Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Corneliu Coposu, o mediocritate a politicii româneşti Noiembrie 10, 2009


Se împlinesc mîine 14 ani de la moartea lui Corneliu Coposu, fostul preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Mulţi vor repeta cu acest prilej osanalele obişnuite pentru răposat. Eu unul, mereu am avut îndoieli cu privire la meritele domniei sale.

Este de netăgăduit că domnul Coposu, care a îndurat 17 ani de puşcărie politică în regimul comunist, este una din persoanele care a suferit cel mai mult în acest regim. Dar simpla suferinţă îndurată nu este o dovadă a capacităţii sale ca om politic. Cei 17 ani de puşcărie ai domnului Coposu nu au clătinat cu nimic regimul comunist. Din punct de vedere al luptei anticomuniste, Corneliu Coposu este un om care a suferit mult, cu rezultate zero.

Un om politic se judecă după fapte şi după rezultate. Nu cunosc exact faptele domnului Coposu în perioada de instaurare a comunismului în România. Ştiu că a fost secretar a lui Iuliu Maniu, dar nu ştiu concret ce activităţi a făcut în acea perioadă. Cert este că a eşuat, alături de întreg PNŢ-ul vremii, să se opună comunismului.

După 1989 Corneliu Coposu a condus PNŢCD în două confruntări electorale (1990 şi 1992) şi le-a pierdut pe amîndouă.

IMG_0007
Pentru înfrîngerea din 1990 se pot găsi destule scuze omului politic Coposu. Acelea nu au fost alegeri libere, activiştii PNŢCD au fost bătuţi în multe localităţi. În multe sate PNŢCD nu a putut să-şi facă propagandă. Exista o singură televiziune, controlată de FSN, împotriva sa şi a PNŢCD se dezlănţuise o campanie de ponegriri la care nu avea posibilitatea de a riposta eficace. Dar cel mai important, poporul român era îndrăgostit de Ion Iliescu, „eroul revoluţiei”, şi cel care realizase o reală creştere a nivelului de trai al oamenilor obişnuiţi în perioada decembrie 1989 – mai 1990. Prăvăliile erau pline de mărfuri care înainte erau de negăsit, se făcuseră unele ieftiniri (curentul electric, de pildă – vezi alăturat facsimil din „Adevărul” din 29 decembrie 1989), se plăteau lefurile fără să se mai condiţioneze cu realizarea planului de producţie, iar pentru unele tagme sociale se realizase o creştere a veniturilor. Minerii şi militarii au fost categoriile privilegiate de FSN în 1990 – minerilor li s-a redus timpul de lucru de la 8 la 6 ore, fără micşorarea lefurilor, iar în armată a plouat cu avansări la excepţional, care au însemnat şi o creştere a veniturilor cadrelor militare (nemeritate, dacă socotim comportarea armatei române în unicul conflict militar serios în care a fost atrasă după cel de-al doilea război mondial, cel cu „teroriştii”: au murit sute de militari fără să prindă nici un terorist).

Bunăstarea realizată de FSN imediat după revoluţie era artificială, se bizuia pe faptul că preluase o ţară fără datorii externe şi s-au putut lua împrumuturi din străinătate. Totuşi, în mai 1990 era limpede că majoritatea românilor nu-şi vor da seama de asta şi credeau sincer că FSN-ul reprezintă conducerea competentă de care România are nevoie. În situaţia respectivă FSN-ul nu putea fi înfrînt, de aceea Corneliu Coposu nu poate fi acuzat că a pierdut alegerile din 1990. Totuşi, scorul la care au fost pierdute alegerile, obţinerea a numai 2,5% din voturi pentru PNŢCD este o contraperformanţă a conducătorului politic Coposu. Chiar şi în condiţiile anului 1990, se puteau cîştiga mai multe voturi. PNŢCD a primit vreo 350000 de voturi, după ce Corneliu Coposu dăduse interviuri în care spunea că PNŢCD are 800000 de membri. Să fi minţit Coposu? Foarte posibil.

