ÎCCJ vrea să revizuiască sentinţa lui Victor Stănculescu cu uşile închise

Ieri 13 octombrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea fostului general Victor Atanasie Stănculescu ca cererea sa pentru revizuirea condamnării sale la 15 ani închisoare să se judece cu uşile închise, scrie „România Liberă” (linc). Judecata va avea loc în 11 noiembrie.

Conform art. 394 din codul de procedură penală (linc), revizuirea poate fi cerută cînd:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvîrşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărîrii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) cînd două sau mai multe hotărîri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărîrii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărîri nelegale sau netemeinice.
În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărîrile care nu se pot concilia sînt supuse revizuirii.

Nu cunosc care este argumentaţia juridică pe care se bizuie domnul Stănculescu în cererea sa de revizuire, dar faptul de a se judeca această cerere cu uşile închise nu miroase a bine. Motivul pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acceptat judecarea cu uşile închise este că „avocatul fostului general a susţinut că, pe parcursul dezbaterilor, vor ieşi la iveală detalii intime din viaţa clientului său”.

Despre condamnarea vreunui martor, procuror sau judecător care a fost implicat în procesul lui Stănculescu n-am auzit, nici de vreo altă hotărîre judecătorească definitivă despre revoluţia din Timişoara care nu se poate concilia cu condamnarea lui Stănculescu. Hotărîrea din celălalt mare proces al revoluţiei din Timişoara (procesul celor 25, finalizat în 1997, cu inculpaţi principali Ion Coman, Radu Bălan şi şefii de la miliţie şi securitate) se conciliază foarte bine cu hotărîrea procesului Chiţac-Stănculescu, fiindcă la acel prim proces s-a stabilit că a existat un comandament de reprimare al revoluţiei la Comitetul Judeţean PCR Timiş, condus de Ion Coman, şi care a coordonat atît trupele M.Ap.N. cît şi cele M.I. Stănculescu a fost condamnat anume fiindcă a participat la acel comandament, în calitate de ajutor a lui Coman.

Ar rămîne ca temei al revizuirii existenţa unor „fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei” şi care au ieşit brusc la iveală acum, la 20 de ani de la revoluţie. Necunoscînd exact ce scrie în cererea lui Stănculescu, nu ştiu care sînt faptele acestea. Mă întreb însă de ce inculpatul nu le-a invocat pînă acum, a fost judecat ani de zile, perioadă în care putea să invoce în apărarea sa tot ce considera relevant. A şi cerut administrarea a diferite dovezi în cadrul procesului, şi după cîte îmi amintesc, aceasta a fost acceptată de instanţă.

Care este legătura între viaţa intimă a domnului Stănculescu şi revoluţia din Timişoara e greu de înţeles. Te pomeneşti că ibovnica sa vrea să depună mărturie, după 20 de ani, că în noaptea în care s-a zis că Stănculescu a dat ordine de reprimare a revoluţiei, el de fapt făcea sex! (uite că-i dau şi idei!)

Stănculescu a mai atacat hotărîrea judecătorească prin care a fost condamnat şi printr-o altă cale extraordinară de atac – contestaţia în anulare, care a fost însă respinsă (linc).

Mai citeşte, pe acest blog:
Înregistrare video din 22 decembrie 1989 de la Timişoara, unde la minutul 17:55 Radu Bălan, fostul prim-secretar PCR Timiş, spune că Stănculescu e cel care a dat ordin să se tragă
Scurt istoric al procesului Chiţac-Stănculescu
Procesul Chiţac-Stănculescu şi mercenariatul jurnalistic
Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a generalilor Chiţac şi Stănculescu
O problemă rămasă de lămurit: teroriştii de după 22 decembrie
Emisiune la TV Europa Nova Timişoara din iulie 1999 despre procesul Chiţac-Stănculescu
Un ziarist de doi bani: Şerban Orescu de la “Ziua”
Procesul Chiţac-Stănculescu, CEDO şi greşeala lui Gyorgy Frunda
Bebe Certificat sare în apărarea lui Victor Stănculescu
Generalul Stănculescu, eliberat pe motive medicale, îşi petrece seara la cazino
Generalul Stănculescu îşi tratează bolile la teatru
Cacealmaua lui Stănculescu
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti admite cererea de eliberare pe motive medicale a lui Stănculescu
„Jurnalul Naţional” turbează de furie ca urmare a hotărîrii de reîncarcerare a lui Stănculescu

53 de gânduri despre „ÎCCJ vrea să revizuiască sentinţa lui Victor Stănculescu cu uşile închise

  1. Domnule Marius Mioc,

    Motive de revizuire sunt extrem de multe, cu precizarea ca nu stiu ce motive sunt expuse in cererea de revizuire.
    Pentru revizuire, ca si pentru plangerea la CEDO, dl. Victor Atanasie Stanculescu l-a angajat in primavara anului in curs pe dl. avocat Alexandru Pantea, cunoscut pentru propriul proces la CEDO.
    Unul din motivele reale pentru care azi s-a cerut judecarea in sedinta secreta tine de publicitate, de valorificarea memorialistica. Si in cazul procesului de la CEDO s-a cerut judecarea cu usile inchise.
    Dar si in trecut dl. Victor Atanasie Stanculescu a cerut judecarea cu usile inchise, dar instanta nu a acceptat.
    Nenorocirea este ca dl. Victor Atanasie Staculescu poate sa spuna in sedinta secreta foarte multe lucruri care insa vor ramane secretizate.
    Dar exista o solutie: ca vreo parte vatamata sa faca cerere de interventie, sa se constituie parte interesata in proces.
    Cand am vorbit cu dl. Victor Atanasie Stanculescu in primavara la Penitenciarul Jilava i-am sugerat sa spuna tot, ca nu are rost sa mai ascunda, fiindca tot se va afla pana la urma ce s-a intamplat in Decembrie 1989.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Domnule mangu, eu am fost prezent la procesul Chiţac-Stănculescu începînd cu recursul în anulare şi apoi la rejudecarea procesului. Am lipsit doar la vreo două termene, la sfîrşitul rejudecării în faza de recurs, cînd persoana pe care o reprezentam îşi angajase avocat şi am considerat prezenţa mea de prisos.
      Nu l-am auzit niciodată pe Stănculescu cerînd judecarea în şedinţă secretă, şi nu cred că s-a întîmplat aşa ceva.
      Dacă susţineţi acest lucru, v-aş ruga să veniţi cu precizări – la ce termen de judecată a mai cerut Stănculescu judecarea în şedinţă secretă?
      Cît despre tainele pe care le-ar ascunde Stănculescu, vă recomand articolul „Cacealmaua lui Stănculescu” la care se face trimitere mai sus, la paragraful „Mai citeşte”, unde aveţi lincul.
      Oricum, la această revizuire ar trebui citate şi părţile civile şi vătămate, altminteri înseamnă că drepturile procesuale ale acestora sînt încălcate.

  2. Domnule Marius Mioc,

    Cu privire la ultima teza din postarea dvs. trebuie consultat un avocat specialist in proceduri.
    N-am acum la indemana sursa afirmatiei – memoria retine fel de fel de lucruri care ies la iveala in functie de context. Dar imediat ce o voi depista, v-o comunic. Dar iata un caz, poate minor, care arata ca in abordarea temei trebuie sa fim mereu inarmati cu dovezi.
    Poate ca dl. Victor Atanasie Stanculescu a cerut secretizarea procesului tocmai intr-una din cele doua sedinte la care ati lipsit. Repet, voi cauta.
    Cat priveste secretele pe care le detine dl. Victor Atanasie Stanculescu, va sugerez cu tot respectul sa fiti prudent. De pilda, in discutia pe care am avut-o la Penitenciarul Jilava, acesta nu mi-a spus mare lucru, insa a confirmat un fapt pe care l-am dedus pe cale logica, un fapt fundamental privind justetetea retroscenariului pe care l-am propus.
    Folosesc prilejul pentru a comunica un lucru cu adevarat senzational. Anume, potrivit propriei afirmatii facute in fata Comisiei Senatoriale – comisia condusa de Valentin Gabrielescu -, in ziua de 9 decembrie 1989, viceamiralul Stefan Dinu, fostul sef al Directiei de Informatii a Armatei, a intrat in concediu! Asta in conditiile in care atasatul militar roman de la Belgrad bombarda Bucurestiul cu telegrame ca Tara va fi atacata de Ungaria! Ce va spune dvs. chestia asta?
    Dar faptul ca seful Inspectoratului M.I. Timis Ion Popescu si-a luat postul in primire exact in 15 decembrie? Dar ca Radu Balan era prim-secretar numai de o luna-doua? Dar ca, de asemenea, comandantul Diviziei 18 era si el in concediu? Dar ca seful Securitatii Timis n-avea vechime de nici un an in postul respectiv? Dar, dupa cum am precizat deja, ca generalul Stefan Alexie fusese indepartat? Dar ca dl. Iulian Vlad coordona toate cele trei unitati centrale de contrainformatii, concentrand astfel in mana sa toate informatiile privitoare la miscarile celor care il vanau pe Nicolae Ceausescu?
    Repet: ce va spun dvs. toate astea?
    Am preluat informatiile din cartea raposatului senator Serban Sandulescu, unde sunt publicate stenogramele audierilor dlor Iulian Vlad si Stefan Alexie la Comisia Senatoriala, precum si din declaratiile date in procesul de la Timisoara. Poate, daca intereseaza, la voi reproduce aici, pe blog.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Conform legii probabilităţilor, prin puzderia de generali existenţi în armată, miliţie şi securitate, există şi cîţiva care şi-au luat concediu în decembrie. Ce-mi spune asta? Că în 1989 nimeni nu lua în serios teoriile cu atacarea României de către puteri străine.
      Cît despre Radu Bălan, numirea sa (spre ghinionul său) cu doar o lună înainte la comanda judeţului Timiş se explică prin avansarea la Bucureşti a fostului prim-secretar Ilie Matei, hotărîtă la congresul al 14-lea. Bălan cunoştea Timişoara, mai lucrase în oraş. Dar şi Ilie Matei a fost la Timişoara în zilele revoluţiei, venise să-şi aranjeze mutarea familiei la Bucureşti, iar cînd au izbucnit tulburările s-a dus şi el la comitetul judeţean PCR, ca un ostaş credincios al partidului ce era.
      Să nu vă închipuiţi că numirile astea se făceau fără ştirea şi aprobarea lui Ceauşescu.

