Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Securistul Radu Tinu în 1999: „La Timişoara a fost o revoltă populară spontană” octombrie 30, 2009


Una din greşelile frecvente care se fac la analiza evenimentelor din 1989 este de a atribui fostei securităţi teoria implicării agenturilor străine în izbucnirea revoluţiei române din 1989.

Vorbind din punct de vedere formal, fosta securitate a fost desfiinţată prin decret al CFSN în 31 decembrie 1989. Deci, de un punct de vedere oficial al fostei securităţi putem vorbi doar pînă în momentul desfiinţării acestei instituţii, în 31 decembrie 1989. Din cîte ştiu, instituţia nu a apucat să emită vreun document care să poată fi considerat punctul ei de vedere oficial despre revoluţia română.

Ceea ce este îndeobşte numit „punctul de vedere al fostei securităţi” reprezintă de fapt afirmaţiile unor foşti securişti, care n-au nici un fel de calitate de a vorbi în numele instituţiei la care au fost angajaţi cîndva şi exprimă de fapt, păreri (sau dezinformări) proprii. E adevărat că aceste păreri sînt destul de populare printre foştii securişti şi cadre de conducere ale regimului Ceauşescu, împletindu-se cu o propagandă conform căreia Securitatea nu a luptat împotriva poporului român ci împotriva agenturilor străine. Această propagandă, ţintind reabilitarea Securităţii şi a regimului Ceauşescu în general, nu poate decît să convină celor care au slujit acel regim, inclusiv cadrelor fostei Securităţi. Totuşi, punctele de vedere ale foştilor securişti despre revoluţia din 1989 nu sînt chiar aşa de unanime precum lasă să se înţeleagă presa românească.

A apărut o distorsionare mediatică a acestor puncte de vedere, prin popularizarea selectivă în mijloacele de informare în masă numai a anumitor păreri emise de foştii securişti sau informatori ai acestora (cum ar fi Alex Mihai Stoenescu), respectiv a părerilor care confirmau spusele lui Nicolae Ceauşescu despre complotul pus la cale de agenturile străine. Există şi foşti securişti care nu susţin teoriile revizioniste despre revoluţie, dar aceştia, pe de o parte n-au motiv să se înghesuie să dea interviuri în presă, pe de altă parte nici presa nu e interesată de ceea ce spun ei. Pentru vînzarea ziarelor e nevoie de declaraţii senzaţionale, scenarii poliţiste cu comploturi spectaculoase, agenturi străine, conspiraţii. Declaraţii de tipul „n-am văzut şi n-am auzit despre nici un fel de conspiraţii sau agenţi străini” nu ajută la vînzarea ziarelor.

Uneori, ziariştii nu s-a sfiit să născocească declaraţii inexistente pentru a-şi promova teoriile senzaţionaliste, sau poate şi în alte scopuri. Este antologic cazul colonelului Filip Teodorescu, inculpat pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara, care a declarat în faţa instanţei că el n-a prins nici un agent străin în timpul revoluţiei, dar care a fost apoi citat de unele ziare că ar fi spus instanţei că a prins nişte agenţi străini, adică exact contrariul a ceea ce a afirmat! Apoi, pe baza falselor citate din ziare, s-au dezvoltat o serie de „analize” care susţin implicarea agenturilor străine în izbucnirea revoluţiei, invocîndu-se ca dovadă declaraţia răstălmăcită a lui Teodorescu.

Primele declaraţii date de securiştii inculpaţi în procesul de la Timişoara, luate conform Codului de procedură penală, adică fiecare a dat declaraţii separat, fără să ştie unul ce a declarat celălalt, nu pomenesc nimic despre conspiraţii, agenturi străine şi alte teme atît de populare azi în presa românească. Abia ulterior, cînd presa (începînd cu „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”, Ion Cristoiu) a reluat teoriile ceauşiste despre agenturile străine, securiştii inculpaţi în procesele revoluţiei şi colegi de-ai lor au sesizat folosul pe care îl pot trage din răspîndirea acestor teorii şi au achiesat la ele. Trebuie spus însă că nici această achiesare tîrzie nu a fost unanimă.

Unul din cei mai mediatizaţi susţinători ai teoriei agenturilor străine prezente în revoluţia din Timişoara este Radu Tinu, fost adjunct al şefului securităţii Timiş. Inculpat în procesul revoluţiei de la Timişoara, achitat cu 5 voturi contra 4 în completul de 9 judecători ai Curţii Supreme pentru „neîndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii”, el a dat o declaraţie „Jurnalului Naţional”, în care a spus: „Revoluţia nu am făcut-o noi, românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii. Step, pentru CIA, şi kalinka, pentru KGB”. Declaraţia a fost dată iniţial în 2004 („Jurnalul Naţional” din 25 februarie 2004 – linc), dar reluată apoi de mai multe ori, inclusiv recent în „Jurnalul Naţional” din 17 octombrie 2009 (linc) (fără să li se spună cititorilor că e o declaraţie veche din 2004). De la „Jurnalul Naţional” declaraţia a fost preluată şi de alţii (de pildă Victor Roncea – linc sau portalul stiri.rol.ro – linc).

Nu este însă singura declaraţie despre revoluţie pe care a dat-o Radu Tinu. În 1999, după ce îşi isprăvise problemele cu justiţia şi scosese cartea „Timişoara no comment”, Radu Tinu s-a dus să-şi lanseze cartea la Roşiorii de Vede, oraş în care activase în tinereţe. I s-a pus la dispoziţie pentru acest scop Casa de Cultură a oraşului. Cu acest prilej a dat un interviu domnului Gabriel Argeşeanu pentru postul de radio local. Începînd din 2006 domnul Argeşeanu a pus interviul respectiv şi pe internet (linc). Interviul a fost publicat şi în cartea „Dialoguri convexe” (editura Tipoalex, 2000) a domnului Gabriel Argeşeanu. Iată un fragment din interviu:

Gabriel Argeşeanu: Haideţi să dăm cărţile – s-au [sic] cartea pe care aţi scris-o, « NO COMMENT », – pe faţă. Ce rol aţi avut în declanşarea evenimentelor de la Timişoara?

Tinu Radu: Acea perioadă m-a prins în plină ascensiune profesională. Atunci mi s-au tăiat aripile. A fost perioada de cruntă detenţie. Ilegală. Dus din penitenciar în penitenciar, ca pe un hoţ notoriu.

Gabriel Argeşeanu: Nu prea cred. Doar aveaţi o funcţie importantă?

Tinu Radu: Eram prim-adjunct al Securităţii din Timişoara. Mă ocupam cu informaţiile coordonînd servicii mai speciale. Eram unul dintre puţini care recrutau şi depistau agenţi străini. Spre exemplu, Laszlo Tökes era foarte atent urmărit de serviciile secrete ungureşti şi americane, şi aceasta pentru că Ceauşescu trebuia să cadă. Se căutau „detonatori” pentru debarcarea lui. Se încercase la Iaşi, dar nu se reuşise. Întotdeauna trebuie să existe un Cozma sau un Tökes. Fără ei nu pot fi astfel de evenimente. Păcat că trecerea s-a făcut brutal. Cu morţi, cu răniţi, cu… Nu trebuia să se întîmple aşa ceva. Cum au ajuns armele în mîna populaţiei? Armament nu a fost la populaţie. La Timişoara a fost o revoltă populară spontană, apărută pe fondul unor nemulţumiri. S-a aruncat cu pietre, cu cocktail-uri „Molotov”. În schimb, militarii au făcut uz de arme atunci cînd au fost loviţi şi provocaţi. Pe 18 decembrie, dimineaţa, erau 42 de morţi. Din această data nimeni nu mai trebuia să moară. După 22 decembrie au pus mîna pe arme toţi psihopaţii, iar ce a urmat ştim. (…)

Gabriel Argeşeanu: Dacă ţineţi atît de mult la români, de ce ţineţi ascunse adevăruri ?

Tinu Radu: În dosarul Timişoara era adevărul, dar pe nimeni nu a interesat.

Textul complet al interviului îl găsiţi la lincul indicat (domnul Argeşeanu n-a răspuns la e-mailul meu în care îi ceream dreptul de a reproduce integral interviul, de aceea am citat doar un fragment cu scop de comentariu şi analiză). Are dreptate Radu Tinu cînd afirmă „în dosarul Timişoara era adevărul dar pe nimeni nu a interesat”. În dosarul procesului în care a fost inculpat şi Radu Tinu se găsesc o mulţime de acte legate de revoluţie, inclusiv rapoartele făcute de securişti în perioada evenimentelor cu privire la cele constatate de dînşii. Ziariştii români însă, cu rare excepţii, n-au fost interesaţi de dovezile aflate la dosarul procesului. Ei preferă să speculeze şi să născocească scenarii. E de observat asta şi la Gabriel Argeşeanu, care prin întrebarea sa îi sugerează lui Radu Tinu să-şi atribuie merite în declanşarea revoluţiei. Atunci cînd Radu Tinu refuză aceasta şi îşi aminteşte de revoluţie ca de o perioadă în care i s-au tăiat aripile, este întîmpinat cu neîncredere de interlocutor. Ceea ce Argeşeanu nu ştie, dar Radu ştie prea bine, e că în dosarul procesului Timişoara se află inclusiv însemnările făcute de Radu Tinu în zilele revoluţiei, însemnări care arată că Securitatea s-a preocupat de oprirea revoluţiei, nu de declanşarea ei. Dar va mai trece o vreme, dosarul procesului Timişoara va fi distrus la expirarea termenului legal de păstrare (nu se află printre dosarele primite de Mărieş), iar Radu Tinu va putea să se pretindă erou al poporului român care a pus la cale răsturnarea lui Ceauşescu. Dacă va mai întîlni mulţi ziarişti de felul lui Gabriel Argeşeanu, care îi spun verde-n faţă, cu curaj antisecurist, că nu-l cred dacă tăgăduieşte că ar fi pus la cale revoluţia, poate pînă la urmă Radu Tinu va ceda şi va da ziariştilor declaraţia pe care aceştia vor s-o audă: că el şi instituţia în care era angajat au pus la cale răsturnarea lui Ceauşescu. Iar atunci declaraţia sa nu va rămîne ascunsă într-un colţişor de provincie precum Roşiorii de Vede, ci va fi intens popularizată.

„La Timişoara a fost o revoltă populară spontană”, a mai spus Radu Tinu. O declaraţie dată la Roşiorii de Vede, difuzată de postul de radio din Roşiorii de Vede şi publicată într-o carte a unei edituri mărunte de provincie, dar practic neglijată de publicul românesc. După 5 ani acelaşi Radu Tinu va da o altă declaraţie care o contrazice pe prima: „Revoluţia nu am făcut-o noi, românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii. Step, pentru CIA, şi kalinka, pentru KGB”. Ce s-a întîmplat între 1999 şi 2004 pentru ca Radu Tinu să-şi schimbe poziţia? Bănuiesc că apariţia filmului lui Brandstatter, care i-a dovedit lui Radu Tinu şi altor interesaţi că, spre surprinderea lor, teoria ceauşistă a agenturilor străine are şanse reale să prindă la publicul românesc. Iar dacă declaraţia din 1999 a rămas îngropată la Roşiorii de Vede, cea din 2004 a fost popularizată şi răspopularizată, fiind reluată inclusiv în anul 2009. Dacă în 1999, vorbind de revolta populară spontană care i-a tăiat aripile sale de securist ambiţios, Radu Tinu a fost întîmpinat cu neîncredere, din 2004 începînd, cînd vorbeşte despre conspiraţia CIA-KGB care a iniţiat revoluţia, Radu Tinu a devenit o vedetă mediatică, şi este prezentat ca dezvăluitorul tainelor revoluţiei. Nu s-a găsit nici un ziarist să compare declaraţia lui Radu Tinu din 2004 cu cea din 1999 şi să-i ceară explicaţii asupra neconcordanţelor. Ar fi probabil absurd din partea mea să cer ziariştilor să compare şi declaraţiile lui Radu Tinu date în cadrul procesului şi la urmărirea penală, sau însemnările făcute în agenda sa personală din decembrie 1989 şi aflate la dosarul procesului.

Mai citeşte:
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
Emisiune televizată din 1996 la care participă şi Radu Tinu

 

71 Responses to “Securistul Radu Tinu în 1999: „La Timişoara a fost o revoltă populară spontană””

  1. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Orice serviciu de informatii din lume este abilitat legal sa minta! In termeni specifici, o actiune a unui astfel de serviciu poate sa fie „acoperita”, ceea ce inseamna ca serviciul in cauza are imputernicirea legala sa dea unui fapt o alta semnificatie decat cea reala. In cazul dlui Radu Tinu se ridica intrebarea: a fost sau nu d-sa, dintr-un anumit moment, dupa 1989, ofiter acoperit al SRI? Daca a fost, orice afirmatie a sa trebuie receptata prin prisma asertiunii de mai sus.
    De fapt, un serviciu de informatii de genul DSS face parte din statul „ascuns”, adica din acea parte a statului ale carui acte nu au, in mod normal, existenta juridica. Pe cazul statului edificat de Constitutia Romaniei in vigoare, singurele persoane vizibile ale statului „ascuns” sunt membrii CSAT, precum si directorii serviciilor de informatii si ofiterii acestora despre care vorbesc diverse decrete ale Presedintelui Romaniei. Faptul ca dl. Radu Tinu a apartinut Securitatii Timis este consacrat oficial doar de sentintele si deciziile judecatoresti date in Procesul „Timisoara”, poate si de o serie de documente emise de Securitate, care au fost sustrase din arhivele acesteia. Noi nici nu stim, de pilda, daca „Radu Tinu” este un nume real – seful USLA, de pilda, s-a numit la nastere Moise Bula.
    Eu am stat acum cateva luni de vorba, dupa cum am aratat deja pe blog, cu dl. Radu Tinu. Mi-a spus o serie de lucruri, nu prea multe. Teza pe care fostii lucratori ai Securitatii o imprastie este cea a neimplicarii Securitatii in evenimentele din Decembrie 1989 – mai precis, a „non combat”-ului. O asemenea teza a sustinut-o, cand s-a adus vorba, in diverse ocazii, si SRI-ul. Aceasta pozitie nu poate fi inteleasa daca nu avem in vedere specificitatea relatiilor dintre persoanele care lucreaza intr-un asemenea serviciu – pe baza de INCREDERE. „Increderea” nu este de esenta juridicului – intr-o institutie civila, raporturile dintre diversii lucratori ai ei sunt juridice. Si tocmai aceasta specificitate a facut ca evenimentele programate de DSS a se produce in Decembrie 1989 sa ia, inceptand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, o alta intorsatura. In acest sens sa retinem ce declara dl. Victor Atanasie Stanculescu dlui Dinu Sararu (v. cartea de interviuri) – ca dl. Iulian Vlad i-a reprosat la un anumit moment ca l-a TRADAT.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu,
      Declaraţia lui Radu Tinu contrazice retroscenariul dv., dar nu mă miră că dv. consideraţi minciuni acele declaraţii care contrazic „retroscenariul” şi adevăruri acele declaraţii care îl confirmă. Aşa se întîmplă întotdeauna cînd se porneşte de la un scenariu pentru a se afla faptele, în loc să se pornească de la fapte pentru a se afla scenariul.
      Cît despre Radu Tinu, acesta nu a fost ofiţer „acoperit” al SRI ci ofiţer descoperit. Am avut un proces civil cu acesta şi cu colegi ai dînsului (voi dezvolta poate pe blog acest subiect) la care Radu Tinu a declarat instanţei că după procesul penal în care a fost implicat a fost încadrat în SRI. Radu Tinu a făcut declaraţia fără să fie întrebat asupra acestui lucru, ci doar pentru că considera el folositor pentru poziţia sa procesuală, probabil a vrut să sublinieze că statul român democrat l-a reabilitat complet (prin statul român democrat a se citi Virgil Măgureanu). Deci, da, Radu Tinu a fost angajat al SRI dar asta nu a fost o taină, el a considerat că nu există nici un impediment să dezvăluie public acest lucru.

