Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

„Iliescu apare, măcelul dispare!” – diversiuni ale ziarului „Adevărul” noiembrie 20, 2009


Actualizare: Am actualizat lincul articolului din „Adevărul”, care la un moment dat nu mai funcţiona.

„Iliescu apare, măcelul dispare!” scriu Grigore Cartianu şi Florel Manu în ziarul „Adevărul” din 20 noiembrie 2009 (linc), articol făcut, ca de altfel întreaga serie de articole despre revoluţia din 1989 a acestui ziar, pe baza sfaturilor „expertului” Alex Mihai Stoenescu, fost informator al securităţii (linc). Iată ce putem citi în acest articol:

Unul dintre momentele-cheie ale Revoluţiei din decembrie 1989 este scena balconului din Piaţa Palatului. Se întâmpla în jurul orei 17.00. Noua putere îşi schiţase componenţa după ora 16.00, la sediul Ministerului Apărării Naţionale. În frunte cu Ion Iliescu, noua structură de putere îşi făcea apariţia în balconul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român.

Momentul a fost precedat de zgomot de arme, de apeluri isterice la calm şi la linişte. Totul a fost transmis în direct de TVR. O transmisiune care a început cu o imagine întreruptă şi cu un semnal audio foarte prost. Personajul principal al balconului a fost Ion Iliescu. Pentru acesta, cuvântarea către mulţime nu a început deloc bine.

Focurile de armă iau o pauză

Venirea lui Ion Iliescu în sediul fostului CC coincide cu mai multe evenimente care s-au produs simultan. La Târgovişte, soţii Ceauşescu erau predaţi de subofiţerii Paise şi Enache în sediul Miliţiei, pentru a fi preluaţi mai târziu de Armată. La Televiziune, emisia era reluată după aproape o oră de întrerupere dintr-un motiv artificial: „supraîncălzirea aparaturii”. Adevăratul motiv era nevoia de „a se face ordine” în Studioul 4, unde ajunseseră şi personaje nedorite, care periclitau planurile noii puteri. În Piaţa Palatului, care era plină-ochi, începuseră focurile de armă.

De la balcon se auzeau apeluri disperate. Diverse persoane strigau: „Atenţiune, atenţiune! Nu mai trage nimeni! Nu mai trage nimeni! Armata e cu noi! Sunt militarii noştri!”. O altă voce, puţin răguşită, face un nou apel: „Atenţiune, atenţiune! Către cetăţenii din piaţă: deveniţi un grup compact! Îndreptaţi maşinile de pompieri către colţul clădirii din stânga!”.

Era în jurul orei 17.00. Se întunecase, iar Televiziunea plasase în Piaţa Palatului care de reportaj şi reflectoare. Peste zgomotul de arme automate se auzeau scandări: „Armata e cu noi!”, „Libertate! Libertate!”. În staţia de amplificare din piaţă s-a auzit o voce de la balcon: „Se trage de la Sala Palatului, de la ultimul geam!”. Focurile, izolate iniţial, s-au transformat în rafale. Totul era filmat, iar reflectoarele Televiziunii „măturau” faţada Palatului Regal.

„Scena“ rafalelor a durat un sfert de oră, după care împuşcăturile s-au rărit. În balconul CC, agitaţie mare. Transmisiunea în direct avea mici întreruperi şi zgomote deranjante pe sunet. La balcon au apărut Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru, generalul Nicolae [sic!] Guşă, căpitanul Mihai Lupoi, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alte persoane. Miracol:

„împuşcăturile” au încetat ca prin farmec! Cât timp a stat la balcon Ion Iliescu, niciun glonţ nu a lovit balconul şi nici măcar faţada sediului CC al PCR.

Momentul poate fi definit prin formula „Iliescu apare, «măcelul» dispare!”. Un preambul al unei scandări celebre în campania electorală din 1990: „Iliescu apare, soarele răsare!”.

