Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

O greşeală judiciară: condamnarea revoluţionarilor care au ucis miliţieni la Cugir octombrie 7, 2009


În 21 decembrie 1989, la Cugir, mulţimea revoltată a atacat sediul miliţiei. Miliţienii au deschis focul, sediul miliţiei a fost incendiat, iar doi miliţieni, comandantul Valentin Pop şi subofiţerul Ilie Staicu au fost linşaţi.

Descrierea evenimentelor într-o interpelare parlamentară a deputatului Emil Crişan (linc): Prinşi de un grup de atacatori vizibil excitaţi de băutură şi cuprinşi de o furie ucigaşă, cei doi au fost supuşi unei ploi de lovituri de cuţit şi topor, care le-au transformat curînd trupurile într-o masă de carne şi oase, din care sufletele îngrozite încercau, într-un ultim efort de eliberare, să-şi ia zborul. Apoi, stropiţi cu benzină, cei doi au fost transformaţi în făclii groteşti şi spectacolul acesta a continuat, victimelor fiindu-le tăiat urechile, nasul şi organele genitale, gurile fiindu-le umplute cu mizerii de nişte minţi bolnave de turbare şi ură.

Deputatul respectiv pretinde şi titlul de „martiri ai revoluţiei” pentru acei doi miliţieni, cerînd drepturi corespunzătoare pentru familiile acestora.

În 2002 persoanele vinovate de omorîrea celor doi miliţieni (Adrian Carica şi Aurel Mihu) au fost arestate şi îşi ispăşesc pedeapsa cu închisoare (10, respectiv 13 ani). Unul din cei implicaţi (Alexandru Popa) s-a sinucis (linc).

Prin Decretul-Lege 3/1990 CFSN amnistiase „infracţiunile politice prevăzute în Codul penal şi în legile speciale săvîrşite după data de 30 decembrie 1947. Prin infracţiuni politice, în sensul prezentului decret-lege, se înţeleg faptele care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii şi cultului personalităţii, împotriva terorii şi abuzului de putere din partea celor ce au deţinut puterea politică;
b) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, obţinerea de drepturi civile şi politice, economice, sociale şi culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii;
c) obţinerea oricăror alte revendicări democratice.”

Mă întreb în ce măsură este corectă condamnarea persoanelor care au ucis pe acei miliţieni din Cugir, şi dacă respectiva faptă, săvîrşită în timpul revoluţiei din 1989, nu este de fapt o infracţiune politică care a avut un rol în răsturnarea regimului Ceauşescu.

Este cert că miliţienii de la Cugir au deschis focul, şi nu numai în aer. De pildă, într-un articol din 2002 (linc), citesc despre „Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe „dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir”.

Acest Alexandru Iosa se dezice de cei care au participat la omorîrea miliţienilor, dar eu cred că, independent de părerile sale personale, deschiderea focului de către miliţieni şi apariţia unor răniţi precum dl. Iosa în rîndul mulţimii au fost motive importante ale linşării celor doi miliţieni.

Vestea despre cele întîmplate la Cugir s-a aflat mai departe şi cred că a avut ca efect o benefică timorare a forţelor de represiune. În capitala de judeţ, Alba Iulia, în dimineaţa de 22 decembrie ora 8,20, prim-secretarul PCR Ioan Savu acceptă să predea puterea fără a opune rezistenţă unui comitet revoluţionar condus de Mihai Babiţchi (vezi cartea lui Mihai Babiţchi – „Revoltă în labirint. Decembrie ’89”, Editura BAB, Alba Iulia 1996).

Sînt convins că cele întîmplate la Cugir au fost aflate nu doar la Alba Iulia ci şi la Bucureşti, de către capii forţelor de represiune. Non-combatul adoptat de aceste forţe în 22 decembrie (contrastînd cu intervenţia din 21 decembrie) se poate datora şi veştii despre linşarea miliţienilor la Cugir, care i-a făcut pe capii forţelor de represiune să înţeleagă ce îi poate aştepta dacă stăruie în a-l sprijini pe Ceauşescu. Persoanele care au omorît pe acei doi miliţieni la Cugir poate că au salvat vieţi omeneşti la Bucureşti, Alba Iulia şi în alte oraşe.

Mi se pare mai credibilă ideea că non-combatul adoptat de forţele de reprimare în 22 decembrie s-a datorat fricii generată de vestea unor evenimente precum cele de la Cugir coroborată cu prezenţa în stradă a sute de mii de manifestanţi, decît unor comploturi din Cişmigiu care durau de 10 ani.

Întreb: nu trebuia în acest caz aplicată amnistia conform art. 1 din Decretul-Lege 3/1990, fiind vorba de „exprimarea protestului împotriva dictaturii şi cultului personalităţii, împotriva terorii şi abuzului de putere din partea celor ce au deţinut puterea politică”. E adevărat, protestul s-a exprimat printr-o formă violentă, în condiţiile în care miliţienii respectivi deschiseseră focul şi răniseră demonstranţi. Dar oare poporul român avea dreptul doar la proteste non-violente împotriva regimului comunist?

 

48 Responses to “O greşeală judiciară: condamnarea revoluţionarilor care au ucis miliţieni la Cugir”

  1. Desi la prima vedere nu are legatura, vezi ‘cazul exploratorilor geologi’.

  2. Cu siguranţă nu reprezintă o greşeală judiciară. Indiferent că era revoluţie sau nu nimeni nu are dreptul să ia o viaţă şi dacă tot se întâmplă astfel de atrocităţi statul român este obligat să i-a măsuri şi să pedepsească pe vinovaţi.
    CEDO a statuat acest lucru în anul 2009 de 2 ori.
    Restul articolului se bazează pe supoziţii şi presupuneri absolut subiective şi fără legătură cu realitatea.

    • mariusmioc Says:

      Niciuna din hotărîrile CEDO nu se referă la cazul Cugir. Sînt convins că dacă condamnaţii despre care fac vorbire în articol s-ar fi adresat CEDO pe motiv că nu s-a ţinut seamă de decretul de amnistie, ar fi cîştigat. E vorba însă de oameni simpli, fără cunoştiinţe juridice.
      Bănuiesc că sînteţi fiul miliţianului Agache din Tîrgu Secuiesc, omorît de populaţie în 22 decembrie 1989. Între cazul Cugir şi cazul Tîrgu Secuiesc găsesc două deosebiri:
      – La Tîrgu Secuiesc nu s-a tras în populaţie, la Cugir da (să mă corectaţi dacă greşesc)
      – Omorîrea lui Agache a avut loc după fuga lui Ceauşescu, deci nu a avut vreun rol în răsturnarea regimului. Omorîrea celor de la Cugir a fost în 21 decembrie şi poate fi încadrată fără nici un dubiu în cadrul acţiunilor care au dus la răsturnarea regimului comunist (deci încadrabile în decretul de amnistie din ianuarie 1990; decret care de altfel s-a aplicat unui mare număr de miliţieni şi securişti implicaţi în reprimarea revoluţiei).

      • Da…….. sunt fiul miliţianului Agache .
        Cu riscul de a deveni şi eu subiectiv vă pot spune că vă aflaţi într-o eroare profundă.
        În primul rând, dacă cei care au fost condamnaţi la Cugir pentru atrocităţile comise s-ar fi adresat CEDO ar fi câştigat cu siguranţă procesul împotriva statului român pentru încălcarea articolului 6 alin 1 al convenţiei europene şi dacă nu au fost confruntaţi cu martorii din proces pentru art. 6 alin.3. Ar fi beneficiat de nişte daune morale şi în eventualitatea încălcării aliniatului 3 şi a unei rejudecări a procesului, cu intervenirea prescrierii faptelor penale. Dar atât. Iar familiile celor 2 miliţieni ar fi câştigat ca şi noi de altfel , tot la CEDO, pentru încălcarea articolului 2 al Convenţiei Europene, şi anume dreptul la viaţă, latura procedurală.
        Cât priveşte evenimentele de la Cugir, vă rog să citiţi cele scrise în cartea Anul Nou Se Naşte În Sânge şi vă veţi lămuri pe deplin cu privire la faptele întâmplate acolo. Acei oameni au fost în autoapărare şi credeţimă că şi la Târgu Secuiesc s-ar fi tras dacă ar fi avut armamnetul din dotare. Peste tot în lume, indiferent de regim social, miliţienii, poliţiştii, gardiştii, cum vreţi dumneavoastră să-i numiţi au obligaţia de a-şi apăra sediul de mulţimea dezlănţuită pusă pe răzbunare. Nu au ce căuta în sediul instituţiei. Dacă ar fi ieşit din sediu şi ar fi trecut la reprimarea unei demonstraţii ar fi fost o altă situaţie. Nu putem compara cu ce s-a întâmplat în oraşele unde miliţienii, alături de armată şi securitate au reprimat cu brutalitate demonstraţiile şi au tras (Timişoara, Cluj, Bucureşti). Decretul de amnistie din 04 ianuarie 1990 nu se referă la faptele care au adus atingere vieţii.