      • Filotei Says:

        Ma proasta satului, atunci cand tu ai avut rahatul ala de proces TR-ul era trecut in civilie!!!!!!!Mi-a zis el ca a lucrat din 92 pana in aprilie 95, procesul tau fu mult mai tarziu…..asa ca ciocu mic.

  2. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Incercarile repetate ale grupului de tineri – zice-se, studenti – de a rupe din masa celor prezenti in fata casei parohiale persoane pentru a participa la incursiuni in oras arata ca nu a fost vorba, la momentul ORIGINAR, de o revolta populara spontana. Revolta spontana ia nastere in urma sesizarii ori luarii la cunostinta a unui atac nelegitim la o valoare fundamentala ce caracterizeaza personalitatea celui atacat ori a unui apropiat – de exemplu, o agresiune fizica grava, un viol savarsit asupra unei rude etc. Or, in cazul analizat de noi n-a fost vorba in mod fundamental de asa ceva. In carte analizez in detaliu acest moment originar. Lumea era atunci, in fata casei parohiale, IN ASTEPTARE – in asteptarea evacuarii. Atacul asupra dlui Laszlo Tokes, constand in evacuarea fortata, nu se produsese – evacuarea nu avusese loc. Mai mult, la un moment dat, dl.Laszlo Tokes iese la fereastra si spune ca nu va fi evacuat – a se retine si asigurarea Primarului Mot. Nici macar palmele primite de dl. Laszlo Tokes n-au fost in masura sa produca o revolta urmata de reactie. Atunci ce imprejurare a produs revolta MANIFESTA?
    Adunarea in fata casei parohiale a fost, daca nu deturnata, cel putin speculata pentru ruperea din intregul ei a unei parti pentru incursiunea in oras. Numarul – mare, mic, nu are importanta acum – de „rupti” a insuflet curaj. Apoi a urmat ciondaneala cu militienii. Profesionistii in dezordine si-au facut treaba. Lucrurile au evoluat spre confruntare. A doua zi s-a luat totul de la capat, dar dupa alta schema.
    Toata evolutia a fost gandita si pregatita in detaliu cu cel putin un an inainte. Pas cu pas, pe ore, pe locuri, pe oameni.
    Sa vedem ce va spune luni la „b1 tv” personajul intervievat de dl. Marian Oprea, component al unei „celule de atac”… Sa retinem si afirmatia, facuta tot la acest post tv. zilele trecute, privind aparitia cartii semnate de cei doi colonei care au coordonat o serie de „celule de atac”.

    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu, pe acest blog am un articol „Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” https://mariusmioc.wordpress.com/2008/09/14/prejudecatile-birocratice-ale-lui-alex-stoenescu/ .
      Aceleaşi prejudecăţi le observ şi la dv.
      Da, în mulţimea adunată lîngă casa lui Tokes au existat persoane care au dorit să schimbe caracterul manifestaţiei dintr-unul pro-Tokes într-unul anti-Ceauşescu. Dar de unde prejudecata că aceştia au fost obligatoriu „profesionişti”?
      Lumea se afla acolo „în aşteptare”, dar de ce credeţi că în mulţimea aceeea formată majoritar din români (cum o spune insuşi Tokes) toată lumea era doar în aşteptarea evacuării lui Tokes? Existau şi oameni care aşteptau altceva şi care au sesizat o oportunitate. Nu înseamnă că orice timişorean luat la întîmplare de pe stradă a sesizat o oportunitate în cazul Tokes, dar într-un oraş de 350000 de locuitori s-au găsit cîteva sute (1 la mie din populaţie) care s-au gîndit la cazul Tokes nu neapărat ca la o problemă a bisericii reformate, ci ca la o oportunitate a istoriei României.

  3. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Eu nu am afirmat ca dl. Radu Tinu minte sau nu minte, ci am subliniat ca afirmatiile sale dintr-un moment sau altul pot sau nu sa corespunda adevarului, data fiind calitatea sa de ofiter SRI, asadar sub ordin.
    Faptul ca dl. Radu Tinu a afirmat la un moment dat ca este ofiter SRI nu exclude varianta sa fi lucrat o vreme „acoperit”.
    Eu am pornit de la analiza posibilitatilor prin care Nicolae Ceausescu putea fi inlaturat si m-am oprit la cea care era REALIZABILA. Apoi am ridicat intrebarea daca nu cumva Securitatea n-a avut si ea un plan de inlaturare a lui Ncolae Ceausescu, fortata fiind de circumstantele momentului ori din alte considerente.
    Dvs. sustineti ca n-a avut un astfel de plan – ori, daca va fi avut, nu l-a pus in aplicare. Ne intoarcem la situatia pe marginea careia am dialogat cu dl. Dan Danescu – dl. Iulian Vlad impreuna cu adjunctii sai stateau asadar privind pe geam sa vada care dintre dnii Nica leon si Dinca „Gogosaru'” ia puterea. Fabulos! Si faceau pe dansii de frica, pitulati dupa ferestre…
    Cu privire la profesionismul si, respectiv, originea grupului care a actionat in fata casei parohiale pentru ruperea unei parti care, pe mai departe, sa mearga prin oras exista o serie de marturii, care, desigur, nu va sunt necunoscute. Bineinteles ca acolo s-au adunat si curiosi, atat ca acestia nu vor fi venit, in majoritatea lor, dotati cu bate, lanturi etc. Admitand ca, totusi, unii au venit in ideea ca „Poate iese ceva!”, numarul preponderent de romani este inexplicabil in varianta dvs. – de unde stiau romanii ca un preot reformat urmeaza sa fie evacuat? De la Radio sau TV Budapesta? Stiau romanii limba maghiara?
    Sa nu uitam ca pe str. Timotei Cipariu au fost adusi la un moment dat, daca nu ma insel, niste, zice-se, sindicalisti. Pentru evacuarea dlui Laszlo Tokes ori pentru o confruntare violenta ori pentru „rupere”? Apoi, dintre „studenti” a fost identificat, potrivit rapoartelor dlui Niculae Mavru, daca tin bine minte, doar unul, desi exista informatii ca s-a filmat continuu din cladirea de vis-a-vis, de deasupra farmaciei. Bineinteles, filmele, fotografiile au disparut, dar atunci ele au fost la dispozitia dlui Niculae Mavru.
    Evident ca orice adunare poate fi folosita pentru un alt scop decat cel pentru care s-a format initial – un meci de fotbal, de pilda, poate oricand sa degenereze intr-o manifestare antistatala. In cazul analizat de noi trebuie insa urmarita dinamica evenimentelor ulterioare”ruperii”, fara a ignora compozitia adunarii din care s-a produs „ruperea”, actiunile fortelor de ordine, ale diverselor autoritati prezente acolo etc., atat pe moment, cat si anterior si, respectiv, ulterior. De asemenea, trebuie avute in vedere caracteristicile personajului principal – preotul Laszlo Tokes -, biografia lui ante-, precum si post- evenimente, apoi atatea si atatea elemente pe care le-am invederat pe blog de-a lungul timpului – de pilda, concediile, numirile, schimbarile, indepartarile din functii etc.
    Recent mi-a cazut in mana o carte scrisa de un colectiv de militari intitulata „Directia Informatiilor Militare”. Ce credeti ca am gasit in ea?! Ca in vara lui 1989, DIM i-a informat pe ministrul Vasile Milea si pe NicoLae Ceausescu despre iminenta unui razboi „special”, adica iminenta unei agresiuni atipice, cu agenti ai unor puteri straine, cu organizatii anti-Ceausescu ori antiromanesti, cu transfugi returnati etc. Terenul s-a pregatit asadar din vreme – „Vezi ca vine razboiul special!”. DIM a omis insa atunci sa spuna din ce parte urmeaza sa vina respectivul razboi – a spus-o mai tarziu atasatul militar Manea, in sensul agresiunii externe. Ei bne, toate aceste informatii nu constituie decat „acoperirea” atacului din interior – razboiul „special” avea sa vina din interior.
    Ma mira, domnule Marius Mioc, ca acceptati si, respectiv, promovati cu atata usurinta teza „non combat”-ului, respectiv a revolutiei spontane. Ma mira, spun, fiindca dvs. nu sunteti doar o victima, ci si un cercetator, care trebuie sa aiba puterea de a se detasa de postura de participant, reprimat etc. Dvs. cautati vinovati, nu explicatii, ceea ce anuleaza in buna masura eforturile dvs. de a descoperi adevarul.
    Excelent articolul la care m-ati trimis. El puncteaza o serie de lucruri care trebuie revazute intr-o analiza antenta a evenimentelor.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      „de unde stiau romanii ca un preot reformat urmeaza sa fie evacuat?”. De la Europa Liberă, de la vecini, de la prieteni. Cazul Tokes era vechi de cîteva luni (socotind popularizarea sa, că altfel era vechi de cîţiva ani), se cunoştea în oraş de acest caz. Vorbele circulă, cine nu ştia ungureşte avea totuşi colegi de serviciu, prieteni sau chiar membri de familie care ştiau ungureşte şi puteau să-l informeze.
      Eu nu susţin teza „non-combatului” securităţii. Eu susţin că securitatea a combătut revoluţia în prima fază, dar „tigru de hîrtie” fiind, n-a fost capabilă să o stăvilească. Ulterior, după ce mişcarea populară luase amploare (nu datorită, ci în ciuda securităţii) şi dîndu-şi seama că nu se mai pot opune, securiştii au manevrat ca la putere să nu vină alde Nica Leon sau Dincă gogoşarul, ci cineva care să le apere interesele. Este o orientare din mers, nu un plan prestabilit. Cel mai bine au manevrat însă şefii din M.Ap.N., şi ei implicaţi în reprimarea revoluţiei.
      Simţămîntul de frică nu este străin securiştilor. Greşiţi dacă îi consideraţi nişte supraoameni, care nu cunosc frica.

  4. Domnule Mangu, daca acceptati ca persoanele din serviciile secrete sunt abilitate sa minta, trebuie sa acceptati si ca orice ar spune ele, nu aveti garantia ca nu este o minciuna. Fiind destul de inteligente si facand parte dintr-un mecanism in care resorturile de manipulare a informatiei sunt bine puse la punct, vor avea grija si ca din coroborarea sau confruntarea minciunilor lor sa nu poata deduce nimeni vreun adevar – altul decat cel pe care vor ele, piramidal, sa il induca.
    Dumneavoastra va bazati retroscenariul, in general, pe informatii difuzate in media de reprezentantii acestor servicii secrete, analizand declaratii ale catorva personalitati daca nu varfuri ale serviciilor secrete, macar la oarece distanta de persoanele care au fost implicate fizic direct in evenimente. Cu alte cuvinte, considerati ca importanta primordiala in aflarea adevarului are ordinul dat la un nivel mediu sau inalt unde evident se aflau persoane potential lipsite de credibilitate.
    Cred ca ar trebui sa va orientati atentia si catre alte categorii de intervievati. Sa ii intrebati si pe cativa dintre cei care se aflau in fata casei parohiale a lui Tokes si nu faceau parte din serviicii secrete, cam ce era in capul lor atunci, daca, retrospectiv, au sentimentul ca au fost influentati de cineva anume. Doar daca astfel veti ajunge la numele unor tovarasi sau domni identificabili in carne si oase care dadeau cu bata provocand pofta si altora sa dea, acei tovarasi sau domni avand conexiuni cu serviciile secrete, abia atunci se va lega teoria de practica. Deocamdata avem doar teoria, bazata pe marturiilor unor, la urma urmei, necesari ipocriti de profesie. Eu astept cu mare nerabdare inchiderea acestui cerc in care 359 de grade sunt manipulare, iar acel 1 grad care inseamna dovada lipseste.

  5. @Valeriu Mangu

    Punctele de vedere exprimate denota o analiza rafinata a dedesupturilor unei masti, masca pe care orice serviciu secret o joaca la lumina zilei, adevarul insa se tzine inchis cu multe lacate.

    In ‘procesele’ securistilor sacrificati pentru circ si diversiune nu s-a spus adevarul. Cei strinsi cu usa au stiut ca nu se afla acolo pentru a spune adevarul, ci pentru a improviza in fatza oglinzii vorbitoare. Nu puteau spune adevarul nu numai pentru ca adevarul nu se spune, ci si pentru ca adevarul i-ar fi incriminat pe ei insisi ca participanti la lovitura de stat.

    Oamenii de la casa lui Tokes trebuiau arestatzi si anchetatzi la sediul militiei sau al securitati. Nu au fost pentru ca au fost implantati si fermentatzi de securitate in planul declansarii loviturii de stat.

    *

    Prezentare si materiale interesante pe StireaPress:

    http://stirea.wordpress.com/2009/10/29/pe-21-decembrie-1989-ion-iliescu-s-a-dus-intr-un-loc-si-a-solicitat-celor-doi-ofiteri-de-securitate-sa-l-insoteasca-la-televiziune-video/

    • mariusmioc Says:

      @involutia1989, oamenii de la casa lui Tokes (inclusiv eu) chiar au fost, în mare parte, arestaţi şi anchetaţi. Au fost 978 de arestaţi în acele zile la Timişoara, şi este nedrept din partea dv. să neglijaţi eforturile deosebite depuse de securitate, miliţie şi armată pentru arestarea unui număr atît de mare de oameni. Nu este floare la ureche să arestezi aproape 1000 de cetăţeni care, cum îi explicam lui Mihai Tatulici într-unul din primele documentare despre revoluţie, n-au fost întotdeauna mioritici https://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/13/16-decembrie-1989-manifestantii-n-au-fost-totdeauna-mioritici-si-nici-nu-trebuiau-sa-fie-mioritici-video/ .
      Legat de StireaPress, amintesc că persoana care ţine acel sait, Ovidiu Bran, este cel care a încercat să şteargă acest blog, trimiţînd la WordPress diferite minciuni. Dacă a minţit atunci, mă întreb ce credibilitate poate avea acum.

