Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte noiembrie 30, 2009

După adunarea populară din grădina Banffy din Cluj, care fusese relatată în „Tribuna” din 10 mai 1894 (linc), o delegaţie de 3 ţărani s-a dus la Viena pentru a interveni la împărat în favoarea învinuiţilor. N-au fost primiţi în audienţă, au putut doar să lase o scrisoare la cancelaria împărătească, scrisoare care e reprodusă de „Tribuna” din 20 mai 1894 (8 mai stil vechi).

Acelaşi ziar continuă prezentarea lucrărilor procesului. Se vede că s-a trecut la fondul cauzei, învinuiţii fiind interogaţi pentru a se afla participarea lor exactă la întocmirea şi răspîndirea memorandului. Colecţia ziarului „Tribuna” din 1894 pe care am avut-o la dispoziţie nu este completă, de aceea îmi lipsesc relatările din unele din zilele judecăţii.

Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit „ultraist” noiembrie 29, 2009

„Tribuna” din 13 mai 1894 (1 mai stil vechi) continuă prezentarea procesului memorandiştilor. Se continuă discuţiile pe probleme procedurale. Calitatea traducerii în şi din limba română este contestată. Cererea ca actul de acuzare să fie citit în limba română este respinsă, pe motiv că învinuiţii au avut timp să cunoască conţinutul acestuia. Avocatul Ştefanovici declară: „Considerînd mai departe că colegul meu Brediceanu a fost pedepsit cu 50 fl., iar după ce a insinuat recurs de nulitate a mai căpătat o amendă de 100 fl. şi astfel prin necontenite pedepse libertatea cuvîntului şi a apărării este peste măsură restrînsă”, abzice de apărare. Ceilalţi apărători îi urmează exemplul. Procurorul consideră că lipsa apărătorilor nu e motiv de amînare, căci „legea nu pretinde în casul de faţă presenţa apărătorilor, fiind delictul de atare natură”. Totuşi procesul se amînă cu o zi (termenele de judecată se dădeau de pe o zi pe alta, nu cum e obiceiul acum la cîteva săptămîni sau chiar luni).

File de istorie: Procesul Memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane

Se apropie aniversarea Marii Uniri. Profit de faptul că am primit o colecţie de ziare din 1894, care relatează despre procesul memorandiştilor, pentru a înfăţişa cititorilor acest eveniment care a pregătit unirea din 1918.

Procesul memorandiştilor a fost subiectul de primă pagină a ziarului „Tribuna” din Sibiu, care a relatat amănunţit întreaga sa desfăşurare. Acuzaţii din proces au fost membrii comitetului de conducere al Partidului Naţional Român din Ardeal, care alcătuiseră un „memorandum” în care deplîngeau încălcarea drepturilor românilor, pe care îl trimiseseră împăratului austriac. Printre aceşti acuzaţi: Ioan Raţiu (strămoşul candidatului PNŢCD la preşedinţie din 1990), Vasile Lucaciu, Iuliu Coroian, Septimiu Albini. Autorităţile de la Budapesta (care, în cadrul constituţional austro-ungar, aveau autonomie faţă de guvernul de la Viena) au considerat memorandul un document subversiv şi au deschis proces împotriva iniţiatorilor acestuia. Capetele de acuzare au vizat atît alcătuirea „memorandului” care chema la răsturnarea ordinii constituţionale existente atunci în Austro-Ungaria, cît şi multiplicarea şi răspîndirea acestuia. Am scanat ziarul „Tribuna” din 10 mai 1894 (28 aprilie stil vechi) din două bucăţi, care nu se îmbină perfect, dar nădăjduiesc ca asta să nu deranjeze cititorii.

Scumpiri de pînă la 40% la asigurările obligatorii auto noiembrie 28, 2009

„Uniunea Europeană ustură la buzunar: Ne aşteaptă o nouă scumpire a asigurărilor auto obligatorii”, scriam pe acest blog în iulie 2009 (linc), anticipînd o creştere de 10-35% a costului asigurărilor obligatorii auto ca urmare a ultimelor reglementări impuse de Uniunea Europeană. Se pare că am fost optimist, căci ziarul „Gîndul” anunţă (linc) că scumpirile ar putea ajunge pînă la 40%, cu o medie de 20-30%.