  3. Am văzut că pe mai multe situri aţi expus problematica Cugir 1989, ba chiar undeva v-aţi exprimat plastic că acei autori ai atrocităţilor au avut „sânge în coaie”. Tot acolo aţi expus şi paragrafele din decret pe care le-aţi considerat relevante. Se poate pune o singură întrebare, retorică dealtfel, aceste bestii umane cu „sânge în coaie” au luptat pentru pe lângă revendicări democratice şi protest împotriva dictaturii şi pentru cele expus la punctul b: „respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Sau dacă protestăm şi revendicăm ceva atunci trebuie să ignorăm acest aspect al problemei? Oare dreptul la viaţă al semenilor noştri trebuie anulat în virtutea articolului a şi c. Eu zic atunci să solicităm scoaterea articolului b din decret. Dar atunci ce ne facem cu Convenţiile pentru apărarea drepturilor omului, le ignorăm şi pe ăstea ? Cei care iau o viaţă fie ei dictatori, miliţieni, soldaţi, protestatari, trebuie trataţi cu aceeaşi monedă. Pentru că ne putem trezi ca în virtutea unor drepturi pe care noi le considerăm inalienabile, să începem să luăm vieţile semenilor noştri care nu ne împărtăşesc convingerile, revoluţionare, naţional etnice, etc. Şi asta seamănă a ev mediu.

    • mariusmioc Says:

      Miliţienii din Cugir au fost omorîţi după ce deschiseseră focul asupra masei de manifestanţi, a fost o reacţie de mînie a populaţiei faţă de acest gest. Nu e vorba deci de simple convingeri diferite pe care miliţienii respectivi le-au avut. Cred că evenimentele de la Cugir (care s-au aflat la Bucureşti) au avut un rol mai mare în căderea regimului Ceauşescu decît aşa-zisele comploturi de care sînt pline ziarele.

      Cei care au participat la căderea Bastiliei în 1789 nu au fost traşi la răspundere apoi fiindcă au încălcat legile. Asta e dovada că revoluţia franceză a fost victorioasă. Condamnarea cugirenilor lasă o umbră de îndoială asupra victoriei revoluţiei române.

      • dan diaconescu Says:

        Au deschis focul după ce mulțimea a încercat să pătrundă în sediu și să îi dea foc.Aveți dreptate.Dar să spui despre cei ce i-au linșat că sunt eroi ai revoluției este de neconceput. Și, colac peste pupăză, datorită celor 2,3,4… criminali care au participat la linșaj, vărsarea de sânge în celelalte orașe ale tării a fost astfel evitată!
        Gloanțe dum/dum??? Foarte dotați milițienii de la Cugir! Cred că vă dați seama de aberația citată de pe acea sursă foarte bine documentată!
        Dacă ne raportăm la revoluția franceză, înseamnă că nu am învățat nimic din istorie și nu am evoluat deloc în cei 200 de ani de după. Între timp am evoluat. Citiți asta:
        Conventia Europeana a Drepturilor Omului
        Articolul 2 – Dreptul la viata
        1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal în cazul în care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
        2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin încalcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta :
        a. pentru a asigura apararea oricarei persoane împotriva violentei ilegale;
        b. pentru a efectua o arestare legala sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal detinute ;
        c. pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.
        Apropo, criminalii (o parte) locuiau în blocul cunoscut acum drept blocul ,,NATO”. La această oră e plin de parabolice Digi la fiecare geam (mai bine zis la fiecare nylon drept geam) și nu au nici măcar uși la așa zisele apartamente. Deh, s-au integrat foarte bine țiganii noștri în democrație!
        Concluzie: cei care au comis acele fapte criminale, ca și în cazul Tg. Secuiesc, nu pot fi considerați nici măcar revoluționari darmite eroi ai revoluției.

      • mariusmioc Says:

        Ce legătură are Convenţia Drepturilor Omului (la care România nu aderase în decembrie 1989) cu decretul de amnistie din ianuarie 1990? O amnistie înlătură caracterul penal al faptei. De altfel, de acea amnistie au beneficiat o mulţime de persoane implicate în reprimarea revoluţiei, numai cînd e vorba de revoluţionari amnistia nu se consideră valabilă.
        Din păcate, cei din cazul Cugir sînt oameni săraci, fără cunoştiinţe juridice şi posibilităţi de a-şi angaja vreun avocat. Altfel, sigur ar fi cîştigat la CEDO.

  4. Vă respect opinia şi aveţi tot dreptul să credeţi aşa ceva.
    Nici nu am căderea morală să vă contrazic, dat fiind faptul că eu sunt un fiu de miliţian şi dumneavoastră un revoluţionar autentic.
    Afirmaţia „condamnarea cugirenilor lasă o umbră de îndoială asupra victoriei revoluţiei române” nu are valoare nici sub formă juridică şi nici sub formă istorică. Este un simplu artificiu de gândire pe care dreptul la exprimare vi-l dă şi care trebuie respectat.
    De curiozitate: care sunt dovezile că s-a aflat la Bucureşti de atrocităţile de la Cugir.
    Regimul Ceauşescu a căzut pentru-că nu a mai avut sprijinul populaţiei, şi a majorităţii administraţiei comuniste, cei drept duplicitare până în ultima clipă.
    Tot ce invocaţi dumneavoastră din istorie sunt simple speculaţii.
    Vorbim de 2 ţări cu un trecut total diferit şi cu o influenţă diferită asupra istoriei umanităţii.
    Mai corect ar fi să ne raportăm la Declaratia Universala a Drepturilor Omului şi la Convenţia europeană a Drepturilor Omului.
    Dacă ne-am educa copii după aceste documente şi nu după faptele de „vitejie” ale lui Napoleon, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Montesquieu, Voltaire, sau cine vreţi dumneavoastră, am avea mult mai mult de câştigat.
    Eu cel puţin asta am de gând cu copii mei.
    Poate am reuşi să ne mai îndepărtăm un pic de la statutul de primate în dezvoltare.

  5. Pe timpul deplasarii coloanei, muncitorul VOINEA NICOLAE de la Sectia Scularie, nascut la 02.11.1947 in Cegau, judetul Alba, cu domiciliul in Cugir, a lansat zvonul conforma caruia in sediul Militiei orasenesti ar fi arestati patru colegi de munca. Zvonul a fost repede preluat si asimilat de masa manifestantilor.

    De la Consiliul Popular, manifestantii s-au deplasat direct la sediul Militiei orasului, cerand eliberarea celor arestati, cu toate ca, in realitate, la organul de militie nu se afla nici o persoana retinuta sau arestata. Trepta, in fata demonstrantilor s-au grupat si persoane cunoscute cu antecedente penale, tigani, betivi, precum si copii, astfel ca actiunea s-a transformat dintr-o manifestatie politica pasnica, intr-o actiune cu caracter violent.

    In prima faza, organele de militie nu au acceptat dialogul cu demonstrantii, lucru ce a determinat accentuarea starii de agresivitate a acestora, concretizata in taierea cablurilor telefonice si aruncarea cu pietre in geamuri. La sectionarea cablurilor telefonice au participat mai multi tineri, printre care: ZUGA OVIDIU, de 19 ani, fara ocupatie; MIHU MIHAI-MITEL, tigan, fost condamnat de drept comun, neincadrat in munca; HERTA IOAN, tigan; POPA ALEXANDRU (zis PAMPA); CARICA ADRIAN, de 19 ani, fara ocupatie, tigan, condamnat de drept comun; SEVERA DUMITRU, 36 ani, tigan, muncitor – toti cu domiciliul in Cugir.

    Demonstrantii au incercat sa intre in sediul Militiei pentru a elibera „arestatii”, insa nu au reusit datorita faptului ca lucratorii postului au blocat usa de la intrare. In aceasta situatie, un grup de tineri, printre care MOSULET GELU, 23 ani, muncitor; CHINEJA CRISTIAN-DORU, tigan (zis Tarzan) si LACUSTA IOAN, muncitor la UM Cugir II, a spart usa cu ajutorul unei banci aflate in fata cladirii. In acelasi timp, un alt grup de demonstranti a rasturnat masina Militiei (un ARO 10), incendiindu-l.

    Este momentul in care fostul comandant al Militiei, lt. maj. POP VALENTIN, a tras cu pistolul mitraliera o rafala de avertisment, lucru care a incitat si mai mult multimea aflata deja intr- o stare de surescitare, alimentata si de consumul de bauturi alcoolice. Unii dintre demonstranti aprovizionau continuu cu bauturi alcoolice pe cei aflati de fata, sticlele goale fiind transformate in „cocteiluri Molotov”.

