Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Problema certificatelor duplicat, discutată în Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor octombrie 2, 2009


În şedinţa din 22 septembrie 2009 a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie (CPRD) s-a discutat problema certificatelor duplicat. La şedinţă a participat şi Iordan Rădulescu, fost şef al Secretariatului de Stat pentru Revoluţionari. Mai fusese invitat la şedinţă şi Constantin Bebe Ivanovici, dar acesta nu s-a prezentat. Reproduc din procesul verbal al şedinţei (am eliminat repetiţiile titlurilor unor persoane, pe blogul ăsta punem accent pe informaţie, nu pe politeţe):

Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca, a afirmat faptul că intenţia membrilor comisiei este de a lămuri situaţia referitoare la modul de eliberare al certificatelor duplicat deoarece sînt în jur de 780 de persoane aflate în această situaţie. De asemenea, a exemplificat cazul unei persoane care din declaraţia din dosar menţionează că nu a primit niciodată alt certificat doveditor al calităţii de revoluţionar decît cel pe care se specifică duplicat.

Totodată a menţionat că toate aceste cca 780 de persoane sînt în situaţia în care brevetele de revoluţionar au fost emise în anul 2000 şi certificatele doveditoare ale calităţii de revoluţionar sînt emise în anul 2002 şi nu se regăsesc în Monitorul Oficial.

Domnul Iordan Rădulescu a specificat faptul că în arhiva SSPR există documente pe baza cărora au fost emise aceste certificate duplicat, respectiv persoana respectivă depunea o cerere precizînd faptul că vechiul certificat a fost pierdut iar în baza acelei cereri se elibera certificatul duplicat.

Raymond Luca a afirmat că în cele cca 780 de dosare nu există nici un document care să ateste faptul că aceste persoane au depus cerere cu privire la pierderea certificatului iniţial şi l-a întrebat pe Iordan Rădulescu care este opinia acestuia în cazul în care un certificat duplicat nu are depus o cerere la SSPR şi în ce bază a fost emis acel certificat.

Iordan Rădulescu a întrebat membrii comisiei dacă toate persoanele la care se face referire, respectiv 780, sînt fără documente doveditoare.

Raymond Luca a afirmat că nu există o garanţie totală referitor la această situaţie, avînd în vedere faptul că la nivelul SSPR există o arhivă în care se regăsesc cereri, dar care este în proces de verificare.

Iordan Rădulescu a specificat că este în imposibilitate de a-şi forma o opinie avînd în vedere faptul că domnul Preda Valentin se prezenta cu documentele punîndu-le la dispoziţie fără a-i da posibilitatea de a le verifica, menţionînd faptul că au fost verificate în prealabil.

Domnul deputat Firczak Gheorghe a menţionat că nu se explică faptul că pe acelaşi număr de certificat duplicat se regăsesc alte persoane care au certificat.

Raymond Luca a afirmat că un certificat duplicat ar trebui eliberat pe baza unei cereri de pierdere a certificatului iniţial, dar certificatul duplicat ar trebui să conţină acelaşi număr precum certificatul iniţial, deoarece majoritatea persoanelor dintre cele 780 au numere de certificat care în Monitorul Oficial aparţin altei persoane.

Doamna Coruţ Cristina Ecaterina – secretar general al SSPR, a specificat faptul că şi în actuala instituţie a SSPR s-au comis erori astfel că în jur de 700 de certificate au fost tipărite greşit, iar aceste certificate au fost retrase urmînd a fi retipărite.

Raymond Luca a afirmat că există persoane care deţin certificat din anul 1992 şi nu se regăsesc într-un decret prezidenţial de recunoaştere a calităţii de revoluţionar.

Domnul deputat Mircovici Niculae a precizat că există trei situaţii întîlnite, respectiv, în prima situaţie se regăsesc persoanele care deţin duplicat în urma declarării dispariţiei acestuia, apoi în a doua situaţie se află cele cca 780 de persoane care deţin certificat duplicat dar în Monitorul Oficial numărul aparţine altor persoane, şi în ultima situaţie se regăsesc persoanele care nu au deţinut niciodată certificat dar care au făcut cerere de dispariţie a certificatului iniţial şi au primit certificat duplicat pe seriile altor persoane.

Iordan Rădulescu a specificat faptul că CPRD a precizat în cadrul şedinţei din 15.04.2008 că certificatele duplicat sînt valabile dar se recomandă să se prezinte o dovadă a dobîndirii calităţii sau titlului prin decret prezidenţial în baza Legii 42/1990.

Mircovici Niculae a precizat că problema este la persoanele care nu se regăsesc în Monitorul Oficial şi totuşi deţin brevet din anul 2000 şi certificat din anul 2002.

