Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (14). Cine ar fi putut ei fi? noiembrie 6, 2009


A 14-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele treisprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! „Turişti” sovietici şi în 1990

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Cine ar fi putut ei fi?

Alte amintiri şi comentarii ar putea oferi indicii pentru răspunsul la această întrebare enervantă. De pildă, şeful miliţiei din Caransebeş pretinde că, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, a ajutat un grup de „turişti sovietici” venind din Timişoara cînd una din maşinile lor – ca de obicei, „era parte dintr-un convoi de 20 de maşini, toate de acelaşi fel şi cu cîte 3-4 pasageri într-o maşină” – s-a stricat (revista „Europa” nr. 20/1991; vezi discuţie mai amănunţită în Hall, R. A., 2002, “The Securitate Roots of a Modern Romanian Fairy Tale: The Press, the Former Securitate, and the Historiography of December 1989”, “Part 2: Tourists are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns” [Rădăcinile securiste ale unui basm românesc modern: Presa, fosta securitate şi istoriografia lui decembrie 1989; Partea a 2-a: Turiştii sînt terorişti şi teroriştii sînt turişti înarmaţi], Radio Europa Liberă “East European Perspectives” [Perspective est-europene], Vol. 4, nr. 8 ). Conform lui Teodorescu, „turiştii” i-au spus şefului miliţiei: „Ce naiba? Sîntem colegi, trebuie să ne ajuţi” (Filip Teodorescu – „Un risc asumat”, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti 1992, pag. 93). Şeful miliţiei îşi exprimă părerea că, în ciuda paşaportului lor sovietic, „pînă astăzi, nu ştiu cu adevărat de unde erau”. [De precizat că la Caransebeş miliţia a deschis focul împotriva revoluţionarilor, rezultînd 1 mort şi mai mulţi răniţi (linc), toţi cetăţeni români; şeful miliţiei Caransebeş este şi el printre cei care căutau cu disperare justificări pentru participarea la reprimarea revoluţiei, pentru a scăpa de răspunderea penală care îi revenea]

Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae şi cel mai probabil moştenitor al său, la vremea revoluţiei secretar de partid la Sibiu, a pretins că şi el a avut de a face cu enigmaticii „turişti” în timpul acelor zile istorice. În 1990, din celula sa de închisoare, Nicu a povestit cum în noaptea de 20 decembrie 1989, un oficial de partid de rang înalt a venit la el să-l informeze că agenţia de turism de stat îi cerea lui – secretarul de partid judeţean din Sibiu! – „să găsească cazare pentru un grup de turişti care nu aveau găzduire”. În mod amabil, Nicu a făcut aranjamentele necesare (interviu cu Nicu Ceauşescu în „Zig-Zag” nr. 20 din 21-27 august 1990).

Interesant, în acelaşi interviu Nicu discută problema „turiştilor” cărora a fost rugat să le găsească găzduire în contextul unui grup de pasageri misterioşi care au venit de la Bucureşti cu avionul în seara de 20 decembrie 1989. Ştim că în perioada imediat următoare acestor evenimente, procurorul militar de atunci, Anton Socaciu, a afirmat că aceşti pasageri erau membri ai unităţii de elită a securităţii USLA (Unitate Specială de Luptă Antiteroristă) şi că erau răspunzători pentru o mare parte din vărsarea de sînge care a existat la Sibiu în timpul evenimentelor din decembrie. Nicu Silvestru, şeful miliţiei judeţene Sibiu, a recunoscut în treacăt într-o scrisoare din închisoare că în după masa de 19 decembrie într-o şedinţă consacrată crizei, fiul lui Ceauşescu a spus că urmează să cheme „specialiştii [săi] din Bucureşti” pentru a avea grijă de proteste („Baricada” nr. 45/1990). Tudor Postelnicu, ministrul de interne a lui Ceauşescu, a recunoscut în ianuarie 1990 la procesul său că Nicu i-a telefonat cerîndu-i „nişte trupe” şi el l-a informat pe generalul Vlad, şeful securităţii, despre această cerere („România Liberă” din 30 ianuarie 1990).