  3. Domnule Marius Mioc,

    Radu Balan a fost, intr-adevar, primar al municipiului Timisoara prin 1980, dar pana la momentul de care ne ocupam, dupa numirea ca prim-secretar, dupa propria declaratie, nu apucase sa intalneasca nici un sef militar, desi era comandantul apararii pe judet.
    Nu stiu care era pe atunci mecanismul privitor la numiri, dar am retinut ca, la un moment dat, Tudor Postelnicu s-a rastit la col. Ion Popescu, facandu-l incompetent si aderesandu-i-se cu vorbele (citat din memorie): „Cine dracu’ te-a pus pe tine sef la Inspectorat, ca eu nu te-am pus?!”. Bineinteles ca Tudor Postelnicu semnase numirea lui Ion Popescu, atat ca semnase ca primarul… Centrul initiativei de numire era in alta parte, probabil pe la Securitate, asa cum si centrul deciziilor initiativele de numiri in partid era in alta parte – Nicolae Ceausescu aproba o propunere, nu o initia el, decat, poate, in cazuri deosebite.
    (Re)venirea lui Radu Balan la Timisoara nu trebuie privita neaparat ca fiind consecinta unui joc al intamplarii; exista in cartile dlui Alex Mihai Stoenescu o mentinune privind o intalnire Balan-Vlad la inceputul lui decembrie 1989.
    Teoria probabilitatilor se aplica in vremuri normale; in vremurile acelea, cu informatiile venite de la Belgrad, de prin alte parti, nimeni n-ar fi trebuit sa-si ia concediu. Uitandu-ma, de pilda, zilele trecute pe site-ul SRI am vazut ca nivelul de alarmare este „precaut” – al doilea nvel -, desi nu-s semne la vedere ca ne-ar invada cineva.
    Dar va dau dreptate intr-un sens: ca nimeni dintre cei AVIZATI nu luau in serios informatiile tocmai pentru ca stiau ca sunt false – ori contrafacute.
    Cazul concediului viceamiralului Stefan Dinu este insa demn de luat spre analiza. Mai precis: care a fost motivul real pentru care si-a luat concediu?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Şi dacă Bălan chiar s-o fi întîlnit cu Vlad la începutul lui decembrie 1989, ce concluzie trageţi de aici? Că Vlad a aranjat numirea lui Bălan ca prim-secretar de Timiş?
      Pentru Bălan numirea asta a fost cu ghinion – a făcut ca ultimii ani din viaţă să şi-i petreacă la puşcărie.

  4. Domnule Marius Mioc,

    Dar am uitat sa spun ca insusi Nicolae Ceausescu a fost trimis in concediu, ca sa zic asa, anume in Iran, cu acel contract fantasmagoreic de tip mlitar de 1-2 miliarde dolari, in conditiile in care comertul cu armament ANUAL al Romaniei se cifra in 1988 la cca. 800 milioane dolari.
    Ati auzit dvs. ceva dupa 1989 despre acel contract?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Ceauşescu nu „a fost trimis”, ci s-a dus singur în Iran. Vizita fusese planificată anterior (dovadă că nu se aştepta să izbucnească revoluţia), dacă ar fi anulat-o lumea ar fi înţeles că la Timişoara s-au întîmplat evenimente serioase. Pînă în 20 decembrie 1989 strategia regimului Ceauşescu a fost să pretindă că nimic nu s-a întîmplat la Timişoara (ziarele n-au scris nimic), prin vizita în Iran Ceauşescu a vrut să dezmintă indirect informaţiile despre ce s-a întîmplat la Timişoara, el a vrut să arate întregii lumi că nu s-a întîmplat nimic deosebit.

  5. Domnule Marius Mioc,

    Dvs. porniti de la teza revoltei spontane – dar o astfel de alaturare este, pana la urma, un pleonasm. Dar o revolutie este mai mult decat o revolta.
    Cand iti propui sa dai o lovitura de stat, pregatesti lucrurile din vreme, de regula cu cel putin 2-3 ani inainte. Spre comparatie, un spion este pregatit intre 3 si 10, chiar15 ani. Pregatesti planurile, mijloacele, oamenii, legaturile, retragerile etc. Chiar si cand este vorba despre recolta de grau, aceasta se pregateste cu un an inainte, daca nu chiar cu doi. Mi-aduc aminte ca vizitandu-l la un moment dat, dupa 1989, pe un domn Zichil, care lucrase in domeniul alimentatiei, am vazut in biroul sau puzderie de sticlute cu fel de fel de detergenti. Vizitandu-l peste un an, sticlutele erau la locul lor. L-am intrebat de ce le tine acolo – biroul arata ca cu ele ca dracu’. Mi-a spus ca le urmareste sa vada cum se sedimenteaza solutiile in timp…
    Pentru ca o lovitura de stat sa-ti reuseasca este necesar in primul rand sa paralizezi adversarul, intelegand prin aceasta inclusiv posibilitatile lui de organizare, de aparare etc. Ceea ce s-a intamplat in 1989 cu puzderia de concedii, de indepartari din posturi-cheie, inclusiv a lui Nicolae Ceausescu, prin expedierea lui in Iran, face parte din plan – paralizarea adversarului. Bineinteles ca vizita, de care nu poate fi strain dl. Victor Atanasie Stanculescu, cel care se ocupa tocmai de comertul cu armamanet, fusese planificata, sa zicem, cu o jumatate de an inainte, dar preparativele pentru lovitura au inceput cu mult inainte. Si Nicolae Ceausescu n-ar fi putut sa contramandeze deplasarea, in primul rand datorita, repet, cuantumului fabulos al contractului, apoi din motive diplomatice, apoi legate de anumite obiceiuri ale gazdei – lumea islamica este altfel decat a noastra – etc., etc. Un refuz, o amanare s.a. pot sa capete semnificatie unei jigniri etc. El a fost, pur si simplu, momit cu acest contract fantasmagoreic sa plece.
    Dar o parte din lipsurile de la serviciu, ca sa zic asa, trebuie sa capete semnificatia unui alt fel de paralizare. Astfel, concediul viceamiralului Stefan Dinu, dupa care dl. Paul Sarpe suna in 17 decembrie 1989 „de doua ore”, poate fi catalogat drept autoparalizare – dl. Stefan Dinu ar fi trebuit inca din 14 decembrie sa puna in stare de alarma cercetasii, cu ocazia evenimentelor de la Iasi. Nefiind la munca, n-a dat ordinul, deci informatii – ce sa-i faci?! – nu exista …
    Cat priveste intalnirea Balan – Vlad, n-am informatia decat ca si-au schimbat urari de An Nou. Cam devreme! – repet, intalnirea a avut loc in prima decada a lui decembrie. Desigur, este riscant sa ma lansez in supozitii, dar intr-o asemenea intalnire trebuie sa se vor fi discutat mai multe lucruri, inclusiv ce il interesa pe dl. Iulian Vlad.
    Nu-i atat de sigur ca Nicolae Ceausescu nu se astepta sa izbucneasca ceva, date fiind precedentele din Europa de Est. De altfel, chiar izbucnise – la Iasi si, respectiv, la Timisoara. Ceea ce stiu este urmatorul lucru, aflat direct din gura dlui Radu Tinu, acum cateva luni: in puscarie, la Jilava, acesta l-a intrebat pe dl. Iulian Vlad daca l-a informat pe Nicolae Ceausescu inainte de plecarea spre Iran despre faptul ca in 17 decembrie au fost morti la Timisoara. Dl. Iulian Vlad a raspuns ca nu l-a informat. Si este de presupus ca nici Radu Balan nu l-a informat – daca ar fi facut-o, era vai de capul dlui Iulian Vlad ca nu a facut-o el intai.
    Inca o chestiune: toate discutiile telefonice dintre Nicolae si, respectiv, Elena Ceausescu pe perioada 18-20 decembrie, deci pe perioada deplasarii in Iran, n-au mai fost secretizate, cum se facea de obicei. Toate aceste discutii au fost asadar ascultate de dl. Iulian Vlad.
    Si inca ceva despre convorbiri telefonice: in noaptea de 21/22 decembrie Securitatea n-a mai inregistrat, poate cu unele exceptii, nici o convorbire telefonica pe intreg teritoriul Tarii. De ce? Simplu: sa nu ramana urme.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  6. @ Involutia 1989

    Domnule Involutia 1989.

    Va multumesc respectuos pentru aprecieri, care inseamna foarte mult pentru mine.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  7. @ TUTUROR

    Din: Serban Sandulescu, Decembrie ’89/Lovitura de stat a confiscat revolutia romana, editia a II-a, ed. Omega Press, 1996, p. 158 si urm.
    Nota: In transcriere au fost indreptate in mod tacit numai greselile de tipar

    „Comisia pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989

    STENOGRAMA
    audierii domnului Iulian Vad
    19 oct. 1993

    In deschiderea sedintei s-a discutat despre starea sanatatii domnului Iulian Vlad, afectiunile de care sufera, medicatie etc.

    Dl. Valentin Gabrielescu, presedintele comisiei:
    – Dle Vlad, va aflati in fata comisiei senatoriale care este insarcinata cu cercetarea evenimentelor din Decembrie ’89. Aceasta comisie nu este o comisie de ancheta penala, ea face o ancheta de natura politica, pentru a stabili adevarul in legatura cu acele evenimente. Nu avem scopul de a incrimina nici persoane, nici institutii, eventual de a discrimina, daca va fi cazul. Noi trebuie sa stabilim adevarul istoric, pentru a ramane un document serios pentru generatiile viitoare. V-as ruga sa ne spuneti datele dvs. de identitate.