Situaţia verificării revoluţionarilor de către CNSAS noiembrie 27, 2009

Într-un articol anterior (linc) am informat cititorii că mă voi adresa CNSAS pentru a afla situaţia exactă a verificărilor făcute de CNSAS cu privire la revoluţionari.

Ca urmare, am pus următoarele întrebări către CNSAS:

Către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS)
030671 Bucureşti, str. Matei Basarab 55-57, sector 3

Subsemnatul, MIOC MARIUS REMUS, domiciliat în […], ca urmare a faptului că:
– dl. Mircea Dinescu, membru colegiului CNSAS, a declarat public că pe mulţi dintre revoluţionari „îi scoteau băieţii de la Securitate şi îi băgau printre demonstranţi la Revoluţie”, declaraţie reprodusă de ziarul „Ziua” din 10 septembrie 2009 http://www.ziua.ro/display.php?id=258323&data=2009-09-10 .
– doamna Germina Nagîţ, angajată a CNSAS, a declarat că „Au fost între 10000 şi 15000 de ofiţeri de securitate la sfîrşitul anilor 1980. Mulţi au dobîndit certificate de revoluţionari ca participanţi la evenimentele din decembrie 1989”, declaraţie reprodusă în ziarul francez Le Monde din 1 noiembrie 2009 http://www.lemonde.fr/archives/article/2009/10/31/roumanie-le-poison-dans-les-veines_1261107_0_1.html

vă cer, în conformitate cu prevederile Legii 544/2001 a liberului acces la informaţii să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:
Pînă la data primirii acestei scrisori sau pînă la o dată cît mai recentă, pînă la care aţi putut face centralizarea informaţiilor, dată pe care vă rog să o indicaţi în răspunsul pe care mi-l veţi trimite:
1. Cîte cereri de verificare a posibilei colaborări cu securitatea ale unor persoane posesoare de certificate de revoluţionar sau care pretind la asemenea certificate a primit CNSAS?
2. În cîte din aceste cazuri aţi făcut verificările cerute?
3. În cîte din cazurile de la pct. 2 aţi găsit dovezi că persoanele respective au fost:
a) lucrători ai securităţii
b) informatori ai securităţii sau implicaţi în colaborarea cu securitatea ca poliţie politică fără a fi angajaţi ai acesteia
4. În cîte din cazurile de la pct. 3 aţi găsit dovezi că respectivele persoane au fost infiltrate printre demonstranţii de la Revoluţia din 1989 cu misiuni din partea Securităţii?

Vă mulţumesc anticipat pentru un răspuns cît mai grabnic,
Marius Mioc

Am primit următorul răspuns de la CNSAS:

Consiliul Superior al Magistraturii respinge reactivarea procurorului Dan Voinea

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a respins ieri, cu majoritate de voturi, cererea pensionarului Dan Voinea, fost procuror militar, de a reveni în magistratură (linc).

În perioada grevei foamei declanşată de Teodor Mărieş, la întrunirea de la palatul Cotroceni cu preşedintele Băsescu, Dan Voinea s-a arătat dispus să renunţe la statutul de pensionar şi să reia lucrul în dosarele revoluţiei (linc).

Înainte de şedinţa CSM, Voinea declara: „nu mă supăr pe CSM dacă nu-mi dau aviz” (linc). După şedinţă a anunţat că e vorba de o hotărîre nedreaptă, pe care o va ataca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procesul privind revizuirea condamnării lui Stănculescu – amînat a 3-a oară noiembrie 26, 2009

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amînat pentru a 3-a oară procesul privind revizuirea condamnării lui Stănculescu (linc). De această dată – fiindcă avocatul inculpatului a fost bolnav şi nu s-a prezentat la judecată.