Rescrierea istoriei revoluţiei progresase, cînd, în august 1990, Nicu Ceauşescu observa cu prefăcătorie: „Procurorul militar mi-a dat două variante. În prima parte a anchetei, ei [pasagerii avionului] erau de la ministerul de interne. Mai tîrziu, în cea de-a 2-a parte a investigaţiilor, cînd cei de la USLA şi de la ministerul de interne au început – ca să spunem aşa – să treacă în umbră – după care nimeni n-a mai auzit nimic despre ei – ei [pasagerii] s-au dovedit a fi simpli cetăţeni” (interviu cu Nicu Ceauşescu în „Zig-Zag” nr. 20 din 21-27 august 1990).

Impactul acestor „reconsiderări” ale autorităţilor se poate vedea în comentariile lui Marian Valer, urmaşul lui Socaciu ca procuror militar însărcinat cu cazul Sibiu (vezi Hall, R. A. 1997, “Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania” [Rescrierea istoriei revoluţiei: Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România post-ceauşistă], teză de doctorat, Indiana University, pag. 314-315). În septembrie 1990 Valer a declarat că investigaţiile au arătat faptul că au existat 37 de pasageri neidentificaţi în zborul de la Bucureşti şi că mulţi dintre ceilalţi pasageri au spus că „pe partea dreaptă a avionului era un grup de bărbaţi înalţi, atletici, îmbrăcaţi în ţinută sportivă, mulţi dintre ei blonzi, care le-au trezit bănuieli”. USLA, care era răspunzătoare de siguranţa aeropoartelor şi era „poliţia aerului” la toate zborurile (trei în acest caz) a refuzat să discute cu Valer despre identitatea acestor pasageri. Dacă investigaţiile au arătat că în acea perioadă au fost „mulţi turişti sovietici cazaţi în hotelurile sibiene”, acestea au stabilit deasemenea că „s-a tras asupra unităţilor militare din casele conspirative ale securităţii situate în jurul acestor unităţi începînd cu după-masa de 22 decembrie, după răsturnarea lui Ceauşescu”. Astfel, el concluzionează cu grijă:

„În ceea ce priveşte pasagerii neidentificaţi, sînt două posibile variante: fie au fost luptători USLA trimişi să-l apere pe Nicu Ceauşescu, fie au fost agenţi sovietici trimişi să acţioneze cu intenţia de a răsturna regimul Ceauşescu” („Expres”, nr. 33, septembrie 1990).

În mod sigur, una din cele două ipoteze este cu mult mai plauzibilă decît cealaltă. După cum am scris în decembrie 1996, bizuindu-mă parţial şi pe afirmaţiile procurorului militar Marian Valer, care a renunţat la investigarea evenimentelor de la Sibiu în toamna lui 1990, pretinzînd că a fost supus la presiuni: „pe măsură ce USLA a început să dispară din istoriografia, şi prin urmare din istoria revoluţiei, au început să apară aici turiştii sovietici” (Hall, R.A., 1996, “Ce demonstrează probele balistice după şapte ani? [Seven Years After: What Does the Ballistics’ Evidence Tell Us]” traducere Bobeica, A., în revista “22” 17-23 decembrie 1996).

(va urma)

Mai citeşte, pe acest blog, tot despre campania din presa românească declanşată în 2004 ca urmare a filmului lui Brandstatter:
Decembrie 1989 şi manipulările lui Tucă
Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările
Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete
1989: Aplicaţii militare în jurul României
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
Jurnalul Naţional, tot mai confuz
Cele trei bucăţi turişti străini ai colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova

 

2 Responses to “Richard Andrew Hall: Revoluţia română ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (14). Cine ar fi putut ei fi?”

  1. […] reacţiile autorităţilor – Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990 – Cine ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de […]

  2. […] reacţiile autorităţilor – Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990 – Cine ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.