Dacă înfrîngerea din 1990 poate fi scuzată, pentru înfrîngerea din 1992 Corneliu Coposu nu are nici o scuză. În 1992 au fost primele alegeri cu adevărat libere din România de după 1989. Venirea minerilor din septembrie 1991 şi răsturnarea de către ei a guvernului Petre Roman schimbase climatul politic. A critica guvernul devenise un fapt acceptabil în societatea românească, chiar şi în mediul rural. Partidele de opoziţie au putut să-şi facă campanie, nici la televiziune nu se mai răspîndeau ponegriri primitive ca pe vremea lui Petre Roman. Bunăstarea artificială din primele luni ale lui 1990 se evaporase, începuse inflaţia. Clasa muncitoare care susţinuse FSN-ul în 1990 simţea efectele nefavorabile ale guvernării feseniste şi, spre deosebire de 1990, avea o stare de spirit dispusă să asculte la ce spun partidele de opoziţie. Şi totuşi alegerile au fost pierdute la mare diferenţă.

Greşeala principală care cred că a fost făcută în 1992 a fost apropierea opoziţiei de Petre Roman, după ce acesta fusese răsturnat de la putere de mineriada lui Miron Cozma. FSN-ul s-a împărţit în două, pe de o parte FSN-ul lui Petre Roman, pe de altă parte FDSN-ul celor care-l urmau pe Ion Iliescu. Opoziţia, în loc să se ţină de o parte de certurile interne din FSN şi să sublinieze că întreg FSN-ul e responsabil de situaţia economică proastă la care se ajunsese, i-a luat partea lui Roman. Asta a îngăduit grupării FDSN din jurul lui Ion Iliescu să fie credibilă în blamarea lui Petre Roman pentru problemele economice. Opoziţia preluase teoriile conform cărora Petre Roman voise să facă „reformă” dar nu l-a lăsat Iliescu exact în momentul cînd populaţia era sătulă de reformele lui Petre Roman! Exact ce avea nevoie Iliescu ca să spună că efectele economice negative existente sînt din vina neascultătorului de Petre Roman, dar problema a fost între timp rezolvată.

Aliindu-se cu Petre Roman, opoziţia a realizat indirect o spălare de păcate a lui Ion Iliescu. Teroriştii, 3 dintre mineriade, violenţele politice din 1990, campania de ponegriri în presă împotriva opozanţilor, declinul economic, au fost fapte ale regimului Iliescu-Roman. Nu poţi fi credibil spunînd că Iliescu e vinovat de ele dar Roman nu. Acceptînd ideea că poate fi iertat Petre Roman pentru aceste fapte, nu e departe ideea că şi Ion Iliescu poate fi iertat.

În 1992 alianţa Convenţia Democratică (CDR), care includea PNŢCD, o parte a PNL, PSD şi Partidul Alianţei Civice a adunat abia vreo 20% din voturi, un nou eşec pentru omul politic Corneliu Coposu. Fără scuze.

1992 ar fi fost momentul ca opoziţia să capitalizeze opunerea ei la FSN din 1990. Era momentul să se laude că a atras atenţia încă din 1990 că România a apucat-o pe o cale greşită. Inflaţia, problemă resimţită acut de români, fusese prevăzută în punctul 9 al Proclamaţiei de la Timişoara (linc): „Timişoara nu a făcut revoluţie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. (…) Majoritatea timişorenilor ştiu ceea ce toţi economiştii se străduie în aceste zile să aducă ţării la cunoştinţă: mărirea în acest moment a salariilor ar declanşa automat inflaţia, aşa cum s-a întîmplat în unele state est europene. Iar inflaţia odată pornită, sînt necesari ani de eforturi pentru a o stopa”. Vedeţi, v-am spus noi, trebuia să spună opoziţia alegătorilor în 1992. În loc de asta se vorbea despre sărmanul Petre Roman, care n-a fost lăsat să facă reformă de „conservatorii” din jurul lui Ion Iliescu.