    Dupa spargerea usii de la intrare, o parte din manifestanti, printre care CULDA DOREL, VOINEA NICOLAE, BANATEAN DOREL, BACIU VASILE, MOSULET GELU, LACUSTA GHEORGHE, toti muncitori la Uzina Mecanica, cu domiciliul in Cugir, au intrat la parterul cladirii, incepand distrugerea si devastarea birourilor, documentele si mobilierul fiind aruncate in strada si incendiate. In aceasta situatie, pentru inlaturarea pericolului, in scopul autoapararii si respingerii agresorilor, cadrele de militie au deschis focul, moment in care se inregistreaza primii raniti: MOSULET GELU, VOINEA NICOLAE si POPESCU CALIN, domiciliati in Cugir. Era in jurul orelor 16,30-17,00. Multimea adunata in fata Militiei nu mai scanda lozinci anticeausiste si anticomuniste, actiunile celor din fata fiind indreptate numai spre distrugerea sediilor si linsarea cadrelor aflate in interior.

    S-a continuat actiunea de incendiere a autoturismelor aflate in parcarea sediului (au fost distruse 10 autoturisme si o motocicleta). Din multime se aruncau cu bolovani si alte obiecte in geamuri, precum si sticle incendiare.

    Actiunile de incendiere au fost sprijinite de catre COCIS IOAN, sofer la IGO, CHINDRIS IOAN, sofer la UM Cugir, GROZA NICOLAE, sofer la Panificatie si NAGY IOAN, toti domiciliati in Cugir, care au alimentat cu benzina si au participat la confectioarea „cocteilurilor Molotov”. In scurt timp sediul Militiei a fost cuprins de flacari. Dintre cei care au aruncat cu sticle incendiare in cladire au fost identificati urmatorii: CHIRILA GHEOGHE, nascut la 09.11.1956, domiciliat in Cugir, str. G, Cosbuc nr. 15, apt. 15; VLAICU IOAN, nascut la 23.06.1951, domiciliat in Cugir, str. S. Barnutiu nr. 50, apt. 1; IANCU DAN- CONSTANTIN (zis COMORA), nascut la 18.05.1963, domiciliat in Cugir, str. I. Creanga nr. 1, apr. 86.

    Pentru a-i indeparta pe agresori si a elimina pericolul, cadrele de militie, aflate in cladire, au intensificat focul cu armele din dotare, tragand in aer sau in caldaram. Astfel se explica existenta celor 37 de raniti care au fost loviti, in general, la picioare si maini. Nu s-a inregistrat nici un mort in randurile demonstrantilor.

    Nerezistand focului si fumului din interior, precum si datorita presiunii psihologice, unele cadre de militie au incercat sa paraseasca sediul sarind pe geamuri. Au fost prinsi de demonstranti, loviti, maltratati si deposedati de arme.

    In asemenea imprejurari si-au pierdut viata comandantul Militiei, lt. maj. POP VALENTIN si plt. STAICU ILIE, ale caror cadavre au fost incendiate si profanate. Cei doi au fost ucisi de catre SEVERA DUMITRU, nascut in anul 1957, lacatus la UM Cugir, CARICA ADRIAN-GHEORGHE, nascut in anul 1971, fara ocupatie si POPA ALEXANDRU, nascut in 1953 (s- a sinucis in 1993), toti avand domiciliul la acea data in Cugir.

    Cadavrele au fost profanate de catre POPA ALEXADRU, NICHIFOR IOAN- MIRCEA, nascut in 1937, domiciliat in Cugir si COPOS GHEORGHE- CONSTANTIN, nascut la 18.11.1958, domiciliat in Cugir, str. Rozelor nr. 19, apt. 15.

    Aspectele referitoare la cele doua crime au fost extrase din Dosarul penal nr. 13/p/1993, aflat la Curtea de Apel Alba.

  6. „Sînt convins că cele întîmplate la Cugir au fost aflate nu doar la Alba Iulia ci şi la Bucureşti, de către capii forţelor de represiune. Non-combatul adoptat de aceste forţe în 22 decembrie (contrastînd cu intervenţia din 21 decembrie) se poate datora şi veştii despre linşarea miliţienilor la Cugir, care i-a făcut pe capii forţelor de represiune să înţeleagă ce îi poate aştepta dacă stăruie în a-l sprijini pe Ceauşescu. Persoanele care au omorît pe acei doi miliţieni la Cugir poate că au salvat vieţi omeneşti la Bucureşti, Alba Iulia şi în alte oraşe.”

    Non combatul de care vorbeşte domnul Mioc se datorează în mare parte înţelegerii dintre generalul maior Romeo Câmpeanu aflat la conducerera Inspectoratului General al Miliţiei şi general Iulian Vlad şeful securităţii.
    Pe data de 22 decembrie 1989, ora 10.00 prin radiograma nr. S/65.809 generalul maior Câmpeanu Romeo, aflat la conducerea Inspectoratului General al Miliţiei a dat ordin „că nu se foloseste armamentul din dotare şi nici alte forme de violenţă împotriva muncitorilor care demonstrează. În caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de către elemente anarhice, huliganice, se ripostează în conformitate cu legea, prevenindu-se pătrunderea în sediile organelor noastre şi dezarmarea cadrelor”.
    Din documentele prezentate de istoricul Alex Stoenescu reiese cu claritate că în dimineaţa zilei de 22 atât securitatea cât şi miliţia a trecut de partea revoluţiei, rolul primordial avându-l revolta din Bucureşti care scăpase de sub control.
    Uciderea a doi miliţieni de la Cugir nu putea să aibe vreun rol important în non-combatul forţelor MI din data de 22 decembrie 1989.
    Dacă e să luăm strict matematic, poate că ar fi fost mult mai puţini morţi dacă nu s-ar fi furat armamentul din sediile de miliţie şi nu ar fi fost înarmaţi toţi neaveniţii ca să se împuşte între ei ca chiorii. Iar dacă MI şi MAPN ar fi executat ordinele întocmai cum fuseseră ordonate de dictator atunci
    în România ar fi fost o baie de sânge. De aici şi discrepanţa dintre numărul morţilor între de dinainte şi de după căderea lui Ceauşescu.
    Iar toate atrocităţile care au fost comise nu au influenţat cu nimic căderea sistemului comunist ci au fost supapa de refulare pentru grupurile de indivizi care avea ceva de împărţit cu organele de miliţie.
    Opiniile domnului Mioc coincid în foarte mare măsură cu opiniile senatorului UDMR Frunda György şi reprezintă mai mult o abordare politică a problematicii, simpatia pentru autorii atrocităţilor reprezentând exprimări singulare, neputând fi considerate decât excepţii de la părerea unanimă a societăţii româneşti.
    În astfel de abordări singura soluţie posibilă ar fi o amnistie generală, iar acest lucru nu este pe placul opiniei publice din România

    • mariusmioc Says:

      Foarte probabil, Romeo Câmpeanu şi Iulian Vlad aflaseră în dimineaţa de 22 despre evenimentele de la Cugir. Oricum – sursa pe care o folosiţi – Alex Stoenescu – are serioase probleme de credibilitate.
      Aşa cum am arătat în articol, în cazul Cugir n-ar fi necesară nici o nouă amnistie, fiindcă amnistia a fost deja dată în ianuarie 1990. Este doar un caz de nerespectare a legii de către instanţele judecătoreşti.

      • Unde găsiţi dumneavoastră o referire la Cugir în mărturisirea domnului Câmpeanu?
        A şi să nu uit. .tot în cartea Anul Nou se Naşte în Sânge se afirmă că informaţiile despre evenimentele de la Timişoara şi implicit despre celelalte focare de revoltă erau raportate direct ministrului de interne, astfel ajungându-se la situaţia în care marea majoritate a miliţienilor să afle de la radio şi de la televiziune despre cele întâmplate în mod real acolo.
        Băieţii nu erau pregătiţi pentru aşa ceva şi ruptura informaţională între eşalonul politic al Ministerului de Interne şi conducerea operaţională a făcut ca Securitatea să fie practic artizanul căderii lui Ceauşescu.

        Daşi-mi o singură dovadă, vreun document în care să reiasă că ordinul de noncombat să fi fost luat şi datorită gloatelor de beţivi, delicvenţi de drept comun, romi care au făcut „ordine” prin sediile miliţiilor.

        Mărturia lui Câmpeanu:

        ………Prin formatiunea noastra, prin educatie, noi eram cuplati ideii de ordine. Ca vine unul si pleaca altul, noi intelegeam ca se da peste cap ordinea publica. Pe la zece, zece si ceva, ma suna generalul Iulian Vlad: «Ce faci, Romica?». Aveam si o relatie apropiata cu el. Si imi spune, dar pe un ton plin de sens: «Tu trebuie sa intelegi ca iti revine o raspundere deosebita. Vezi ca esti la comanda Inspectoratului General al Militiei. Vezi ca eu am dat ordin unitatilor de Securitate si sefilor inspectoratelor judetene sa nu foloseasca armamentul». Din aceste cuvinte eu am tras o concluzie… era si felul cum vorbise, care nu se poate reproduce, dar era clar… am tras o concluzie. L-am chemat pe Munteanu, imediat, sa facem si noi o telegrama prin care sa transmitem in toate unitatile ordinul generalului Vlad.