  6. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,
    Domnule Iulian Nastasache,
    Domnule Involutia1989,

    De pe urma proceselor care au avut loc, din cercetarile si marturiile sub forma scrisa ori audio-video care au aparut pana acum se contureaza un tablou al desfasurarii evenimentelor. Intrebarea fundamentala care se pune este urmatoarea: episoadele ce compun tabloul sunt guvernate, in marea lor majoritate, de hazard sau ele se leaga, in anumite perioade de timp, unele de altele printr-un fir invizibil, calauzitor?
    Ieri am avut o convorbire la telefon cu dl. Corneliu Vlad, autorul „Reconcilierii”. Mi-a spus ca la Institutul Revolutiei Romane din Decembrie este o oarecare fierbere pe tema cartii pe care am publicat-o – in fond, o brosura de 64 de pagini, format 1/4 din coala A4. De ce? De ce se straduie domnii care graviteaza in jurul Institutului sa demoleze punctual asertiunile pe care le-am facut, dar si Planul in intregul lui? De ce nu procedeaza invers – sa caute confirmari?
    Multe din datele pe care le avem la dispozitie provin dintr-o singura sursa – de pilda, povestea cu deplasarea dlui Iulian Vlad in locatia „speciala”, in 3 decembrie 1989, pe care o stim de la dl. Alex Mihai Stoenescu. Pentru alte date avem marturii contrare provenind de la aceeasi persoana – de pilda, dl. Ion Coman declara in Procesul „Timisoara” ca il suplinea Radu Balan, iar in procesul „Stanculescu – Chitac” ca il suplinea dl. Victor Atanasie Stanculescu. In sfarsit, pentru alte date exista marturii concordante de la doua ori mai multe persoane, cel putin cu aparenta independentei.
    Eu m-am straduit sa depistez pentru fiecare eveniment cauza lui. De exemplu, de ce la Iasi, in 14 decembrie 1989, manifestatia a fost lichidata intr-o ora, iar la Timisoara, vanzoleala din str. Timotei Cipariu a durat doua zile, fara sa fie oprita? De ce Securitatea si chiar si Radu Balan au permis si chiar au contribuit la sporirea numerica a massei? De ce n-au intervenit autoritatile pentru dizolvarea massei originare, de ce nu l-au luat pe sus pe dl. Laszlo Tokes chiar din 8-9 decembrie 1989, de cand a anuntat proiectata evacuare de peste o saptamana? De ce a fost pazit dl. Laszlo Tokes – dar evenimentul nu este singular – de un cadru USLA, la usa, care apoi a fost retras? De ce l-au evacuat abia in dimineata zilei de 17 decembrie? De ce a aparut grupa de copii, apoi doamna imbracata extravagant – apatrida -, despre care ulterior nu s-a mai aflat nimic? Dar tinerii, zice-se, studenti? Dar „sindicalistii”? Ce cautau cadrele de Securitate pe acolo? De ce se filma si se fotografia? De ce nu s-a permis reintoarcerea masinii de vidanjat? De ce Nicolae Ceausescu nu a fost informat de ceea ce se intampla in str. Timotei Cipariu pe linia Securitatii decat, dupa cum se deduce din declaratia dlui Iulian Vlad, dupa ora 18 a zilei de 16 decembrie 1989? De ce n-au fost depistati „studentii”, daca erau, intr-adevar, studenti – dar mai era vreun student in 16 decembrie in camine? De ce in Timotei Cipariu a fost trimisa o mana de militieni, cand in Timisoara existau trupe de militie-securitate?
    Fiecare eveniment are in spate astfel de intrebari. Pe dvs., dle Marius Mioc, nu va intereseaza decat ca nu stiu ce civil a fost tarat de alti doi civili. Nu va intereseaza, de pilda, de ce au disparut fotografiile si inregistrarile audio-video. Va intereseaza ca dl. Laszlo Tokes a primit doua palme, fara sa cautati motivatia gestului. Va intereseaza doar ca intr-un anumit loc au fost impuscati oameni, cautand faptuitorii, fara sa cercetati si vinovatia, sa identificati starea lucrurilor in complexitatea ei.
    Bineinteles, dle Iulian Nastasache, ca trebuie sa fim prudenti in receptarea declaratiilor unuia sau altuia dintre participanti, directi sau indirecti, dar avem la dispozitie un tablou general caruia urmeaza sa-i dam un sens. Daca totul a fost opera hazardului atunci nimic nu are ratiune, deci nici toata zbaterea noastra de aici de a deslusi lucrurile. Am avut in acest caz o Securitate ” de hartie”, o Armata de-a dreptul imbecila, am fost o turma de aplaudaci, am trait deci, cu totii, intr-un haos care, din intamplare, a produs o serie de lucruri – un stat, un partid, niste fabrici. Ne-am inmultit ca iepurii si am iesit la revolutie. Si, unii dintre noi, au primit gloante ori ani de puscarie, iar altii, medalii si grade. Asta in timp ce doi – nu-i asa? – bosorogi puneau la Malta planeta la cale, din lipsa de alte preocupari – jucau, adca, un joc de societate. Asta in timp ce „teroristii” au disparut fara urma.
    Nu merge.
    Asa-i, dle Involutia 1989, trebuia creata „fierberea”, fiertura din care sa se rupa prima celula de atac. „Fiertura” nu trebuia sa aiba conotatie anti-Ceausescu, antistatala – „Mai incolo insa, da!”, dupa cum s-a exprimat dl. Laszlo Tokes.
    Acest moment originar a fost pregatit si „acoperit” atat de bine incat nici pana astazi nu avem prea multe date despre el.
    Faptele, dle Marius Mioc, nu conduc intotdeauna spre aflarea schemei. Dupa o astfel de metoda, schema iese la lumina abia cand vom fi pus ultima bucatica de puzzle, pe care insa este posibil s-o fi inghitit catelul. Si cum lipsesc prea multe bucatele – iar altele sunt din alt joc -, mai profitabil este sa ne imaginam schema si sa cautam bucatile potrivite, care confirma, sa cream noi bucatile lipsa pe baza logica.
    Dvs., dle Marius Mioc, ca si altii, n-ati iesit din casa sa daramati sistemul, fiindca n-ati pregatit nimic in acest sens. Ati fost luat de val. Valul care v-a luat provenea insa dintr-o mare linistita la suprafata, dar in fierbere in adancuri. V-ati MANIFESTAT doar revolta. Ati facut corp comun cu valul, sporindu-i puterea, contribuind la indeplinirea rostului sau. Valul in care v-ati integrat, care v-a cuprins, nu s-a nascut din nimic. Forta lui v-a dus mai departe. Fiind inlauntrul lui, ca parte organica, n-aveti, vad, nici azi, dimensiunea lui, nu percepeti compozitia lui, miscarea lui. Nu vedeti nici celelalte valuri, nici marea, nici abisurile ei. Sunteti prizonierul valului, al adevarului local pe care l-ati trait in acele zile.
    Cum ar fi fost sa va povestesc eu evenimentele in toata dimensiunea lor din spatiul stramt ale celulei de la Jilava in care am stat in noaptea de 21/22 decembrie 1989? Ce ati fi aflat dvs. de la mine despre Decembrie 1989?
    Al dvs., Valeriu Mangu

  7. Valeriu Mangu Says:

    Rectificare: „Ce veti fi aflat…”

  8. Dan Danescu Says:

    @ Stefan Alexie alias Involutia 1989

    Domnule Stefan Alexie,

    Conform traditiei, observ ca nici acum nu va dezmintiti stilul si metoda. Ar fi un adevarat miracol sa nu fie asa.
    Timp de 20 de ani v-ati victimizat (de, comploturile straine, nu-i asa?) si acum, hodoronc-tronc, clamati eroism in lupta cu „odiosul” si „sinistra”. Nu-i cam mare pretentia? Si nerusinarea? Si neobrazarea? Si tupeul? Si INSULTA?

    Al dvs., Dan Danescu

  9. Valeriu Mangu Says:

    @ Involutia1989

    Domnule Involutia1989,

    Cu privire la trimiterea pe care ati facut-o spre materialul video extras din emisiunea „Nasul”:
    1) Exista marturia lui Stefan Gusa intr-un interviu cu dl. Pavel Corut potrivit careia Reteaua „R” a Directiei de Informatii Militare era deja activata.
    2) Cheia intarzierii cu o zi a loviturii de gratie – 22 decembrie in loc de 21 – nu poate fi explicata logic decat prin imposibilitatea dlui Victor Atanasie Stanculescu de a-si face aparitia in 21 in Bucuresti, respectiv in sediul C.C., a carui misiune va fi fost preluarea controlului grupei operative a MApN instalata acolo, respectiv controlul Armatei. Dar situatia nu era coapta pentru lovitura de gratie, respectiv pentru evacuarea celor doi Ceausescu din C.C. – nu aparusera inca mortii pe strazi in masura sa mobilizeze muncitorii, sa trezeasca mania massei.
    Probabil ca cei doi lideri mondiali hotarasera debarcarea simultana a lui Noriega si Ceausescu, pentru „acoperirea” unei actiuni de catre cealalta, lucru care nu a fost posibil. Tot ce stim este ca dl. Victor Atanasie Stanculescu insistate pe langa ministrul Vasile Milea sa vina in Bucuresti in 21, dar nu a capatat permisiunea.
    3) Evident, Televiziunea era unul din vectorii fara de care grupul Brucan-Iliescu n-ar fi reusit sa acapareze puterea.
    4) Teza necesitatii decretului de proclamare a Starii de necesitate pe care o tot invoca dl. Alex Mihai Stoenescu este, in conditiile unei invazii, cum prevedea „Radu cel Frumos”, de-a dreptul absurda – pana apare decretul ne invadeaza complet dusmanul. Afara de faptul ca Nicolae Ceausescu, in calitate de Comandant suprem, nu avea sa raspunda penal. Aici nu-i vorba despre legalitate ori chiar constitutionalitate, ci despre LEGITIMITATE.
    4) Chestiunea care a despartit in 22 decembrie 1989 DSS de DIM in cooperarea lor prevazuta de Planul comun a constituit-o modalitatea de inlaturare a lui NIcolae Ceausescu: unii au vrut lichidarea fizica pe loc, pe cand ceilalti, nu. De aici – toata povestea care s-a soldat cu peste 1000 de morti. Dar, desigur, exista si alte motive pentru care cele doua servicii de informatii si securitate – DSS si DIM – s-au despartit.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  10. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Moc,

    Citat din lucrarea „Directia Informatii Militare – Fictiune si Adevar”, Bucuresti 1994, coordonator col. Ion Dohotaru:
    „Astfel, intr-o sinteza informativa prezentata conducerii armatei si atatului, in prima jumatate a anului 1989, se arata: = O forma de confruntare o constituie razboiul SPECIAL – subl. ns. -, ale carui metode si mijloace sunt de regula secrete si derutante, aplicarea si folosirea lor fiind incredintata serviciilor de informatii, trupelor speciale de cercetare-diversiune, unor institutii si organizatii aflate sub acoperiri politice, economice, culturale, stintifice etc., mijloacelor de informare in masa, emigratiei politice […] (eliminare in textul original – n.n.). Specialistii straini afirma ca rezultatele acestei forme de confruntare ar putea echivala cu cele ale unui razboi dus cu mijloace clasice=.
    Intr-un alt material informativ prezentat conducerii armatei se sublinia faptul ca = o extindere din ce in ce mai mare o va avea razboiul psihologic, ale carui metode si mijloace de actiune s-au perfectionat si au luat o amplare deosebita. Popoare si natiuni intregi pot deveni victime ale acestuia, atat in timp de pace, cat si in timp de razboi, pentru a le determina sa renunte la lupta=”.
    Iata deci, dle Marius Mioc, in ce fel s-a pregatit razboiul poporului contra statului nelegitim – prin lansarea tezei ca impotriva statului comunist va urma un razboi „special”. Bunul simt ne trimite, citind textul, cu gandul spre un dusman extern, numai ca dusmanul din 1989 al statului comunist roman a fost intern – poporul roman in forma sa neorganizata constitutional, dar organizat de cele doua servicii de securitate si informatii, respectiv DSS si DIM. Altfel spus, dusmanul poporului a fost statul, impotriva caruia poporul, sub conducerea DSS si cu participarea operativa a DIM, a luptat.
    Aceasta este schema generala care trebuie avuta in vedere pentru intelegerea a ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989, de la un capat la altul.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Poporul care a luptat sub conducerea DSS îmi aminteşte de Marea Insurecţie Naţională Armată Antifascistă şi Antiimperialistă din 23 august 1944, dusă de popor sub conducerea Partidului Comunist – centrul vital al întregii naţiuni.

  11. In 1938 in Romania nu se produceau camioane, dar in 1989 s-au livrat din fabricile romanesti 17.124 bucati, nivelul maxim fiind atins in 1983 cu 77.142 camioane. La fel, in antebelic Romania nu cunostea productia de tractore si combine agricole. In 1989 se produceau 5.649 combine, in scadere fata de 1985 cand productia a fost de 6806 bucati.Asemanatoare era si situatia la tractoare, Romania exportand fabrici de tractoare in tarile lumii a treia.

    Lucrarile de geniu civil, au reprezentat un efort de investitii si uman considerabil. Printre acestea sunt de mentionat: Canalul Dunare-Marea Neagra, hidrocentralele de la Portile de Fier, metroul din Capitala (60 km.), irigarea prin sistem de canale a 5,6 milioane ha., primul grup al centralei atomoelectrice de la Cernavoda.

    Ce au lasat in urma cei 20 de ani de capitalism in Romania? Numai suferinta, numai saracie, numai mizerie!

    • mariusmioc Says:

      Să comparăm numărul de camioane din perioada comunistă cu cel din 1938 este ca şi cînd aş compara numărul de computere aflate acum în posesia românilor cu cel din perioada comunistă. Cu concluzia că s-a progresat.

      • Una este ca de la sapa de lemn a Romaniei burghezo-mosieresti sa ajungi ca in frumoasa si mindra Romanie socialista sa produci bunuri industriale avansate si sa construiesti o tzara. Alta este sa involuezi de la avea o industrie performanta de calculatoare, care a cistigat milioane pentru visteria tzarii, la a importa caculatoare pe datorie.

    • Dar hai sa vedem cum stateau cu industrializarea tari precum Franta, Germania sau Anglia. Si ele erau la nivel de plug de lemn? Capitalismul functioneaza pe principiul vaselor comunicante: pentru ca unii sa o duca bine, ceilalti trebuie sa o duca rau (e si legea lui Legea lui Pareto la mijloc). Asa si dupa 1989: Vestul a descoperit noi piete de desfacere si nu a dorit sa le saturam noi prin productie proprie, a gasit forta de munca ieftina, a gasit materii prime la preturi de nimic. Asa a fost si in interbelic: exportam materii prime la preturi de nimic. Asta a insemnat capitalismul si asta inseamna si acum in tarile mici. Tarile mari au ceva de castigat de pe urma acestui sistem (sa nu uitam nici de acumularea produsa de pe urma colonialismului). Asa ca aceasta comparatie are sens. S-a progresat. Dar progresul nu vine oricum: cum va explicati ca in 20 de ani de capitalism nu s-a realizat nimic? Daca nu sistemul comunist este raspunzator pentru dezvoltarea economiei ci oamenii („poporul a construit nu Ceausescu”, in varianta populara), de ce nu construieste si astazi poporul?

      • mariusmioc Says:

        Poporul construieşte, dar unii nu observă. La Timişoara, satul Dumbrăviţa din nordul oraşului şi satul Giroc din sud s-au unit aproape cu oraşul prin cartiere construite după revoluţie. Chiar şi blocurile comuniste, după ce au trecut în proprietatea locatarilor, s-au îmbunătăţit, s-au pus termopane, gresie, faianţă, parchet, investiţii pe care locatarii nu le-ar fi făcut dacă locuinţele rămîneau proprietatea statului. Nu mai construieşte statul, construiesc particularii, dar de construit se construieşte.

      • Pai dumneavoastra comparati sutele de mii de apartamente construite de comunisti cu cele cateva zeci de blocuri construite incepand de-abia din ultimii ani? Stiti cat costa un apartament intr-un bloc nou? In Dristor (atentie!), un apartament de 3 camere costa 171000 EUR! Cati oameni isi pot permite sa beneficieze de pe urma acestei „dezvoltari”?

        Blocurile comuniste (sa facem o comparatie intre cate blocuri s-au construit intre 1989-2009 si cate intre 1969-1989) sunt in continuare sursa de venituri pentru parazitii imobiliari. Ei nu pot sa adauge valoare noua. E penibil sa comparam dezvoltarea constructiei de locuinte din acei ani cu cele cateva termopane pe care si le-au adaugat unii astazi si sa spunem ca asta este progres.

      • mariusmioc Says:

        L’Avant-garde, eu compar nivelul de trai al celor de pe treapta de jos a societăţii, locatarii căminelor de nefamilişti. Ştiu un astfel de cămin construit în comunism, avea vreo 80 de odăi, cu duşuri şi toalete comune pe fiecare etaj. Acum, cu o singură excepţie – o odaie cu statut juridic neclar – locatarii şi-au construit toalete şi duşuri în propriile camere, iar apoi au vîndut unor „paraziţi imobiliari” fostele toalete şi duşuri comune, unde s-au amenajat apoi alte garsoniere. O mare parte şi-au pus termopane, gresie, parchet. Odăile arată acum mai bine decît în perioada comunistă.
        Aceşti locatari au fost şi în comunism şi acum pe treapta de jos a societăţii, dar totuşi au progresat. Simplul fapt că nu mai au toalete şi duşuri comune ci au toalete şi duşuri proprii, şi că şi-au pus cîte un termopan, gresie sau parchet este un progres faţă de 1989. Un progres mic, dar totuşi progres. Nu se reduce totul la cantitate, iar cînd populaţia ţării e în scădere nici nu e nevoie să se construiască prea multe blocuri. (s-au construit însă destule vile)

        P.S. Doctrina marxistă condamnă exploatarea omului de către om prin însuşirea plusvalorii muncii salariaţilor, dar nu condamnă închirierea de bunuri mobile sau imobile. Care este temeiul filozofic a criticării de către dv. a „paraziţilor imobiliari”?