Proclamaţia de la Timişoara nu s-a născut însă în interiorul PNŢCD, şi astfel se explică ignorarea acesteia de către Corneliu Coposu (nu declarativă, ci în fapt). Spiritul Timişorii a fost o necunoscută pentru Corneliu Coposu, iar declaraţiile pioase de stimă pentru eroii revoluţiei nu pot acoperi asta.

Un mit despre Corneliu Coposu este pretinsa intransigenţă a acestuia faţă de Ion Iliescu. Este doar o dezinformare a presei. La audierea preşedintelui Iliescu de către Comisia Senatorială „Decembrie 1989”, desfăşurată în 16 decembrie 1994, acesta povesteşte că Corneliu Coposu i-a propus, la începutul anului 1990, să candideze în alegeri pe lista PNŢCD. Valentin Gabrielescu, secretar general al PNŢCD şi preşedinte al comisiei respective, nu numai că nu dezminte această afirmaţie, dar indirect o confirmă, spunînd „noi, partidul nostru, sîntem gata să vă sprijinim chiar la viitoarele alegeri la Preşedinţie. Pentru că considerăm că sînteţi un preşedinte bun, aşa credem noi, nu sîntem nişte orbi chiar”. Sînt probleme pe care nu le mai reiau, le-am tratat deja pe acest blog în articolul „Revoluţia trădată” (linc).

În ceea ce priveşte problemele legate de revoluţia din 1989, care constituiau principalul motiv de contestare a lui Ion Iliescu în prima parte a anilor ’90, Coposu a fost străin de ele. Îl contesta şi el pe Iliescu şi FSN, dar din alte motive. Avea problemele lui legate de restabilirea monarhiei, restitutio in integrum şi altele, dar nu era preocupat de problemele revoluţiei din 1989, decît ca subiect de cîştig electoral. Îmi amintesc, după ce apăruse Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Sergiu Nicolaescu, în numele asociaţiei „17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţia de la Timişoara am contestat activitatea acesteia în presă şi am dorit să obţin contestarea activităţii comisiei şi în Senatul României. Am luat legătura pentru asta cu senatorul PNŢCD Tănase Tăvală. Cînd s-a discutat în Senat activitatea comisiei „Decembrie 1989”, Nicolaescu a fost atacat de Ion Coja, iar în apărarea sa a sărit Corneliu Coposu! Nu ştiu dacă Tăvală i-a transmis poziţia asociaţiei „17 Decembrie”, oricum o putea afla din presă şi era treaba sa de politician să se informeze. Gestul lui Coposu a fost o dezamăgire pentru mine, iar credinţa sa că Sergiu Nicolaescu ar fi interesat de dezvăluirea adevărului despre revoluţie o naivitate.

Pentru PNŢCD-ul lui Coposu, problemele legate de revoluţia din 1989 au fost un lucru străin. Acest PNŢCD a participat la omagierea în parlament a generalului-criminal Ştefan Guşă, cu prilejul morţii acestuia (1994). Sînt lucruri pe care le-am discutat mai pe larg în articolul „Politicienii şi revoluţia din 1989” (lincuri – partea 1, 2, 3, 4, 5, 6).

În 1996 PNŢCD-ul a ajuns la guvernare, dar Coposu murise între timp. A fost o guvernare mediocră (s-a văzut prin neintrarea PNŢCD în parlament după această guvernare), dar ar fi nedrept să-l învinuim pe Coposu, care nu mai era în viaţă, pentru asta. Majoritatea liderilor acestui partid fuseseră totuşi promovaţi de Corneliu Coposu.

În rezumat: Corneliu Coposu a condus PNŢCD la două înfrîngeri electorale, nu a izbutit niciodată să cîştige vreo bătălie politică, nu a izbutit, în viaţă fiind, să convingă publicul românesc. A fost un om cumsecade, dar un lider politic mediocru.

Mai citeşte:
28 ianuarie 1990 – discuţia dintre Ion Iliescu şi conducătorii PNŢCD, PNL şi PSD
– Politicienii şi revoluţia din 1989 (partea 1, 2, 3, 4, 5, 6)
Revoluţia trădată (linc)

 

20 Responses to “Corneliu Coposu, o mediocritate a politicii româneşti”

  1. gabhryel Says:

    Cam aşa e.
    Dacă nu i se poate reproşa în totalitate inaderenţa PNŢ la populaţie, pentru politica partidului şi promovarea unor nulităţi politice în PNŢ – mai ales a lui Emil Constantinescu – e pe deplin responsabil.