Acţiunea „acoperirea adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni” la care mă referisem într-un articol de ziar din 1990 republicat pe acest blog (linc), continuă. Situaţia stă altfel decît o prezintă ziarul „Adevărul”. Focurile nu au luat nici un fel de pauză în momentul în care a apărut Iliescu la CC, fiindcă nici nu începuseră. Momentul începerii focului este la cîtva timp după ce Iliescu îşi isprăvise cuvîntarea din balconul CC. Discursul lui Iliescu din balconul CC nu a fost precedat de zgomot de arme şi apeluri isterice la calm, ci a fost urmat de acestea. Cronologia, care se poate vedea după înregistrările transmise la TVR (dar în 20 de ani oamenii au uitat şi exact pe asta se bizuie falsificatorii istoriei) este: Brateş anunţă întreruperea emisiei sub pretextul fals că aparatele sînt supraîncinse (linc) – la reluarea transmisiei mai sînt cîteva cuvîntări din studioul TVR şi apoi se dă legătura în Piaţa Palatului, probabil nu întîmplător exact cînd vorbeşte Iliescu (linc)apoi Ştefan Guşă (linc) – iarăşi ia cuvîntul Iliescu (linc)vorbeşte un necunoscut îngrijorat că victoria ar putea fi ciuntită (linc), discursul necunoscutului fiind o dovadă că stăpînirea mulţimii de către grupul lui Iliescu nu era deloc sigură în acel moment – vorbeşte Virgil Măgheruşan (linc) care propune alte persoane în conducere decît Ion Iliescu, anume Corneliu Mănescu şi Dumitru Mazilu – vorbeşte Dumitru Mazilu (linc) cu blasfemia „ţara noastră n-a fost niciodată comunistă” – întrerupere din studioul TVR pentru ca Teodor Brateş să-l prezinte pe Marin Oană (linc)continuarea discursului lui Mazilu (linc) cu alte blasfemii de tipul „să se dea la o parte marxism-leninismul” (Mazilu avea atunci ambiţii serioase de a prelua puterea şi avea şi susţinere în mulţime; Iliescu a trebuit să facă o concesie dîndu-i un post de vicepreşedinte) şi abia apoi primele zvonuri că se trage în Piaţa Palatului (linc), deşi nu se vede clar că s-ar fi tras. Urmează apoi iar întrerupere din studioul TVR, Brateş spune că apa e otrăvită (linc), vorbeşte şi Nicu Stăncescu (linc), apoi George Marinescu anunţă că s-au pus bombe în subsolul TVR (linc). Abia mai tîrziu se dă iar legătura în Piaţa Palatului unde se trăgea. Într-adevăr au fost apeluri disperate din balcon ca să nu se mai tragă că „sînt militarii noştri”, dar astea au fost mai tîrziu, după discursul lui Iliescu. În pagina TVR în decembrie 1989 (linc) am prezentat multe din înregistrările emisiunii TVR, dar le-am tăiat pe bucăţele pentru a fi mai lesne discutate. Înregistrarea netăiată a misiunii TVR, unde se poate vedea cronologia corectă, se poate descărca de la lincul ăsta.

Cui foloseşte inversarea cronologiei? Celor care au nevoie de lansarea de piste false, de grenade fumigene pentru ca adevărul să nu mai poată fi desluşit. Adică exact celor care au făcut diversiunea cu teroriştii din decembrie 1989 şi slugilor angajate de aceştia. Slugi care, pentru a ascunde filiaţia diversiunii, mai lansează cîteva mici înţepături, de formă şi inofensive, la adresa stăpînului.

Mai citeşte:
“Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004.
“Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005.
Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (I) – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
Greşita distincţie a lui Alex Stonenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2) – a 2-a partea a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
Căderea lui Ceauşescu, văzută de Alex Stoenescu – Comentariu la partea legată de căderea lui Ceauşescu din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
Cică Măgureanu a scris o carte cu dezvăluiri supărătoare pentru Iliescu – comentariu la cartea „De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu” (Editura Rao 2008).
Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu – comentariu la un capitol al cărţii „Interviuri despre revoluţie” de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2004).