        Sa facem precizarea ca generalul Vlad va putea da ordine atunci. Era ministru secretar de stat la Ministerul de Interne si, in lipsa lui Postelnicu si a lui Nuta, era la comanda.
        Bineinteles! Dar era si problema ca preferam sa-l ascult pe Vlad. In maximum 10 minute am avut ordinul, telegrama.

        Ati invocat: «Din ordinul generalului Vlad»?
        Nu l-am nominalizat pe generalul Vlad. Numai ca in forma originala a ordinului, la apararea sediilor era scris «cu fermitate». Prima data scria: «Actionati cu fermitate pentru apararea sediilor». Dupa inca o ora, m-a sunat din nou generalul Vlad. I-am citit radiograma noastra. «Sunt de acord cu ea – mi-a raspuns – , doar un singur lucru la care… mai gandeste-te… nu mi se pare potrivit cuvantul fermitate». Am modificat in forma care este cunoscuta. Ulterior, am aflat ca generalul Vlad… vedeti ca eu i-am citit la telefon ordinul, dar el era secret. Ulterior, am aflat ca, si dupa ce am vorbit, generalul Vlad a verificat prin secretariat forma finala a textului, care era cifrat, insa.. s-a dus dracului secretul, secretariatul i l-a citit in clar. Si a fost in regula. Toate unitatile noastre erau in situatia ca nu stiau cum sa reactioneze”.

        ABANDON. Intrucat ordinul generalului Campeanu – ordinul decisiv si important – se suprapune aproape perfect cu primul ordin dat, independent, de ministrul Apararii, generalul Stanculescu, la cateva minute dupa ora 10:00, iar Securitatea generalului Vlad actiona de catva timp, subtil, dar precis, impotriva ordinelor dictatorului, putem afirma cu temei ca lovitura de stat militara prin care institutiile de forta l-au abandonat pe Nicolae Ceausescu, indepartandu-l de la putere, s-a declansat incepand cu ora 10:00 a zilei de 22 decembrie 1989 in intregul efectiv si pe tot teritoriul tarii. Lovitura de stat militara a fost determinata de existenta clara si vizibila a revoltei populare din Bucuresti, desfasurandu-se simultan cu aceasta, in cunostinta de revolta populara de la Timisoara, lantul cauzal fiind precis definit de preexistenta revoltei populare si de amplitudinea luata de aceasta in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, la Bucuresti.

      • mariusmioc Says:

        Nici Cîmpeanu, nici alţi şefi ai miliţiei şi securităţii n-au fost întrebaţi direct (din cîte ştiu) dacă cunoscuseră evenimentele de la Cugir. Ei n-au interesul să spună despre asta, e mai convenabil să lase să se înţeleagă că au fraternizat cu poporul din convingerile lor lăuntrice (eventual să ceară şi nişte certificate de revoluţionar) decît să spună că au fost conduşi de frică.
        Oricum, ce s-a cunoscut în interiorul M.I. despre evenimentele de la Cugir este o temă de cercetare, poate se pot găsi inclusiv documente pe acest subiect. În capitala de judeţ – Alba Iulia – sigur se aflase, fiindcă a avut loc un eveniment unicat în revoluţia română: conducerea comunistă a judeţului predă puterea revoluţionarilor în mod paşnic, pe bază de document scris, înainte de fuga lui Ceauşescu.

  7. Datorită punctelor de vedere diferite, am studiat zilele acestea problematica noncombatului MI şi mie personal, contribuţia generalului Iulian Vlad mi se pare decisivă. Acuma îmi explic cu claritate şi de ce la Târgu Secuiesc ofiţerii de securitate au dispărut din sediul miliţiei lăsându-i pe miliţieni pradă gloatei infractoare. Ei erau mai informaţi. într-adevăr în Alba iulia muncitorii au început să manifesteze din noaptea de 21 pe 22 decembrie şi transferul de putere s-a făcut în mod paşnic, iar cadrele MI nu au intervenit. Nu cred că în interiorul MI s-a ştiut mare lucru despre Cugir. Cine i-ar fi putut anunţa mai ales că şi la Bucureşti începuse nebunia? Oricum miile de turişti sovietici şi-au făcut datoria cu prisosinţă şi au ştiut să provoace scânteile necesare ca lanţul de foc să emigreze către Bucureşti.

    • mariusmioc Says:

      „Miile de turişti sovietici” sînt, după părerea mea, doar o dezinformare. Atît la Cugir, cît şi la Tîrgu Secuiesc sau în alte locuri, de cîte ori sînt identificaţi protagoniştii concreţi ai evenimentelor, se găsesc cetăţeni români localnici.
      Vă este mai uşor psihologic să spuneţi că tatăl dv. a fost omorît în urma unei conspiraţii sovietice, decît să acceptaţi că aceasta a fost rezultatul spontan al acţiunii unor localnici, incitaţi poate şi de ce vedeau la Televiziunea Română (nu la cea sovietică) despre bestiile care-l apără pe dictator? Din cercetarea parchetului reţin că toţi cei implicaţi au fost localnici din Tîrgu Secuiesc. Nici un sovietic n-a fost descoperit printre ei. Sau greşesc?

      • Un agent special antrenat rămâne anonim în mulţime. Ofiţerul de miliţie Irimia Gheorghe mi-a spus că în decembrie 1989 a observat un număr exagerat de maşini sovietice aflate în tranzit.
        În ultimul său interviu generalul stănculesc confirmă acest lucru, criminal dar ştie el ce spune:
        Stănculescu afirma cu această ocazie că nu există suficiente argumente în favoarea tezei răsturnării lui Ceauşescu. “Probabil a fost o răsturnare cu ajutorul armatei, la care mi-am adus şi eu contribuţia. Mai întîi a izbucnit revoluţia, după care armata s-a alăturat demonstranţilor. Însă mai există un alt aspect important, despre care nu s-a vorbit nici pînă în prezent. Preşedintele american de atunci, George Bush Sr., şi cel sovietic, Mihail Gorbaciov, au luat atunci o decizie strategică, care afecta jumătate din Europa: înlăturarea regimurilor comuniste. Mitterand i-a promis lui Gorbaciov să dea o mînă de ajutor, dacă va fi nevoie şi a trimis în decembrie 89 o trupă antitero în Ungaria, circa 90 de luptători, foarte aproape de graniţa românească. În aceeaşi lună a început “turismul” prietenilor noştri din Est”, povesteşte generalul Stănculescu.
        Aceasta a fost urmarea încăpăţînării cu care Ceauşescu refuza să accepte reformele propuse de Gorbaciov, mai explică el. Ceauşescu a fost singurul şef de stat din Est care nu a dorit aşa numita umanizare a comunismului şi perestroika, avînd aceeaşi atitudine inflexibilă ca în 1968, după invadarea Cehoslovaciei. Din acest motiv, Rusia a vrut să fie sigură că aceia care doreau să dărîme regimul Ceauşescu vor şi reuşi. Armata românăera nepregătită de aşa ceva. Soldaţii au fost folosiţi în ultimii ani ca forţă de muncă ieftină pentru mania constructoare a lui Ceauşescu. Din acest motiv au fost trimişi în ţară, în automobile sovietice, 4.000 de “turişti” ruşi, cu 20-30 de zile înainte de schimbarea de regim, arăta Stănculescu.
        Întrebat de unde ştie că au existat aceşti 4.000 de “turişti”, Stănculescu declara că poate nu au fost 4.000 ci 3.880, însă ei au existat cu siguranţă, iar documentele dovedesc aceasta. Mai mult chiar, subliniază el, la sfîrşitul lui 1990, cînd Petre Roman era premier, acesta era de părere că unii din ei se mai găsesc încă în România, ambasadorul rus fiind rugat să trimită înapoi acasă “turiştii” ruşi. Există informaţii cum că, în decembrie 1989, aceştia au acţionat în grupuri mici şi izolate şi au tras de pe clădiri înalte.

      • mariusmioc Says:

        Generalul Stănculescu e dispus să spună orice ar putea să-l scape de puşcărie. Aruncînd vina pe ruşi, încearcă să ascundă propria sa implicare. Unele din spusele sale sînt vădit aiureli. De pildă pretinde că „mai există un alt aspect important, despre care nu s-a vorbit nici pînă în prezent”, dar aspectul ăla s-a mai pomenit de 1000 de ori în presa românească, tot în încercarea de a-i scoate basma curată pe criminalii din 1989. Bineînţeles, nimeni din cei care ar putea cu adevărat să aibă informaţii despre discuţiile Bush-Gorbaciov de la Malta, de pildă chiar Bush sau Gorbaciov în memoriile lor sau apropiaţi ai acestora, n-au amintit despre cele spuse de Stănculescu, astea sînt doar „descoperiri” ale presei româneşti care în afara României sînt complet necunoscute.
        Dar iată ce spunea Victor Stănculescu, proaspăt numit ministru al apărării naţionale, raspunzînd întrebării puse de ziaristul Sergiu Andon: „-Puteţi confirma prezenţa unor mercenari străini în zilele exercitării acţiunilor teroriste ?” ; „-Nu, nu pot, nu avem date în acest sens”.
        („După 20 de ore”, în „Adevărul” din 18 februarie 1990)

      • Lucidul Says:

        Marius!