    Lipsit de viziune, strategie şi intuiţie socială, a înmormîntat partidul o dată cu el.

    • mariusmioc Says:

      Înmormîntarea PNŢCD a fost după guvernarea acestui partid, guvernare întîmplată după moartea lui Coposu. Nu-l putem învinui numai pe Coposu de asta, dar mulţi oameni din PNŢCD fuseseră promovaţi de el.

  2. virgil Says:

    Mediocritate , dar si diversiune in acelasi timp se dovedesc a fi afirmatiile dumneavoastra stimabile .
    Propunearea facuta de catre Senior , neispravitului Ilici de a candida pe listele PNTCD chiar , o rupi parsiv din context si „uiti” ca aceasta a venit alaturi de conditia de a nu transforma FSN-ul in partid politic care sa participe la alegeri .
    De constituirea forumurilor antitotalitare lansate la Cluj , despre lupta Seniorului pentru a uni opozitia si a ne putea astfel scapa de Ilici , despre CDR , creatie a dinsului , stii ceva ?
    Se vede ca nu …
    Si inca o mica chestiune ca sa pot incheia …
    Dragule , de morala in politica ai auzit ?
    De afirmatia domnului Coposu ” principala criza a Romaniei este criza morala ” , dar despre ” cu principiile nu se tranzactioneaza ” stii ceva ?
    Se vede ca nu .
    Si nu numai in politica lipseste morala , dar si in cazul matale …
    Pesemne … traiesti bine astazi , n’asa?

    • mariusmioc Says:

      Mă aşteptam la astfel de reacţii, fiindcă mitul Coposu mai are adepţi. Propunerea făcută de Coposu lui Iliescu de a candida pe lista PNŢCD (apropo, într-un număr recent al „Caietelor Revoluţiei” editat de Institutul Revoluţiei condus de Iliescu se reaminteşte acest episod) nu are justificare morală. Iliescu rămînea acelaşi om care a făcut diversiunea cu teroriştii şi a pus în guvern criminali de la Timişoara chiar dacă ar fi renunţat la transformarea FSN în partid politic şi ar fi candidat pe lista PNŢCD. Acea propunere arată de fapt îndepărtarea lui Coposu de ideile revoluţiei. El avea alte idei, legate de perioada interbelică.
      Cît despre CDR, cum să nu ştiu dacă am amintit-o în articol. E acea alianţă care a obţinut jenantul scor de 20% la alegerile din 1992, după guvernarea fesenistă în care PIB-ul scăzuse cu 24%, fără să existe nici o criză mondială care să justifice asta. Pentru evoluţia economiei româneşti după 1989 vezi graficul de la pag. 3 din documentul http://www.cnipmmr.ro/publicatii/Carta/capitolul%20II.pdf
      Interesante concepţii aveţi despre democraţie, dacă consideraţi lipsă de moralitate criticarea unui politician pe care-l simpatizaţi. Semănaţi cu dl. krudus care mai comentează pe acest blog şi îi consideră lipsiţi de moralitate pe cei care îl critică pe Iliescu.

      • virgil Says:

        Stimabile , te faci ca nu prcepi …
        Hai sa facem un desen mai detaliat .
        Chestiunea candidaturii de zici afost pusa la discutiile avute cu Iliescu in data de 28 ianuarie 1990 cind neispravitul de Ilici afirma ca Senioarul i-a pus sula in coaste .
        Taranistii condusi de Coposu au cerut ca CFSN sa nu se transforme in partid politic , sa pastreze rolul de arbitru si sa nu participe la alegeri .
        Iliescu a replicat ca nu se poate ca cineva sa-i impuna lui sa nu candideze si atunci COPOSU I-A PROPUS UN LOC DE SENATOR PE LISTELE PNT DACA , SI NUMAI DACA , ACCEPTA CONDITIA CA FSN SA NU PARTICIPE LA ALEGERI .
        Ce ar fi fost rau in asta ?!