 

18 Responses to “„Iliescu apare, măcelul dispare!” – diversiuni ale ziarului „Adevărul””

  1. […] “Adevărul” Postat la data de November 20th, 2009 de catre lucian in categoria Presă “Iliescu apare, măcelul dispare!” – diversiuni ale ziarului “Adevărul” noiembrie 20, 2009 Categorisit la revoluţia română din 1989 — mariusmioc @ 2:35 pm Tags: 1989, […]

  2. alta data Says:

    Ai perfecta dreptate. Sunt jocuri de campanie electorala pentru pacalirea fraierilor. Sa vada poporul ca cineva, persoana importanta, doreste sa ne spuna adevarul despre revolutie si numai daca va fi el realesu’, il vom afla !
    Asta, dupa ce tine aproape, a premiat si a inaintat in grad multi comandanti care au tras la revolutie.
    O sa ingroape nu numai adevarul despre revolutie, dar si pe noi !

  3. Exista publicat pe undeva vreun desfasurator general acceptat, pe zile-ore-minute-localitate-zona-actiune, al Revolutiei? Ex: filmul acela de cca 2GB e greu de prelucrat, fiindca nu are afisate orele la care apar si vorbesc protagonistii. Poate si din acest motiv isi permit unii analisti sa inverse evenimentele voit, iar unii jurnalisti incurca orele fiindca n-au cum sa isi dea seama care sunt.

  4. L-am vazut pe Alex Mihai Stoenescu la TV, zilele trecute, citand dintr-o cartulie sau caiet (nu stiu exact ce era) destul de voluminos, care ar fi fost un jurnal de lupta obtinut, parca (scuze pentru nesiguranta), de la Dan Voinea, continand o multime de informatii despre ordinele date la Revolutie. Este continutul acelui document publicat undeva?
    Acelasi Alex Mihai Stoenescu sustinea ca stie aproape minut cu minut ce a facut Iliescu in data de 22 decembrie 1989. Exista publicat undeva documentul cu pricina, al actiunilor lui Iliescu, pe minute/ore, in 22 Decembrie 1989?
    La cat s-a scris despre Revolutie in 20 de ani, ma gandesc ca aceste desfasuratoare de actiuni nu doar ca ar trebui sa existe pe undeva, dar si ca ele ar trebui sa fie, dupa atata timp, universal acceptate, nemailasand loc dilemelor gen ‘nu s-a tras inainte, ci dupa’.