        Este foarte important să vedem clar evenimentele din vremea respectivă.
        A fost o revoluţie a poporului român, şi a minorităţilor naţionale, a clasei de mijloc. Fără ieşirea în stradă a sutelor de mii, milioanelor de muncitori, ţărani, intelectuali regimul ceauşist nu pica.
        Ei bine, această REVOLUŢIE A CLASEI DE MIJLOC, a fost furată de două categorii:
        1. în clipele imediat următoare victoriei, în unele localităţi, în stradă, de elemente infractoare, printre care ţiganii erau suprareprezentaţi
        2. în perioada mai lungă care a urmat, de a.) foştii securişti. şi de b.) foştii nomenclaturişti securişti, care şi-au păstrat funcţiile cheie în aparatul de stat, presă, consilii locale etc. care speriau opinia publică, cu pericolul unguresc, şi au fabricat diferite teorii conspiraţioniste (de fapt au continuat propaganda ceauşistă, pe care o cunoşteau foarte bine).

      • Lucidul Says:

        Pardon, corectez:
        a.) foştii securişti, miliţieni şi cadre militare care au participat la reprimări. şi de b.) foştii nomenclaturişti de partid şi conducători de întreprinderi,….

  8. Bun, să zicem că aveţi dreptate. A fost întâi Timişoara pe urmă au venit detonaţiile revoluţionare din alte 13 localităţi: Lugoj; sibiu, Cisnădie, Cugir, Caransebeş, Arad, Cluj Napoca, Târgu Mureş, Braşov, Făgăraş, Ghimbav, Mârşa, şi în fine Bucureşti. Ce au ele în comun? sunt toate centre industriale puternice, aşadar cu o prezenţă muncitorească semnificativă. Toate sunt localităţi în care se regăsesc importante comunităţi germane şi maghiare.
    Nu uitaţi că societatea română era la un pas de implozie şi viaţa devenise insuportabilă. Era nevoie doar de un factor declanşator. Ca să faci să explodeze o grenadă ai nevoie de un focos şi de un declanşator. Iar mâna care a declanşat focosul nu a fost de origine română orice s-ar zice. În ceea ce priveşte Cugirul, nu am mai auzit pe nimeni în afară de dumneavoastră care să dea o importanţă atât de mare atrocităţilor de acolo.

  9. Lucidul Says:

    http://adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-_Reporter_sub_gloante_0_176382421.html
    Ziaristul rus Viaceslav Samoskin demontează teoria turiştilor ruşi agenţi KGB: „Nu se ţine cont de un protocol pe care l-a cerut în 1989 Ceauşescu însuşi: dublarea numărului anual de turişti ruşi care vizitau România. În mod normal era o cotă de 35.000 de turişti. Totul era bazat pe principiul economic al comerţului. Turiştii trebuiau să cumpere din România”, explică Viaceslav Samoskin. Astfel, potrivit ziaristului rus, surplusul de turişti a fost concentrat spre sfârşitul anului. Excursiile erau date prin sindicate şi veneau la pachet: România-Bulgaria sau România Iugoslavia. „Aceşti turişti sovietici, săraci, au nimerit în acele momente. Doi au fost ucişi în drum spre Iugoslavia, iar şapte au fost răniţi”, spune jurnalistul.

  10. Lucidul Says:

    Dl. Agache are parţial dreptate.

    Eu însumi mă aflam într-o localitate unde a fost omorât un miliţian de data asta ungur.

    Era a situaţie tulbure. După cum a remarcat şi dl. Agache sediile de miliţie au fost atacate de oameni care înainte au fost maltrataţi de miliţieni. Aceţtia nu erau disidenţii, cei persecuaţi de regim din motive politice, ci oameni care au fost de exemplu prinşi la furat, şi bătuţi de miliţieni. Acum, faptul că au furat de nevoie, este o altă treabă. Cert este, că la vremea aia fura aproape toată lumea. Mă rog, ţiganii furau mai primitiv, deci tratamentul lor era mai brutal.
    Hai să mă întorc la situaţia mea. De fapt, am de gând să-mi scriu şi eu amintirile, însă pînă acum nu am avut timp. Am trecut şi eu în faţa miliţiei localităţii în care mă aflam, şi am văzut, că e lume pestriţă pe acolo, în primele rânduri cu tineri ţigani cu toporaşe, care spărgeau maşinile. Atenţie! Nu erau agenţi sovietici!
    La unul, pe care îl cunoscumse, chiar i-am spus s-o lase baltă, dar am fost şi eu ameninţat, deci am părăsit locul. Dacă mă gândesc bine, am avut noroc, întrucât ei nu ştiau că eu eram un opozant al regimului, deci puteau să creadă că „ţin cu ăia”.
    Să fie clar: eu nu eram de acord cu actele acelea de violenţă, chiar am spus acolo la oameni, că cei vinovaţi trebuie pedepsiţi de tribunal, nu atunci, pe loc.
    Deci, eu susţin ferm şi hotărât condamnarea acelora, care au ucis, şi nu sunt de acord cu nicio aministie, dar acest lucru este valabil şi pentru partea cealaltă, deci pentru oamenii, care au ucis în apărarea regimului Ceuşescu.

    Cazul Cugir nu-l cunosc, dar vreau să mai fac câteva remarci legate de cazul mr. Agache. Şi în cazul lui spun acelaşi lucru: ucigaşii lui trebuiau pedepsiţi, însă mr. Agache a comis şi el crime înainte de 89, printre care şi un omor (uciderea avocatului Bedo), deci: 1.) şi-a meritat soarta într-un fel, deşi asta numai din punct de vedere moral, întrucât dpdv juridic trebuia să fie judecat de tribunal (şanse pentru asta nu prea erau, pt. că aproapa toţi criminalii dinaintea de 89 au scăpat) 2.) titlul de martir al revoluţiei din 89 nu este justificat pt. mr. Agache.

    Deci, după scenariul meu, lucrurile ar fi decurs astfel: ucigaşii lui Agache condamnaţi penal şi la plata daunelor, daune din care urmaşii mr. Agache ar fi trebuit să plătească despăgurbiri urmaşilor avocatului Bedo (din Baraolt). Din păcate am o influenţă mică asupra justiţiei româneşti. Pe de altă parte, nici Hejja Dezso si tovarasii lui, nici mr. Agache nu trebuie elogiati, facuti eroi etc. nici de romani, nici de unguri. De fapt, elementul national trebuie scos cu totul din aceste cazuri. (Au fost si cazuri de asuprire nationala, dar aceste erau linsaje, crime comune.)

    • Nu cred că e locul să discutăm aici despre „crimele lui Agache”. dar pentru a nu lăsa loc la dubii: sinucigaşul Bedo nu era avocat. Sinuciderea lui a fost cercetată de procurorii Covăsneni în frunte cu viitorul Prim procuror „necomunist” Luppinger şi nu s-a putut szabili că sinuciderea lui Bedo a fost o crimă pusă la cale de miliţie. Bedo a fost cercetat abuziv, asta este e clar, iar omul a clacat psihic. Din momentul sinuciderii acestui om, ofiţerul de miliţie Agache a pactizat cu elementele infractoare în sensul că a început să accepte sume de bani pentru a închide ochii la dosarele penale. Ar fi multe de spus şi nu e locul. Cât priveşte titlul de erou martir. A trecut prn două proceduri: în 1991 şi 2006 şi comisiile respective au considerat că merită. Pe de altă parte nimeni nu a contestat în mod oficial calitatea de erou martir în termenul prevăzut de lege.