    Dl. Vlad Iulian:
    Vlad Iulian Nicolae, nascut la 23 febr. 1931, satul Gogosita, jud. Dolj, absolvent al Scolii Normale de Invatatori, Instit. Pedag., Facultatea de Drept, ofiter activ de la data de1 mai 1952.
    In continuare se depune juramantul de catre dl. Iulian Vlad.
    – Jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu.”
    (Urmeaza)

    Nota. Din cuprinsul textului rezulta ca dl. Iulian Vlad avea in 1987 o vechime in Ministerul de Interne de 35 de ani. De asemenea, se constata ca cele doua prenume sunt romanesti.
    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  8. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad, din: Serban Sandulescu, op. cit. )

    (partea a II-a)

    „Dl. Gabrielescu:
    – Cred ca nu e nevoie sa va amintesc ca juramantul fals are niste consecinte.
    Aceasta comisie lucreaza de mult, a strans materiale imense, cu multe detalii statistice, juridice, medicale, dar nu despre acest lucru trebuie sa vorbim cu dvs. Pe noi ne intereseaza sa aflam cauzele acestor evenimente, cauze mai vechi, sa vedem cum a izbuncnit aceasta revolutie, cum s-a desfasurat si cum s-a ajuns la noile evenimente. Deci, sunt interesante evenimentele cuprinse intre 16-25, 26, 27 dec. Deci aceasta perioada ne intereseaza, dar nu detalii, ca le cunoastem, ceea ce credeti ca este semnificativ, poate si detalii daca asa le considerati.

    Dl. Iulian Vlad:
    – As dori sa fac meniunea ca-mi mentin integral toate declaratiile facute in fata comisiei senatoriale, in fata dlui Sergiu Nicolaescu, aici de fata. Toate datele prezentate atunci raman valabile.

    Dl. Gabrielescu:
    Noi stim ca ati discutat cu dl. Nicolaescu, de mai multe ori chiar, dar va rugam sa faceti abstractie si sa ne spuneti in fata comisiei ceea ce stiti.

    Dl. Vlad:
    – Tot ce am declarat ramane valabil. Audirea mea anterioara a fost facuta la penitenciar.

    Dl. Sabin Ivan:
    – Cu cine ati mai fost, dle Nicolaescu?

    Dl. S. Nicolaescu:
    – Poate aceasta discutie sa o facem intre noi. Am fost cu membrii comisiei, exista inregistrare, stenograma.”
    (Urmeaza)

    Note. 1) Din cuprins rezulta ca dl. Iulian Vlad a mai fost audiat anteror. In lucrarea din care este reprodusa stenograma nu exista alta stenograma decat cea de fata. In cartile sale, dl. Sergiu Nicolaescu nu reproduce stenogramele discutiilor avute de d-sa cu dl. Iulian Vlad.
    2) Printr-o serie de decizii ulterioare audierii, Curtea Constitutionala a declarat ca fiind neconstitutionale dispozitiile din regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului care obligau cetatenii sa depuna marturii in fata comisiilor parlamentare, sa fie interogati.
    3) Dupa cum se observa din text, Comisia senatoriala condusa de Valentin Gabrielescu nu a fost interesata de – ori nu a avut in vedere – elemente, intamplarile etc. anterioare date de 16 decembrie 1989.
    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  9. @ Valeriu Mangu alias Lector

    Domnule Valeriu Mangu,

    Cu citeva luni de zile in urma ati asertat banuiala ca sub pseudonimul „involutia 1989” se afla, in fapt, Alexie Stefan, general-maior, secretar de stat DSS si fost prim-adjunct al lui Iulian Vlad. Confirm banuiala domniei voastre dupa o lunga si migaloasa munca de cercetare si atenta evaluare a rezultatelor. Precizez ca si eu l-am banuit pe Alexie Stefan, ca fiind unul si acelasi cu „involutia 1989”, cu mult inaintea domniei voastre.

    Al dvs., Dan Danescu

  10. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (partea a III-a)

    „Dl. Vlad:
    – Intrebarea dvs. este cuprinzatoare, dar voi incerca sa sintetizez sau poate sa mi se puna intrebari directe.
    Deci, ar trebui sa spun care era situatia operativ-politica inainte de 16 dec., asa cum era ea perceputa de institutia in fruntea careia ma aflam. Asa cum am spus si anterior, la audierile mele si in ancheta si la judecata, care s-au prelungit pe parcursul a 3 ani, ceea ce s-a infaptuit in decembrie 1989 in Romania este opera poporului roman, in sensul ca fara contributia esentiala, fara participarea in masa a poporului roman, nimic nu se putea infaptui. Situatia era de asa natura in acel moment ca nu putea sa fie altul deznodamantul. In ce ne priveste, acest lucru l-am intrevazut de mai mult timp. Poate numai momentul nu l-am putut prevedea cu exactitate, dar cursul evenimentelor l-am intituit. Mai ales ca dispuneam de o seama de date si informatii.

    Dl. Gabrielescu:
    – Va rog sa ne povestiti ce informatii ati avut dvs. inainte de acest eveniment, fiind cel mai in masura sa stiti ce se intampla.

    Dl. Vlad:
    – Din acest punct de vedere vreau sa va spun ca poate eram unul dintre cei care aveam cele mai multe informatii si date, nu eram singurul si nici primul.
    Eu am inteles si inteleg de ce acestei institutii, care a fost Securitatea, i s-au dat proportii ciclopice si un rol [de] „atotstiutor”. In statul nostru, atunci, institutia care avea toate informatiile cu privire la stabilitatea puterii, starea de spirit [,] era alta, era inscris in Constitutie ca este forta politica conducatoare, deci PCR.
    (Urmeaza)

    Nota. Din text rezulta ca dl. Iulian Vlad, respectiv Securitatea ajunsesera la concluzia ca singura forma prin care putea fi inlaturat Nicolae Ceausescu era revolta de masa, aceasta datorita faptului ca era imposibila rasturnarea pe linie de partid, respectiv prin lovitura de stat militara DIRECTA, in combinatia Vlad-Milea, respectiv prin asasinat. O asemenea solutie, a revoltei de masa , fusese, dupa cum declara dl. Iulian Vlad, intrevazuta de mai mult timp, intuindu-se si cursul evenimentelor. Pentru asigurarea controlului de catre Securitate a desfasurarii evenimentelor era insa necesar ca revolta de masa sa fi fost organizata chiar de aceasta.
    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  11. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (partea a IV-a)

    „Dl. Gabrielescu:
    – Dar PCR nu se informa prin dvs., prin Securitate?

    Dl. Vlad:
    – Tocmai aici se face o eroare, ca nu era singura institutie care informa PCR-ul, acesta se informa prin sistemul sau, prin organizatii, comitete de partid, prin ce se chema informarea de partid, buletine de partid care se faceau zilnic. Era bine daca ati fi intrat in posesia unor astfel de documente si sa confruntati buletinele care le dadeam noi cu cele care se faceau la Comitetul Central, pentru informarea secretarului general si a altor membri ai conducerii de partid.
    Mai erau alte institutii care faceau asemenea informari, de exemplu, in ce priveste spatiul extern, partea noastra era bine delimitata. Ministerul de Externe avea rolul sau, la fel Ministerul Apararii Nationale, si despre el vom vorbi cand vom aminti informatiile pe care acest minister le-a adus la conducere in acel timp. Mai era si Ministerul de Interne. In ce priveste Departamentul Securitatii Statului, nu era un stat in stat si nu e vorba sa disculp pe cineva, nu era institutie de sine statatoare, era componenta a Miniserului de Interne, eram subordonat Ministerului de Interne, personal, la Securitate, nu aveam buget propriu, avansarea cadrelor, trecerea in rezerva se facea prin ordin al ministrului de interne. Deci, in ce priveste informarile nu le facea Departamentul Securitatii Statului si nu toate informatiile se concentrau la acest departament. Deci dvs. trebuie sa examinati toate aceste componente, ca nu este asa cum s-a spus, ca Securitatea ii dadea lui Ceausescu toate informatiile. La Ceausescu se concentrau informatii din multe alte directii. Era diabolic sistemul, pe mine ma controla prin informatiile pe care le primea din alta parte, iar pe acela prin informatiile mele. Dar acesta este un sistem care se practica in toata lumea.
    Deci informatiile noastre erau de doua feluri: care se refereau la situatia interna, in primul rand la starea de spirit, nemultumiri de tot felul, eram in pragul iernii, oamenii erau preocupati ce se va intampla cu multe.
    Dupa ce s-a anuntat cu atata tam-tam atat intern, cat si extern, ca Romania nu mai are datorii externe, toata lumea se astepta la o imbunatatire radicala a vietii oamenilor, si ar fi fost posibil acest lucru, daca nu radical, fie si numai cu o sutime din ce se concentra in visteria si depozitele statului. In inchisoare am aflat ca in visteria statului, la 30 decembrie 1989 erau 11-12 milioane tone de grau. Deci, nevoia de aprovizinare a populatiei pe 3 ani, si totusi painea era cartelata. De asemenea, rezervele monetare care s-au gasit la 30 decembrie si alte rezerve esentiale. Deci nu s-a imbunatatit cu nimic situatia oamenilor, nemultumirea a crescut si rabufnirea s-a produs acolo unde conditia era cel mai bine coapta. Situatia putea sa se intample si in alt loc, nu neaparat la Timisoara [-] si la Brasov, sCluj, Iasi.
    Dar pentru ca s-a intamplat la Timisoara, lucrul nu este chiar intamplator.
    Situatia era de asa natura in tara ca lucrurile nu mai puteau continua asa, chiar daca boala se mai prelungea.