Deduc că în perioada preşedinţiei lui Emil Constantinescu (anul 2000) s-au emis brevete de revoluţionar (acestea trebuiau semnate de preşedinte) fără să se fi emis certificate de revoluţionar de către comisiile abilitate conform legii. Situaţia e anormală fiindcă preşedintele trebuia să semneze brevetele numai în urma propunerii comisiilor respective. Şi mai ciudat e faptul că în 780 de cazuri, deşi Preşedinţia a emis un brevet, acestea nu apar în decretul prezidenţial publicat în Monitorul Oficial. Explicaţii pot fi multe – de la haos în cadrul instituţiei prezidenţiale pînă la falsificarea semnăturii fostului preşedinte Emil Constantinescu pe acele brevete.

În 2002 s-a încercat obţinerea şi a certificatului de revoluţionar în aceste cazuri, dar cum la acea dată SSPR nu era îndreptăţit de lege să emită noi certificate, s-a pretins că s-au emis doar nişte „duplicate” ale unor certificate anterioare. Nu există însă nici o dovadă că certificatele iniţiale au fost pierdute, iar seriile şi numerele certificatelor pentru care s-au emis duplicate corespund altor persoane decît celor care au primit duplicatele. Totul pute de la o poştă a fals făcut în cadrul SSPR. Buba trebuia să se spargă anume ca urmare a operaţiunii de preschimbare a certificatelor prevăzută de Legea 341/2004. Prin prorogarea succesivă a termenelor acestei legi s-a urmărit şi amînarea spargerii bubei, astfel ca infracţiunile să se prescrie.

Problema aceasta era cunoscută de mult, deşi Raymond Luca poate abia acum a aflat de ea. Legiuitorul, în momentul
adoptării Legii 341/2004 a dat şi soluţia (haosul – întreţinut voit – existent pînă atunci la eliberarea certificatelor de revoluţionar fiind unul din motivele apariţiei Legii 341). La articolul 9 alineatul 1 al Legii 341/2004 (disponibilă în formă actualizată pe saitul SSPR – linc) scrie: „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor”. Deci, legea e limpede: doar cetificatele eliberate în perioada 1990-1997 se pot preschimba. Certificatele eliberate în 2002 nu pot fi preschimbate, indiferent dacă posesorul are sau nu brevet semnat de preşedinte, figurează sau nu în Monitorul Oficial. Cei care au pierdut certificatul iniţial eliberat în perioada 1990-1997 şi au primit apoi un duplicat de la SSPR trebuie să dovedească faptul că a existat într-adevăr un certificat iniţial pe numele lor eliberat pînă în 1997. În caz contrar, unica soluţie legală e refuzarea preschimbării. În 2002 SSPR nu avea dreptul legal să elibereze certificate noi.

Chiar şi în prezent în cadrul SSPR se fac greşeli cu privire la seriile şi numerele certificatelor, spunea în şedinţa sus-amintită doamna Cristina Coruţ, şefa instituţiei. Acest lucru rezultă şi dintr-o serie de adrese ale CPRD către SSPR (cu titlu de exemplu, vezi adresa nr. 42/1212/27.07.2009 (linc) unde se enumeră 31 de astfel de cazuri). Mă întreb dacă aceste greşeli nu le fac aceeaşi angajaţi care au „greşit” şi în 2002, cu intenţia anume ca asemenea greşeli să pară „normale”.

E posibil ca unii dintre cei aflaţi în situaţia de a avea certificate duplicat, în caz că li se refuză preschimbarea, să încerce să o dobîndească pe cale judecătorească, dînd în judecată SSPR-ul. Dacă SSPR nu se apără corect la asemenea procese ar putea chiar să piardă – unele instanţe de judecată pot considera duplicatele emise în 2002 cu ştampila şi semnătura autorizată a SSPR drept o dovadă că au existat nişte certificate anterioare. Pentru prevenirea acestei eventualităţi doamna Cristina Coruţ ar trebui să emită o decizie internă a SSPR (sau 780 de decizii interne) prin care să anuleze toate duplicatele la care nu se găseşte un certificat original eliberat pe numele persoanei respective pînă în 1997, deciziile interne respective trebuind să aibă o motivaţie care să explice exact situaţia de fapt.

 

One Response to “Problema certificatelor duplicat, discutată în Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor”

  1. nelu Says:

    da este si un Puiu Flavius care are certificat de revolutionar, dar al nu a lucrat toata viata lui … cum de a ajuns sa aiba acea pensie>? Si sunt convins ca sunt multi care iau bani aiurea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.