  5. Valeriu Mangu Says:

    @ Iulian Nastasache

    Domnule Iulian Nastasache,

    Cautati, va rog, pe internet „Jurnal de lupta – 1989”. Veti gasi extrase din Jurnalul de lupta tinut de generalul Gheorghe Voinea pasajele privitoare la zilele 21 si 22 decembrie 1989 prezentate de dnii Alex Mihai Stoenescu si Radu Moraru.
    Pasajele respective au fost publicate – eu le-am intalnit in lecturile mele, dar n-as putea sa precizez acum exact unde.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  6. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dupa cum bine stiti din mass-media, Curtea de Apel Bucuresti a respins ca inadmisibile actiunile intentate de dl. Mihai Gheorghiu, respectiv Asociatia Pro Democratia si Asociatia de Monitorizare a Presei prin care se cerea suspendarea executarii dispozitiilor decretului de convocare a referendumului.
    Din majoritatea comunicatelor mass-media reiese la prima lectura ca respingerea actiunilor ca inadmisibile este opera exclusiva a celor doua instante – adica instantele n-au tinut cont de argumentele partilor si, ab initio, au respins actiunile pe considerentul ca un decret al Presedintelui Romaniei nu poate fi cenzurat de instantele judecatoresti.
    Dar oare a fost chiar asa? N-au existat cumva interventii in procese?
    Posibilitatea unui raspuns afirmativ la a doua intrebare nu face decat sa ne determine sa cautam dovezi in acest sens. Si – o prima surpriza! – pe portalul instantelor judecatoresti, la data 17.11.2009, la Curtea de Apel Bucuresti, in dosarul nr. 10449/2/2009, gasim solutia data in dosarul in care reclamant este dl. Mihai Gheorghiu. Din solutie reiese ca a existat o exceptie de inadmisibilitate, respectiv o Cerere de interventie admisa.
    In solutie nu este trecut numele nici unui intervenient.
    Cautand pe internet mai departe gasim intr-un articol publicat in „Romania Mare”, dar si pe blogul dlui Iosif Buble, mentiuni cu privire la doua interventii. Astfel aflam ca in dosarul „Mihai Gheorghiu” au fost doua interventii, una dintre ele pusa pe seama unui domn pe nume VASILE Mangu, membru PDL, iar cealalta pe seama unei doamne.
    Cazul pe care vi l-am infatisat arata cat de usor putem prelua unele teze, ca fiind adevarate. Numai cand ne punem intrebari si, respectiv, cautam raspunsuri la ele putem avea surpriza sa constatam cat de departe sunt tezele respective de realitate. Asa si cu Decembrie 1989 – ani in sir am pornit de la teza ca a fost revolutie spontana fara sa ne punem intrebari. Si chiar cand ne-am pus intrebari, raspunsurile n-au fost usor de gasit datorita intoxicarilor, prezentarilor false.
    Eu n-am fost membru al nici unui partid, nici inainte, nici dupa 1989. In ultimii ani m-am ocupat de dreptul constitutional, domeniu in care am publicat 4 carti. Cand s-a anuntat ca cele doua ONG-uri au atacat decretul de convocare a referendumului mi-am pus urmatoarea problema: suspendarea executarii dispozitiilor sale nu ma impiedica sa exercit dreptul de a-mi exprima vointa? M-am dus la Curtea de Apel, am cautat cu ajutorul informativului electronic si am vazut ca exista doua cereri de suspendare a dispozitiilor decretului. Am facut in ambele dosare cerere de interventie in nume propriu, in sensul de mai sus. La primul proces, din 17.11.2009, in care reclamant a figurat dl. Mihai Gheorghiu, avocatul acestuia a facut o obiectie – ca nu redactasem cererea sub forma chemarii in judecata, cum dispune Codul de procedura civila. Instanta a incuviintat ca cererea de interventie sa fie considerata in sprijinul paratului, respectiv Presedintele Romaniei-Admnistratia Prezidentiala. In aceasta noua postura – de intervenient in sprijinul paratului – am DEMONSTRAT ca actiunea formulata de dl. Mihai Gheorghiu este inadmisibila. Curtea si-a insusit demonstratia mea si a dat solutia pe care o stim cu totii, pronutata in 19.11.2009. Amanarea pronuntarii mi s-a datorat – am cerut termen sa pot depune intampinare, concluzii etc.
    La al doilea proces, programat in 19.11.2009, in care pe post de reclamat s-au aflat cele doua ONG-uri, nu am participat, desi introdusesem, cum am aratat deja, cerere de interventie, din motive pe care nu le dezvolt aici – si nici n-au importanta in cadrul discutiei. Important a fost ce am spus in 17.11.2009.
    Asadar nu „Vasile Mangu”, ci „Valeriu Mangu” a facut cererile de interventie, care nu este membru PDL, care s-a dus la Curtea de Apel sa-si apere dreptul de a vota, de a-si exprima vointa, chiar daca stie ca Parlamentul unicameral este nelegitim. Bineinteles, n-am avut nici o legatura cu PDL, cu Presedintele Romaniei, cu Administratia Prezidentiala in privinta cererilor mele de interventie.
    Istoria pe care v-am infatisat-o arata cate lucruri nu stim ca exista, ca au existat, ca s-au intamplat, cum un element schimbat intr-o naratiune poate sa conduca spre alta imagine.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Domnule Mangu, am remarcat motivele vremelnicei dv. absenţe din rîndul comentatorilor acestui blog şi mi-am închipuit cine este „Vasile Mangu”. O remarcă îmi îngădui să fac: parlamentul unicameral nu poate fi nelegitim. Dacă poporul doreşte parlament unicameral, atunci e legitim! Poate fi eventual inoportun.
      Legitimitatea şi oportunitatea sînt noţiuni diferite. Esenţa democraţiei e dreptul poporului de a-şi hotărî singur soarta, dar asta nu e o chezăşie că poporul nu poate face greşeli şi să ia hotărîri de pe urma cărora să sufere. Dar atîta vreme cît a ales liber o anumită cale, n-are decît să sufere! Exact ca un om care după ce împlineşte 18 ani devine răspunzător de faptele sale şi suferă consecinţele – bune sau rele – ale acestora.
      De aceea discuţiile pe care le-aţi avut cu involutia1989 pe acest sait legat de felul cum a condus Ceauşescu România – bine sau rău – sînt nerelevante. Ceauşescu era nelegitim fiindcă nu lăsa poporului dreptul de a-şi expune liber părerea şi nu fusese ales democratic. Astfel, poporul avea dreptul să se răscoale împotriva lui Ceauşescu. Faptul că în perioada Ceauşescu s-a construit metroul sau canalul Dunăre – Marea Neagră nu schimbă această situaţie.
      În acelaşi timp, preşedinţii de azi sînt legitimi, atîta vreme au fost aleşi de popor în mod democratic şi nu atentează la dreptul poporului de a-şi expune liber părerea. Amploarea crizei economice, rata şomajului şi numărul de persoane care suferă de sărăcie nu au relevanţă în aprecierea legitimităţii.