    Dl. Nicolaescu:
    – In rapoartele pe care le dadeati dvs., care erau de doua tipuri: unele scrise la masina si unele speciale, scrise de mana, deci, in informarile facute catre Ceausescu, apareau aceste situatii. Ati avut intrevederi cu Ceausescu asupra acestui fapt?

    Dl. Vlad:
    Sigur ca am avut intrevederi, nu o data. Cred ca exista documente cu care se poate demonostra ce va spun, si anume sa confruntati buletinele informative care s-au dus pana in decembrie 1987, cu cele care s-au dat dupa aceasta data, pana in 1989. Pe Ceausescu nu-l vedeam prea des, dar zilnic il informam pe calea rapoartelor pe care le intocmeam, daca erau probleme deosebite trebuia sa-l informez si ceream sa fiu primit, si eram primit si ii raportam. Cred ca-l vedeam cel putin o data pe saptamana.”
    (Urmeaza)

    Note.
    1) Sistemul informational special din cadrul P.C.R. s-a pastrat si dupa 1989, in cadrul F.S.N., apoi P.D.S.R., apoi P.S.D. De pilda, fostul senator Gheorghe Dumitrascu facea astfel de informari saptamanal, pe care i le adresa dlui Ion Iliescu, dar nu numai acesta, ci toti parlamentarii, toti ministri, toti sefii locali ai partidului. Informarile se returnau celor care le-au intocmit, cu observatiile dlui Ion Iliescu. La un moment dat am vrut sa public o carte cu aceste informari ale dlui Gheorghe Dumitrascu. Ele contineau fel de fel de informatii – cu cine s-a intalnit, la ce evenimente a participat etc.
    2) Este de presupus ca sistemul informativ din P.C.R. functiona ca si in cadrul Securitatii, adica: atat pe orizontala, cat si pe verticala. Adica structurile din cadrul Comitetului judetean de partid il informau pe orizontala atat pe primul-secretar, cat si, pe verticala, structurile similare ca profil din cadrul C.C. al P.C.R. In chip logic, primii-secretari trebuiau sa-l informeze direct pe Nicolae Ceausescu, dar si Sectia Organizatorica, aflata sub conducerea lui Emil Bobu. In felul acesta se explica accesul direct al lui Radu Balan la Nicolae Ceausescu, pe care il putea, de pilda, informa direct cu privire la existenta mortilor la Timisoara.
    2) Dintre toate localitatile tarii, Timisoara indeplinea toate conditiile pentru declansarea operatiunii „Ziua cea Mare”.
    3) Din text rezulta hotararea DSS, recte a dlui Iulian Vlad, de a curma situatia („… lucrurile nu mai puteau continua asa …”).
    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  12. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: SerbanSandulescu, op. cit.)

    (Partea a V-a)

    „Dl. Ncolaescu:
    – Problema Tokes ati raportat-o lui Ceausescu?

    Dl. Vlad:
    – Da, a fost raportata in august sau septembrie 1989, cand Securitatea judetului Tims si directia centrala de linie mi-au prezentat cazul analizat de ei si din care rezultau lucruri deosebite in activitatea acestui cetatean roman. Se propuneau masuri legale, m-am dus cu cazul, dar nu cu dosarul, ca nu accepta sa-si arunce privirea intr-un dosar, cred ca avea repulsie, de cand fusese anchetat si jdecat, fata de dosare. El a considerat atunci ca nu este oportun, el nu angaja discutii explicite,cel mai des returna hartia fara sa spuna nimic si se deducea ca nu esti in vederile lui. Defectul sau calitatea mea ereau ca ceream explicatii si asta nu convenea, imi spuneam punctul de vedere. In cazul dat am explicat ca problema este serioasa, ca nu este vorba aici de ceea ce facea un cetatean roman, ci de ceea ce se facea in spatele acestui cetatean roman, puterea lui, planurile si actiunile care se intreprindeau in spatele acestui cetatean roman.

    Dl. Gabrielescu:
    – Poate ne spuneti ce stiati inainte de decembrie ’89 despre acest caz?

    Dl. Vlad:
    – Pot sa va dau detalii, dar cel mai bine cred ca va poate lamuri in acest caz loctiitorul sefului Securitatii Timis, maior Tinu Radu, care a lucrat in actiunea respectiva. Ceea ce pot sa va spun este ca acest cetatean roman nu actiona in interesul Romaniei, care era patria lui prin nastere, ci in interesul unei puteri straine. Culegea informatii de orice natura pe care le transmitea afara. Ceea ce are o denumire pentru un strain, spionaj, pentru un roman e tradare de tara. Au fost dovezi, un dosar intreg.
    Cand i-am prezentat Presedintelui Romaniei cazul, a reflectat, cum nu facea in alte cazuri, a cerut explicatii, i-am dat, si mi-a spus: =Nu este oportun pentru tara, nu trebuie facut=. Noi propuneam sa fie chemat sa raspunda in fata legii pentru faptele lui. Si acum consider ca era o propunere corecta sa fie anchetat. A mai spus ca, totusi, sa fie tinut sub control, si asa s-a facut pana in data de 15-16 decembrie 1989”
    (Urmeaza)

    Nota.
    Cazul Tokes are toate caracteristicile unui caz fabricat de Securitate. Dl. Laszlo Tokes a intrat in atentia Securitatii in calitate de viitor informator. S-a remarcat ca opozant al planului de sistematizare a localitatilor, nu numaidecat ca opozant al lui Nicolae Ceausescu. Dupa difuzarea interviului la TV Budapesta, in 1989, n-a iesit din casa parohiala decat insotit de 2-3 persoane si numai pentru a oficia inmormantari ori pentru sedinte cu enoriasii. Dupa Congresul al XIV-lea al P.C.R. a beneficiat de protectia Securitatii, care a plasat un cadru USLA la intrarea in casa parohiala, camuflat in militian. Cand a fost evacuat, in noaptea de 16/17 decembrie 1989, a fost predat de la un judet la altul, ceea ce arata coordonarea actiunii de la nivelul central al DSS, personal a dlui Iulian Vlad, care coordona cele trei unitati centrale de contrainformatii (v. mai jos). La Mineu, jud. Salaj, unde a fost dus, casa in care a fost instalat a fost pazita cu caini si luminata cu reflectoare.
    Cel mai probabil, dl. Laszlo Tokes a fost folosit „in orb” pentru creerea massei originare din care mai tarziu s-au desprins grupurile care au antrenat populatia municipiului Timisoara.
    De remarcat ca dl. Iulian Vad nu i-a aratat lui Nicolae Ceausescu dosarul intocmit de Securitatea Timis, ci doar i-a prezentat cazul, subliniind ca Lazlo Tokes trebuie vazut mai degraba drept un caz bun de folosit de catre Ungaria, nu numaidecat un pericol, prin actiunile si inactiunile sale, pentru Romania.
    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  13. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (Partea a VI-a)

    „Dl. Sandulescu:
    – Cand ii raportati lui Ceausescu despre starea de spirit din tara, cum reactiona?

    Dl. Vlad:
    – Avea reactii diferite si in general nu agreea si nu-i placea sa i se vorbeasca despre lucruri neplacute si, din pacate, institutia in care am lucrat eu, in principal, vedea aceasta parte neplacuta a lucrurilor. Avea un mod de a ignora, ca te si jignea. Sau reactiona violent: =De unde stiti voi, eu am informatii ca nu e asa=, =Luati povesti ale informatorilor vostri si veniti cu ele la mine=, era si mai jignitor sau pur si simplu nu te intreba nimic.
    Dar pentru asta trebuie sa existe obiectivitate si dreptate, in care eu aproape nu mai cred…

    Dl. Sandulescu:
    – Noi suntem aici pentru ca credem in dreptate si vrem sa fie dreptate in tara.

    Dl. Vlad:
    – Sigur, atat cat stiu eu, stiu ca sunteti oameni inalt instruiti si un ganditor din Grecia Antica spunea ca adevarul este un lucru minunat, dar ce folos ca se vede greu, patrunde greu si se intelege greu.

    Dl. Ivan Sabin:
    – De la arestarea dvs. cititi ziare? Aveti acces la ziare?

    Dl. Vlad:
    – Sigur, acum nu mai am culoare politica si citesc toate ziarele, dar in prima jumatate de an a fost foarte dura inchisoarea.

    Dl. Sabin:
    – Mai dura ca inainte de ’89? Ca dvs. stiati cum era atunci.

    Dl. Vlad:
    – Sa stiti ca nu prea stiam si va marturisesc ca nu am intrat in nici o inchisoare inainte de ’89.

    Dl. Ivan Sabin:
    – Foarte rau ca nu ati fost. Dupa ce Soljenitin a fost reabilitat, a fost invitat de Hrusciov intr-o sala mare cu cei care il condamnau pentru probleme poitice si i-a intrebat daca au fost in vreo inchisoare. Ei au spus ca nu. Atunci cum dati ani de inchisoare? Soljenitin, atunci, mai cerea poporului sovietic sa nu minta.
    (Va urma)

    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  14. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (Partea a VII-a)