      • Şi ca să nu se creadă că trec cu lejeritate peste subiect.Pe lângă acuzele că a înlesnit sinuciderea unei persoane (Bedö Béla), ofiţerul de miliţie Agache a fost acuzat că a omorât în bătaie pe Csaki Ferenc din Lemnia (conform unui Raport prezentat de M. J. Voyane, la data de 18 decembrie 1989 la Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului.
        Ca să nu existe dubii l-am rugat pe ziaristul Iochom Istvan, autorul unei cărţi despre „crimele” lui Agache, să cerceteze acest caz despre care nu ştia. A fost şi a vorbit cu familia şi a reieşit că Agache nu a fost implicat în moartea acelui om.
        Sunt în asentimentul dumneavoastră că toţi acei ofiţeri de miliţie şi securitate care au comis abuzuri în activitatea lor ar fi trebuit cercetaţi penal şi judecaţi într-un proces penal cu respectarea drepturilor lor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor omului. Pe de altă parte, pentru mine a fost şocant să constat cât de puţină lume (şi din păcate majoritatea lipsiţi de credibilitate) au rupt voalul tăcerii despre abuzurile comise de miliţieni. M-am aşteptat să apară zeci de victime care să spună că au fost jefuite, violate sau că aparţinători au fost ucişi. Cu toate eforturile făcute de politrucii UDMR, mărturiile au fost foarte puţine şi analizate la rece de o persoană obiectivă, mare parte irelevante, arătând doar un ofiţer plins de sine şi cu o comportare dictatorială.
        M-aş bucura să vă scrieţi amintirile şi chiar vă încurajez în acest sens, pentru-că orice mărturie e preţioasă. Am câştigat dreptul de a spune adevărul şi atât de puţini dintre noi ne folosim de acest drept. Dacă vreodată veţi scrie ceva vă rog să-mi comunicaţi şi mie pe e-mailul de la adresa de contact a paginii mele web. Au trecut 20 de ani, faptele penale sau prescris, aşa că eu cred că a sosit momentul să se spună adevărul. Mult succes vă doresc.

      • Lucidul Says:

        „M-am aşteptat să apară zeci de victime care să spună că au fost jefuite, violate sau că aparţinători au fost ucişi.”
        Martori au apărut, şi ziaristul Iochom a consemnat relatările lor. De fapt, ştiţi foarte bine, că oamenilor le era frică, ori au murit deja, ori mai pot exista unii care nu au fost întrebaţi de nimeni. Şi nu e nevoie de zeci, ajunge şi o singură victimă. Cazul avocatului Bedo pentru mine este clar, a fost un asasinat comis de mr. Agache şi colaboratorii lui.

  11. „Şi nu e nevoie de zeci, ajunge şi o singură victimă. Cazul avocatului Bedo pentru mine este clar, a fost un asasinat comis de mr. Agache şi colaboratorii lui.”
    Ok. Să zicem că asasinatul a fost comis de mr. Agache şi colaboratorii săi. Dar care a fost mobilul asasinatului?
    Ce i-ar fi putut determina pe aceşti miliţieni să comită acel asasinat. Am procesul verbal de confiscare a bunurilor găsite la percheziţia făcută. Bunuri minore ca valoare. Deci motivul jafului nu se pune. Poate au făcut-o din plăcerea perversă a omorului ca să-şi satisfacă poftele animalice. Ok….dar atunci se pune întrebarea de ce a fost atât de afectat de moartea acestui nefericit om, încât să-şi modifice comportamentul şi să pactizeze ulterior cu infractorii. Eu personal l-am acuzat că a fost autorul moral al sinuciderii şi pentru prima oară în viaţă l-am văzut pierdut, galben la faţă, incapabil să dea o replică viguroasă. Era foarte afectat de moartea acelui om. A spus că nu şi-a dat seama că e un om atât de slab încât să-şi ia viaţa. Un criminal trecea cu uşurinţă peste crimă.
    Oricum îmi doresc să văd şi eu dosarul de la parchet în care s-a dat neînceperea urmăririi penale şi a fost scos de sub acuzare. Cred că în 2010 o să reuşesc şi acest lucru. Cât îl priveşte pe Iochom, am stat de vorbă cu domnia sa zeci de ore şi el însuşi a recunoscut că tatăl meu nu a fost un torţionar. El avea altă misiune cu cartea aceea. Intraţi pe situl meu şi veţi vedea.

    • Lucidul Says:

      se pune întrebarea de ce a fost atât de afectat de moartea acestui nefericit om, încât să-şi modifice comportamentul şi să pactizeze ulterior cu infractorii. Eu personal l-am acuzat că a fost autorul moral al sinuciderii şi pentru prima oară în viaţă l-„…am văzut pierdut, galben la faţă, incapabil să dea o replică viguroasă. Era foarte afectat de moartea acelui om. A spus că nu şi-a dat seama că e un om atât de slab încât să-şi ia viaţa. Un criminal trecea cu uşurinţă peste crimă.”
      Nu-i chiar asa. Mai e nevoie de studii de psihologie in acest domeniu. Sunt unii criminali care repeta de asa de multe ori nevinovatia, ca pana la urma cred si ei.

      „Oricum îmi doresc să văd şi eu dosarul de la parchet în care s-a dat neînceperea urmăririi penale şi a fost scos de sub acuzare. Cred că în 2010 o să reuşesc şi acest lucru.”
      Si eu sunt curios sa citesc acel dosar.

      „Cât îl priveşte pe Iochom, am stat de vorbă cu domnia sa zeci de ore şi el însuşi a recunoscut că tatăl meu nu a fost un torţionar. El avea altă misiune cu cartea aceea. Intraţi pe situl meu şi veţi vedea.”

      Voi citi, insa am mari indoieli in legatura cu inmuierea pozitiei d-lui Iochom.

      Din pacate, cunosc foarte bine presiunile la care au fost supusi oamenii de fostii securisti, militieni si cadre de partid si URMASII LOR (!) care s-au infiripat in posturi bine platite, sau au pensii grase. Eu insumi am fost persecutat prin telefon etc. Dar acesta e un alt subiect.

      O intrebare: ati vorbi cu rudele, sotia, urmasii, vecinii etc. av. Bedo? Desi nu cred ca este o idee buna, sa vorbit Dvs. cu ei, ar fi mai bine sa vorbeasca cu o persoana neutra.

      Eu in orice caz as fi cautat sa repar suferinta cauzata sotiei lui Bedo (nu stiu daca a avut copii).

      Dar, ma rog, nu suntem identici.

      Insa, faptul ca s-a reusit scoaterea mr. Agache ca eroul revolutiei, tine de domeniul caraghiosului. Eu am impresia, ca la baza au stat interese materiale.

      • Din punct de vedere legal nu am ce înmuia. Omul s-a sinucis. A fost opţiunea dânsului. Şi domnul Mioc a fost persecutat în decembrie 1989 dar de aia nu s-a sinucis. Ţine de labilitatea psihică a fiecăruia. Eşti tare rezişti. Eşti slab, ori eşti eliminat ori te autoelimini tu. Luaţi legătura direct cu d-l Iochom (iochom@planet.ro) şi vă lămureşte dacă vrea. Mă bucur că vă amuză titlul de erou martir. Pe noi nu ne-a amuzat. Nu noi am cerut acest titlu. Ni s-a dat.

      • Lucidul Says:

        ” Eşti slab, ori eşti eliminat ori te autoelimini tu. ”
        In jungla si in comunism, da. (Si in capitalismul salbatic.)

  12. mariusmioc Says:

    Discuţia s-a deturnat de la cazul Cugir, la cazul Agache, dar dacă tot am ajuns la discuţia asta, pun şi eu nişte întrebări:
    – vreunul dintre cei care au fost găsiţi vinovaţi de moartea miliţianului Agache a fost anchetat anterior de acesta, fiind victimă a unor eventuale abuzuri ale acestuia?
    – vreunul dintre cei care au fost găsiţi vinovaţi de moartea miliţianului Agache cunoştea cazul avocatului Bedo sau alt caz de anchetă presupus abuzivă făcută de Agache?
    Dacă răspunsul este negativ, legătura dintre moartea lui Agache şi eventualele anterioare abuzuri ale acestuia este nedovedită.
    Ar fi interesant de aflat cum a reacţionat Agache în faţa mulţimii în chiar ziua cînd a fost linşat, asta poate a avut mai multă influenţă decît 10 ani de presupuse abuzuri anterioare.
    În cazul Cugir, de pildă, reacţia avută de miliţieni în chiar ziua de 21 decembrie (deschiderea focului asupra manifestanţilor) a fost determinantă, nu comportamentul anterior.

    • Lucidul Says:

      „- vreunul dintre cei care au fost găsiţi vinovaţi de moartea miliţianului Agache a fost anchetat anterior de acesta, fiind victimă a unor eventuale abuzuri ale acestuia?”

      Menţionez aşa, numai din memorie, că o femeie a strigat pe stradă că a fost violată de mr. Agache în clădirea miliţiei. Această femeie chiar a luat parte la linşaj, l-a călcat în picioare pe maior. Hejja Dezos a fost şi el – după câte ştiu – anchetat de maior.
      Dar dacă vrei, mă voi documenta mai bine.