        ps

        Ce are a face democratia cu lipsa bunului simt ?!
        Vedeti dumneavoastra , tot minciuna este atit omisiunea cit si exagerarea . In cazul de fata le folositi pe amindoua .

        ps II

        Ati fi putut sti faptul ca la preluarea puterii de catre CDR Romania se afla in fata incapacitatii de plata , gaura era de 100.000 de miliarde lei la cursul de 3000 lei dolarul si deficitul bugetar de 16 % . Rezervele BNR erau in jur de 600 de milioane dolari . „Suntem in imposibilitate de a achita factura zilnica de petrol” spunea chiar premierul Vacaroiu la final de mandat .
        La predarea puterii CDR , Romania inregistra pentru prima oara crestere econoimica si avea in visteria BNR peste 4 miliarde de dolari .

      • mariusmioc Says:

        Virgil, am pus pe blog convorbirea Coposu-Iliescu din 28 ianuarie, e trimitere cu linc chiar la articolul pe care-l comentezi. Nu atunci i-a propus Coposu lui Iliescu loc pe lista PNŢCD ci cu cîteva zile înainte (după ce se ştia intenţia FSN de a se preface în partid).
        Legat de evoluţia economică a României de după 1989, în comentariul anterior v-am dat un linc către un document care arată evoluţia Produsului Intern Brut. Rămîn la părerea că în 1992, după o scădere economică de 24% realizată de FSN, era un moment prielnic pentru opoziţie să cîştige alegerile. S-a ratat momentul din pricina greşelilor unor oameni politici, inclusiv Coposu. Nemulţumiţii de FSN, oameni simpli şi de bună credinţă care simţeau că nivelul lor de trai a scăzut, şi-au îndreptat voturile în bună măsură spre PUNR şi PRM. Nu era inevitabilă această evoluţie.
        Guvernarea CDR din 1996-2000 depăşeşte subiectul acestui articol, căci s-a petrecut după moartea lui Coposu. Putem doar specula „ce-ar fi fost dacă” Coposu ar mai fi trăit în acea perioadă.
        Un fapt de care am uitat să pomenesc în articol este îndepărtarea din PNŢCD a aripii lui Ion Puiu, care era la un moment dat vicepreşedinte, şi care poate vedea lucrurile mai bine. Coposu a fost şi el un lider care şi-a consolidat poziţia în partid îndepărtîndu-şi contracandidaţii.

      • virgil Says:

        Prima regula a oricarui lider este sa-si elimine contracandidatii . Ioan Puiu , primvicepresedinte al PNTCD , a incercat cu ajutorul unor tineri si a altora din Piata Universitatii “deschisa” la acea vreme , sa-l inlature pe Coposu . Nu intimplator cunosc foarte bine tarasenia . Si nu numi pe asta … A pierdut .
        Ioan Puiu , Dumnezeu sa-l odihneasca , era adeptul unei linii mai dure , adeptul iesirii in strada , al folosirii fortei .
        “Niciodata sa nu folosesti forta cind dusmanul tau detine o forta mai mare.” De la Iuliu Maniu citire …
        Referitor la alegerile din ‘92 . Nu puteau fi cisitgate …
        De altfel in Romania si nu numai in Romania , ci in tot estul Europei , nu a fost si nu va fi permisa existenta unui partid anticomunist veritabil asa cum a fost PNTCD . Si asta nu din vina lui Coposu , nici a ta si nici a mea …
        Coposu a fost doar unul dintre idealistii care au crezut ca se poate … Si eu am crezut dar … Dar m-am lecuit .

