor din decembrie, dar rămînea convinsă că a fost în cea mai mare parte o operaţiune CIA. În declaraţiile ei din 2002 şi 2003, ea pretindea că „CIA controlează acum România”. De unde ştia Durandin despre rolul de căpetenie al CIA în evenimentele din decembrie? Conform celor spuse de ea, fiindcă a avut acces la documente secrete ale CIA care au confirmat asta, documente pe care lăsa să se înţeleagă că le-a văzut cînd şi-a pregătit cartea „CIA în război”, o expunere a fărădelegilor şi înşelăciunilor CIA de-a lungul anilor (Catherine Durandin – “Le CIA en Guerre”, Paris: Grancher 2003).

La începutul lui 2003 Durandin şi-a prezentat revelaţiile pe canalul 3 al televiziunii franceze sub titlul „Dovada de necontestat”. Durandin a afirmat: „Evenimentele din decembrie [1989] din Bucureşti au fost urmarea unei înţelegeri tainice dintre Moscova şi Washington… CIA a pătruns în cele mai înalte eşaloane ale structurii de putere din România în aceeaşi perioadă în care gorbacioviştii frustraţi [din partidul comunist] au fost convertiţi de CIA” (“The Sunday Herald,” (Glasgow), 2003, găsit la http://lists.econ.utah.edu).

Într-un articol al lui Gabriel Ronay din „The Sunday Herald” (Glasgow) din 30 martie 2003, în cea de a 2-a săptămînă a invaziei americane în Irak – „Franţa acuză SUA de a fi pus la cale prăbuşirea Blocului de Est” – Ronay a notat prezenţa în emisiune a „agentului secret” al serviciului de informaţii externe al Franţei Dominique Fonveille şi a lui Christian Harbulot, directorul Şcolii Franceze de Război Economic. Ronay a speculat că aceasta s-a făcut pentru a „da greutate” afirmaţiilor lui Durandin, în special în lumina faptului că una din principalele surse ale lui Durandin a fost generalul Francois Mermet, influentul director general al Serviciului de Informaţii Externe francez. Ronay a presupus că, în urma schimbului nepoliticos de mesaje dintre preşedintele francez Jacques Chirac şi preşedintele român Ion Iliescu şi primul ministru Adrian Năstase [„România a ratat prilejul de a tăcea”, a spus Chirac] pe tema scrisorii de susţinere a României pentru politica americană faţă de Saddam Hussein – care la timpul respectiv se transformase într-un atac militar care să-l înlăture pe Hussein de la putere – „momentul ales [pentru documentarul lui Durandin] şi intenţia politică par să fie evidente”.

Ronay a relatat deasemeni despre scurta mînie apărută printre unii jurnalişti şi intelectuali din România ca răspuns la afirmaţiile televizate ale lui Durandin. Cel mai puternic protest a fost, previzibil, din partea ziariştilor şi intelectualilor prooccidentali, în special al celor care susţinuseră multă vreme că evenimentele din decembrie 1989 au fost o lovitură de stat KGB, cu rolul serviciilor secrete apusene minimal sau inexistent – şi că România continuă să fie controlată nu de agenţi CIA, dar de foşti sau chiar actuali agenţi ruşi. Cu alte cuvinte, păreri care sînt la 180 de grade faţă de cele ale lui Durandin.

În ciuda acceptării de către Durandin că a fost şi o intervenţie a KGB, accentul pus de ea pe rolul CIA a fost cel care, firesc, a pricinuit agitaţie în România. În corespondenţa sa Ronay se referă la articolul „CIA conduce România!” din „Ziua”, 24 martie 2003 [pe saitul ziarului „Ziua” articolul „Conduce CIA România?” (linc) e menţionat că ar fi apărut în 10 martie 2003]. Autorul articolului, Dan Pavel, a notat cu exactitate că afirmaţiile lui Durandin sînt demne de Alcibiade, pseudonimul folosit de fostul poet de curte a lui Ceauşescu şi lider al unui partid politic ultranaţionalist Corneliu Vadim Tudor, în săptămînalul său „România Mare”. Raţionamentul lui Pavel pentru a respinge teoriile lui Durandin că CIA a pus la cale răsturnarea lui Ceauşescu şi încă conduce România nu era gratuit: CIA „nu are analişti şi agenţi de influenţă atît de fini încît să înţeleagă sofisticata, cameleonica şi alunecoasa clasă politică de la Bucureşti”, aşa că, s-a întrebat, cum ar fi putut manipula evenimentele din România după cum pretinde Durandin?