  12. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Vrem, nu vrem, asta este istoria.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  13. @Valeriu Mangu
    @Marius Mioc
    @l’Avant-garde

    Poporul nu a luptat nici sub conducerea DSS, nici de capul lui. De fapt nu a fost nici un fel de lupta, ci doar o manipulare in care poporul roman a facut figuratie intr-o sceneta a loviturii de stat. Consecintele loviturii de stat se cunosc de toata lumea, dar nu se si intzeleg de toata lumea.

    Felicitari l’Avant-garde! Ati pus punctul pe i! Marius Mioc este ca majoritatea romanilor un om manipulat si dezinformat. Calculatoarele de astazi nu se produceau niciunde in lume in anii ’80. La nivelul tehnologiei anilor ’80 Romania era un mare producator de calculatoare care mai toate mergeau la export. In anii ’80 Romania exporta, de exemplu, calculatoare in China. Astazi Romania importa calculatoare din China pe care cetatenii romani le platesc cu bani ‘cistigati’ din bani imprumutati in numele tzarii de mega-escrocii care au luat cu japca si devalizat Romania incepind din fatidicul decembrie 1989 si pina astazi in 2009.

  14. Valeriu Mangu Says:

    @ Involutia1989
    @ Dan Danescu

    Domnule Involutia1989,

    Cu respect va atrag atentia asupra ultimei teze din postarea la care faceti referire: „Aceasta este schema generala care trebuie avuta in vedere pentru intelegerea a ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989, DE LA UN CAPAT LA ALTUL”.
    Atat DSS, cat si DIM, respectiv atat dl. Iulian Vlad, cat si dl. Stefan Dinu trebuie sa fi avut in vedere problemele de ordin constitutional si, respectiv, din perspectiva Statutului P.C.R. pe care le antrena inlaturarea lui Nicolae Ceausescu.
    Inlaturarea, sub orice forma, respectiv retinerea, respectiv judecarea lui Nicolae Ceausescu echivaleaza cu infrangerea dispozitiilor constitutionale. Autorii acestor actiuni trebuie sa fi fost constienti de faptul ca arestandu-l, retinandu-l si, respectiv, judecandu-l, desfiinteaza nu numai institutia prezidentiala, ci si Marea Adunare Nationala, singurul organ de putere in fata caruia ar fi urmat sa raspunda Nicolae Ceausescu pentru actiunile si inactiunile sale. Infrangerea acestor doua institutii nu inseamna altceva decat infrangerea Constitutiei, respectiv infrangerea statului edificat de ea.
    Declansand asadar razboiul impotriva lui Nicolae Ceausescu, DSS si DIM au declansat, prin forta lucrurilor, un razboi contra statului. Poate ca cele doua entitati, respectiv dnii Iulian Vlad si Stefan Dinu n-au fost constienti de aceasta echivalenta, dar lucrurile asa stau din punct de vedere juridic. A-l inlatura in mod neconstitutional pe Nicolae Ceausescu, pentru ca mai apoi Marea Adunare sa-si reia lucrarile ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat este inadmisibil – si, probabil, in ipoteza pastrarii intacte a structurilor de partid si de stat, autorii loviturii ar fi fost de mult la doi metri sub pamant, risc de care erau, desigur, constienti.
    In conditiile date, actiunea de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu trebuia insotita de actiunea de dizolvare constitutionala a statului, ceea ce, de altfel, s-a si intamplat, ca o consecinta OBIECTIVA.
    Pornind de la premisa nelegitimitatii statului impotriva caruia s-a declansat razboiul, DSS si DIM nu se pot plasa decat pe pozitia unui dusman al lui Nicolae Ceausescu si, respectiv, al statului comunist. Plasandu-se astfel, actiunea lor iese din cadrul constitutional. Antrenand massa – asadar, practic, intreaga populatie – in acest razboi, avem de-a face cu un razboi al poporului, dar nu organizat constitutional, ci de catre DSS si cu participarea operativa a DIM, impotriva dusmanului care este statul.
    Puterea unui popor – ori, cu alta sintagma, suveranitatea nationala – nu este altceva decat cuplul format din vointa acestuia, ce ia nastere potrivit unui algoritm prevazut de Constitutia din 1991, in forma sa nerevizuita, si, repectiv, totalitatea mijloacelor care fac posibila transformarea acestei vointe in practica. Simplificand, aceasta totalitate nu este alceva decat statul. Cand statul – deci totalitatea mijloacelor – este confiscat – cum, in cazul nostru, a fost confiscat de P.C.R. si, pana la urma, de Nicolae Ceausescu -, poporului nu ii ramane altceva decat puterea ORIGINARA, care fie se MANIFESTA prin revolutie, fie prin ORGANIZARE in vederea crearii statului legitim.
    Massa neorganizata actioneaza haotic – mai precis, se MANIFESTA. Pentru daramarea statului nelegitim, respectiv pentru constructia statului legitim este necesar ca o grupare de oameni sa-si asume rolul de organizare, repectiv de constructie a structurilor specifice statului legitim, inclusiv adoptarea si, respectiv, aprobarea prin referendum a Constitutiei legitime. Rolul de organizator al luptei impotriva statului nelegitim a revenit DSS-ului, iar rolul de luptator, poporului, antrenat in lupta de catre armata „invizibila”, furnizata de DIM, poate si de DSS – de fapt, armata „invizibila” nu putea fi construita si, respectiv, coordonata, condusa decat de cele doua servicii de securitate si informatii.
    In prima faza, statul a fost atacat de popor, organizat de DSS si condus operativ de DIM, prin atacarea atat a partidului, cat si a Armatei. Partidul a fost, practic, lichidat, iar Armata, recuperata.
    Din clipa in care Nicolae Ceausescu a fost inlaturat si statul nelegitim infrant – ori, fie si asa, paralizat -, in mod logic trebuia sa urmeze opera de organizare a procesului de nastere a statului legitim. Acest rol nu si l-a asumat insa Armata in intregul ei, ci a lasat-o civililor. Din nefericire, singura echipa civila pregatita, instruita, organizata sa realizeze acest lucru a fost echipa Brucan-Iliescu, in viziunea careia statul urma sa fie tot de tip comunist. Iar Armata nu a facut altceva decat sa ajute aceasta grupare.
    Anihilarea, respectiv desfiintarea DSS este, in logica luptei poporului impotriva statului nelegitim, fireasca. Ne confruntam, intr-adevar, cu un paradox – Armata a devenit din dusman, aliat, iar cel care a organizat lupta poporului, a devenit dusman. Este firesc, date fiind functiunile fundamentale ale celor doua institutii – Armata este forma organizata a poporului pentru impunerea legitimitatii, pe cand DSS a fost aparatorul statului nelegitim.
    De aceea am spus eu ca DSS si DIM s-au despartit dupa moartea ministrului Milea, dar, desigur, despartirea s-a produs si din alt motiv – nimeni nu a vrut sa fie acuzat de tradare, ca si-a lichidat Comandantul suprem.
    Poate ca dl. Iulian Vlad a urmarit doar inlocuirea lui Nicolae Ceausescu. Asta este echivalent cu a spune ca nu a dus rationamentele pana la capat. Dl. Stefan Dinu, se vede, le-a dus.
    Drama noastra, repet, consta in aceea ca singura echipa pregatita, organizata, instruita sa instaureze un regim civil a fost gruparea Brucan-Iliescu. Poate ca nici dl. Stefan Dinu, nici dl. Victor Atanasie Stanculescu n-au vrut o astfel de solutie, dar in caz contrar ar fi insemnat instituirea regmului militar, care, mai devreme sau mai tarziu, ar fi condus la un razboi civil si cine stie ce consecinte pentru integritatea teritoriala a tarii.
    Gruparea Brucan-iliescu n-a facut altceva decat sa stea la panda si astepte momentul optim pentru ea. Ceea ce s-a intamplat dupa moartea ministrului Milea, respectiv dupa evacuarea lui Nicolae Ceausescu din sediul C.C. este, de altfel, magistral sintetizat de oracolul din Damaroaia: trenul Revolutiei a venit in gara, iar membrii gruparii respective, pitulati care printre vagoanele stationand, care prin sala de asteptare, care prin WC-uri, s-au urcat, acaparand puterea, in primul rand Armata. Apoi au incercat mentinerea statului nelegitim. Nereusind, au confiscat in alt mod suveranitatea nationala – inventand „puterea” si, respectiv, „opozitia”, concepte specifice doar monarhiei.
    Dar, desigur, toate aceste considerente expuse aici trebuie dezvoltate.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    N.B. Domnule Dan Danescu, in felul acesta m-am achitat, fie si partial, de datoria anterioara.

  15. @Valeriu Mangu

    Nu domnule Valeriu Mangu, statul comunist si Nicolae Ceausescu n-au reprezentat entitati ilegitime. Si asta pentru simplul motiv ca au actionat cu buna credinta si cu rezultate admirabile pentru binele si propasirea tzarii.

    Ilegitime sunt statul capitalist si bandele mafiote care il guverneaza.

    Ratiunile din spatele loviturii de stat au fost determinate de interesele meschine ale unor grupuri de militari si nomenclaturisti. CIA si Vestul au penetrat serviciile din Est si Uniunea Sovietica. Vestul a adjudecat sume imense pentru a-i cumpara. Si a fost numai aperitivul pentru ca grosul urma sa vina prin devalizarea statelor comuniste.

  16. Valeriu Mangu Says:

    @ Involutia1989

    Domnule Involutia1989,

    Desigur, nu se poate nega interesul unor grupuri de a pune mana pe stat, dar in termeni tehnici, daca se poate spune asa, rascularea massei contra statului, atacarea institutiilor fudamentale care il caracterizeaza, a simbolurilor acestuia constituie razboi contra statului.
    Statul comunist poate fi asemanat cu o uriasa societate comerciala in cadrul careia profitul se reinvesteste la nesfarsit, asta abstractie facand de grupul – unic, sub forma partidului – care hotaraste ce anume trebuie realizat. Iar actionarii nu iau nimic. Poate ca dvs. n-ati simtit privatiunile la care erau supuse milioanele de locuitori, dar a califica drept legitim un sistem care iti dadea doua ore de televizor, gaturi si gheare la Alimentara, paine, ulei si zahar pe cartela, incalzire la calorifer din an in Paste etc. este prea mult. Dispuneti de inteligenta necesara pentru a va da seama ca nu pot sa inghit o asemenea propaganda parsiva.
    O putere este LEGITIMA in raport cu mine daca imi apartine, daca serveste LIBEREI dezvoltari a propriei mele personalitati. In ce fel au asigurat statul comunist, personal Nicolae Ceausescu, libera dezvoltare a propriei mele personalitati, precum si personalitatilor celorlalti locuitori? Dirijandu-mi gadirea? Planificandu-mi alimentatia? Inchizandu-ma intre hotarele Tarii? Servindu-mi, ca o placa de patefon stricata, aceleasi ode inchinate Carmaciului? Prelucradu-ma daca m-am abatut de la linia partidului? Falsificand istoria, nimicind cultura?
    Tot cu buna-credinta a actionat statul comunist cand a macelarit taranii care s-au impotrivit colectivizarii? Dar cand a dat afara din facultati copii numai pentru ca parintiilor vor fi fost taranisti ori liberali?
    Desigur, statul capitalist este nelegitim, caci el nu este decat un instrument de profit pentru diverse grupuri organizate sub forma ori in jurul partidelor, care urmaresc sa puna mana pe stat si sa-si transpuna in fapte vointa proprie, nu vointa POLITICA a cetatenilor – a se vedea art. 8 al Constitutiei, in forma nerevizuita.
    Este discutabila teza dvs. potrivit careia statul comunist a avut realizari admirabile. La ce va ganditi – la blocuri, la metrou, la fabrici? Dar omul – ce este omul in conceptia dvs? Un animal numai bun de produs valori COMUNE? Unde sunt valorile PRIVATE, al caror consum sa-mi bucure si mie sufletul?
    Eu am avantajul ca nu judec lucrurile din interiorul unui grup; dvs., se vede, sunteti, fie si prin amintiri, in interiorul unui grup care a profitat, atat cat a putut si el, de rezultatele – nu-i asa?! – admirabile ale statului comunist.
    Dvs. infatisati un fel de Cimitirul Bellu, cu monumente funerare admirabile ca arhitectura, dar cladite pentru morti. Cum s-or simti mortii din Cimitirul Bellu in cavouri de miliarde de lei? Ca in Rai, nu-i asa?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Scenariul există, dar s-a făcut abia după fuga lui Ceauşescu. Eu am dezvăluit acest scenariu încă din 1990, se cheamă „Acoperirea adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni” https://mariusmioc.wordpress.com/2009/08/17/in-1990-scriam-despre-acoperirea-adevarului-despre-revolutie-printr-un-potop-de-minciuni/

      Partea bună e că securiştii implicaţi în acest scenariu, avînd un nivel intelectual scăzut (cum e şi firesc pentru nişte securişti), deseori se contrazic în propriile lor spuse sau dau informaţii vădit false pentru cei cu minime cunoştiinţe asupra subiectului (nu şi pentru publicul larg). De pildă, în lincul dat mai sus de dl. Mangu, aflăm despre tentativa de lichidare a securiştilor care au fost chemaţi să depună jurămînt de credinţă pentru CPUN. CPUN s-a înfiinţat abia în februarie 1990, la vremea aceea nu se mai trăgea, dar sosia lui Ceauşescu s-a ramolit şi a uitat asta.

      Partea proastă este că ziariştii români fie au un nivel intelectual chiar mai scăzut decît securiştii şi nu pun întrebări asupra contradicţiilor din declaraţiile acestora, fie fac parte din ceea ce Curtea Supremă numea, într-o sentinţă dintr-unul din procesele revoluţiei de la Timişoara, „presă mercenară”, pentru aceeaşi realitate a lumii româneşti fiind cunoscută şi expresia „presă ticăloşită”.

  17. @Valeriu Mangu

    Va inselati domnule Valeriu Mangu! Repetatzi slogane si minciuni din recuzita postului de radio Europa Libera si a mass-mediei occidentale. Eu insumi am crezut asemenea prostii in epoca. Nu stiam pe atunci ce este capitalismul si asa-zisa ‘democratie’. Deasemenea ignoram valorile exceptionale la toate nivelele si sub toate aspectele ale statului socialist.

    In anii ’80 salariul mediu in Romania era 2500 lei. Chiria pentru un apartament de 2 camere de calitate excelenta costa 350 lei. Un prinz la cantina de calitate foarte buna costa 12 lei. Un prinz la restaurant de calitate excelenta costa 15 lei. Oricine putea baga un calorifer electric in priza si ar fi costat 1000 lei sa treci o iarna. Asistentza medicala de calitate era accesibila tuturor. Calitatea educatiei era excelenta. S-au produs opere de arta de valoare exceptionala. – In deceniile de comunism a fost construita Romania!

