Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (6). Şah-mat: „Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media” septembrie 15, 2009


A 6-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele cinci părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: „Vechea Europă”, „Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Şah-mat: „Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”*

Cu multă vîlvă, „Şah-mat” a fost în sfîrşit difuzat la postul franco-german TV Arte, miercuri 25 februarie 2004. Filmul lui Brandstatter este mai deosebit decît multe alte relatări care atribuiau un rol preponderent străin în evenimentele din decembrie 1989. Din anumite puncte de vedere filmul e într-adevăr impresionant: este vădit că Brandstatter a făcut multă muncă de documentare. Ea a filmat şi a cercetat în România, Ungaria, Germania, Austria, Franţa şi Statele Unite, şi a vorbit cu alte persoane relevante din Marea Britanie, Bulgaria şi Norvegia. Printre cei care au fost interviaţi în film, se află: fostul preşedinte Ion Iliescu, analistul Stelian Tănase, dizidentul Laszlo Tokes, generalul M.Ap.N. Victor Stănculescu, dizidenta Doina Cornea, colonelul de securitate Gheorghe Raţiu, generalul Dan Voinea, oficialul NSC [National Security Council = Consiliul Naţional de Securitate al SUA, organism care sfătuieşte preşedintele SUA în probleme de siguranţă naţională şi politică externă] Robert Hutchings, deputatul american Christopher Smith, şi foştii ofiţeri CIA Milton Bearden, Charles Cogan şi Robert Baer („Jurnalul Naţional” din 24 februarie 2004). [Jurnalul Naţional a reluat discutarea filmului lui Brandstatter şi în 2008; vezi de pildă articolul lui Vasile Surcel „Dosarele revoluţiei din decembrie 1989” (linc) în „Jurnalul Naţional” din 30 mai 2008].

Teoria lui Brandstatter în film este că Nicolae Ceauşescu a fost răsturnat în decembrie 1989 de CIA, împreună cu serviciile secrete din unele ţări NATO aliate şi cu ale Ungariei din blocul de Est. Sovieticii şi-au avut şi ei degetele în plăcintă, susţine ea, mulţumită omniprezenţilor „turişti” ruşi (adică agenţi secreţi, după cum voi explica mai jos) dar nu al lor a fost rolul hotărîtor. Brandstatter admite rolul independent jucat de curajul cetăţenilor români obişnuiţi – deşi nu destul după părerea unor critici – şi nu sugerează că totul a fost doar fum şi oglinzi în Decembrie 1989 („Jurnalul Naţional” 24 februarie 2004).

Ce dovezi prezintă Brandstatter în susţinerea teoriei sale? O secvenţă cheie din film începe cu Miklos Nemeth, prim-ministru al Ungariei în decembrie 1989, care admite că Ungaria a furnizat românilor „mult ajutor, inclusiv arme şi muniţii”, şi că Ungaria a încercat să recruteze persoane cu funcţii cheie în regimul Ceauşescu care erau „în poziţia de a ajuta victimile regimului”. Brandstatter crede că generalul Victor Stănculescu era unul din aceşti oficiali români de rang înalt pe care ungurii i-au recrutat, deşi Stănculescu tăgăduieşte asta în film şi pretinde că, deşi el simpatiza cu oponenţii regimului, n-a avut nici o legătură cu ei (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” [Revoluţia secretă?] 29 February 2004).

Apoi, un colonel de securitate, Gheorghe Raţiu – care era de fapt şeful Direcţiei întîi, cea identificată cel mai mult de cetăţenii români cu „poliţia politică” – declară că securitatea avea informaţii că în Germania (de Vest) (la Zehndorf), în Austria (la Traiskirchen) şi în Ungaria (la Bicske) erau tabere de antrenament unde instructori americani dădeau lecţii de război de gherilă. Cei antrenaţi acolo erau învăţaţi să „cum să provoace dezordini şi o revoltă naţională”. Apoi, într-unul din cele mai neaşteptate momente ale filmului, Nemeth pare să confirme susţinerile din interviul lui Raţiu: „În sudul Germaniei, în Austria şi în alte ţări, germanii şi americanii antrenau oamenii necesari” (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” [Revoluţia secretă?] 29 February 2004).