Richard Andrew Hall: Brandstatter (18). Cîştigarea unei confirmări

A 18-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele şaptesprezece părţi ale acestei lucrări:
– Mişcări de deschidere
– El complotează, ei complotează, tu complotezi
– Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
– Zvonuri despre un documentar revoluţionar
– Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
– Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
– Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
– Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
– Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
– O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
– Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
– Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
– Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
– Cine ar fi putut ei fi?
– Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
– Primul val de revizionism franco-german, din 1990
– Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Cîştigarea unei confirmări

Război electoral la Timişoara pentru numele Ciuhandu noiembrie 25, 2009

Ovidiu Ciuhandu lîngă afişul care a provocat scandal. Sursă foto: http://www.tion.ro

Pe primarul Timişoarei îl cheamă Gheorghe Ciuhandu şi este singurul primar de mare oraş ales pe lista PNŢCD. Pe conducătorul organizaţiei municipale Timişoara a PDL îl cheamă Ovidiu Ciuhandu. Nu sînt rude, e o simplă potriveală de nume.

Din acest motiv a izbucnit un scandal, legat de un afiş electoral pe care PDL l-a instalat în zona centrală a Timişoarei, în care scrie: „Ciuhandu şi Ostaficiuc îl susţin pe Traian Băsescu”. Constantin Ostaficiuc este preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, membru PDL.

Primarul Timişoarei, PNŢCD-istul Gheorghe Ciuhandu, este revoltat de acest anunţ şi a anunţat că va depune plîngere penală deoarece i s-ar fi adus prejudicii de imagine, el nesusţinîndu-l pe Traian Băsescu.

Reprezentanţii PDL consideră că n-au săvîrşit nici o ilegalitate. Şeful PDL-iştilor timişoreni, Ovidiu Ciuhandu, spune: „Nu scrie Ovidiu, dar nu scrie nici Gheorghe. Pe mine mă cheamă Ciuhandu, port acest nume pentru că tatăl meu mi l-a dat, sînt mîndru de el şi n-am nici o problemă să-l afişez aici, pentru a-l susţine pe Traian Băsescu. Scrie „garantat PDL”, nu se face nici un transfer de imagine”.

Pravda din 23 decembrie 1989 despre revoluţia română

Vladimir Vidraşcu, corespondent Pravda la Bucureşti în 1989 şi "cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea", conform SRI.

Virgil Măgureanu, anticaghebistul feroce, sub a cărui conducere SRI l-a demascat pe "cadrul de spionaj" Vladimir Vidraşcu

Continui prezentarea activităţii lui Vladimir Vidraşcu (sau Vedrashko), corespondentul la Bucureşti al ziarului moscovit „Pravda” în decembrie 1989, astăzi redactor la emisiunea în limba rusă a postului de radio Europa Liberă / Libertatea de la Praga (Cehia).

Vezi şi celelalte articole despre activitatea lui Vladimir Vidraşcu prezentate pe acest blog:

– Să facem cunoştiinţă cu Vladimir Vidraşcu, “cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” conform raportului SRI despre revoluţie
– „Pravda” din 20 decembrie 1989 despre revoluţia română
– „Pravda” din 22 decembrie 1989 despre revoluţia română

Raportul SRI despre revoluţie, dat publicităţii în 1994, cînd acest serviciu era condus de Virgil Măgureanu, pomeneşte despre activităţile desfăşurate de Vladimir Vidraşcu în decembrie 1989 astfel:

“Cadrele de spionaj aflate în România şi-au intensificat activitatea, iar unele dintre acestea, sub acoperirea de corespondenţi de presă (exemplu: Victor Volodin – Izvestia, Vladimir Vidraşcu – Pravda), şi-au sporit preocupările pentru a obţine informaţii privind starea de spirit a populaţiei şi alte aspecte negative ce ar fi putut fi exploatate”.

Mai jos puteţi vedea cele apărute în „Pravda” din 23 decembrie 1989 despre revoluţia română. Ziarul a fost tipărit pe baza corespondenţelor primite în seara de 22, cînd deja Ceauşescu fugise din sediul CC. Se observă acum în cele publicate de „Pravda”, ca de altfel în cele publicate de ziarele din întreaga lume, influenţa ştirilor care începuseră să fie transmise de Televiziunea Română „Liberă”.