    „Dl. Vlad:
    – Nu aveam competenta directa pentru a intra intr-o inchisoare, dar nu ma oprea nimeni. Acum, daca as mai avea competenta, as aduce niste imbunatatiri substantiale locurilor de detentie.
    Citesc ziarele care se dau in inchisoare si cele pe care mi le poate aduce familia. Preferinte as avea pentru reviste literare, culturale, care nu prea mai sunt.
    Revenind la problema noastra, vreau sa va spun ca despre situatia existenta l-am informat de mai multe ori, dar cu el nu se putea discuta clar asemenea lucruri. Ce vreau sa va mai spun este ca avea o inteligenta nativa cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, cu o memorie prodigioasa, de care ma temeam.
    Am constiinta impacata ca i-am spus adevarul atat cat am putut si atat cat l-am stiut. De asemenea, nici nu am respectat regula care se intronase, ca nu trebuie sa i se spuna lucruri rele, pentru ca se supara.
    S-a spus in presa ca Securitatea era subordonata Elenei Ceausescu, ceea ce nu este asa, raporturile mele de subordonare erau catre Nicolae Ceausescu, presedinte.
    O paranteza: era in vizita la Budapesta regele Mihai si se facusera niste actiuni mai deosebite cu acest prilej; el a facut niste declaratii, dar nu in favoarea Romaniei; puteau sa fie in defavoarea puterii, a lui Ceausescu, dar nu in defavoarea tarii. Am primit prompt aceste informatii, le aveam pe masa si am fost sunat de Elena Ceausescu. Eu vorbeam rar cu ea, ministrul de interne fiind acela care avea discutii cu ea aproape in fiecare zi. M-a intrebat ce fac, i-am spus, si mi-am reprosat atunci ca nu trebuia sa-i spun ei. La care ea a spus ca nu trebuie sa-i raportez tovarasului, pentru ca s-ar supara tare, ca e bolnav. Eram la inceputul activitatii mele la Departamentul Securitatii Statului. Peste 15 minute a sunat el, ceea ce nu se prea intampla; in 2 ani cat am fost seful Departamentului Securitatii cred ca m-a sunat de trei ori, si m-a intrebat de cand nu ma mai subordonez Presedintelui tarii? Am incercat o explicatie, dar mi-a spus sa merg la cabinet. M-am dus, era si ea in cabinet si s-a facut ca nu ma vede, iar el mi-a spus ca, din acel moment, daca voi mai raporta ceva altcuiva decat lui, voi fi destituit.
    Si ei i se dadeau informatii din domeniul stiintei, artei, culturii sau informatii cu caracter general, precum si pentru sectoarele pe care le coordona, din pacate sectoare importante si sensibile, si rezultatele se cunosc.
    Cu pastorul Laszlo Tokes asa s-au petrecut lucrurile.
    A doua categorie de informatii care au fost raportate au fost cele din surse externe. Informatiile de spionaj constituiau un corp aparte de informatii si le raportam separat. Intotdeauna, la aceste rapoarte prezentam note si documente cand era nevoie de anumite explicatii.
    In legatura cu cele intamplate in cursul anului 1989, pentru ca de la inceputul anului au fost evenimente politice majore in jurul Romaniei, i s-au dat cate 2-3 buletine informative, zilnic. Situatia din RDG i-am raportat-o cu detalii, ca se mira si intreba: =Cum puteti voi sa obtineti asemenea informatii?= De asemenea, despre situatia din Cehoslovacia, din Bulgaria, de care a fost afectat, si despre toate evenimentele care au premers lui decembrie 1989, inclusv intalnirile de la Beijing, garantiile care s-au dat si de asemenea tot ceea ce a fost esential in legatura cu intalnirea de la Malta.”
    (Va urma)

    Note.
    1) Textul ofera o explicatie pentru ipoteza ca Nicolae Ceausescu nu a fost informat despre mortii de la Timisoara – sa nu se supere. Despre astfel de practici, pe acelasi motiv – prezentarea de informatii trunchiate – vorbeste si ministrul de Externe din acea vreme.
    2) Textul lasa sa se intrevada posibilitatea ca Nicolae Ceausescu sa fi avut la dispozitie un sistem propriu de ascultare a telefoanelor din C.C., asta in ipoteza in care Elena Ceausescu nu l-a informat personal pe nicolae ceausescu despre convorbirea avuta cu dl. Iulian Vlad.
    3) Dl. Iulian Vlad vorbeste despre o serie de intalniri de la Beijing, despre garantii, elemente care trebuie urmarite in contextul evolutiilor din Europa de Est.
    4) Este de retinut contactul (telefonic) permanent dintre Elena Ceausescu si Tudor Postelnicu.

    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  15. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (Partea a VIII-a)

    „Dl. Gabrielescu:
    – In legatura cu intalnirea de la Malta ce l-ati informat?

    Dl. Vlad:
    – Va voi da esenta, pentru ca sunt lucruri cu care voi merge in mormant. Eu sunt soldat, militar si stiu ca sunt lucruri care pot sa dauneze tarii mele. Sunt convins ca ar dauna la aceasta ora Romaniei.
    In esenta: la Malta s-a discutat situatia din Romania si s-au transat probleme cu privire la Romania. S-au impartit resposabilitati cu privire la Romania si cred ca v-am spus de ajuns.”
    (Va urma)

    Nota.
    Cu privire la intalnirea Bush-Gorbaciov de la Malta din 2-3 decembrie 1989 este cunoscuta o informare a dlui Iulian Vlad catre Nicolae Ceausescu din 1 decembrie 1989 avand toate aparentele autenticitatii, in care se prezinta agenda convorbirilor care urmau sa aiba loc.
    Cu privire la aceasta intalnire este de retinut un episod plin de semnificatii relatat de dl. Alex Mihai Stoenescu in vol. IV (II), p.63-64, al „Isotriei” sale, in cadrul unei discutii pe care acesta a avut-o cu dl. Virgil Magureanu in 2005:

    ” A(lex) M(ihai) S(toenescu): (…) in seara de 3 decembrie 1989, Vlad s-a prezentat la Ceausescu, acesta chiar il astepta, seara tarziu, nu s-a dus acasa, pentru a-i prezenta un raport a ceea ce se discutase la Malta. Vlad nu a avut temeritatea de a intocmi un raport si s-a prezentat cu telegramele cifrate si cu descifrarea lor in original. Doua telegrame, care aveau un continut…

    V(irgil) M(agureanu): Veneau din exterior.

    A(lex) M(ihai) S(toenescu): Era vorba de o legatura, printr-un ofiter special desemnat pentru aceasta legatura, a unui participant intr-una din delegatiile de la Malta. Pentru verificarea informatiei, Iulian Vlad s-a deplasat intr-o locatie speciala, nu stiu daca in tara sau in strainatate, unde s-a intalnit cu sursa respectiva. Aceasta i-a confirmat continutul informatiei venite prin ofiterul de legatura in acea zi. S-a facut astfel si verificarea informatiei. Prima telegrama anunta clar ca Bush si Gorbaciov s-au inteles pentru indepartarea lui Ceausescu de la putere (…)”

    Motivatia data de text deplasarii dlui Iulian Vlad in „locatia speciala” este putin credibila, daca nu chiar neverosimila. Admitand-o, s-ar deduce ca dl. Iulian Vlad dorea sa verifice daca nu cumva ofiterul de legatura, in fond un simplu curier in acest caz, fabricase el telegrama. In logica textului ar insemna sa admitem ca ofiterul de legatura a venit cu telegramele la Bucuresti, iar dl. Iulian Vlad s-a deplasat imediat in „locatia speciala” pentru a se intalni cu autorul acestora pentru a-i confirma ca, intr-adevar, sursa le-a trimit si ca, deci, nu este o gluma proasta a ofiterului de legatura. Aceasta explicatie a deplasarii dlui Iulian Vlad este, repet, neverosimila. Cel mai plauzibil este ca dl. Iulian Vlad a inventat acest pretext – de a verifica autenticitatea telegramei – pentru a justifica deplasarea sa la „locatia speciala”, dar nu pentru a verifica autenticitatea telegramelor, ci pentru a se intalni cu sursa din alt motiv, sursa despre care se spune ca era un membru al uneia din delegatii. Si cum delegatia repectiva era pe vapor, nu ramane decat ca dl. Iulian Vlad s-a dus chiar pe vapor, acolo unde erau dnii Bush si Gorbaciov. Cel mai probabil, dl. Iulian Vlad s-a deplasat la Malta pentru a avea garantia directa, nemijlocita, a celor doi ca nu va interveni nici o forta straina in planul sau de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu. Apoi, dupa cum declara dl. Iulian Vlad, „s-au impartit responsabilitati cu privire la Romania”.

    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  16. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (Partea a IX-a)

    „Dl Platica:
    – Ati spus ca i-ati facut o informare cu ceea ce a initiat regele Mihai la Budapesta care erau indreptate impotriva tarii mai mult decat a regimului. Despre ce anume este vorba?

    Dl. Vlad:
    – Atunci cand sunt incurajate elemente care vizeaza stabilitatea si statul, acestea sunt impotriva statului; or, declaratiile care s-au facut nu au fost in favoarea Romaniei, inclusiv locul de unde s-au facut. Nu sunt nici nationalist, in sensul ingust, nici antimaghiar, dimpotriva. Am avut si am sentimente bune, dar nu s-a actionat numai impotriva omului din frutea tarii atunci, ci si impotriva tarii, consecintele s-au vazut. Ma bucur, dle Platica, ca imi amintesc din acele nopti de foc cand am vorbit cu dvs., care erati la Galati, iar eu, la comandamentul militar. Ma bucur ca sunteti aici.

    Dl. Gabrielescu:
    – Va rog, dlor senatori, sa puneti intrebarile mai la obiect sau sa le pastram pentru intrebari, sa nu-l mai intrerupem.

    Dl. Platica:
    – Acelasi lucru va rog sa-l aveti si dvs. in vedere pentru ca intrebarea pusa de mine se constituia intr-un preambul al unor intrebari care urmau incepand cu 16 dec.

    Dl. Gabrielescu:
    – Nu m-am referit la dvs., ca intrebarea a fost interesanta, dar sa ne concentram pe intrebari legate de revolutie.

    Dl. Sandulescu:
    – Deci in legatura cu intrebarea pusa de dl. Platica, se ajunge la interpretarea politica a unor declaratii. Nu cred ca e cazul sa cadem intr-o disputa aici si vreau sa va spun ca personal nu cred ca regele Mihai putea sa faca niste declaratii impotriva tarii, rege care a luptat si a facut atat de mult pentru tara.