Cei umblaţi destul prin literatura despre revoluţie ştiu însă că afirmaţiile despre rolul CIA sînt numai jumătate din scenariul „Yalta-Malta” pe care Alcibiade îl susţine cu regularitate. (Că KGB-ul a jucat rolul central şi definitoriu în versiunea naţional-comunistă a răsturnării lui Ceauşescu, promovată de cei asemenea lui „Alcibiade”, nu este doar o părere personală. Vezi de pildă şi părerea lui Siani-Davies, în “The Revolution after the Revolution”, în Phinnemore, D. Light, D. (editori), Post-Communist Romania: Coming to Terms with Transition (Londra: Palgrave 2001), pag. 1-34). Ceea ce Pavel refuză să accepte este că scrierile lui Alcibiade conţin de asemeni şi covîrşitoarea majoritate a susţinerilor cultivate de el şi de intelectuali asemenea lui, care au prezentat evenimentele din decembrie 1989 ca o lovitură de stat plănuită de sovietici. Realitatea crudă este că e mult mai simplu de ridiculizat jargonul antiamerican simplist şi demodat a lui Alcibiade decît să accepţi şi să explici stînjenitoarea similaritate a acestor viziuni în ceea ce priveşte rolul KGB în decembrie 1989 şi a elementelor fostului regim Ceauşescu, mai ales ale fostei securităţi. Cea din urmă are două posibile rezultate: fie fosta securitate spune adevărul – o posibilitate care nu poate fi respinsă din oficiu – sau minte, şi atunci Pavel şi colegii săi au înghiţit unele din cele mai mari baliverne ale securităţii. [În loc de „securitatea susţine” o anumită teorie ar fi mai corect spus „anumiţi foşti securişti susţin”, deoarece securitatea, ca instituţie, a fost desfiinţată prin Decretul CFSN nr. 33/1989. Documentele securităţii din decembrie 1989, cînd această instituţie încă exista juridic, se contrazic cu susţinerile ulterioare ale unor securişti despre revoluţia din 1989]

Împrejurările care au înconjurat dezvăluirea documentarului lui Brandstatter în februarie 2004 le-au repetat pe cele ale apariţiei televizate a lui Durandin cu aproximativ un an înainte. Precum Ronay, George Brătescu a scris într-un articol intitulat „Enigme budapestane” în ziarul on-line „Clipa” [„Clipa” nu este doar ziar on-line, ci apare şi pe hîrtie ca o publicaţie săptămînală a românilor din California, SUA]: „Întrebarea este cea clasică, anume ‘Cui prodest?’ toate acestea, mai pe româneşte cui serveşte documentarul franco-german? Este limpede că propagandei subtile a politicii „de sancţionare” a României de către Franţa şi de Germania, mai cu seamă pentru atitudinea ei de apropiere fermă faţă de USA. De aceea documentarul încearca să „diabolizeze” poporul român, prezentîndu-l în faţa telespectatorului francez şi a celui german ca masă de manevră a Administraţiei americane, care ar fi pus la bătaie încă din 1989 tot arsenalul diplomatic şi al serviciilor secrete, pentru a face din România un pion înaintat al intereselor sale în Europa Centrală şi Răsăriteană, pe termen lung. Prezentarea documentarului „Revoluţia din România, şah-mat”, acum în anul 2004, nu este deloc întîmplătoare. Ea serveşte, în mod categoric, campaniei electorale pentru alegerile Parlamentului European desfăşurată deja în Occident, zeci de candidaţi marşînd pe slogane antiamericane şi pe frînarea admiterii în Uniunea Europeană a unor ţări din estul continentului, cu precădere Romania, considerată ‘calul troian’ al Americii, apreciere devenită temă de presă îndeosebi în Franţa” („Clipa” 11 martie 2004 (linc)).

(va urma)

 

3 Responses to “Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (5). Fundal la Brandstatter: „Vechea Europă”, „Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană”

  1. alex Says:

    Total fals , rusii nu au fost in stare sa aiba grija de ei sa ramana o natiune unita dar sa mai ii ” ajute ” si pe altii . Iar americanii nici atat , ei se chinuie din anii ,50 sa dezbine coreea de nord, si cel mai important este ca, cuba se afla langa ei si nu au reusit sa-l dea jos pe castro si regimul . Dupa razboi multi viteji sunt . Eu nu am simtit nici o clipa ca cineva ne impinge de la spate . A fost ceva spontan si sustinut de tineret , tineret care s-a saturat de toate interdictiile de care au avut nevoie ca de apa sa fie starpite . Asta vb la Timisoara , iar la Bucuresti mi-e greu sa ma pronunt dar , o parere este ca acolo totul s-a rezolvat la televiziune prin minciuni si dezinformari care au atras populatia langa salvatorul neamului . Asa se si explica scorul atat de mare la alegeri , televiziunea a fost castigatorul revolutiei

  2. […] sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie – Zvonuri despre un documentar revoluţionar – Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică … – Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media” – […]

  3. […] sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie – Zvonuri despre un documentar revoluţionar – Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică … – Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media” – […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.