  3. Radu Ardelean Says:

    Nu contest unele aspecte reale din cele sustinute de dv insa…
    va exprimati in mai multe puncte, majoritatea esentiale, superficial si eronat. Dupa mineriade atmosfera a devenit mult mai apasatoare si poate va mai ganditi cand afirmati ca se schimbase climatul politic in favoarea lui Coposu(asa subinteleg eu), astfel incat CDR sa reuseasca sa castige alegerile in 1992. Daca socotim bine, alegerile locale din ianuarie 1992 au fost totusi cele care au spart gheata. Eu stiu insa cat de greu a fost pt PNTCD sa identifice un candidat care sa-l contracareze pe Iliescu. Constantinescu a venit in urma propunerii Anei Blandiana, de la Solidaritatea Universitara, o mica formatiune, mai degraba de societate civila. In momentul ala a fost cea mai buna propunere. Daca va ganditi putin la anvergura lui Iliescu in mintea de atunci a romanasului, poate o sa intelegeti mai bine cum stateau lucrurile. Pana la urma, Constantinescu a devenit presedinte in 1996 si la asta se pare ca a contribuit si stingerea din viata asta a lui Corneliu Coposu. Sunt moduri de gandire in mintea romanilor care iata, se arata a fi reguli. Eu consider ca va pripiti la analiza asta. Poate mai aprofundati ca subiectul merita.

  4. sintimbrean Says:

    Diletantismul e la mare moda in tara asta. Domnule Mioc va demonstrati diletantismul, mediocritatea si reaua credinta pe deplin postand pseudoarticolul de mai sus. Cam atat am sa va spun. Ceea ce urmeaza sunt consideratii impersonale.
    Pentru a scrie o carte, un articol sau orice ar aduce o forma de succes ( bani, faima, etc), iti alegi un pesonaj cu notorietate si credibilitate , o tema ce framanta publicul si dai bade cu tot ce poti …(vezi Dan Brown), iar daca mai ai si talent la scris…..

    P.S. Banuiesc un om politic pe placul dvs : Basescu

  5. Marcel Ghilinta Says:

    Regret faptul ca un om care a suferit pentru ca noi sa fim liberi poate gindi in acest fel despre un alt om care a platit ani grei din viata pentru un crez politic . Daca as gindi in acelasi fel ca dumneavoastra ar trebui sa va intreb ce va da dreptul moral de a aduce atingere amintirii unui om politic ,de numele caruia se leaga readucerea in politica romaneasca a singurului Partid care promoveaza valoarea omului prin calitatile acestuia ca om si nu prin distrugerea credibilitatii celorlalti spre a creste el . Dar nu o fac ,nu va acuz de rea credinta si nici de partizanat pentru ca nu va cunosc indeajuns de bine implicarea in viata politica post revolutionara iar despre munca dumneavoastra de promovare a adevarurilor despre revolutia de la Timisoara le aflu doar acum . Daca acest articol a fost facut doar spre a atrage atentia asupra dumneavoastra va inteleg pentru ca ,recunosc am citit unele din expunerile dumneavoastra si le voi citi in continuare in limita timpului de care dispun dar cred ca e suficient atacul acesta la adresa SENIORULUI ,pentru ca daca eu militez acum ,la 20 de ani de la Revolutie pentru PNTCD asta se datoreaza si Seniorului ,amintirii si respectului pe care i-l port .
    PNTCD trebuie sa revina pe scena politica ,doar si pentru a demonstra dumneavoastra si altora ca dumneavoastra ca Suferintele Seniorului si ale altor detinuti politici pentru libertate si democratie nu vor fi uitate si de ce nu pentru a retrezi in sufletul Romanilor demnitatea si respectul pentru ei insisi .

  6. Bogdan Stefanescu Says:

    Esti mare lichea domnule Mioc. Ai un mod de gandire comunist. Dar nu e bai, cei ca tine sunt masa de manevra. Nu te supara, cu ce parte a corpului gandesti?