  18. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Cifrele date de dvs. sunt reale, dar problema este alta:
    statul comunist ne intretinea, cum ne intretinea, pentru munca – si atat!
    Cat priveste cultura – evident, cultura socialista.
    Eu nu mi-am insusit tezele „Europei Libere”, pe care n-am ascultat-o, cel putin in 1989, fiindca n-aveam radio. Eu am trait pe VIU acele vremuri, in care singura activitate de ordin social, ca sa ii zic asa, era intalnirea zilnica cu un grup format din 10 – 15 cunoscuti, la carciuma aflata la intersectia str. Doamnei cu str. Academiei. Grupul prenumara: 2 arhitecti, un procuror, un fost atasat militar, 3 lucratori in comertul exterior, un fotograf, un pantofar, un cenzor postal pe limba franceza, un cercetator la Institutul de Economie Mondiala, un functionar de la Ministerul Agriculturii, celebrul, in lumea carciumilor din zona, Mony Tescut.
    La acest grup se adaugau, ocazional, si altii.
    De la ei aflam ce se mai spune la „Europa Libera”, dar de la barmanita aflam ca n-a primit votka aceea puturoasa, dupa care alergam cu totii de la o carciuma la alta.
    Si aici era era o smecherie: de la 10 la 12 se baga votka la Nineta, pe Blanari, apoi de la 12 la 14 se baga votka la locatia de care am povestit, de la 14 la 16, la „Doi Colonei”, pe Brezoianu, iar dupa 16, la Mercur.
    Onor Securitatea stia asadar traseul zilnic al acestui grup social care ma cuprindea.
    Fiecare povestea cate ceva de la servici. In aceste imprejurari am auzit eu prima data de dl. Ion Iliescu. Tot in aceste imprejurari aflam ca la nu stiu ce magazin din apropiere se gaseste cafea, ca la altul se gaseste salam etc.
    Nu cunosc pozitia dvs. socio-profesionala din ultimii ani ai statului comunist, dar mi-este clar ca am apartinut unor lumi diferite.
    Nu va fac, desigur, din asta o culpa – vreau doar sa semnalez ca am perceput complet diferit realitatea, fiecare de la nivelul grupului din care facea parte.
    Daca dvs. sunteti, intr-adevar, dl. general (r) Stefan Alexie, lucrurile sunt din acest punct de vedere clare.
    Daca nu sunteti, dar sunteti dintr-o zona apropiata d-sale, iar, lucrurile sunt, de asemenea, clare.
    In orice caz, nu sunteti din zona mea – aceea a unui fost profesor, care facea naveta, care a scris o serie de carti, care a castigat bani facand meditatii, dar care nu poate astazi afirma ca a trait intr-o Epoca de Aur.

    Al dvs., Valeriu Mangu

  19. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Aveti in mine un admirator. Eu va admir ratzionamentele si punerile in ecuatzie. Atita doar ca in datele si premisele cu care operatzi se strecoara uneori date si premise despre care stiu cu certitudine ca sint false. De exemplu premisa ca ‘democratia’ de tip occidental ar reprezenta ceva legitim. Pot sa va explic in doua vorbe cum m-am lecuit eu de aceasta fantezie. Mai intii am vazut si constatat cu proprii mei ochi ca societatea tzarilor capitaliste este arierata, indobitocita si grav bolnava. Apoi am mai constatat ca deciziile care se iau nu beneficiaza popoarelor, ci unor grupuri mafiote si acefale. In continuare mi-am pus intrebarea: cum se face ca ‘democratia’ nu conduce societatea spre umanizare si paradis, ci tocmai in directzia opusa (dezumanizare, animalizare, indobitocire, iad)? Si iata raspunsul la acasta intrebare: chiar daca popoarele ar fi suficient de mature pentru a nu alege un Base Titi Shpritz si ar alege un tip ce pare cumsecade si e frate cu tata, de unde sa stiu eu ca acest individ nu are propria lui agenda si va tzepui tzara? Apoi mi-am zis asa: nu avem nevoie de alegeri, papagali penali, partide si tziganie! De ceea ce avem nevoie sint legile statului socialist care sa reglementeze conduita oamenilor, care sa protejeze oamenii si averea tzarii! Primul lucru pe l-au facut tzeparii ‘democratzi’ a fost sa aboleasca aceste legi si sa le inlocuiasca cu legile nelegiuite ale capitalismului care le-au ingaduit desfriul si-au facut posibila jefuirea tzarii.

    Mi-as permite o comparatie plastica care sa sintetizeze felul cum vedem lucrurile. Domnul Marius Mioc le vede de la baza dealului. Dumneavoastra le vedetzi de pe la mijlocul distantzei intre baza si virf, iar eu le vad de pe culme. Subliniez ca premisa mea este ca atit eu cit si dumneavoastra sau domnul Marius Mioc suntem oameni de buna credintza. Dumneavoastra insa v-ati catzarat pina la jumatate si sinteti in continuare plin de energie si insetat de Adevar. Lasati-ma sa va intind o mina si va astept aici pe culme de unde lucrurile se vad pina departe si in 360 de grade.

  20. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Va multumesc respectuos pentru aprecieri.
    Eu nu am afirmat niciodata ca democratia de tip occidental – dar exista oare mai multe tipuri de democratii? – este legitima. Am spus doar ca sistemul comunist, in fundamentele lui, nu da posibilitatea dezvoltarii libere a propriei personalitati.
    In ultimii ani m-am concentrat pe – i-am spus eu – decodificarea Constitutiei Romaniei, in forma ei nerevizuita. Razultatele pe care le-am obtinut au facut obiectul a 3 carti – „Contraconstitutia”, „Puterea” si „Decodificarea Constitutiei Romaniei”. Elemente privind ratiunea legitima a Dreptului am prezentat si in „Principiul prezumtiei de nevinovatie”.
    In abordarea conceptului de „putere” n-am pornit de la retete, de la textele altora, ci m-am straduit sa gasesc definitiile corecte si, respectiv, sa aflu cum functioneaza puterea – mai precis spus, cum se EXERCITA ea. Astfel, am reusit sa descopar „coordonatele” – ori „secventele” – puterii, sa construiesc piramida exercitarii ei.
    Dupa cum am spus aici, pe blog, in alt loc, puterea unui om este cuplul format din vointa omului considerat si, respectiv, totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora acesta transpune vointa in fapte. Este o definitie care inglobeaza definitia pe care o gasim in mai toate tratatele de Drept constitutional ori de teoria generala a Dreptului – in mod uzual, acestea definesc puterea unui om drept FORTA de IMPUNERE a vointei.
    Uitandu-ne la cei doi termeni ai definitiei puterii – vointa si, respectiv, mijloacele necesare transpunerii vointei in practica -, putem descoperi „secventele”. Astfel, in ceea ce priveste vointa, „secventa” care i se asociaza este EXPRIMAREA ei. Desigur, putem vorbi si de o etapa anterioara, constand in DEFINIREA, in nasterea ei.
    Vointa este transformata in fapte prin EXECUTAREA – ori executia – ei. Executarea necesita FORTA – forta mecanica, plus mijloace de tot felul, de exemplu materiale, financiare, cunostinte de specialitate, abilitati, metode etc.
    Dar executarea nu poate fi realizata fara ORGANIZAREA executarii – asa, de pilda, degeaba este numit un judecator la Buhusi daca acesta nu are la dispozitie o cladire, grefier(a), birotica etc.
    Puterea este asadar un triplet – vointa+organizarea executarii+executare -, cu precizarile de mai jos.
    Traspunerea vointei in fapte mai poate fi denumita drept EXERCITAREA puterii, cu precizarea ca este necesar de luat in consideratie aici si definirea vointei.
    Anumite tipuri de vointa pot fi transpuse in fapte chiar de titularul vointei, cu mijloacele pe care i le-a oferit natura – sau Dumnezeu -, asadar cu ajutorul fortei mecanice a corpului propriu. Eu pot fara nici un fel de probleme sa culeg singur merele dintr-un pom. Dar cand este vorba despre o livada, sunt depasit, fiindu-mi necesare ajutoare – ori, mai precis, culegatori, adica executanti. Dar angajandu-i, trebuie sa realizez si opera de organizare – sa procur ladite, scari, sa asigur culegatorilor o serie de conditii etc.
    Omul se vede asadar in situatia, pentru transformarea in fapte a unei vointe a sa, sa construiasca intai un sistem – ori o organizatie – care sa-i sporeasca posibilitatile in aceasta directie. Aceasta organizatie cuprinde oameni, pe post de executanti si, la nevoie, organizatori ai executiei -, si mijloace de tot felul, de genul celor enumerate mai sus.
    Dar o asemenea organizatie nu poate fi construita decat, de cele mai multe ori, prin ASOCIERE cu alti oameni.
    Ratiunea asocierii consta asadar in crearea, sporirea etc. mijloacelor necesare fiecarui asociat cu scopul realizarii vointei sale LIBERE, adica necenzurate de alta vointa. Ma asociez cu inca un proprietar de livada ca sa fac rost de un camion pentru transportul recoltei, eu neavand asa ceva fiindca n-am suficienti bani sa-l cumpar. Punand fiecare dintre noi cate jumatate din costul camionului, l-am cumparat, rezolvand astfel problema transportului recoltei la piata.
    Se creeaza in felul acesta proprietatea COMUNA – camionul -, alaturi de proprietatea individuala – terenul, livada, fructele, uneltele proprii.
    Bineinteles, proprietatea comuna – camionul – trebuie folosita in mod egal, fara privilegii si fara discriminari.
    In asociere pot, la o adica, sa pun tot ce am – casa, teren, livada, chiar forta fizica, aptitudinile de tot felul etc. -, dar cu scopul de a crea VALORI pe care, mai apoi, sa le fructific in vederea realizarii, teoretic, a vointei mele de orice tip.
    A pune IN COMUN tot ce am fara sa pot beneficia de posibilitatea de a-mi realiza vointa este un demers lipsit de logica – este ca si cum ne-am scoate amandoi casele la inchiriat, banii rezultati intrand intr-un cont comun din care insa n-avem voie sa scoatem niciodata. Iar noi urmeaza sa dormim in vecini, la rude, sub poduri ori sa muncim sa platim chirie la altii. N-are nici o ratiune o astfel de asociere.
    Regulile asocierii trebuie sa ne prezerve o serie de valori, denumite DREPTURI si LIBERTATI, al caror exercitiu sa ne permita sa ne realizam vointele care au impus ca fiind necesara asocierea.
    Desigur, noi putem sa vrem orice, dar pentru ca asocierea sa fie DREAPTA este necesar sa ne limitam vointa numai la lucrul asupra fiintei proprii, daca se poate spune asa, nu si asupra fiintei asociatului. Cum este nerational sa te distrugi, ramane ca fiecare dintre asociati trebuie sa-si sporeasca mijloacele necesare pentru dezvoltarea propriei PERSONALITATI – asadar pentru inzestrarea fiintei proprii cu valori.
    Asocierea LEGITIMA nu este asadar altceva decat demersul de a creea o organizatie producatoare de valori – comune si, respectiv, individuale – ce urmeaza a fi consumate, folosite etc. de fiecare asociat in scopul libereidezvoltari a propriei personalitati.
    REPUBLICA este forma de organizare a natiunii NATURALE in masura sa creeze valorile de care vorbeam. Ea este puterea COMUNA sau PUBLICA – in slujba fiecarui asociat, in masura sa sporeasca puterea individuala – sau PRIVATA – a fiecarui membru al natiunii naturale, aceasta din urma functionand numai potrivit principiilor morale si pe baza de cutume.
    Statutul asocierii membrilor natiunii naturale – o mare familie asemanatoare familiei fundamentale, formate din parinti si copii – nu este altceva decat Constitutia LEGITIMA. Vointa cuprinsa in – ori exprimata de – Constitutie impreuna cu totalitatea mijloacelor necesare transpunerii in fapte a acestei vointe constituie Natiunea ORGANICA – sau organizata. In cadrul acesteia, fiecare membru este si titular al puterii comune, dar si, prin forta imprejurarilor, executant.
    Nevoia impunerii, la o adica, a dispozitilor constitutionale face necesara punerea vointei exprimate de Constitutie pe seama unei entitati FARA vointa proprie. Dintre toate entitatile posibile, aceasta vointa este pusa pe seama natiunii naturale, ca multime de indivizi. In felul acesta ia nastere natiunea organica.
    Dar cum, in real, vointa exprimata de Constitutie este executata de o masa vie de oameni, trebuie sa vorbim despre POPOR, caruia puterea ce caracterizeaza republica ii este transferata. Iata de ce, de pilda, art. 2 din Constitutia Romaniei spune ca suveranitatea nationala – asadar puterea ce caracterizeaza natiunea organica – apartine POPORULUI. Poporul nu este asadar altceva decat o multime de oamenii vii in cadrul careia se distinge o MAJORITATE nationala capabila sa dea nastere Constitutiei legitime, precum si mijloacelor necesare transpunerii vointei constitutionale in fapte.
    Republica, formata din organe de executie, trebuie sa lucreze asadar in folosul fiecarui asociat. Ea trebuie sa lucreze pentru un asociat ideal, daca se poate spune asa, adica sa creeze acele conditii de care ar avea nevoie orice asociat pentru realizarea vointei sale privind libera dezvoltare a propriei personalitati. In teorie, republica trebuie sa gaseasca, de exemplu, formula de a oferi posibilitatile ca un asociat sa invete limba care crede el ca ii sporeste personalitatea , de exemplu chineza, ca altul sa aiba poibilitatea sa invete limba engleza, altul, limba ceha etc. Vointa generatoare a acestor conditii este tocmai vointa POLITICA de care vorbeste art. 8 al Constitutiei. Aceasta vointa nu este asadar o vointa de grup, ci o vointa care, prin forma ei practica, vine in implinirea diversitatii de vointe individuale privitoare la propriile personalitati. Partidele politice trebuie sa propuna proiecte de astfel de vointa politica, in masura sa ne multumeasca, prin rezultatele ei practice, si pe mine, si pe dvs., si pe dl. Marius Mioc etc., in sensul de a ne oferi fiecaruia dintre noi conditiile de care avem nevoie, fiecare in parte, pentru transpunerea vointelor individuale privitoare la dezvoltarea propriei personalitati.
    Iata de ce in democratie nu exista – ori nu trebuie sa existe – „stanga” si, respectiv, „dreapta”, ci doar partide in interes national, adica, in sens originar, in interesul fiecarui asociat.
    Constitutia legitima este, pana la urma, un contract incheiat intre membrii poporului, nu intre grupuri. Contractul trebuie sa genereze republica, a carei organizare juridica este statul. Toti care activeaza in cadrul republicii sunt – ori trebuie sa fie – executanti.
    Sistemul comunist n-a retinut decat jumatate din aceasta constructie, prezentata aici simplificat la maximum. A construit puterea comuna, dar a suprimat puterea privata – ori individuala -, anuand calitatea noastra de proprietari, de beneficiari fundamentali ai sistemului.
    Asa-zisele democratii occidentale nu sunt decat niste sisteme create prin munca membrilor natiunii naturale, confiscate cand de un grup, cand de altul.
    Normele de conduita rezulta din ratiunea existentei sistemului – fiecare trebuie sa lucreze numai pentru realizarea vointei privind dezvoltarea propriei personalitati, fara sa-l impiedice in aceasta directie pe oricare alt asociat. Desigur, fiecare asociat trebuie sa participe la dezvoltarea sistemului, la apararea lui.
    Am retinut oferta dvs. generoasa.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  21. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Textul-raspuns este postat la nr. 21.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  22. Valeriu Mangu Says:

    @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Cu respect va atrag atentia asupra postarii nr. 21.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  23. „Doctrina marxistă condamnă exploatarea omului de către om prin însuşirea plusvalorii muncii salariaţilor, dar nu condamnă închirierea de bunuri mobile sau imobile.”
    Ba o condamna si pe asta. E un capitol in Capitalul despre renta si alte forme ale profitului. Nu prea ati citit marxism.

    Marea majoritate a tinerilor care vin in Bucuresti la studii (si pe urma raman sa isi gaseasca un job pentru ca nu e mare lucru de munca in orasele din zona) locuiesc cu chirie. O chirie costa (la Dristor!) 350 EUR, adica 1500 RON. Un salariu pentru un post entry-level este in jur de 1300 RON. Am avut un coleg de lucru (salariat, nu student!) mai demult, locuia cu sotia intr-un camin din Grozavesti. Avea 30 de ani. Dumneavoastra chiar vorbiti serios cand spuneti ca problema locuintelor nu este prioritara in momentul de fata? Atunci de ce screm guvernantii programe de tipul „Prima Casa”?