  7. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Vointa poporului ia nastere pe mai multe cai. O prima cale este cea a Constitutiei LEGITIME. A doua – sub forma exprimata de organele reprezentative ale poporului, separat sau impreuna. A treia – prin referendum.
    Constitutia legitima este cea care, prin transpunerea dispozitiilor sale in practica, face posibila crearea conditiilor ca fiecare membru al poporului sa-si poata dezvolta liber, deci necenzurat de alta vointa, propria personalitate. In rest se prezuma ca vointa exprimata de organele reprezentative apartine poporului. Cat priveste exprimarea pe calea referendumului, legitimitatea vointei exprimate nu deriva neaparat din substanta sa logica – in acest caz legitimitatea deriva din legea fortei, potrivit careia cea mai mare putere, cel mai mare numar, invinge. Asa se face, de pilda, ca revenirea la comunism prin referendum nu este legitima logic, ci este legitima prin forta.
    Poporul organizat legitim nu poate sa actioneze logic decat intr-un singur sens, anume spre crearea conditiilor ca fiecare dintre membrii sai sa capete posibilitatea de care am vorbit anterior – de a-si putea dezvolta liber propria personalitate. Sa nu confundam asadar legitimitatea LOGICA respectiv cu legitimitatea FORTEI.
    Poporul, ca entitate inzestrata cu logica, nu greseste niciodata; in schimb, poporul apeland la principiul fortei impusa numeric poate sa greseasca. Dar, de fapt, in ultimul caz nu poate fi vorba despre o decizie logica a poporului, ci despre manipularea massei spre o decizie ilogica.
    Parlamentul unicameral este nelegitim din punct de vedere logic, dar el poate deveni legitim prin aplicarea principiului fortei. Un prim argument in acest sens: in caz de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei ar urma ca presedintele Parlamentului unicameral sa-i preia in mod interimar atributiile, concentrand in felul acesta in propriile-i maini intreaga suveranitate nationala. Nu mai vorbesc despre asa-zisa republica parlamentara, in cadrele careia o adunare se substituie poporului.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  8. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Iata un exemplu practic din care rezulta diferenta dintre cele doua tipuri de legitimitati.
    Sa ne plasam in situatia in care cinci oameni rataciti pe munte, lihniti de foame, reusesc sa captureze, sa zicem, o caprioara. Vointa de a imparti in mod egal carnea este legitima – legitimitatea rationala, logica. Vointa majoritara a trei dintre ei de a-si imparti numai ei carnea, lasandu-i pe ceilalti doi sa moara de foame este legitimata doar de forta, fiind nelegitima din punct de vedere rational, logic.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  9. @Valeriu Mangu
    @Marius Mioc