  7. […] Mai citeşte: – Stenograma convorbirii dintre Iliescu şi liderii partidelor istorice din 28 ianuarie 1990 – Corneliu Coposu, o mediocritate a politicii româneşti […]

  8. Stefan Caliga Says:

    Materialul publicat sub o semnatura care nu spune nimic cititorului relativ avizat arata ca el a fost produs cel mai probabil intr-unul dintre ‘laboratoarele” specializate si cu mare traditie in materie de dezinformare. „Semnatarul” ignora voit marile merite ale Seniorului dupa 1989 si pana la moartea sa survenita cativa ani mai tarziu. Uita se pare ca Seniorul a contribuit activ la procesul de revenire a Romaniei la standardele Europei democratice inclusiv la efortul de aderare la NATO si la reconsiderarea noastra ca tara in care democratia a castigat lupta cu fostele structuri ale regimului comunist. Dar cea mai mare ofensa nu se aduce numai lui Corneliu Coposu ci si acelui popor indurerat care l-a insotit pe ultimul drum. Pe sutele de mii de romani nu i-a chemat nimeni la inmormantarea marelui disparut. Ei au venit singuri, fara „convocator” si fara „insotitori” asa cum se facea in vremea epocii comuniste.
    Corneliu Coposu a militat pentru o Romanie democratica si demna. Daca astazi avem parte de consideratie si stima in Europa contemporana acest lucru i se datoreaza si lui ! Nu sacrificiile si chinurile lui din vremea comunismului l-au ridicat in ochii romanilor ci faptele lui mari infaptuite dupa 1990.
    Corneliu Coposu ne-a invatat ca Romania moderna trebuie sa se remodeleze in mod democratic iar cetatenii ei trebuie sa fie constienti ca sunt oameni liberi si egali!
    Rareori se intampla in istoria popoarelor ca sa apara la momentele de cumpana oameni de o asemenea putere si daruire duse pana la uitarea de sine. Corneliu Coposu a fost un asemenea om si romanii au constientizat acest lucru. Detractorii lui nu ii pot intina memoria si nici nu pot ordona stergerea memoriei lui din manualele de istorie. Din fericire ei sunt putini si din ce in ce mai putini caci are si Dumnezeu grija ca adevarul sa ramana si minciuna sa piara in neant.

    • mariusmioc Says:

      Aveţi mentalitate de politruc obsedat de scenarii conspiraţioniste.

      • Stefan Caliga Says:

        Politruc n-am fost asa ca nu am idee despre obsesiile politrucilor. Poate imi puteti da ceva lamuriri!

      • mariusmioc Says:

        Poate n-aţi fost politruc, dar aveţi mentalitate de politruc.
        Mentalitatea de politruc se observă din fraze precum: materialul „a fost produs cel mai probabil intr-unul dintre ‘laboratoarele” specializate si cu mare traditie in materie de dezinformare”, fără a da măcar un exemplu concret de dezinformare cuprinsă în material.