    As dori sa va intreb ce „job-uri” au gasit locatarii caminelor de nefamilisti incat sa isi permita sa isi puna termopane etc? Un pret mediu pentru o fereastra (desi variaza in functie de dimensiuni) este de 170 EUR (731 RON). Un muncitor la depozitul Bricostore castiga 700 RON.

    P.S. Dumneavoastra cat castigati?

    • mariusmioc Says:

      Ce slujbe şi-au găsit locatarii căminelor diferă de la caz la caz, dar se poate vedea rezultatul pe o perioadă mai lungă de timp. Iar rezultatul e că încet, încet, fiecare şi-a adus îmbunătăţiri la locuinţă. Unii mai repede, alţii mai tîrziu, dar pînă la urmă au făcut-o.
      Existenţa unui termopan este de altfel măruntă faţă de faptul că nu se mai întrerupe curentul, de pildă.
      Programe de tipul „prima casă” sînt o prostie, care nu-mi aparţine mie. Beneficiarii sînt în mare parte membrii ai grupurilor de interese apropiate guvernanţilor, oameni în general bogaţi. Nu cred că e treaba guvernului să asigure case oamenilor, asta e treaba fiecăruia. Guvernul ar trebui să reducă impozitele, renunţînd la programe tip „prima casă”, iar oamenii cu banii rămaşi ar hotărî singuri ce să-şi cumpere (de exemplu o casă). Şi ar mai trebui redusă birocraţia, că avizele şi aprobările pentru construirea unei case costă mii de euro.
      Mulţi colegi de-ai dv. care se plîng acum de chirie, în comunism nici n-ar fi avut voie să locuiască în capitală, fiindcă n-ar fi primit buletin de Bucureşti. Dar şi acum respectivii se pot muta în provincie, unde chiriile sînt mult mai mici.
      Nu cred că are vreo relevanţă cît cîştig eu personal, şi nici nu e scopul acestui blog de a prezenta amănunte de felul acesta.

      • V-am intrebat de caminele de nefamilisti fiindca intamplator cele pe carele stiu eu au celofan in loc de geam. E bine ca nu se mai intrerupe curentul. Nu neg aspectele pozitive ale celor 20 de ani de capitalism. Ar trebui sa aruncati o privire si aici (articolul nu-mi apartine, eu public pe „l’Avant-garde” cu pseudonimul Jethro).

        „Programe de tipul “prima casă” sînt o prostie, care nu-mi aparţine mie.”
        Cum sugerati atunci ca un tanar cu un salariu de 1500RON sa isi achizitioneze o casa in Bucuresti. Pentru ca daca s-ar intoarce in Alexandria, in Calarasi sau in Giurgiu nu ar avea ce sa munceasca. Pentru cei cu studii superioare in astfel de orasele nu exista oferta (decat din cand in cand pe la Primarie, Prefectura etc -si acolo cu pile). Cine ti-ar aproba un credit si cat ti-ar da? Un apartament in Berceni, cu 2 camere, ajunge si la 65.000 EUR.

        Intrebare: daca guvernul ar reduce impozitele, patronii ar reduce preturile? Eu daca as fi patron nu as reduce, pentru ca stiu ca clientul are mai multi bani. Ce pierde statul castig eu, nu ce pierde statul castiga clientul.

  24. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Dialogul pe blog ma provoaca sa caut si, respectiv, sa gasesc solutii la intrebarile, la temele care mi se ridica la fileu. Cateva din rezultatele la care am ajuns in ultimii doi ani in materia Dreptului constitutional se datoreaza tocmai acestui dialog. Dar si in ceea ce priveste tema pe care o dezbatem aici, lucrurile stau asemanator.
    La expunerea de mai sus – ori mai jos, dupa cum va plasa programul blogului postarea de fata – adaug urmatoarele:
    In urma asocierii – ipotetice – dintre noi doi a rezultat, dupa cum spuneam, un cont COMUN in care intra banii de pe chirii. Dar, cum spuneam, nici unul dintre noi nu ia vreun ban din cont – eu, de pilda, sa-mi cumpar cartile care ma intereseaza, iar dvs., cartile care va intereseaza ori pentru alte nevoi PRIVATE. Hotaram amandoi sa folosim totusi banii pentru imbunatatirea confortului locuintelor. Ajungem astfel la situatia absurda in care noi nu beneficiem de nimic, pe cand chiriasii, da.
    In acesta sta esenta sistemului comunist: reinvestirea la infinit in lucruri, in bunuri COMUNE. Adica un travaliu de a construi un fel de muzeu de intretinerea si imbogatirea exponatelor caruia urmeaza sa ne ocupam toata viata, bucurandu-ne de ele, in masura in care ne putem bucura, la comun.
    O societate democratica este cea in care, in mod paradoxal, fiecare dintre noi sta izolat intre patru pereti, in patratica lui. Fara sa deranjeze pe altii si fara sa fie deranjat de altii. In care fiecare urmeaza sa foloseasca bunurile comune in mod egal, fara privilegii si fara discriminari, dar si sa aiba posibilitatea REALA de a le folosi – de exemplu, sa aiba banii necesari pentru o execursie, pentru un bilet la tratament, la teatru etc. Pe langa posibilitatile comune – ori de ordin PUBLIC -, omul trebuie deci sa aiba si posibilitati PRIVATE, ceea ce comunismul nu permite. In lipsa acestor posibilitati private, asocierea nu are nici o ratiune.
    O asemenea societate – societatea democratica – trebuie sa fie guvernata si de alte principii – de pilda, ca statul sa fie SOCIAL, deci sa asigure conditiile satisfacerii nevoilor fundamentale ale fiecaruia, apoi sa guverneze DREPTATEA etc.. Poate ca o asemenea societate este utopica, dar un asemenea tip de societate este consacrat de Constitutia NEREVIZUITA, nu farsa in care traim azi – si nu numai noi, ci si majoitatea covarsitoare a popoarelor europene, dar si cel american. Nu cunosc in amanunt asa-numitul model suedez, dar, se pare, pe acolo trebuie gasita solutia.
    In democratie nu exista „putere” si, respectiv, „opozitie”, concepte care sunt de esenta monarhiei. Nu exista – ori nu trebuie sa existe – decat un sistem de putere – republica, recte statul – in slujba fiecaruia dintre cetateni.
    In democratie, puterea POLITICA apartine – ori trebuie sa apartina – CETATENILOR (v. art. 8 al Constitutiei), nu partidelor, care sunt gandite doar ca niste prestatori de servicii – sa furnizeze proiecte de programe si, respectiv, candidati pentru diverse demnitati si functii si atat, asadar pentru executia dispozitiilor programelor iesite castigatoare.
    Democratia este monopartinica. Noi toti formam – ori trebuie sa formam – un MARE si UNIC partid, care, din cand in cand, la 4 sau 5 ai, se intruneste si selecteaza un Program POLITIC, deci de vointa COMUNA, din oferta unor entitati specializate – asa-numitele de catre Constitutie „partide politice” -, precum si executanti ai Programului selectat, din oferta de candidati a acelorasi partide politice. Proiectele de Program politic oferite de partide in cadrul targului electoral – in fond, MOTIUNI in cadrul marelui partid – trebuie sa aiba in vedere crearea conditiilor ca FIECARE cetatean sa-si poata realiza vointa in ceea ce priveste libera dezvoltare a propriei personalitati. Proiectele pentru un astfel de Program nu pot sa fie deci decat NATIONALE, nu de grup. Iar candidatii, odata selectati, trebuie sa transpuna in fapte dispozitiile proiectului ALES – mai clar spus, selectat – de catre cetateni, dupa regula MAJORITATII, dar nu a unei majoritati care impune, ci a unei majoritati care GANDESTE in folosul unui cetatean fara chip, daca se poate spune asa, abstract. Altfel spus, Programul selectat nu trebuie sa faca diferenta intre noi doi, ci sa fie astfel conceput – repet – incat sa ne ofere acele conditii de care fiecare dintre noi avem nevoie, in singuratatea noastra, pentru libera dezvoltare a propriei personalitati, asa cum vedem fiecare dintre noi aceasta dezvoltare. Nu are a veni nimeni sa ma disciplineze, sa-mi spuna cum urmeaza sa arate personaitatea mea ori a dvs. Iar normele de conduita rezulta de la sine din ratiunea asocierii.
    Angajatii nostri din cadrul REPUBLICII, recte din cadrul statului subiacent, trebuie doar sa traspuna in fapte ceea ce am hotarat NOI prin selectia proiectului castigator. Nu sa vina ei cu ideile, cu programele lor.
    Vointa COMUNA ia nastere prin propunerea de catre cineva a unui proiect si, respectiv, prin insusirea lui de catre noi, in cadrul ALEGERILOR. Odata ales, proiectul castigator trebuie EXECUTAT. Intocmai ca in cazul unei societati comerciale, in care executivul trebuie sa execute programul adoptat de adunarea generala a actionarilor.
    Noi toti suntem – ori trebuie sa fim – actionari ai acestei uriase societati comerciale, care este – ori trebuie sa fie – statul democratic. Cum intr-o societate comerciala, in structura executiva, nu exista „putere” si, respectiv, „opozitie”, tot asa si in statul democratic aceste doua concepte sunt nelegitime si neconstitutionale – directorul, presedintele consiliului de administratie, sefii de sectii, laborantii, functionarii, muncitorii etc. trebuie sa execute ce au hotarat, in sedinta anuala, actionarii.
    Baietii acesta destepti vor – si au reusit, timp, de 20 de ani – sa le dam un mandat in alb, sa hotarasca ei in locul actionarilor, adica al nostru. Ce le trece prin cap. Nu! – ideile sunt – ori trebuie sa fie -, pana la urma, la noi, iar executia, la ei. Executantii nu au a ne promite ca fac una sau alta; ei trebuie doar sa execute. Din nefericire, nu se cunoaste de catre toata lumea cum urmeaza sa ia nastere Vointa politica – ori comuna – a cetatenilor, denumita atat de sugestiv de Regulamentul Organic al Munteniei din 1831 „obsteasca vointa a cetatenilor”. Nu se cunoaste inca cine sunt executantii – de pilda, executantii PRIMARI sunt cele doua Camere ale Parlamentului, care este executant suprem, alaturi de Presedintele Romaniei, care are sarcina sa vegheze ca Programul castigator sa fie transpus in practica, intai sub forma prescriptiei legale, apoi sub forma faptelor.
    Dar, iar, sunt multe de spus in acest domeniu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  25. Valeriu Mangu Says:

    @involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Iata un exemplu privind modul in care cunoastem noi – mai precis, nu cunoastem – logica Legii fundamentale.
    Din intepretarea sistematica a dispozitiilor art. 85, 89, 103 ale Constitutiei rezulta ca Presedintele Romaniei are abilitatea sa desemneze, de principiu, UN SINGUR candidat pentru functia de prim-ministru, nu mai multi – doi, trei… zece. Acest candidat are dreptul sa solicite investitura de cel putin doua ori. Numai daca Parlamentul nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura, Parlamentul poate fi dizolvat (v. art. 89)
    De remarcat este faptul ca textul constitutional nu vorbeste despre respingerea candidatului, ci despre respingerea solicitarilor de investitura.

    Constitutia nu interzice expresis verbis desemnarea de catre Presedintele Romaniei a altui candidat, dar logica dispozitilor constitutionale impune un singur candidat desemnat, care are dreptul la cel putin doua solicitari de investitura, fara a mai fi necesara desemnarea sa din nou de catre Presedintele Romaniei.

    Ramane ca domnul Lucian Croitoru are dreptul sa se prezinte in fata Parlamentului a doua oara pentru a solicita investitura – cu alta echipa de ministri si / sau cu alt Program de guvernare.

    A admite ca Presedintele Romaniei este obligat la alta desemnare, prin refuzul primei solicitari de investitura, echivaleaza cu infrangerea unui organ reprezentativ al poporului, care este Presedintele Romaniei, de catre Parlament comportandu-se POLITIC, adica, pana la urma, de catre partidele politice reprezentate in Parlament, ceea ce este nelegitim si neconstitutional.

    Increderea care se acorda de catre Parlament este POLITICA, nu ca venind de la popor printr-un organ reprezentativ al sau – aceasta incredere a venit deja, prin desemnare de catre organul reprezentativ al poporului care este Presedintele Romaniei.

    Al dvs, Valeriu Mangu

  26. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Nu este adevarat ceea ce spuneti referitor la comunism si libera dezvoltare a personalitatzii umane. Regimul comunist nu se imixtiona in viatza oamenilor si nu era intrusiv. Eram de fapt liberi! Se cinta pe la radio sau televizor citeodata ode si muzica patriotica, dar nimeni nu va obliga sa le ascultatzi. Puteatzi asculta daca doreatzi Pink Floyd, Phoenix sau Celelalte cuvinte.

    De la natura omul este un animal sociabil. Deci o creatura viscerala foarte inclinata sa gindeasca mai mult cu duodenul decit cu mintea. Impulsul primar si dominant este concurentza si nu cooperarea. In lipsa unor norme (legi) care sa-i infrineze oamenii se angajeaza in jocuri singeroase de putere, oamenii concureaza si se canibalizeaza. Legile statului comunist impiedicau barbaria! Legile statului comunist asigurau o ordine sociala care le permitea oamenilor sa fie productivi si sa coopereze pentru rezolvarea problemelor de interes comun sau individual. Omului trebuie sa i se dea atit cit poate sa rumege si are nevoie. Exista inclinatia viscernala bolnava la oameni sa acumuleze privat (daca-i lasi) mai mult decit pot sa rumege si au nevoie. Si aceste acumulari tembele se fac luind de la gura celor mai putzin obraznici sau mai putzin iutzi de mina.

    In ce fel de societate doritzi sa traitzi? Intr-o societate guvernata de ratziune si de bun simtz ca cea socialista sau intr-o societate viscerala si animalizata ca cea capitalista?

    *

    Domnule Valeriu Mangu,

    Va pot spune cu certitudine ca Romania din decembrie 1989 era un stat evoluat aflat in viitor. Pot spune ca majoritatea statelor capitaliste nu vor ajunge nici in o mie de ani la nivelul de dezvoltare si progres social la care ajunsese Romania in 1989. Ceausescu avea ca obiectiv si era pe cale sa faca din Romania un stat just, avansat si autosuficient, un fel de Elvetie in Balcani. Mare pericol pentru colonistii si mafiotzii europeni pentru ca o astfel de pozitie a Romaniei i-ar fi impiedicat sa-si infiga coltzii in tzara noastra. Ceausescu trebuia discreditat si inlaturat cu orice pretz. Ceea ce au si obtzinut folosindu-se de tradatorii de tzara aflatzi in esaloanele superioare ale armatei, securitatzii si nomenclaturii de partid.