    Dl. Gabrielescu:
    – Dlor senatori, va rog, noi suntem de mai multe culori politice, dar nu e cazul aici sa discutam aceste probleme. Avem datoria noi sa aflam adevarul asupra acelor evenimente, deci sa nu dam frau discutiilor in contradictoriu.
    As vrea sa va intreb: spuneti ca l-ati informat pe Ceausescu despre situatia din tara, dar s-au intamplat la Brasov in 1987 niste evenimente care puteau sa trezeasca la realitate pe conducator? Deci nu mai putea trata cu usurinta informatiile dvs. pentru ca se putea considera ca este o mica repetitie a evenimentelor din decembrie ’89. Ce masuri ati luat, ce a inteles conducatorul atunci?”
    (Va urma)

    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  17. @ Valeriu Mangu alias Lector

    Domnule Valeriu Mangu,

    Ma refer si citez din „Nota” domniei voastre de la pozitia 17.

    „Cel mai probabil, dl. Iulian Vlad s-a deplasat la Malta pentru a avea garantia directa, nemijlocita, a celor doi ca nu va interveni nici o forta straina in planul sau de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu.”

    Asertand aceasta probabilitate, domnia voastra nu numai ca se afla in mare eroare dar se sfideaza cele mai elementare reguli si regulamente MILITARE privind viata si activitatea de zi si noapte a cadrelor de varf, si nu numai, ale fostului Departament al Securitatii Statului (DSS). Sa fie clar: TOATE MISCARILE DE ZI SI NOAPTE ALE CADRELOR DSS, IN SPECIAL CELE DE LA VARF, ERAU RAPORTATE, INREGISTRATE SI CONSEMNATE IN JURNALELE MILITARE. DSS ERA UN SISTEM MILITAR INCHIS, AUTO-CONTROLAT IN SISTEM PIRAMIDAL DAR SI CONTROLAT CU PRECIZIE MILITARA. A ne imagina ca in acel sistem militar ar fi existat PETE ALBE (v. deplasarea lui Vlad la Malta) fara stirea si in special APROBAREA lui Ceausescu, face orice discutie derizorie si infantila.

    Al dvs., Dan Danescu

  18. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Ati sesizat perfect. Marturisesc sincer ca asteptam comentariul dvs. De buna-seama ca dl. Iulian Vlad il va fi informat pe Nicolae Ceausescu despre deplasarea in „locatia speciala”, pentru, potrivit spuselor domniei-sale, verificarea telegramelor. Mai departe insa ne confruntam cu o tacere absoluta in privinta identitatii sursei. Evident ca sursa nu era bucatarul dlui Gorbaciov, stenografa dlui Bush etc.- intre sursa si dl. Iulian Vlad exista, dupa cum spune textul, un ofiter de legatura.
    De vreme ce dl. Iulian Vlad era in contact cu sursa prin intermediul unui ofiter de legatura trebuie sa luam in calcul doua variante: a) sursa era un informator al DSS, de rang inalt; b) sursa era in contact cu dl. Iulian Vlad in alta calitate.
    Prima varianta este improbabila – informatorul paraseste cu riscuri delegatia sa, fie ea aflata pe vapor, fie in avion, fie la Moscova ori peste Ocean pentru a se intalni intempestiv cu dl. Iulian Vlad numai pentru a-i confirma autenticitatea telegramei. De ce atata graba?
    Bunul simt ma indreptateste sa optez pentru a doua varianta. Si atunci, cu cine era dl. Iulian Vlad in relatie si, respectiv, pentru ce?
    Dar motivatia care este servita de textul dlui Alex Mihai Stoenescu, cel mai probabil avandu-l ca sursa chiar pe dl. Iulian Vlad, este extrem de subtire.
    Sa nu uitam ca Nicolae Ceausescu a asteptat, dupa cum spune textul, pana seara tarziu, se subintelege ca in sediul C.C., tocmai pentru a primi informatii de la dl. Iulian Vlad despre ce s-a discutat la Malta. In logica lucrurilor, dl. Iulian Vlad trebuie ca l-a anuntat pe Nicolae Ceausescu despre faptul ca urmeaza sa-i furnizeze informatii despre discutii, ca va fi primi – ori chiar ca a primit – niste materiale, niste telegrame, dar ca trebuie sa le verifice autenticitatea.
    Dar cum poti sa-i spui lui Nicolae Ceausescu despre faptul ca esti in contact, printr-un ofiter de legatura, cu dusmanul? Evident, dl. Iulian Vlad i-a spus ca este vorba despre un informator. Se vede ca trombonul a tinut. Sau i-o fi spus: „Tovarase Presedinte, ma intalnesc cu seful KGB – ori cu seful CIA -, sa-mi confirme ca el a trimis telegrama!”?. Sa fim seriosi!
    Nu stim sub ce forma i-a prezentat dl. Iulian Vlad lui Nicolae Ceausescu motivatia deplasarii in „locatia speciala” – asadar chestia cu verificarea -, dar deplasarea nu are sens, avand in vedere tocmai ratiunile expuse de dvs., decat in situatia in care dl. Iulian Vlad era parte la operatiunea de impartire a responsabilitatilor, respectiv pentru a primi garantiile de care vorbeam.
    In concluzie, Nicolae Ceausescu stia de deplasare, o aprobase, atat ca motivul deplasarii a fost altul decat cel pe care dl. Iulian Vlad i l-a servit.
    Dar mai este o problema: in cazul in care cele doua telegrame n-au fost livrate de cuplul Bush-Gorbaciov cu buna-stiinta, ramane varianta informatorului. Ce informator ar fi riscat ca in ziua a doua a intrevederii de la Malta sa se intalneasca respectiv cu dl. Iulian Vlad? Si pentru ce? Si unde?
    Oricat de geniu nativ va fi fost Nicolae Ceausescu, dupa cum il caracterizeaza dl. Iulian Vlad, se vede ca a fost destul de fraier de vreme ce a fost, pana la urma, inlaturat. Probabil ca dl. Iulian Vlad i-a prezentat astfel problema incat a si crezut ca se intalneste cu un informator.
    Dvs. ignorati continutul textului reprodus – dl. Alex Mihai Stoenescu ne spune ca dl. Iulian Vlad a efectuat deplasarea pentru a verifica autenticitatea telegramelor si, ca o consecinta, verificarea informatiei. Asa ceva este de neconceput in circumstantele de atunci – ca seful DSS sa intalneasca informatorul numai pentru a-i confirma ca el a trimis telegramele si nu altcineva, ca, intr-adevar, acelea sunt telegramele si nu altele etc. Ar fi insemnat ca dl. Iulian Vlad suspecteaza ofiterul de legatura – dar, apropo’, ofiterul de legatura era din tabara sursei, din tabara dlui Iulian Vlad, era cumva elvetian?
    Si inca ceva: intre un informator, mai ales cand este de rang inalt, si, respectiv, cadrul al carui informator este nu exista „ofiter de legatura”. Ar fi caz unic in istorie si ar insemna sa-l suspectam atat pe informator, cat si pe dl. Iulian Vlad de prostie crasa. Prefer sa declar ca eu sunt de o prostie crasa si – iata! – sa va ofer satisfactia ca am gresit in analiza mea, dintr-un infantilism pe care va straduiti din rasputeri sa mi-l atribuiti.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  19. @ Valeriu Mangu alias Lector

    Domnule Valeriu Mangu,

    Dvs. sustineti, citez: „In concluzie, Nicolae Ceausescu stia de deplasare, o aprobase, atat ca motivul deplasarii a fost altul decat cel pe care dl. Iulian Vlad i l-a servit.”
    Domnia voastra scapa din vedere ca Iulian Vlad, la randul lui, era VERIFICAT si cu siguranta a fost VERIFICAT daca „motivul deplasarii” a fost unul si acelasi cu „cel pe care dl. Iulian Vlad i l-a servit” lui Ceausescu. E de-a dreptul caraghios sa ne imaginam ca Ceausescu sa nu-si fi luat masuri de precautie privind AUTENTICITATEA celor mai SENZITIVE informatii primite precum si LOIALITATEA ABSOLUTA a celui care-i livra acele informatii, nu-i asa, de „viata si moarte”. Ca era controlat, o recunoaste chiar Iulian Vlad (v. cuvantul lui Vlad de la pozitia 16), citez:
    „O paranteza: era in vizita la Budapesta regele Mihai si se facusera niste actiuni mai deosebite cu acest prilej; el a facut niste declaratii, dar nu in favoarea Romaniei; puteau sa fie in defavoarea puterii, a lui Ceausescu, dar nu in defavoarea tarii. Am primit prompt aceste informatii, le aveam pe masa si am fost sunat de Elena Ceausescu. Eu vorbeam rar cu ea, ministrul de interne fiind acela care avea discutii cu ea aproape in fiecare zi. M-a intrebat ce fac, i-am spus, si mi-am reprosat atunci ca nu trebuia sa-i spun ei. La care ea a spus ca nu trebuie sa-i raportez tovarasului, pentru ca s-ar supara tare, ca e bolnav. Eram la inceputul activitatii mele la Departamentul Securitatii Statului. Peste 15 minute a sunat el, ceea ce nu se prea intampla; in 2 ani cat am fost seful Departamentului Securitatii cred ca m-a sunat de trei ori, si m-a intrebat de cand nu ma mai subordonez Presedintelui tarii? Am incercat o explicatie, dar mi-a spus sa merg la cabinet. M-am dus, era si ea in cabinet si s-a facut ca nu ma vede, iar el mi-a spus ca, din acel moment, daca voi mai raporta ceva altcuiva decat lui, voi fi destituit.”