Brandstatter întreabă: „a fost asta posibil în România acelor vremuri?”. Dominique Fonveille, fostul ofiţer al serviciilor speciale franceze care apăruse şi la expozeul televizat a lui Durandin discutat deja în acest serial, dezvăluie: „Da, se putea intra din ţările vecine, şi existau de asemeni tabere de antrenament în Ungaria şi Germania. Este sigur că aceşti oameni a trebuit să fie infiltraţi la momentul potrivit. Trebuie să înţelegeţi, totuşi, că nu era posibil să fie infiltraţi sute de oameni, şi nici măcar zeci”. În interviul său Robert Baer, fost ofiţer CIA, dezvoltă ideea: „Este probabil că ei [instructorii] au spus acestor oameni, acesta este un M-16, aşa se încarcă, aşa se asigură, aşa se trage cu el şi aşa poţi omorî pe cineva cu el. Aşa activezi un explozibil plastic etc.”. (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” [Revoluţia secretă?] 29 February 2004).

În sfîrşit, Brandstatter îl interviază şi pe Milton Bearden, prezentat ca „directorul CIA pentru [operaţiunile din] Estul Europei”. Bearden declară: „Se spune că acestea erau tabere CIA. Aproape totul este atribuit CIA-ului. Nu ştiu ce v-au spus aceşti oameni, [şi] nu tăgăduiesc în întregime, dar vă sfătuiesc să aveţi grijă…” (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” [Revoluţia secretă?] 29 February 2004).

Deoarece teoria lui Branstatter este că revoluţia a fost în mod esenţial „made in USA”, provocată şi manipulată de agenţi antrenaţi de americani, nu este surprinzător că ea promovează ideile interlocutorilor săi că vărsarea de sînge şi victimele din Decembrie au fost parte a unui plan de a provoca mînia populară împotriva regimului Ceauşescu şi apoi să legitimeze conducerea care l-a urmat. Încă o dată ea invocă cuvintele fostului colonel de securitate Gheorghe Raţiu de la Direcţia întîi. Potrivit lui Raţiu, lecţia învăţată de „producătorii” revoluţiei din decembrie 1989 de la manifestările din noiembrie 1987 de la Braşov a fost că „dacă nu sînt morţi, poporul nu se va revolta suficient [pentru a răsturna regimul]” („Marea manipulare” de Marina Constantinoiu şi Irina Cristea (linc) în „Jurnalul Naţional” 27 februarie 2004). Astfel, el sugerează că vărsarea de sînge din săptămîna anterioară fugii lui Ceauşescu din 22 decembrie 1989, a fost înfăptuită intenţionat doar cu acest scop.

Dominique Fonveille, ofiţerul serviciilor speciale franceze, vorbind se pare mai mult despre vărsarea de sînge de după 22 decembrie 1989, susţine că focurile de armă şi haosul care a domnit în acele cîteva zile a fost deliberat, plănuit să creeze o stare de nesiguranţă care să creeze la rîndul ei susţinere pentru noii conducători. Victimele erau deci necesare pentru credibilitatea revoluţiei, după părerea sa. Apoi Brandstatter prezintă un interviu cu fostul procuror militar român, generalul Dan Voinea, care, la cea de-a 10-a aniversare a revoluţiei, a vorbit despre rezultatele investigaţiei în problema aşa-numiţilor „terorişti” – termenul folosit pentru a descrie pe cei răspunzători de cele 942 de morţi (aproape 90% din numărul total de 1104 oameni care au murit în timpul revoluţiei) apăruţi în orele şi zilele care au urmat fugii Ceauşeştilor. Conform lui Voinea, care, este important de ştiut, a fost el însuşi una din persoanele implicate în judecarea Ceauşeştilor, oficial justificată ca fiind necesară pentru a opri violenţa „teroristă”: „După 22 decembrie a existat o mare diversiune, în sensul că au fost inventaţi terorişti care ar fi atacat populaţia. În realitate, după o cercetare, s-a văzut că aceşti terorişti nu existau” („Jurnalul Naţional” 27 februarie 2004 (linc)).

*descrierea filmului în ghidul TV, pe internet

(va urma)

 

2 Responses to “Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (6). Şah-mat: „Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media””

  1. […] “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană – Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media” – Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat” – Intervenţie ungurească în […]

  2. […] “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană – Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media” – Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat” – Intervenţie ungurească în […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.