    • Da, comunismul a fost bunicel. Puteai sa alegi intre a asculta ode si muzica patriotica si a asculta cum creste iarba. Nimeni nu te obliga sa asculti oda, e drept ca te incurajau sa asculti Pink Floyd ca sa nu-ti tiuie urechile, sa nu innebunesti si sa fii apt de munca, in folosul intregii omeniri. Regimul comunist nu se imixtiona in viata oamenilor, eram liberi. Adevarat. Erau in spatele tau. Cand intorceai capul, dispareau. Nu se intruzau daca ziceam Jos Ceausescu in toaleta. Comunismul a incercat sa reprime impulsul primar si dominant, concurenta, promovand cooperarea. A facut-o in singurul mod brut posibil in care poti sa infrunti eficient si pe scara larga un instinct animalic a unei fiinte sociabile: cu bastonul si baioneta, fie aratate, fie folosite. Au incercat sa reprime cam toate instinctele primare – foamea, de pilda. Nobile intentii.
      Stiti, domnule involutia de fapt de ce capitalismul pe care il traim azi in Romania nu e compromisul acela acceptabil, care in tarile civilizate ale Europei functioneaza bine mersi, intre creatura viscerala si inaltele valori ale civilizatiei pe care urca Romania cu elan cu 20 de ani in urma mai ceva ca-n filmele SF cu civilizatii de gradul 9? Pentru ca nici pomeneala de egalitate de rumegare in comunism. Unii, managerii societatii care protejau omul nou de poftele lui fizice si intelectuale si altii, mici si multi descurcareti imuni la toate sisteme politice si sociale, rumegau pe spatele intregului popor mai abitir decat orice patron mediu din capitalismul care tocmai nu e solutie, doar ca nu era legal. Acesti indivizi, fie ca reprezentau nomenclatura de partid si de stat, fie ca erau bisnitari, au devenit reprezentantii capitalismului romanesc. Neavand nimic in comun cu conceptul de concurenta economica, inexistent in comunism, ci cu practica furtului – bine dezvoltata in comunism, odata trecut cu bine fericitul pentru ei moment Decembrie 1989, si-au scos de la pusculita averile atunci ilicite dupa legile la care va referiti, si si-au consolidat pilele, devenind prosperi oameni de afaceri cu acte in regula. Adicaltea, si-a deschis stana-n capitalism lupul din comunism (de aici si acumularile tembele la care va referiti, care ii fac pe naivi sa regrete comunismul vazand capitalismul fals de la noi). Si-au descatusat pornirile animalice care existau de milioane de ani, fortate la satisfacere pe ascuns in comunism. Altii si-au satisfacut nevoile intelectuale de dominare la fel de strangulate de legile protectoare din comunism, devenind politicieni saraci si cinstiti, dar sangerosi pe masura frustarilor acumulate atunci cand existau legi care sa le tempereze prea tare setea de putere mostenita de cand primul mascul socializa cu altul dar pana la un punct. Ar fi fost bun comunismul daca n-ar fi fost o cale inadecvata de a lupta cu partea intunecata din om. Comunismul vroia sa rezolve problema extirpand organul vinovat – creierul. Dar numai al unora. De unde si cele doua clase complet separate in care e rupta Romania de azi: saracii care chiar aveau bun simt in comunism si spre nefericirea lor il au si acum, lobotomizati ca sa-i voteze sau sa-i inghita pe cei care nu aveau bun simt nici atunci, nici acum.

  27. mariusmioc Says:

    Dacă Radu Tinu citeşte discuţiile de aici, cred că rîde cu poftă. El s-a încadrat în capitalism, a fost director al fabricii de ţigări din Timişoara, care s-a închis sub înţeleapta sa conducere, muncitorii fiind trimişi în şomaj, iar acum e director al filialei Timiş a Asirom (aparţinînd, ca şi fabrica de ţigări, omului de afaceri din top 300 Ioan Neculaie).

    • Eu as prefera, dar nu pot accepta, sa planga cu sange cei care inainte au fost iprocritii a ceea ce sunt azi. Altii au plans cu sange doar fiindca vroiau putina demnitate si normalitate. Arta comunistilor resapati in capitalisti consta in a transforma democratia in aliat de nadejde in fata justitiei.

  28. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia 1989

    Domnule involutia1989,

    Repet: comunismul a pastrat doar prima jumatate din caracteristicile fundamentale ale democratiei, adica numai proprietatea COMUNA, respectiv numai rolul de EXECUTANT al omului. Comunismul vede in fiecare om un dusman, motiv pentru care trebuie mereu reeducat, nu-i asa, potrivit normelor specifice. Reeducat de partidul unic, de Securitate, de colectivul oamenilor muncii, de comitetul de bloc etc.
    De acord, nimeni nu ma abliga sa ascult ode, dar eram SILIT, prin lipsa, sa ascult numai ode. Nu-mi aduc aminte sa fi ascultat, cel putin intre 1985-1989, Pink Floyd la televizor – dupa cum am spus, n-aveam radio.
    Ce intelegeti dvs. prin „libertate”?
    Concurenta este in firea naturii, dar nu in sens marxist. Natura nu poate exista decat, dupa cum a exprimat Hegel, in formula teza-antiteza-sinteza, nu in formula luptei contrariilor. Natura, in particular omul, nu exista decat in formula complementaritatii creatoare, prin organizarea energiei de catre Principiu.
    Unitatea fundamentala este omul, nu sistemul. Ratiunea sistemului LEGITIM este de a spori posibilitatile de realizare a vointei sale, teoretic, de orice tip, dar, cum spuneam, pornind de la principiul coexistentei, doar a vointei privitoare la libera dezvoltare a propriei personalitati. Nu personalitate prefabricata, ci – repet – LIBERA. LIBERTATEA este starea omului egal numai cu sine. In comunism, omul nu exista decat ca parte organica, indivizibila si neindividualizata a unui animal atotcuprinzator al carui rost este doar sinele. Asemenea unui roi de albine, care produce miere de amorul artei.
    Omul trebuie sa-si depaseasca natuarala ipostaza de animal prin ratiune. La „Animal Planet” vedem lei care, atunci cand sunt satui si neagresati, stau in haita si nu fac nimic in afara sa contemple. Omul trebuie sa ajunga la starea de contemplare prin CUNOASTERE, prin folosirea la maxim a ratunii. Acesta este rostul lui. Aceasta este – ori trebuie sa fie – finalitatea naturii – ca omul sa fie, in patratica lui, Dumnezeu. In comunism insa unii se vad Dumnezeu peste dobitoace cuvantatoare, carora le ordoneaza viata de o asemenea maniera incat le aboleste ratiunea, transformandu-i in necuvantatoare.
    Omul nu se naste criminal. El devine criminal afland de la ceilalti intai ce este rau, nu ce este bine – copilului i se spune intai ce nu trebuie sa faca, sa intreprinda, ca find rau, nu ce trebuie sa faca, sa intreprinda, ca fiind bine. In mod paradoxal, omul ajunge rau din nevoia de (auto)aparare. Comunismul, (auto)aparadu-se – (auto)aparandu-si fiinta, ordinea -, nu poate fi decat rau. Democratia nu este rea pentru simplul motiv ca actioneaza si tinde spre autoanihilare. Omul cauta in democratie sa scape de toate chingile care il leaga, inclusiv de chinga atotcuprinzatoare care este statul.
    Intrebarile dvs. din finalul primei parti imi aduc aminte de fosta mea asistenta de Socialism stiintific din facultate. La un moment dat, aceasta, fiindca un coleg derapase de la doctrina, si-a infipt unghiile in catedra si a sarit ca o fiara: ” Dumneata esti un pericol!”. Ratiune si bun simt!
    Repet: societatea capitalista este nelegitima. Nu confundati, va rog, societatea capitalista cu cea democratica.
    N-avem de unde sa stim ce fel de stat avea sa faca Nicolae Ceausescu daca mai traia 10 ani. Dar in logica lucrurilor, in Elvetia acestuia n-ar mai fi supravietuit nimeni, striviti, eliminati de ordinea de care vorbiti. Caci intre ordinea publica si libertatea individuala exista un raport de inversa proportionalitate – cu cat ordinea publica este mai riguroasa, cu atat libertatea individuala este mai redusa. Iar o ordine publica totala antreneaza anularea libertatii individuale – de actiune si, respectiv, gandire.
    In democratie, raportul optim intre ordinea publica si, respectiv, libertatea individuala urmeaza sa varieze, functie de imprejurari, intre 1/3 si 2/3. Iesirea din aceasta marja naste pericolul disparitiei statului, respectiv al suprimarii omului.
    Tara nu trebuie confundata cu un om.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  29. @Valeriu Mangu
    @Iulian Nastasache

    Ma limitez la a va spune ca nu impartasesc punctele dumneavoastra de vedere. O polemica limpede si productiva pe aceasta tema s-ar putea desfasura in jurul unei mese rotunde cu informatzii si documente concrete, precum si cu specialisti in diferie domenii, cum ar fi: economia, sociologia, psihologia, istoria si antropologia.

  30. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Comunismul ori, fie si asa, socialismul multilateral dezvoltat au benficiat de o armata de lectori, de catedre universitare, de academii si n-au convins in plan teoretic, de vreme ce s-au prabusit. Demersul propus de dvs. este, deci, superfluu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  31. Valeriu Mangu Says:

    involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Nu am in obicei sa speculez extrase din postarile altora, dar daca va avea loc vreodata o dezbatere de genul celei propuse de dvs., desigur ca printre primele documente care trebuie avute in vedere trebuie sa fie statisticile cu numele si prenumele zecilor, daca nu cumva sutelor de milioane de victime pe mormanul carora s-a impus comunismul mondial.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  32. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Podul de piatra mindru si frumos al socialismului nu s-a prabusit, ci a fost dinamitat de oameni ticalosi si vinduti ciumei capitaliste. Insa vom face altul pe mal in jos, altul mai trainic si mai frumos!

    *

    Comunismul n-a facut nici o victima, ci a salvat milioane si milioane de vietzi omenesti aflate in malaxorul evului mediu sau al capitalismului. Comunismul insa a mai fost si deturnat in anumite momente (mai ales in vremea lui Stalin). Asa cum de exemplu si biserica a fost deturnata si folosita pentru cruciadele singeroase. Capitalismul insa reprezinta un carnaj in plina desfasurare si la scena deschisa. Noi traiam in Romania Socialista intr-o tzara civilizata si securitara in care viatza si demnitatea omului aveau valoare si erau aparate.

    Despre situatia din SUA:

    http://www.michaelparenti.org/HiddenHolocaust.html

  33. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Dvs., comparand comunismul cu capitalismul, incercati o dezvinovatire a primului. Repet – si iar repet: ambele sisteme sunt nelegitime.
    Ma uimiti! Toti cei executati ca fiind dusmani ai poporului isi vor fi facut singuri felul! Crima este, deci, in perceptia dvs. – nu-i asa? – o „deturnare” nevinovata.
    „Demnitatea” este valoare suprema. Despre ce „demnitate” vorbiti dvs.? Cea in care femeia de serviciu ma prelucra in adunarea generala a oamenilor muncii? Cea in care directorul de la liceu ma dadea afara de la ore fiindca aveam plete?
    Noi, in dialogurile de aici operam cu o serie de concepte pe care nu le definim – ori nu le cunoastem definitiile. „Demnitatea”, de pilda, este acea valoare care confera personalitatii mele starea in care nimeni n-are dreptul, puterea, de a ma atinge, in nici o directie si sub nici o forma. Despre ce „demnitate” vorbiti dvs. in comunism?
    Statisticile la care ma trimiteti nu fac decat sa confirme ceea ce am spus mai sus: sistemul capitalist este nelegitim. Afirmatia ca SUA constituie o democratie este propaganda ieftina, dar platita cu bani multi.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  34. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    La scoala se invatza carte, nu se epateaza si nu se face parada modei. La scoala este un pic asemanator cu armata, oamenii invatza, se disciplineaza si se pregatesc pentru un rol util in societate. De aceea regulamentul scolar impunea uniforma si o tzinuta conforma, ingrijita si neostentativa.

    Insa chiar si la nivelul societatzii civile, pletele sfidau in acel moment normele si tzinuta generala a societatzii. De unde fenomenul cu tunsul de catre militzie a pionierilor hipismului in Romania. Lucrurile s-au inmuiat pe masura ce lumea s-a obijnuit. Insa pina s-a obijnuit a trecut moda si am reinceput sa ne tundem scurt din proprie initziativa. Ce as vrea sa retzinetzi este ca, asa cum se spune: cind mergi la Roma, te imbraci, te tunzi si te comportzi ca romanii.

    Ciudatenia cu femeia de servici si adunarea oamenilor muncii este aiuritoare. Eu personal n-am participat in viatza mea la vreo astfel de adunare a oamenilor muncii si n-am auzit niciodata pina acum de la dumneavoastra de vreo intimplare asemanatoare.

    Povestea cu ‘dusmanii poporului’ e de pe vremea lui Stalin. Nici o legatura cu Romania Socialista in care am trait noi si in care nu se comiteau crime. Nici de catre autoritati si nici de catre populatzia civila.

    Incidentele in care militzia comitea vreun abuz erau foarte rare. Incidentele in care securitatea comitea vreun abuz erau foarte, foarte rare. Informatorii militziei si securitatzii (adica mai toata societatea civila romaneasca) colaborau si cooperau intr-o baza voluntara. Nimeni nu era obligat sub nici o forma sa coopereze. Cooperarea beneficia societatzii, pentru ca militzia si securitatea aflau foarte usor cind cineva incalca legea. De exemplu imbogatirile ilicite prin furt sau coruptie. Sau oricare alt incident sau activitate criminala. Asa se face ca incidentza unor acte criminale era extrem de rara in Romania. Peisajul era curat, seren si securitar. Ne plimbam noaptea pe strazile curate ale orasului si pe aleile pline de flori ale parcurilor cu sentimentul seren de sigurantza absoluta.

    Fenomenul in care organele de securitate si politienesti beneficiaza de informatori in rindul societatzii civile nu era unic Romaniei sau tzarilor socialiste. De exemlu state mai spalate capitaliste cum ar fi Elvetia sau Germania beneficiaza de un foarte mare numar de informatori din rindul populatiei civile.

    Romania Socialista era o tzara in constructie si in mers. Se realizase enorm si eram foarte aproape de situatia in care proiectele edilitare si economice se implineau, s-ar fi ajuns la convertibilitatea leului si magazinele s-ar fi putut umple de bunuri si s-ar fi putut incepe sa se beneficieze in mod consistent de acumularile care se facusera. Ne-am inecat insa, sau mai bine zis, am fost inecati cind eram foarte aproape de mal!

  35. Valeriu Mangu Says:

    involutia1989

    Domnule involutia1989,

    1) Invatamantul nu inseamna – ori nu trebuie sa insemne -numai indoparea, asemenea gastii cu graunte, elevului cu citate, teorii si cunostinte, ci contributie la dezvoltarea libera a propriei sale personalitati. Elevul nu trebuie transformat in memorator, in biblioteca de citate, ci el trebuie sa deprinda facultatea de a gandi liber.
    2) Ati auzit de art. 64 al Legii nr. 5/1978? Daca ati activat inainte de 1989 in sectorul militar, nu prea aveati cum sa auziti de el. In civilie insa, cu ajutorul lui putea fi oricine indepartat din functie la cererea ori la propunerea femeii de serviciu.
    3) Ordinea fireasca, legitima, nu are a o impune nimei, ci doar – repet – AUTOLIMITAREA rationala.
    4) Oricarui stat ii sunt necesare, pentru a exista, organe de ordine. Dar depinde despre ce stat vorbim.
    5) Nu ne-am inecat in 1989, ci mai devreme – cu vreo 50 de ani. Sigur ca in comunism se putea face orice, dar nu s-a realizat in fapt decat o exterminare sistematica pe toate planurile.
    Al dvs., Valeriu Mangu
    Al
    3)
    3)

  36. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    De la natura: omul pentru om este lup! Fara educatie si norme de viatza civilizata societatea omenesca devine jungla.
    Ce fel de ‘AUTOLIMITARE rationala’ exista in jungla?

    Romania a fost jungla pina in 1945 si a redevenit jungla dupa 1989. Dupa acesti 20 de ani de ciuma capitalista si pierderi incomensurabile sub toate aspectele si la toate nivelele, datoria noastra este sa repunem tzara pe linia socialismului, pe linia dezvoltarii, progresului si bunului simtz!