    Domnule Valeriu Mangu
    Domnule Marius Mioc

    Asa cum la nivel individual omul este inzestrat ca si entitate psihica cu un ego, tot asa o societate dispune de un ego colectiv.

    Ce este egoul?

    Ca si entitate psihica omul este divizat in doua compartimene. Primul compartiment este inconstientul, al doilea compartiment este ceea ce sintem noi la nivel constient si se numeste ego. Inconstientul este o masinarie colosala in interiorul careia au loc o cvasiinfinitate de procese. Cum arata si numele, in conditzii ordinare, noi nu avem acces constient la aceste procese si in acest univers al inconstientului. Dimpotriva egoul este ceea ce sintem la nivel constient. La nivelul egoului percepem in mod constient realitatea, o analizam si luam deciziile care ni se par oportune. Deciziile noastre pot fi corecte sau gresite, sau undeva pe scala dintre corect si gresit. Deciziile noastre oglindesc puterea sau slabicunea fortelor care interactioneaza in interiorul egoului. In interiorul egoului interactioneaza trei impulsuri (sa le spunem instinctive, desi pe cotorul instinctului se depune ceea ce se invatza, deci ceea ce se acumuleaza prin educatie). Primul impuls (compartiment) al egoului este ‘parintele care hraneste’. Deci este, de exemplu, impulsul pe care-l avem atunci cind avem grija de copiii nostri, de familia noastra, de noi insine si de altii, pina si de propria noastra tzara sau tzarile altora. Al doilea impuls (compartiment) este ‘adultul’. ‘Adultul’ este impulsul responsabil cu capacitatea de a evalua si judeca la rece si in baze ratzionale lucrurile. Sa zicem in stilul unui calculator. Al treilea compartiment este ‘copilul’. ‘Copilul’ se imparte el insusi in trei subcompartimente. Primul subcompartiment este ‘copilul natural’. ‘Copilul natural’ este responsabil cu capaciatea noastra de a intzelege o gluma sau a face o gluma. Deasemenea de a recepta si oferi tendretze. Ne aflam in aceasta stare pe parcursul unei idile de exemplu. Capacitatea de a zimbi sau de a avea sensul unei ironii. Al doilea subcompatiment este ‘micul profesor’. Este responsabil de capacitatea noastra de a crea si de a inventa, sau de a solutziona in mod creator probleme. Al treilea compartiment este ‘parintele porc’. Dupa cum arata si numele ‘parintele porc’ este un impuls al falselor pretentzii. ‘Parintele porc’ este cel care patroneaza furtul, faradelegea, tradarea, ticalosia, etc. ‘Parintele porc’ justifica orice act imoral prin aceea ca i-ar fi benefic, sau ar beneficia cuiva sau societatzii.

    Pe parcursul vietzii um om face multe lucruri pe care odata cu trecerea timpului ajunge sa le regrete. Multe din greseli sint in relatzia cu familia si in special parintzii. Ajungem sa intzelegem ca acestia ne vroiau intotdeauna binele. Acesta capacitate de a pozitziona in mod corect lucrurile reflecta faptul ca ne-am maturizat.

    Poporul roman avea in 1989 intr-un mod mai mult sau mai putzin omogen virsta unui copil de 11 ani de a carui iresponsabilitate si imaturitate tradatorii si fortzele intunericului din spatele lor au profitat din plin.