    Al dvs., Dan Danescu

  20. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Bineinteles ca dl. Iulian Vlad era controlat – prin intermediul retelei informationale a partidului, poate si de dl. general Stefan Alexie, prin alte canale -, dar sa nu ne inchipuim ca dl. Iulian Vlad s-a dus la intalnirea cu sursa cu vreun martor, asta pentru a-i furniza lui Nicolae Ceausescu credibilitate. Ceea ce spunea telegrama cu pricina nu era, in fond, o informatie inedita – lovitura fusese deja anuntata de atasatul militar roman de la Belgrad.
    Sa retinem insa termenii folositi: „sursa”, nu informator, „ofiter de legatura”, „locatie speciala”. Textul merita, intr-adevar, o analiza elaborata, pe care ma angajez s-o fac, spre beneficiul nostru, al tuturor.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  21. @ Valeriu Mangu alias Lector

    Domnule Valeriu Mangu,

    Trebuie sa admitem ca lumea serviciilor secrete nu este si nu poate fi cea din cartile si filmele de spionaj si contra-spionaj. LUMEA REALA A SERVICIILOR SECRETE ESTE LUMEA FAPTELOR. Asadar, lumea DSS-lui nu putea face exceptie de la aceasta regula stricta. Orice informatie, atat in cadrul INTRANET-lui (adica a DSS-lui insusi) cit si cea primita din afara acelui INTRANET (mai ales aceasta) si nu numai, era supusa unui intreg proces si intens PROBATORIU (sigur, mai rapid sau mai lent, depinzand de foarte multi factori pe care nu are sens sa-i enumar aici). Daca ar fi asa dupa cum sustineti dvs. (” Probabil ca dl. Iulian Vlad i-a prezentat astfel problema incat a si crezut ca se intalneste cu un informator”) atunci cu siguranta Iulian Vlad ar fi trebuit sa-i arate lui Ceausescu atat PROBATORIUL PRIMAR/PRELIMINAR (dosarul complet al informatorului) cat si PROBATORIUL FINAL (adica dosarul complet al intalnirii cu informatorul, incepand cu probele pregatitoare intalnirii, probele deplasarii la locul intalnirii, probele „locatiei” de intalnire, probele INREGISTRARII conversatiei cu informatorul, probele intoarcerii la baza, pana la raportul final).
    Atentie! Cel care vi se adreseaza a trait pe viu experienta unei asemenea intalniri cu unul dintre generalii din subordinea imediata a lui Iulian Vlad si care se afla in posesia copiilor acelor DOSARE PROBATORII. Asta nu inseamna ca am fost informator al DSS.

    Al dvs., Dan Danescu

  22. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Dvs. porniti de la ipoteza „informatorului”. Textul vorbeste despre „sursa”. Dvs., de pilda, oferind informatiile de mai sus sunteti nu informatorul meu, ci „sursa” mea. Repet, nu stim in ce termeni i-a prezentat dl. Iulian Vlad lui Nicolae Ceausescu situatia. Textul vorbeste despre un „ofiter de legatura”, care poate fi chiar el autorul telegramelor, care insa se bazeaza pe „sursa”.
    Un astfel de caz il constituie telegramele expediate in decembrie 1989 de catre atasatul militar roman la Belgrad nr. DJ-0753 si DJ-0761 in care se indica drept surse seful Directiei Informatii a Armatei iugoslave, respectiv gereral-colonelul (r) George Iovicici. Or, acestia nu erau informatori, ci „surse”.
    „Sursa” despre care vorbim facea parte, cum spune textul, dintr-una din delegatiile participante, sa zicem ca era seful CIA, care participa si el – ramane de vazut daca a participat, intr-adevar – ori chiar dl. Mihail Gorbaciov. Asta inseamna ca „ofiterul de legatura” a obtinut informatiile de la „sursa”. le-a transmis la Bucuresti sub forma de telegrame cifrate, va fi intermediat apoi o intalnire a dlui Iulian Vlad cu „sursa”, dar unde putea aceasta sa aiba loc decat in Malta, unde se aflau in acea zi de 3 decembrie 1989 ambele delegatii? Dar a te deplasa in Malta pentru a verifica autenticitatea telegramelor echivaleaza, repet, a verifica credibilitatea ofiterului de legatura, presupus a fi fost roman, pe langa „sursa”.
    Sa admitem ca telegramele au fost transmise, cifrat, de ofiterul de legatura in 2 sau 3 decembrie. Problema este insa prea complicata – in timp ce cei „mari” hotarau si imparteau pe vapor responsabilitati, „sursa” a venit de pe vapor in port, i-a spus ce i-a spus ofiterului de legatura, s-a intors pe vapor, in timp ce ofiterul de legatura a transmis telegramele, apoi dl. Iulian Vlad i-a spus ofiterului ca vrea sa aiba confirmarea „sursei”, ofiterul a transmis „sursei” rugamintea (ramane de vazut cum), s-a stablit „locatia speciala”, dl. Iulian Vlad s-a deplasat la locatia speciala, dupa ce in prealabil a cerut si, respectiv, a primit aprobarea lui Nicolae Ceausescu, s-a intalnit cu „sursa”, s-a convins ca ofiterul de legatura nu manaca bors si s-a intors seara tarziu, glont, la C.C., unde Nicolae Ceausescu il astepta ca pe o cireasca coapta cu telegramele brute – originalele si, respectiv, decriptarile.
    Ce ziceti, tine o asemenea desfasurare?
    Desigur, putem sa variem scenariul – „locatia speciala” era in Bulgaria, la Vatican etc. Problema este insa urmatoarea: in ce relatii erau in realitate dl. Iulian Vlad si, respectiv, „sursa”? Isi dadea „sursa” peste cap programul numai pentru a se intalni cu dl. Iulian Vlad pentru a-i confirma autenticitatea telegramelor? „Ofiterul de legatura” avea acces permanent la „sursa”, mai ales in conditiile, in circumstantele celor doua zile?
    „Ofiterul de legatura” apare ca ambasadorul pe langa seful statului unde ambasadorul este acreditat. Sau ca atasatul militar pe langa ministrul Apararii. Seful statului ii spune ambasadorului o chestie, pe care ambasadorul o transmite ministrului sau de Externe. Ministrul de Externe ii transmite ambasadorului ca vrea sa-l intalneasca pe seful statului, ca sa auda din gura acestuia chestia respectiva. Cam cum apare ambasadorul atat in ochii sefului statului pe langa care este acreditat, ai ministrului de Externe, apoi in ochii sai? Apoi, poate ca seful statului nu vrea, nu poate etc. sa se intalneasca etc. etc.
    Toata motivatia deplasarii dlui Iulian Vlad in „locatia speciala” este cusuta cu ata alba, motivatie care insa, se vede, a tinut. Dl. Iulian Vlad trebuia sa justifice cumva disparitia sa din Bucuresti in 3 decembrie 1989 si a facut-o sub pretextul ca vrea sa verifice autenticitatea telegramelor si veridicitatea informatiei.
    Sa nu uitam ca intalnirea de la Malta are si pete „albe” – adica nu exista pentru unele discutii inregistrari, stenograme. Sa nu ignoram apoi date de ordin tehnic legate de culoarul de zbor al unui avion, de rezervarea acestui culoar la forurile internationale ori regionale de resort – ori dl. Iulian Vlad a zburat cu avionul, ori „sursa”. Si altele.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  23. @ Valeriu Mangu alias Lector

    Domnule Valeriu Mangu,

    Dvs. sunteti cel care a pornit de la ipoteza „informatorului” pentru a sugera tragerea pe sfoara a lui Ceausescu de catre Iulian Vlad, va citez: „Probabil ca dl. Iulian Vlad i-a prezentat astfel problema incat a si crezut ca se intalneste cu un informator. … Evident, dl. Iulian Vlad i-a spus ca este vorba despre un informator. Se vede ca trombonul a tinut.” Limpede, nu?

    Al dvs., Dan Danescu

  24. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Mea culpa. Nestiind cum s-au intamplat multe evenimente, caut sa aflu. Si, precum s-a vazut, n-am stiut. Dar prin precizarile pe care le-ati facut, m-ati adus in ceea ce priveste episodul discutat pe drumul cel bun, motiv pentru care va sunt recunoscator.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  25. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (Partea a X-a)

    „Dl. Vlad:
    – Poate ar fi bine sa definim, daca se poate spune asa, personalitatea care s-a chemat Ceausescu. El avea o asemenea parere, convingere profunda ca este predestinat pentru functia pe care o indeplinea, calitatea de conducator al acestei natiuni, ca oricine i-ar fi spus ceva nu-l convingea ca ar putea sa ajunga sa dea socotela in fata poporului, poate, sigur, nu in forma in care a dat, e cu totul altceva. Cred ca si in ultimele minute ale vietii a crezut ca poporul ii va veni in sprijin, mai ales clasa muncitoate, sa-l salveze. Asa ca nu institutia pe care o conduceam eu, dar nici partidul in care infinit mai mult a crezut, asa este, ca in Securitate nu a crezut si o suspecta. La Securitate au fost cel putin trei cutremure: unul in 1968, cand l-a dat jos pe Draghici, altul in 1974 cand l-a scos pe Stanescu si cand l-a adus pe Postelnicu, asa se explica [sic!] ca a scos doua Hotarari de Comitet executiv privind munca de Securitate. Ar fi interesant sa se cerceteze aceste hotarari pentru a se vedea cum lucra, cum era sistemul. Niciodata nu lua lucrurile prea in serios, dar retinea si, din cand in cand, iti dadeai seama ca cele raportate, la care nu daduse raspuns sau contestase, totusi le-a inregistrat, dupa masurile pe care le lua. Chiar in toamna lui 1989 l-am informat ca, tot la Brasov, sunt probleme deosebite cu aprovizionarea, starea de spirit si nemultumiri. Am luat legatura cu primul-ministru – Dascalescu [-], pe care il informam, de altfel toti ministri erau informati in legatura cu sectoarele de activitate ale lor. La fel si viceprim-ministrii. Dascalescu m-a dezarmat si a spus sa-l informez pe tovarasul, ca el nu are nici o posibilitate. I-am raportat ca situatia poate sa degenereze acolo si s-au luat unele masuri sa se imbunatateasca aprovizionarea, dar aceste treburi nu rezolvau situatia, paleative.
    In concluzie, nu se poate spune ca Ceausescu nu a fost informat si nu cunostea situatia din tara. Deseori in masa de oameni de buna-credinta se spune ca seful statului nu cunoaste.”
    (Va urma)

    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  26. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Potrivit declaratiei dlui Eduard Sevardnadze date compatriotului nostru ziarist Ovidiu Nahoi, dar si din alte surse, la Malta, in 2-3 decembrie 1989, delegatiile au fost compuse astfel:

    SUA:
    George Herbert Bush, Presedintele SUA
    James Baker, secretar al Departamentului de Stat
    URSS:
    Mihail Sergheevici Gorbaciov, Secretar General al PCUS
    Eduard Sevardnadze, ministrul de Externe al URSS

    Si, acum, intrebarea de 100 de puncte: pe langa cine dintre cei 4 participanti avea dl. Iulian Vlad ofiterul de legatura?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  27. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Si inca o intrebare de 100 de puncte – marturisesc, nu lipsita de oarece malitiozitate, dar nu numaidecat la adresa dvs.: o fi avut pe atunci si seful Securitatii din Nicaragua un ofiter de legatura pe langa vreunul din participanti?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  28. @ Valeriu Mangu alias Lector

    Domnule Valeriu Mangu,

    In ciuda stimei ce v-o port, va anunt ca eu nu particip la concursuri gen „cine stie, castiga … puncte” cu tematica unica, „fabulatii si/sau supozitii”. Regret ca trebuie sa v-o spun: supozitiile si cu atat mai putin fabulatiile nu sunt specialitatea mea. Sunt sigur ca ma ve-ti intelege.