    • Răspunsul este da. hejja dezso a declarat că a purtat ură pe ofiţerul de miliţie Agache pentru că nu i-ar fi înapoiat un butoi de varză din plastic, cerut împrumut, deci un mobil extrem de serios pentru a ucide un om. Filip Orban Daniela Kamilla a declarat că purta ură pentru-că taică-său, un avocat din Târgu Secuiesc a fost arestat pentru un flagrant de luare de mită şi condamnat. Precizez, că spre deosebire de alţi miliţieni, Agache nu se uita că sunt avocaţi, membri de partid sau chiar rude ale miliţienilor.
      Reacţia lui Agache în faţa mulţimii a fost inexistentă luând în considerare că încă din primele momente ale violenţelor a fost „tratat” cu câteva răngi în cap de copiii doctoriţei Balas Klara, căruia Agache îi confiscase , valori şi bunuri constând în valută şi cafea, etc. Mai menţionez încă odată că Agache era foarte exigent şi nu se uita la poziţia socială deţinută de cel care încălca legea. Şi a plătit cu moartea.
      Deci o excepţie de la regulă, chiar şi pentru zilele noastre.
      Îl rog pe domnul „Lucidul” să se documenteze măcar formal înainte de a formula acuzaţii, măcar pentru respectarea adevărului istoric.

      • Lucidul Says:

        M-am documentat mai demult, dar dacă e nevoie pot să public din nou mărturiile a cel puţin zece persoane care au fost persecutate de mr. Agache înainte de 22 dec. 1989. Numitorul comun este, că miliţianul a abuzat de funcţia sa. Făcea perchezeţii după cum avea el pe plac, şi dacă nu găsea nimic ilegal, confisca bijuteriile personale (verigheta de pe mână, cerceii) victimelor, şi de cele mai multe ori nu dădea nici măcar a chitanţă. Eventual dădea a chitanţă despre confiscarea de „metal galben”, pe care victimele nu l-au primit niciodată înapoi. Toate aceste mărturii sunt cuprinse în cartea lui Iochom. Nu ştiu dacă au fost traduse şi în limba română. În orice caz, mai trăiesc mulţi dintre victime, şi oamenii din jud. Covasna îşi mai aduc aminte foarte bine de toate relele pe care le-a făcut miliţianul Agache.

      • Nu e nevoie să publicaţi nimic. Pe pagina mea de web la linkul http://www.agache.org/index.php?option=com_content&view=article&id=231:marturii-si-declaratii-despre-abuzurile-comise-de-ofiterul-de-militie-agache-aurel&catid=118:marturii-abuzuri-agache-aurel se găseşte tot ce a apărut în media despre abuzurile comise de ofiţerul de miliţie Agache Aurel.
        Nu am avut timpul necesar pentru a traduce în limba română. Poate îmi faceţi dumneavoastră acest serviciu, ca să prezentăm opiniei publice şi aceste informaţii, exact aşa cum au fost ele prezentate de victime. Dar mă îndoiesc că se va găsi vreun maghiar să facă lucrul acesta, aşa că până la urmă tot eu, fiul miliţianului va trebui să le traduc.
        Cât priveşte pe ucigaşi:
        Ucigaşul Héjja Dezideriu (Dezsö):Studii 11 clase. Fiind şeful laboratorului de cofetărie al I.C.S. Mixt a fost cercetat de către miliţie pentru speculă cu produse alimentare (zahăr, ulei, ouă, unt, etc). A scăpat de închisoare doar la intervenţia Securităţii a cărui colaborator a fost. Astfel prin ordonanţa nr. 316/P/1987 a Procuraturii locale Târgu Secuiesc a primit o amendă administrativă în valoare de 1000 lei. Totodată după revoluţie, s-a pus în mişcare acţiunea penală la data de 01.07.1991 în dosarul 211/P al procuraturii locale Târgu Secuiesc pentru art. 37 al. 2 din decretul 328/1966. Astfel a fost condamnat la 1 an suspendare pentru conducerea unui autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depășește limita legală prin sentinţa 138/10.09.1991 a judecătoriei Târgu Secuiesc. Este unul din criminalii care s-au comportat foarte violent în timpul uciderii colonelului post mortem Agache Aurel.
        În timp ce era arestat preventiv în perioada 27 noiembrie 1991-27 decembrie 1991, era ferm convins că va fi condamnat pentru atrocităţile comise pe 22 decembrie 1989. Din acest motiv a încercat să dovedească că este o persoană dezechilibrată mintal cu accentuate tendinţe de agresivitate.
        Către procuratura Judeţeană Sfântu Gheorghe

        În apărarea legitimă a învinuitului Héjja Dezideriu /Dezsö, arestat preventiv în arestul poliţiei judeţului Covasna,

        Vă rugăm să binevoiţi:

        1. a dispune examinarea învinuitului din punct de vedere psihologic de către o comisie în care să facă parte medici cu specialitatea de psihiatrie şi neurolog ca să ne dea răspunsuri la următoarele probleme:

        a./ presupunând că învinuitul a dus o viaţă deviată de cea normală/deviat în comportament/manifestată în hiper-impulsivitate faţă de evenimentele independente de voinţa lui ca de exemplu:

        – a vrut să dea foc autoturismului deoarece la primul contact nu a pornit motorul,

        – a vrut să-l omoare pe mânzul care nu a păşit la locul dorit sau nu s-a oprit unde a dorit el,

        – atât faţă de superiori cât şi cei din subordinea lui câteodată dar nu cu puţine ocazii s-a comportat foarte agresiv, dur chiar ameninţător, indiferent dacă a avut dreptate sau nu.etc….etc.

        întrebarea: dacă a suferit de vreo boală care a influenţat negativ discernământul?

        b./ dacă în urma boli de care suferă învinuitul s-a agravat deodată cu evenimentele Revoluţiei din 22 decembrie 1989,

        c./ dacă învinuitul a avut discernământul păstrat cu ocazia acelor evenimente şi a comis conştient faptele sau fapta pentru care este cercetat?

        2. Pentru a putea dovedi acest comportament deviat solicităm să ascultaţi ca martori pe:

        1./ Veress István din Târgu Secuiesc

        2./ Klampedy Jozsef din Târgu Secuiesc

        3./ Szigeti Katalin din Târgu Secuiesc

        4./ Könczei Emilia din Târgu Secuiesc

        5./ Vida Géza din Târgu Secuiesc

        3./ VĂ rugăm să solicitaţi de la Procuratura Militară Teritorială Braşov câte o copie de pe denunţurile / plângerile, reclamaţiile / făcute de locuitorii oraşelor Baraolt şi Târgu Secuiesc împotriva victimei Aurel Agache, pe perioada 1985 – 1989 decembrie.

        ……….Semnătura ucigaşului Héjja Dezideriu şi a apărătorului său Könczei László………….
        Declaraţie Hejja Dezideriu: 26 ianuarie 1990
        Maiorul Agache şi de la mine a cerut un butoi pentru varză pe care-l avea în inventar şi nu mi l-a restituit motiv pentru care când am trecut pe lângă el i-am dat şi eu un picior în fund.

        Declaraţie Hejja Dezideriu: 26 ianuarie 1990: De asemenea în toamna anului 1989 maiorul Agache a venit de circa 3-4 ori la laborator şi m-a rugat să-i dau 2 bidoane din material plastic în care să facă murături, dar într-o zi când a venit a observat că am două bidoan goale, a luat. Ulterior a venit într-o zi, afirmând că vrea să-mi plătească şi susţinând că chiar atunci nu are bani suficienţi, iar eu i-am spus că dacă vrea să cumpere acesta trebuie rezolvat la casieria unităţii. Cu acest prilej nu s-a mai rezolvat soarta bidoanelor şi până la data de 22 decembrie 1989 acestea nici nu au fost achitate.
        Tot în declaraţia aceasta a zis că i s-a confiscat un inel de aur de 10 grame. Fapt care a fost dezminţit într-o altă declaraţie de soţia acestuia, care se pare că a fost în tinereţe iubita lui Agache.
        O adevărată saga.
        **********************

      • Lucidul Says:

        Acestea sunt dramuri de informaţii ciuruite, filtrate, manipulate.
        Sunt alţii care nu au participat la uciderea lui, şi au dat declaraţii, în care l-au caracterizat pe mr. Agache, ca fiind o persoană brutală, sadică. Cred că am să le traduc eu, dacă nu sunt disponibile în limba română, pentru, că opinia publică din România are tot dreptul să ştie adevărul, şi nu numai manipulările fiului lui Agache.

      • Lucidul Says:

        Uite, declaraţia d-nei Simon Iren, este chiar pe situl citat:
        „Egy kegyetlen, agresszív, szadista ember volt, aki élvezte, ha kínozhatta az embereket. Nagyon sok polgárt megveretett, de néha maga is részt vett az ilyen akciókban. Nem tett különbséget öreg, fiatal, józan vagy részeg között, sőt még terhes nőt is megveretett (egy köpecit például). A verőszoba a fronton volt, utcára nyílt az ablaka. Késő este vagy éjszaka kihallatszott az utcára a lelket és ideget tépő fájdalmas ordítás.”
        Deci:
        „A fost un om crud, sadic, căruia i-a făcut plăcere să chinuie oamenii. Şi-a pus subalternii să bată mulţi oameni, dar uneori a participat el însuşi la aceste acţiuni. Nu a făcut deosebire între bătrân, tânăr, lucid sau beat, ba, a pus să fie bătută chiar şi o femeie gravidă (una din Capeteni, de exemplu). Camera de bătăi era pe frontonul clădirii, cu ferestra spre stradă. Seara târziu sau noaptea se auzea pe stradă geamătul dureros, care sfâşia inima şi sufletul.”
        Aceasta este una dintre mărturii, din altele zeci asemănătoare.