  9. Liviu Enache Says:

    Domnule Mioc,
    Nu va cunosc, nu stiu cine sunteti, nici ce politica faceti. Am citit din intamplare articolul despre Corneliu Coposu si as dori sa comentez un pic.
    Parerea mea e ca opinia dv e fundamental gresita. Nu cred ca ati inteles mesajul politic al lui Corneliu Coposu si nu puteti evalua rezultatele activitatii lui. In opinia dv rezultatele lui sunt zero. Cat de mult puteti gresi. Stiti cine a castigat alegerile din 1996? Va raspund: le-a castigat Corneliu Coposu, prin moartea lui. Daca nu era alternanta la guvernare din 1996, eu nu cred ca Romanai mai adera la UE si NATO. Ar fi ramas un fel de Belarus. Nu uitati ca PDSR si celelalte partide criptocomuniste se opuneau intrarii in NATO. Alegerile din 1996, castigate de Corneliu Coposu, au facut posibila integrarea Romaniei in lumea occidentala.
    Afirmati undeva ca revolutia nu l-a interesat pe Corneliu Coposu, ci doar restaurarea Romaniei interbelice. Cumva cam subscriu. Revolutia de la Timisoara sau din Romania a fost furata. Sau poate nu a fost deloc revolutie, si doar o revolta ca in 1907. Ce a adus revoluia? Un presedinte fost comunist, in acel moment inca mare comunist, care s-a opus cat a putut de mult reformelor politice si economice. Acel presedinte, Ion Iliescu, a incercart sa mentina Romania in sfera de influenta sovietica, amintit-va de Tratatul cu URSS din aprilie 1991. Proprietatile confiscate de comunisti nu au fost restituite. Casele nationalizate nu au fost retrocedate proprietarilor, ci date cadou chiriasilor. Era evident ca revolutia din 1989 a fost un esec. Singra solutie nu ramanea decat restaurarea Romaniei dinainte de comunism. Regele Mihai era si este singura pesoana demna de functia de sef al statului. Monarhia a facut enorm de mute lucruri pentru Romania. Republica a adus comunismul (sau comunismu a adus republica in Romania). Ce a vrut Coposu a fost foarte corect. Ruperea definitiva de comunism si republca si revenirea la Regat. E foarte pacat ca nu s-a petrecut acest lucru.
    Singurul lucru care i se poate reprosa lui Corneliu Coposu e ca nu a reusit sa promoveze oameni de valoare in PNTCD. Sau poate a avut incredere in oameni si nu a inteles cat de departe merge josnicia unora. Gresita a fost si marginalizarea lui Ion Ratiu, taranist si monarhist onest. Ion Ratiu ar fi trebuit sa conduca PNTCD dupa moartea lui Coposu. Si oricum ar fi, guvernarea 1996-2000 nu a esuat din vina PNTCD. A fost o coalitie formata din multe partide atunci. PD-ul lui Roman e cel care a sabotat sistematic guvernarea. Poporul roman a dat dovada de o inteligenta submediocra si a penalizat doar PNTCD pentru aceasta guvernare, desi vinovate de esecul guvernarii au fost alte partide. Corneliu Coposu si PNTCD au readus Romania in situatia actuala de, sa zicem, normalitate.
    Toate cele bune,
    Liviu Enache
    Belgia

  10. Peet Mayer Says:

    Corneliu Coposu a pus si el bazele decaderii tarii si neamului nostru.Situatia Romaniei este jalnica, mai grea ca dupa razboi, si vad aici persoane care se mandresc cu asta, considerand-o buna sau intr-un stadiu de normalitate, se vede de la o posta ca sunteti tradatori de tara si fiti siguri ca acest neam va va judeca cand se va ivi momentul asa cum se cuvine.

  11. Traian Says:

    AOLEUUUU !!! CE-AI ZIS ??? de unde esti mai….??? Seniorul…..nu a reusit sa castige alegeri sau sa-l de-a la o parte pe Iliescu….pt simplu fapt ca lichelele KGB-iste si NKVD-iste care au intrat in Romania o data cu tancurile rusesti, au infectat pur si simplu tot spectrul informational, politic si de de decizie !!! priviti si acum afirmatiile pe care le fac cu multa nonsalanta indivizi care se cred patrioti Romani…”am fost niste lasi , tradatori, c…ve…si asta pe intregul existentei noastre istorice…” dezinformari precum articolul acesta de KAKAT !!! SENIORUL a facut mai mult decat o sa credeti vreodata !!! ne-a lasat mostenire comportamentul sau, modestia sa, moralitatea, demnitatea, onoarea si nu in ultimul rand DRAGOSTEA DE TARA !!! Am avut onoarea sa-l cunosc !

  12. iulian ene Says:

    Inca prea bland cu el. Mare talent la romani de a crede in mituri false. Ar mai fi de adaugat:
    1. Lipsa oricarui act de opozitie fata de Ceausescu. Ca disident/opozant e zero.
    2. Faptul ca PNT-ul a fost penetrat de tot felul de securist cu buna lui stiintai. In ’97 boso.., ahem, seniori ramasi au refuzat deschiderea arhivelor sub pretextul intelept cica „acum nu e momentul”. Se leaga de realtia perversa cu sogorul Magureanu. Credea ca face amri combinatii poltice el.
    3. Candidatura fostului secretar de partid Emil Constantinescu, creatai sa ai a Anei Blandiana. Care apropo, ii creease ante-mentionatului Magureanu catedra de sociologie la Universitate.
    Si, cam cati secretari o fi avand, dom’le Maniu? 10, 20, 50?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s