  37. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Folosind pluralul – „sa repunem” – va ganditi, desigur, la noi TOTI, nu la un om ori un grup de oameni, luminati ei de nu stiu ce sursa divina, care sa stabileasca ce norme urmeaza sa respectam noi ceilalti, care este substanta „bunului simt”. Or, participarea TUTUROR la o astfel de opera de elaborare de norme, fie ele morale, fie ele juridice, repectiv nasterea lor nu sunt posibile decat prin AUTOLIMITAREA vointei de care este capabil fiecare dintre noi de-a lungul existentei sale biologice numai la dezvoltarea propriei personalitati. Adica: sa nu fiu lup pentru dvs., dupa cum nici dvs. pentru mine. Sa-mi reprim pofta de a-mi insusi avutul dvs., asa cum si dvs. trebuie sa va reprimati o astfel de pornire, de exemplu. O astfel de reprimare – sau autolimitare – nu este posibila decat pe baza ratiunii. Ratiunea este cea care da nastere normelor firesti, prin autolimitare, nu prin dictat.
    In conceptia dvs., liderul partidului unic – ori partidul unic in intregul lui organic – ar fi straluminatul, iar noi ceilalti, biete dobitoace cuvantatoare care trebuie disciplinate. Gresiti. De unde-si trage straluminatul legitimitatea sa hotarasca el pentru mine? Din doctrina marxist-leninista?
    Cand legea legitima prescrie o obligatie, aceasta trebuie vazuta drept o autoobligatie, cu scopul de a permite celorlali sa-si dezvolte personalitatea necenzurati de mine.
    Democratia este caracterizata – iata, la prima vedere, un paradox – de un partid unic, dar care ne cuprinde pe TOTI, nu 25.000 ori 4.000.000 de membri. In cadrul acestui mare partid unic, chemat la intervale regulate – la 2-3-4-5-7 ani – sa se pronunte ce anume trebuie realizat in perioada urmatoare, cine anume sa execute ce am hotarat, ceea ce in mod traditional se numesc „partide politice” trebuie sa propuna MOTIUNI, adica proiecte de Program POLITIC al CETATENILOR in masura sa conduca, prin transpunerea dispozitiilor lor in practica, la crearea posibilitatilor ca fiecare dintre noi sa-si poata dezvolta liber propria personalitate.
    In democratie nu exista – ori nu trebuie sa existe – partid CONDUCATOR; conducator este poporul, iar demnitarii si functionarii publici din cadrul REPUBLICII, executanti ai vointei politice a cetatenilor, adica ai acelei vointe de natura sa creeze, prin transpunerea ei in fapte, conditiile necesare pentru FIECARE dintre noi intru atingerea scopului enuntat mai sus – libera dezvoltare a propriei personalitati.
    In democratie nu exista – ori nu trebuie sa existe – nici „putere” si, respectiv, „opozitie” – eu ma asociez cu dvs. sa fim in opozitie? -, nici „stanga”, respectiv „dreapta”, nici „clasa politica” si, respectiv, „societate civila”. Aceste dihotomii sunt specifice monarhiei, nu democratiei. Ele sun nelegitime in democratie. Dar politrucii nostri au preluat respectivele concepte, respectivul model nebagand de seama ca Legea fundamentala vorbeste despre democratie, nu despre monarhie.
    In monarhie, fiecare supus al acesteia isi desemneaza un reprezentant care sa trateze cu monarhul. Cu cine tratam noi in democratie? Cu poporul? Noi nu avem a desemna prin alegeri „reprezentanti”, ci executanti ai vointei noastre politice. Sarcina transpunerii in fapte a acestei vointe revine uriasei masinarii care este REPUBLICA – adica PUTEREA COMUNA. Intai o transforma in prescriptie juridica, apoi in rezultate concrete.
    „Bunul simt” este un concept moral. Il ai sau nu il ai. Noi trebuie sa ajungem in situatia in care il avem IN REAL.
    Desigur, va dau dreptate in afirmatia dvs. privitoare la jungla in care a trait populatia pana in 1945 si, respectiv, dupa 1989, cu completarea ca intre 1945-1989 a trait intr-un lagar, in care Gheorghe Gheorghiu-Dej si, respectiv, Nicolae Ceausescu au fost gardienii-sefi. Acestia doi si-au tras intelepciunea nu din sursa divina, ci din sursa marxist-leninista, ordonatoare. Au scris si opere – primul ne-a lasat o opera redusa cantitativ – de, nu-i asa, exceptionala importanta teoretica si practica, care s-a tradus in fapt prin golirea vitrinelor din magazinele alimentare, din librarii. Ne-a mai adus doua ore de program la tv., imnuri, ode, megaliti industriali care s-au prabusit in fata concurentei. o hardughie denumita „Casa Poporului” pe care niste smecheri au transformat-o dupa 1989 in sediul unei uriase societati pe actiuni. Si atatea altele.
    Dvs. operati cu o serie de concepte pe care nu le definiti – ce inseamna, de pilda, in conceptia dvs. ,”progres”? Procedand astfel, aruncati tema intr-o apa tulbure. La unii inca tine. Fiti, va rog, precis in termenii cu care operati, altfel ma pierdeti ca interlocutor.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  38. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Definitie: comunismul este, toeretic vorbind, societatea in care individul isi autolimiteaza vointa privitoate la libera dezvoltare a propriei personalitati pana la disparitie. Vazand insa definitia puterii unui om pe care am dat-o anterior – vointa+mijloacele necesare transpunerii acesteia in practica -, rezulta ca omul, acceptand comunismul, devine doar executant. Dar al carei vointe?
    Este de esenta omului sa aiba vointa. In lipsa acesteia, omul este, cum spun americanii, o leguma sau un automat caruia ii dai programul si pe care il pui sa rezolve ecuatia. Desteapta chestie, nu-i asa?! De unde izvoraste o asemenea doctrina?
    Comunismul inseamna anihilarea omului ca PUTERE, transformarea lui in lucru – parca la romani sclavii erau trecuti in categoria lucrurilor („res”).
    Ei bine, omul este – ori trebuie sa fie – unitatea fundamentala de putere din natura. Aceasta putere se intemeiaza – ori trebuie sa se intemeieze – pe ratiune, adica pe facultatea de a da lucrurilor ordinea FIREASCA, NATURALA. Pornind de la axioma ca omul este lup pentru om nu putem sa ajungem decat la anarhie, adica la societatea primitiva in care este firesc sa ne mancam unii pe altii la cina, sa ne violam mamele, sa ne spintecam unii altora burtile s.a.m.d.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  39. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Da, ma gindesc la noi totzi. Trebuie sa punem inapoi trenul pe linie si sa reparam ceea ce s-a distrus. Dumneavoastra vetzi putea sa va redefinitzi opiniile in dialog cu oameni seriosi si cu inalt grad de competentza in evaluarea lucrurilor.

  40. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Pornind de la premisa ca omul este lup pentru om rezulta ca sistemul comunist n-a aparut fiindca vreunul dintre noi s-a uitat in gradina vecinului si vazand ca este goala a zis „Hai sa aiba si asta o pasare in batatura!”, ci fiindca a vazut ceea ce el n-avea si i s-a parut nelegitim ca vecinul sa aiba, iar el, nu. Asa s-a nascut comunismul, in ipoteza avansata de dvs. – sa n-aiba nimeni. Daca unul a avut, ceilalti, care nu aveau, l-au despoliat, trecand totul la „comun”.
    In comunism nu ai voie la plusprodus – ori, daca il produci, trece la „comun”.
    Dictatura „comuna” iti impune sa nu gandesti – gandesc tovarasii pentru tine ce, cat, cum, pentru ce trebuie sa produci. Daca viata inseamna, dupa definitia lui Kant, ansamblul actiunilor si inactiunilor de care omul este capabil de-a lungul existentei sale biologice, atunci, in comunism, viata ti-o planifica altii – ce, cum, in ce fel, pentru ce. Nu-i nici o dferenta intre om si calul care trage caruta, cotind cand la stanga, cand la dreapta, dupa cum ii indica cel care tine haturile.
    Daca pornim de la premiza, expusa in ultima dvs. postare, potrivit careia fiecare gandeste – ori trebuie sa gandeasca -pentru ceilalti, ajungem intr-un final tot la un dictat. Ce va legitimeaza pe dvs. sa apreciati ca ceea ce ganditi dvs. pentru mine imi serveste? Evident, nu va acuz de rea-credinta, dar este posibil ca binele pe care mi-l doriti sa nu se potriveasca in substanta lui cu binele pe care mi-l doresc eu.
    Problema este alta: nu de grija pe care ne-o poarta altii ducem noi lipsa, ci de mijloacele necesare transpunerii in fapte a binelui la care aspiram in intimitate. Or, in acest scop – al procurarii mijloacelor -, noi ne asociem – ori trebuie sa ne asociem – sub forma unei mari societati comerciale care este statul legitim, producator de valori de care sa beneficiem fiecare dintre noi, in mod egal, fara privilegii si fara discriminari, potrivit gandirii PROPRII.
    De la o vreme ma feresc sa am opinii. Ma stradui doar sa identific elementele fundamentale ce stau la temelia lumii in care traim si sa vad cum anume se poate construi in mod logic o lume dreapta. Iar unul din aceste elemente este, fara indoiala, omul, nimic altceva decat intruparea Principiului – Principiul ganditor pentru sine si pentru eternitate.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  41. Omul se naste cu patru picioare. Socialismul a fost in stare sa-l ridice pe doua picioare. Calea spre o lume mai buna a reprezentat-o si o reprezinta socialismul. De ce socialismul? Pentru ca este un gestionar responsabil al societatzii!

    Dumneavoastra calomniati singurul moment luminos din istoria Romaniei. Dumneavoastra denigratzi in bloc ceva ce in mod evident nu intzelegetzi.

  42. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Daca va ganditi ca omul, in perioada imediata de dupa nasere, merge de-a busilea, mersul pe doua picioare il deprinde cu ajutorul parintilor, nicidecum al socialismului. Vad ca descoperiti virtuti ale socialismului la care nici parinti acestuia n-au visat.
    Poate ati retinut – daca nu, arat eu aici: dialogati cu un absolvent al unei facultati de matematica. Asadar: care este definitia sintagmei „lume mai buna”?
    „Societatea” este un asamblu de submultimi constituit pe matricea unei colectivitati umane. Nu statul gestioneaza societatea, ci statul este parte a societatii.
    Reprosurile dvs. din finalul postarii imi aduc iar aminte de asistenata mea de Socialism stiintific, de felul in care aceasta intelegea sa iasa din corzile rationamentelor logice. Nu-i vina mea ca aveti, se vede, aceeasi scoala, pe care in mod evident ne-a relevat-o parintele socialismului luminat, nimeni altul decat dl. Ion Iliescu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  43. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Parintzii copilului sint ei insisi oameni bipezi. Sint bipezi pentru ca socialismul si normele sale obliga oamenii la o conduita bipeda. Sint bipezi si pentru ca beneficiaza de oportunitatzi pentru o viatza decenta si normala: adapost de calitate, hrana de calitate, asistentza medicala de calitate, educatzie de calitate, loc de munca de calitate si multe, multe alte facilitatzi care fac posibila viatza civilizata.

    N-ar mai fi bipezi daca ar fi avut nesansa sa se nasca in slumurile din SUA sau alte tzari capitaliste. Dumneavoastra stiti povestea cu Romulus si Remulus crescuti de o lupoaica.

  44. deey Says:

    Nu trebuie sa fim dogmatici cu nimeni , sintem usor de dezbinat dintre popoarele lumii ptr ca nu ne propunem sa fim instariti . Nu socialismul [comunismul] ne-a adus in situatia asta , ci starea noastra de spirit gresita pervertita -cosmopolitana . CUM SE FACE CA SENTIMENTUL CURAT AL SOLIDARITATII OBSTEI S-A PERVERTIT , PERMITIND DEZBINAREA CHIAR SI LA NECAZ ? RASPUNSUL ESTE RUSINOS .- ca sa dau un mic exemplu .– In martie 1977 , ROMANIA -a fost lovita de un puternic cutremur , care a produs importante pagube materiale dar si foarte multe victime omenesti . Oameni din intreaga tara au sarit in ajutor donind in contul omeniei -[zis contul- 2000-] importante sume de banii si bunuri materiale . Familiile sinistratilor au fost ajutate in limita relativ satisfacatoare . DAR….CINE A UMBLAT CU MIEREA S-A LINS PE BOT . Destul de multe ajutoare a ajuns pe mina unor oameni necinstiti ; numai ca sa profiti si de durerea omeneasca . – –––––––Fenomenul s-a repetat si in –DECEMBRIE-89- sute de morti , mii de raniti importante pagube materiale ; operatiunea a fost reluata [–CONTUL–LIBERTATEA-] , ajutoare din strainatate ……….etc . Cite dintre ajutoare au ajuns la cei napastuiti ? sau cite dintre ajutoarele din strainatate au pus bazele unei averi necinstite ? Politia a descoperit doar citeva dintre ele , dovedind ca unii uita de CAZANUL COMUN , PRIVIND NUMAI IN STRACHINILE LOR

  45. Gabriel Argeseanu Says:

    Dle Marius Mioc,
    felicitari pentru initiativa si perseverenta de a demonstra adevarul. Recunosc ca la acea vreme nu stiam multe din Dosarul Timisoara. Recunosc ca si acum imi este neclar daca a fost lovitura de stat sau Revolutie. Desi recunosc ca am o parere. Daca doriti, puteti folosi integral interviu.
    Sa auzim numai de bine!
    G. Argeseanu

  46. If I had a dollar for every time I came here! Amazing read.

  47. Radu Tinu Says:

    Cand nu aveti ce face intrati in discutii cu un fost repetent…pierdere de timp.Dixit.

  48. Radu Tinu Says:

    Mai tinere, citand interviul luat de Dinu Barbu spui totul, mai excat: cum e turcul si pistolul !
    2/Sima Traian nu a avut nici o legatura cu arestarile si intemnitarile de la Popa Sapca, daca ai tinere de minte imi vei confirma ca introducerea in penitenciar s-a facut in 17 dec. dupa pranz; atunci la Timisoara era prezent PROCUROROL GENERAL ADJUNCT – Diaconesu care a aprobat actiunea.Deci iei bani moca din pensia lui Sima
    3/Revolta spontana s-a declansat pe fondul provocarilor facute de serviciile nominalizate de subsemnatul . E.L, radio Ungaria , Vocea A toate au avut in acea perioada emisiuni deosebit de virulente la adresa Romaniei , a lui Ceausescu( si se stie cine platea acolo salariile).
    4/Insemnarile mele nu au nici o legatura cu mortii si ranitii de pe strazile Timisoarei, in schmb jurnalul de lupta al Divizie 18 TM …..dar,
    .
    i-ati facut eroi pe Medrea (subordonatii lui te-au arestat in Gara de Nord), pe Panduru, pe Diaconescu, pe Paul , pe Ionescu, pe Zeca,pe Predonescu, pe Biris, etc.etc…….sa va traiasca !!!!!!!!!!!
    5/ Rogu-te sa nu mai vorbesti ( scri) ireverentios la adresa mea.

  49. Magyari Erno Says:

    Uita ca stiu mai bine decat securistul… Am ajuns la Popa Sapca dimineata in jurul orei 6 in 17 dec si datele noastre erau trecuti deja intr-un registru . ! Dupa amiaza am fost scosi din baie si repartizati pe celule ! Stie si dl. Mioc acest lucru pentru ca sa aflat in acea baie cu mine in dimineata 17. dec.

    • Magyari Erno Says:

      Corectez:
      Am ajuns la Popa Sapca dimineata in jurul orei 6 in 17 dec si datele noastre erau trecuti deja intr-un registru la sosire ci nu dupa amiaza.!

      • mariusmioc Says:

        Au luat datele la sediul miliţiei unde au fost prima oară aduşi reţinuţii. Posibil ca registrul respectiv să fi fost trimis apoi la penitenciar unde dimineaţa au fost duşi şi reţinuţii care noaptea au stat la sediul miliţiei. Nu-mi mai amintesc dacă la penitenciar deja aveau registrul cu datele noastre ori ne-au notat din nou. Ştiu că a trebuit să predăm obiectele de valoare şi banii avuţi asupra noastră, şi cu prilejul ăsta iar s-au făcut nişte liste.

      • Magyari Erno Says:

        Prima data datele mele au notat la garnizoana , de acolo eram dus numai pentru tratament (bataie) la o curte cu multi militieni , de acolo la Popa Sapca. La penitenciar cand am predat obiectele de valoare atuncia persoana in fata caruia treceam nota datele noastre si prelua obiectele !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.