        Dar, nu voi face muncă de traducător gratuit. Cunosc cazul, pentru mine nu există îndoieli. Oricum, dacă e nevoie, se poate aranja traducerea lor, sunt traducători mulţi, inclusiv pe internet (de ex. http://www.proz.com).

      • Păcat că nu aţi tradus tot din declaraţia respectivă şi partea: „Egy adott pillanatban felháborodva tett szemrehányást a helyi villamossági kirendeltségnél, mivel villanyszámlája meghaladta — szerinte — azt az összeget, amit ő kifizethet, mivel nagy családdal rendelkezik, és azt kérte, hogy vizsgálják meg a villanyóráját, mivel biztosan nem jól számláz, de azt nem mondta, hogy a disznópajtájában a malacait egy improvizált hatalmas rezsó melegíti éjjel-nappal, mert ugye egy ilyen szerény fizetésű nagycsaládos, törvényismerő alkalmazottnak könnyű 10-12 disznót tartani, amikor az élelem nem csak a család, hanem az állatok részére is hatalmas gondot jelentett.”
        E antologică, că doar eu am curăţat în coteţul respectiv şi nu ţin minte de aşa ceva.
        Oricum sper să vă ţineţi de promisiune, dar sincer mă îndoiesc că devdreme ce dumneavoastră sunteţi convins de justeţea punctului dumneavoastră de vedere, ce rost mai are să cunoască şi opinia publică din România adevărul.
        Şi cu asta v-aţi scos.
        Eu întotdeauna am fost uluit de faptul că nu s-a tradus această „extraordinară” carte în limba română. Dar ulterior mi-am dat seama că era pentru uz intern, pentru îndobitocirea popuaţiei secuieşti. Că pe români nu poţi să-i prosteşti atât de uşor , trebuie dovezi mai serioase. Mă rog, eu am tradus prima parte a cărţii, dar m-am oprit pentru-că începusem să lucrez la pagina mea web, care din punctul meu de vedere era mult mai importantă. Dar vă promit că în următorii zece ani o să-mi fac timp şisă finalizez traducerea la cărţulia lui Iochom.

  13. Ferencz Says:

    La revolutia din Cugir aveam 10 ani si eram pe gardul de beton din fata sediului politiei. Pot sa spun ca starea de euforie cauzata de bautura era destul de prezenta, stiu asta pentru ca am vazut band mai multi indivizi. Militia trebuia sa se apere cumva de cei care au incendiat sediul…nu credeti? Dumneavoastra cum ati fi reactionat daca erati in situatia lor? Daca esti in pericol nu trebuie sa-ti aperi viata? Cum ii explicati fetei orfane a domnului Valentin Pop moartea tatalui ei??? Atunci in fata sediului erau aproape totii tiganii din Cosbuc care nu erau si nu sunt nici acum toti usa de biserica. Ce rost a avut dupa aceea incendierea primariei orasului? Mie nu mi s-a parut a fi o revolutie in Cugir ci mai degraba o razbunare pe niste oameni care nu cred ca au facut numai greseli. Din punctul meu de vedere ce a fost la Cugir a fost si este o rusine, orice mai putin revolutie. In niciun caz nu va fi Cugirul oras martir gen Timisoara, nimeni nu pomeneste in decembrie de Cugir…pentru ca tuturor le este RUSINE!!!

    • Sunt în asentimentul dumneavoastră domnule Ferencz. Diferenţa între Cugir şi Timişoara este ca de la cer la pământ. Acel puhoi de oameni puteau liniştit să lase miliţienii în viaţă şi să nu incendieze primăria. Nu erau acte necesare victoriei revoluţiei. În atâtea locuri din ţară au fost revolte pe 21 decembrie dar acolo luciditatea liderilor a învins şi oamenii au preluat puterea în mod paşnic fără violenţe inutile. Cei care pledează pentru folosirea violenţei în distrugerea unui regim autoritar uită că pe cale paşnică se pot obţine mult mai multe beneficii iar ţara respectivă are o şansă mult mai mare să se dezvolte. Totuşi Europa nu este nici Africa şi nici America Latină.

  14. […] 12. Dosar 288/P/1999 cu rechizitoriu din 30 iunie 1999 privind civilii Dumitru Sivera, Aurel Mihu, Adrian Carica, Petre Muntean, Marius Nagy pentru omor deosebit de grav. Este vorba de omorîrea miliţienilor Valentin Pop şi Ilie Staicu, discutată deja pe acest blog (linc). […]

  15. […] cu ceea ce s-a întîmplat în alte oraşe, ca Cugir sau în altă parte. [Apropo de Cugir, vezi "O greşeală judiciară: condamnarea revoluţionarilor care au ucis miliţieni la Cugir" (linc)] 03:55 Lia Lucia Epure: Îmi permiteţi să intervin. 03:56 Vartan Arachelian: Vă rog. 03:57 Lia […]

  16. cristi popa Says:

    Prea mulţi vorbesc despre evenimentele de la Cugir şi prea puţini le-au trăit cu adevărat. Pentru a echilibra discuţia, două chestiuni se cer punctate: 1. Nu se vorbeşte aproape deloc de demonstraţia de la Cugir, impresionantă pentru cei care au trăit-o; 2. Evenimentele de la fosta Miliţie şi Consiliul Popular ţin de etapa a 2-a a revoltei, în care au fost implicaţi mulţi delicvenţi. Prin urmare, cinste primilor, ruşine celor din urmă. Dar, vă rog, pe viitor, nu-i mai confundaţi unii cu alţii. Fiindcă printre cei participanţi la demonstraţia paşnică prin întreg oraşul şi chiar în Uzina de armament, am fost şi eu. O spun pentru prima oară în scris pe acest blog. Dar cea a urmat după încheierea demonstraţiei a fost şi este ruşinos. Dar aşa sunt revoluţiile sau ce o fi fost a noastră…

  17. Todor Mircea Says:

    Sunt un REVOLUTIONAR autentic,un ANTICOMUNIST convins,un LIBERAL convins,de idealurile de LIBERTATE bine definite,sunt de acord cu REVOLUTIA din ROMANIA ,sunt de acord cu LEGEA nr., 3 / 1990 privind AMNISTIA tuturor REVOLUTIONARILOR ,implicati in REVOLUTIE ,din tara si din CUGIR , in particular . O precizare insa,s-a fie REVOLUTIONARII AUTENTICI ! ; Pentru caci este plina tara asta de ” falsi revolutionari,cam in proportie de ,90% ,dupa cele declarate de d-l GEORGE COSTIN ,pe site-ul oficial al REVOLUTIEI ROMANE . Eu m-a trag dintr-o origine SANATOASA ,bunicul meu,a fost un taran instarit de la tara,care insa a murit in 1959 din cauza COMUNISTILOR ! Eu,pot suporta o expertiza cu DETECTORUL DE MINCIUNI si apoi s-a jur cu mina DREAPTA pe BIBLIE ,caci sunt UN ADEVARAT REVOLUTIONAR,dar fara s-a fiu platit pentru aceasta CALITATE; insa foarte multi din ROMANIA ,sunt SIGUR caci NU ,o pot face ! Eu sunt de parere caci ar trebui folosita, LEGEA TALIONULUI ,in cazul orasului CUGIR si nu numai,in toata tara, de ambele parti ale BARICADEI ! Dar s-a fie folosita cu moderatie,numai acolo unde este cazul ! Si cu DISCERNAMINT SERIOS ! Eu sunt REUMATIC ,de pe vremea lui ” pinjelica ” din 1980 cind m-am imbolnavit ,in agicultura COMUNISTA ,de atunci ,am avut Diagnosticul de : GLOMERULONEFRITA ACUTA ! iar de atunci ,sufar mereu ; Am 47 de ani . o activitate de 35 de ani de munca,o copilarie grea ,o viata grea,sunt un familist serios,fara cazier judiciar,am studii medii,liceul la ZI,in prezent somer fara plata,pentru caci asa-i in ROMANIA,nu ai NOROC deloc de la o anumita virsta !
    Cu stima si respect , Todor Mircea .

  18. Nu greseala judiciara ci ABUZ JUDICIAR.

  19. Magyari Erno Says:

    Inca o dovada, despre furtul revolutiei … Aceste abuzuri nu sunt exceptii !N-am fi asa de saraciti si lipsit de drepturi, daca s-ar fi respectat Proclamatia de la Timisoara, si daca n-am fi lasat asa de usor revolutionarii adevarati pe mana calailor … Ca urmare si azi dupa 26 de ani traim intr-o dictatura mostenita (cu personalul mostenit), care zi de zi ne arata ghearele !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.