Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Brandstatter (16). Primul val de revizionism franco-german, din 1990 noiembrie 14, 2009


A 16-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele cinsprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Primul val de revizionism franco-german, din 1990

Marea ironie a noului val de revizionism franco-german – care susţine că revoluţia din decembrie 1989 din România a fost o lovitură de stat pusă la cale de CIA – este că ziarişti şi universitari anume din Franţa şi Germania (de Vest) au condus în 1990 argumentaţiile conform cărora revoluţia a fost în cea mai mare parte o lovitură de stat inspirată şi călăuzită de KGB. După cum KGB-ul primeşte un loc în medalion în noul revizionism, tot aşa primul val de revizionism franco-german a rezervat o mică parte CIA-ului şi serviciilor secrete din Vest, dar era doar un rol mărunt, în primul rînd (dez)informativ şi pasiv. Cărţi şi articole de Michel Castex (ziarist francez), Olivier Weber şi Radu Portocală, amîndoi ziarişti francezi, ultimul fiind de obîrşie română, şi Anneli Ute Gabanyi, universitară germană de origine română şi fostă analistă la radio Europa Liberă, au fost vîrful de lance al promovării teoriei loviturii de stat KGB-iste în 1990 (pentru un rezumat al argumentelor conţinute în aceste lucrări vezi de pildă Nestor Ratesh, „Romania: The Entangled Revolution” [„România: Revoluţia încîlcită”; a fost tradusă şi în româneşte], New York: Praeger 1991, pag. 81-85 sau Michael Shafir, “Preparing for the Future by Revising the Past” [„Pregătind viitorul prin revizuirea trecutului”], Radio Free Europe’s “Report on Eastern Europe”, Vol. 1, No. 41, 12 October 1990, pag. 30-31). Influenţa durabilă a acestor teorii în dezbaterile despre revoluţie – care, în mod ironic, subliniază cît de noi sînt teoriile Brandstatter-Durandin din al doilea val franco-german – pot fi observate într-un articol din 1999 a lui Andreas Oplatka, marcînd a 10-a aniversare a revoluţiei, într-un ziar de limbă germană (Neue Zurcher Zeitung 22 decembrie 1999, invocat şi de J. F. Brown, „The Grooves of Change: Eastern Europe at the Dawning of a New Millenium” [„Făgaşurile schimbării: Europa de Est la apusul unui nou mileniu”], Durham, NC: Duke University Press 2001, ca un excelent rezumat al dezbaterilor).

Relaţia dintre revizionismul franco-german şi România a fost dinamică şi a curs în amîndouă direcţiile. Curente de gîndire s-au întretăiat şi au convers. Într-o anumită măsură, au început să devină circulare. Revizionismul franco-german se bizuia în parte pe interviuri cu şi dezvăluiri ale unor participanţi la evenimentele din decembrie 1989. Amănuntele şi argumentele acestor scrieri vor curge înapoi în România – au fost traduse sau recenzate – unde au apărut pentru a da răspunsuri la aspectele confuze şi problemele nelămurite ale răsturnării lui Ceauşescu. Teoriile au fost primite cu căldură şi trîmbiţate de mica, slaba din punct de vedere electoral şi mereu hărţuita opoziţie la regimul FSN a lui Ion Iliescu care era pregătită să le creadă pe baza a ceea ce se întîmplase după răsturnarea lui Ceauşescu şi care avea nevoie disperată de orice ar fi putut-o ajuta într-o competiţie politică net inegală. Aceasta a acordat autorilor străini o confirmare din România a relatărilor lor revizioniste.