    Al dvs., Dan Danescu

  29. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Va asigur de aceeasi stima. Iar in privinta concursului „supozitii/fabulatii”, lideri sunt cativa care vorbesc si azi, dupa ce au facut-o timp de 20 de ani, despre „turistii sovietici”, despre arabi, despre fanaticii dupa Ceausescu s.a., care vor fi fost, dar lipsesc cu desavarsire. Unul dintre ei este, desigur, dl. senator Sergiu Nicolaescu, autor a 5-6 carti tematice si care mi-a spus in aceasta seara ca dl. Iulian Vlad a publicat recent o carte cu titlul „Reconcilierea”. Aveti cunostinta de aparitie?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  30. @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Nu am auzit de lansarea cartii „Reconcilierea”, de Iulian Vlad. In schimb am fost anuntat, nu de Sergiu Nicolaescu, ca incurand, citez: „va apare o carte scrisa de Iulian Vlad”, dar nu mi s-a precizat numele cartii.
    Ce pot sa va spun, cu certitudine, e ca a aparut deja cartea „1989. Dintr-o iarna in alta. … Romania in resorturile secrete ale istoriei”, autor: general brg. (rez) Aurel I. Rogojan, la casa de editura „Proema” din Baia Mare. Aceasta carte a fost lansata la 3 octombrie 2009 la Caciulata, in prezenta lui Iulian Vlad care a si tinut un speach.

    Al dvs., Dan Danescu

  31. Domnule Marius Mioc,
    Domnule Dan Danescu,

    Va multumesc respectuos pentru raspunsuri.
    Confuzia a pornit de la dl. senator Sergiu Nicolaescu – eu chiar am insistat: „Este semnata=Iulian Vlad=?” „Da, problabil ca a scris-o ajutat de cei din jur.”
    Despre cealalta carte stiam.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Sergiu Nicolaescu nu e sursă credibilă de informaţii. Îi lipseşte rigurozitatea în tratarea informaţiilor, ceea ce s-a văzut şi în scrierile sale despre revoluţie. Are circumstanţa atenuantă că e artist.

  32. @ TUTUROR

    (continuarea reproducerii stenogramei audierii dlui Iulian Vlad din: Serban Sandulescu, op. cit.)

    (Partea a XI-a)

    (primul fragment}
    „Dl. Ivan Sabin:
    – Sunt interesante si aceste lucruri despre Ceausescu, dar noi trebuie sa aflam situatia despre revolutia din decembrie. Cred ca ati scris si poate veti scrie despre activitatea dvs., dar va rugam acum sa ne spuneti ce ati facut incepand cu 16 decembrie si in continuare.

    Dl. Vlad:
    – Eu am raspuns la intrebarile care s-au pus.
    In ziua de 16 dec., sambata, la ora 13 m-am prezentat la Ceausescu si l-am informat in detaliu in legatura cu Iranul, ce aveam important in legatura cu vizita pe care o incepea luni. De obicei, discutiile cu el erau scurte, 10-15 minute, dar de aceasta data am discutat mai mult de o ora, cerandu-mi explicatii pe marginea informatiilor pe care i le-am prezentat, si politice si economice.
    Se ajunsese la niste intelegeri mai deosebite. La ora aceea eu nu stiam absolut nimic, despre ce era la Timisoara. Am ajuns acasa pe la ora 16 si peste o ora m-am inapoiat, iar cand eram pe drum am fost cautat ca trebuie sa ajung la birou. Cand am ajuns la birou mi s-a spus ca sunt cautat de seful Securitatii de la Timisoara. L-am sunat si mi-a spus ca sunt niste probleme acolo, la locuinta pastorului Tokes, spunand ca au fost si ieri si alaltaieri ceva, dar acum sunt acolo mai multi oameni. Cred ca era ora 18. Am fost nemultumit ca de ce imi raporteaza tocmai acum, daca probleme au fost si in zilele anterioare? Mi s-a spus ca vineri, de cand au aparut problemele, i s-a raportat sefului directiei de linie, seful de informatii interne [,] si adjunctul[ui] meu, gen. Bucurescu, care coordona probleme de securitate interne. I-am intrebat si au spus ca au considerat ca nu este ceva deosebit si nu era cazul sa ajunga la mine aceste probleme. Asa cum prezentau ei, erau probleme banale, dar in fond chestiunea era serioasa.
    (Sfarsitul primului fragment)
    (Urmeaza)

    Ptr. conformitate: Valeriu Mangu

  33. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    V-au satisfacut raspunsurile din aceasta seara de la „b1 tv” ale dlui Alex Mihai Stoenescu la cele doua intrebari din final?
    La cea referitoare la locatia SPECIALA in care s-a deplasat dl. Iulian Vlad in 3 decembrie 1989 a raspuns ca stie care este acea locatie, dar ca nu o spune, fiind o problema de securitate nationala care se ridica deasupra guvernelor si a statului, iar pe cea privitoare la situatiile cand se dadea indicativul „Radu cel Frumos” a evitat-o.
    Concluzii: in privinta primeia – Ghici „ciuperca” ce-i? In privinta celei de-a doua – stie ca nu are dreptate atunci cand vorbeste despre necesitatea decretului privind proclamarea starii de necesitate in caz de invazie si ca militarii au fost in legitima aparare.
    Dar din atitudinea domniei sale din aceasta seara vis-a-vis de cele doua intrebari pe care i le-am pus prin intermediul dlui Radu Moraru se pot desprinde o serie de concluzii interesante in ceea ce il priveste – de pilda, in ce calitate invoca dansul, motivund refuzul de a raspunde la prima intrebare, ratiuni de securitate nationala?
    Si fiindca a dovedit ca urmareste acest blog, i-as adresa prin bunavointa dvs intrebarea: cui serveste pana la urma demersul domniei sale? Natiunii, dlui Iulian Vlad?
    In alta ordine de idei, iata ca au inceput sa-si faca aparitia informatiile privind „celulele de atac”, asadr pivind armata „invizibila”! Ne apropiem…
    Al dvs., Valeriu Mangu

  34. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Precum s-a vazut, dl. Alex Mihai Stoenescu a avut aseara aceeasi reactie ca si dvs., atat ca din motive diferite. Repet: bineinteles ca dl. Iulian Vlad ii va fi spus lui Nicolae Ceausescu ca pleaca sa verifice – nu-i asa? – autenticitatea telegramelor, iar acesta din urma il va fi crezut, mai ales ca n-avea cum sa verifice daca este sau nu adevarat – si, probabil, nici nu ii statea capul la asa ceva. Numai ca aseara, luat prin surprindere, dl. Alex Mihai Stoenescu a dat-o la intors fata de seara precedenta, balbaindu-se penibil. Dimpotriva – mesajul venit din Anglia n-a facut decat sa confirme intelegerile de la Malta.
    Povestea de aseara arata insa ceva: ca in spatele cuiva se pot aranja fel de fel de lucruri. S, de buna-seama, in spatele lui Nicolae Ceausescu s-au aranjat fel de fel de lucruri.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • @ Valeriu Mangu alias Lector

      Domnule Valeriu Mangu,

      Cu privire la loialitatea lui Iulian Vlad fata de Nicolae Ceausescu, raman la parerea ca Alex Stoenescu nu este credibil.
      Acum trec la altceva.
      Dvs. ati scris: „Precum s-a vazut, dl. Alex Mihai Stoenescu a avut aseara aceeasi reactie ca si dvs., atat ca din motive diferite.” Sunt surprins de faptul ca as fi avut vreun MOTIV anume, altul decat cautarea adevarului!?

      Al dvs., Dan Danescu

  35. @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Dl. Marius Mioc a explicat exact ceea ce am vrut sa spun. N-am nici o indoiala ca dvs. sunteti animat de aflarea adevarului. Cat il priveste pe dl. Alex Mihai Stoenescu, d-sa s-a explicat: protejeaza securitatea nationala.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  36. Pingback: Judecarea cererii de revizuire în procesul Stănculescu – amînată pe 26 noiembrie « Blogul lui Marius Mioc

  37. Pingback: Procesul privind revizuirea condamnării lui Stănculescu – amînat a 3-a oară « Blogul lui Marius Mioc

  38. tot ce ati scris sint mincuni si adevaruri nu cauyt sa va ajut sascrieti carti pe internet dar cautati si scriti carti poate gasitisi cumparatori eu unul nu sint . frontul democrat romin mirica nu va suparati uitativa ce scrieti nu va dau noicun indiciu mirica. scrieti pricopsitiva pe internet. h2o,

  39. Pingback: Revizuirea sentinţei lui Stănculescu – respinsă « Blogul lui Marius Mioc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.