Evoluţia relatărilor franceze iniţiale

Motorul revizionismului francez din prima jumătate a anului 1990 a fost probabil săptămînalul „Le Point”, dar televiziunea franceză FR3 şi alte ziare şi săptămînale au jucat şi ele un rol. În „Le Point” din 1 ianuarie 1990, Kosta Christitch a scris într-un articol intitulat „România: Jocul ascuns al Moscovei” că „soarta lui Ceauşescu [n-a fost hotărîtă în decembrie ci] a fost pecetluită la Moscova cu mai puţin de o lună înainte”. De Anul Nou 1990 televiziunea franceză a difuzat faimoasa înregistrare video care-l arată pe Ion Iliescu, Petre Roman şi generalul M.Ap.N. Nicolae Militaru discutînd în 22 decembrie despre cum să numească grupul lor care preluase puterea, şi în care Nicolae Militaru susţine că „Frontul Salvării Naţionale există deja de 6 luni” (pentru amănunte şi o bună dezbatere pe acest subiect vezi cartea lui Nestor Ratesh – „Romania: The Entangled Revolution” [„România: Revoluţia încîlcită”; a fost tradusă şi în româneşte], New York: Praeger 1991, pag. 53-55, 81. 89-91) [Declaraţia lui Militaru că „Frontul există deja de 6 luni” este şi o dezminţire a teoriilor legate de un complot care a început încă de la începutul anilor ’70. Dar denumirea Frontul Salvării Naţionale fusese folosită de profesorul Alexandru Melian într-o scrisoare difuzată de radio Europa Liberă în august 1989 (linc), iar remarca lui Militaru se referă la faptul că se foloseşte o denumire care deja e cunoscută de la Europa Liberă. Adepţii teoriilor conspiraţioniste preferă să ignore asumarea, de către Alexandru Melian, a paternităţii scrisorii transmise Europei Libere cu semnătura Frontul Salvării Naţionale]. În „Le Point” din 8 ianuarie 1990 Radu Portocală şi-a intitulat articolul „România: Mîna Moscovei”. Portocală a insinuat că presa maghiară şi iugoslavă au exagerat intenţionat numărul victimelor, mai ales ale represiunii din Timişoara [numere care ajunseseră la 10000-12000, cînd de fapt au fost 73 de morţi], în vreme ce „totul a fost pus în mişcare pentru a face public că nu armata [română] a deschis focul [asupra manifestanţilor din Timişoara], ci Securitatea” [Încercarea de a tăgădui rolul armatei în represiune nu este o născocire jurnalistică ci un fapt destul de clar imediat după decembrie 1989, ceea ce a şi provocat revolta Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (C.A.D.A.). Vezi primul punct din programul C.A.D.A. care cere stabilirea rolului armatei în revoluţie]. În 5 februarie 1990 Portocală a revenit cu articolul „România: Fapte tulburătoare”, iar în 30 aprilie 1990 Olivier Weber a scris bucata „România: Revoluţia confiscată”.

Totuşi, după cum afirmă Rateş, „o teorie a conspiraţiei pe deplin dezvoltată nu va ieşi la lumină pînă în mai 1990, cînd revista franceză „Le Point” a publicat un lung şi senzaţional articol care-şi propunea să dezvăluie adevărul despre răscoală” (Nestor Ratesh, „Romania: The Entangled Revolution” [„România: Revoluţia încîlcită”; a fost tradusă şi în româneşte], New York: Praeger 1991, pag. 81-82). Articolul „România: Dezvăluiri despre un complot. Cele 5 etape ale manipulării” de Weber şi Portocală au continuat tema pe care autorii au dezvoltat-o în articolele lor înainte menţionate, că răsturnarea lui Ceauşescu a fost de fapt o lovitură de stat şi că mass-media din blocul comunist a distorsionat informaţia despre ceea ce se întîmpla în România cu scopul de a provoca căderea lui Ceauşescu. Dar articolul a lansat şi două teorii noi, insinuînd că agenţi străini aflaţi la faţa locului în Timişoara au avut ceva rol în proteste – contestînd astfel „spontaneitatea” revoluţiei – şi că nu au fost terorişti adevăraţi ci doar „falşi terorişti”, parte a unui scenariu de legitimare a loviturii de stat. Anume aceste teme noi au devenit centrul atenţiei mass-mediei româneşti şi au iscat cele mai multe controverse.

Este greu de supraestimat influenţa pe care articolul din 21 mai din „Le Point” a aruncat-o asupra istoriografiei revoluţiei. Tradus în „Expres”, „Nu (Cluj)” şi alte publicaţii de opoziţie importante în mai şi iunie 1990, el părea să cristalizeze şi să explice toate îndoielile pe care românii le-au avut asupra evenimentelor din decembrie 1989 – confirmate mai apoi, se părea, şi de rezultatele inegale şi incorecte ale alegerilor din 20 mai şi apoi de furia dezlănţuită a minerilor împotriva demonstranţilor, presei şi partidelor de opoziţie în 13-15 iunie 1990. Urma articolului se arată peste tot. Româniştii americani Katherine Verdery şi Gail Kligman care, într-un articol scris în noiembrie 1990 au criticat vehement tratarea Frontului [Savării Naţionale], a fostei securităţi şi a altor grupuri ca un întreg omogen lucrînd în folosul lui Iliescu, au prezentat [articolele lui] Weber şi Portocală ca piesa centrală a dezbaterii despre decembrie 1989 (Verdery K. şi Kligman G., 1992, “Romania after Ceausescu: Post-Communist Communism?” [România după Ceauşescu: Comunismul post-comunist?] în Banac, I (editor)., Eastern Europe in Revolution, Cornell University Press, Ithaca, NY 1992, pag. 117-147). Totuşi, deşi au ridicat unele întrebări asupra acelor articole, sumarul propriilor lor opinii pare să repete multe din argumentele respective.

Relatarea lui Weber şi Portocală apare de asemeni în notele de călătorie ale lui Dervla Murphy – deşi citate în „România Liberă”, descrierea şi amănuntele discuţiei fac limpede că articolul din „Le Point” este sursa (Murphy, D., Transylvania and Beyond. A Travel Memoir, Overlook Books, Woodstock, NY 1995). Astfel, Murphy emite ideea că poate pastorul Tokes era în înţelegere cu complotiştii din FSN, şi că „provocatori sovietici şi unii soldaţi români au ucis majoritatea victimelor, dar toată lumea, în România şi în afară, a fost făcută să creadă că Securitatea e responsabilă”. Trebuie să spun că în 1990, fără să fi citit articolul din „Le Point”, dar după ce urmărisem presa de limbă engleză şi călătorisem în România pentru o lună în iulie 1990 (am vizitat-o prima oară în iulie 1987), deşi întotdeauna oarecum sceptic asupra ideii unei mîini externe în aprinderea scînteii care a dus la izbucnirea revoluţiei, propria mea înţelegere asupra revoluţiei se ghida în esenţă de-a lungul aceloraşi linii. Cum ar fi putut să fie altfel? Acceptarea de către mine a teoriei „războiului înscenat” urma să fie în mod inevitabil întărită în anii care au urmat de relatările unor emigranţi români discutaţi mai jos.

(va urma)

Mai citeşte, pe acest blog, tot despre campania din presa românească declanşată în 2004 ca urmare a filmului lui Brandstatter:
Decembrie 1989 şi manipulările lui Tucă
Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările
Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete
1989: Aplicaţii militare în jurul României
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
Jurnalul Naţional, tot mai confuz
Cele trei bucăţi turişti străini ai colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova
Revolta de la Timişoara şi filiera iugoslavă

 

2 Responses to “Richard Andrew Hall: Brandstatter (16). Primul val de revizionism franco-german, din 1990”

  1. […] ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de revizionism franco-german, din 1990 – Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez – […]

  2. […] ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de revizionism franco-german, din 1990 – Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez – […]


Lasă un răspuns la Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc « Blogul lui Marius Mioc Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.