    Unii dintre romani au crescut si au ajuns la maturitate. Acestia sint cei care regreta evenimentele nefaste din 1989 si se simt vinovatzi pentru necugetarea de atunci.

    Pentru cea mai mare parte din societate insa timpul si caruselul ‘democratiei’ care au trecut au insemnat regresie de la cei 11 ani din 1989 la virsta de gradinitza. Acesti oameni cu minte de gradinitza sint masa de manevra in mascarada circului ‘democratic’ din Romania.

  10. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Am surpriza sa constat ca dl. Francisc Toba, coordonator „Proiect Semper Fidelis”, a reprodus pe site-ul:

    http://www.semperfidelis.ro/comment.php?comment.news.709

    cererea de interventie in sprijinul paratului Presedintele Romaniei-Administratia Prezidentiala pe care urma s-o depun in dosarul in care ele doua ONG-uri – Asociatia Pro Democratia si, respectiv, Agentia de Monitorizare a Presei – au cerut suspendarea executarii dispozitiilor decretului prin care s-a convocat referendumul. N-am mai apucat s-o depun – anterior depusesem insa o cerere de interventie in nume propriu, prin Registratura Curtii de Apel Bucuresti – deoarece procesul s-a tinut in 19.11.2009 la ora 9.00, nu la ora 12.00, cum stiam eu.
    Fac trimiterea catre site pentru a se vedea o parte din argumentele pe care le-am invocat in primul dosar, in 17.11.2009, in care reclamant a figurat dl. Mihai Gheorghiu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  11. COLOCVIU STRATEGIC Nr. 7 (XXXVIII), August 2005
    1
    UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE
    CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE
    CONFLICTELE SECOLULUI XXI.
    RĂZBOIUL INFORMAŢIONAL
    Conf. dr. Vasile PAUL

    C O N C L U Z I I
    • Transformările aduse de revoluţia în
    problemele militare înseamnă fără îndoială şi
    schimbări semnificative în fizionomia
    viitoarelor conflicte.
    • În conflictualitatea modernă, noile tipuri de
    războaie, precum: războiul informaţional,
    războiul cibernetic, războiul bazat pe reţea,
    războiul electronic, războiul psihologic,
    războiul mediatic etc. vor fi din ce în ce mai
    des utilizate de marile puteri. Caracteristicile
    şi formele de manifestare ale acestor tipuri de
    războaie depăşesc cu mult pe cele tradiţionale,
    clasice.
    • Războiul informaţional va deveni în scurt timp
    la fel de important ca cel terestru, maritim,
    aerian şi spaţial. Acesta este un război
    permanent, în care cel care deţine şi
    gestionează informaţia, deţine puterea.
    • Integrarea operaţiilor informaţionale ofensive
    cu cele defensive vor asigura îndeplinirea
    scopurilor războiului informaţional –
    dominarea informaţională a adversarului.

    1. Câteva caracteristici ale războiului
    Războiul este o formă de violenţă care are
    drept caracteristică esenţială aceea de a fi metodic
    şi organizat sub raportul grupurilor care îl duc şi al
    modului în care îl poartă. De fapt, el este limitat în
    timp şi spaţiu şi supus unor reguli juridice
    speciale, extrem de variabile, potrivit locului şi
    epocii. Nu în ultimul rând, războiul este sângeros,
    căci atunci când nu comportă pierderea de vieţi
    omeneşti, el nu este decât un conflict diplomatic,
    economic etc. sau un schimb de ameninţări.
    În ultimul timp, se remarcă înlocuirea, în
    general, a termenului de „război” cu cel de
    „conflict”, iar drept criterii de măsurare a
    intensităţii acestora se folosesc: caracteristicile
    calitative ale armamentului (nuclear sau
    convenţional), cantitatea pierderilor şi gradul
    distrugerilor, numărul militarilor participanţi la
    acestea, resursele utilizate, durată etc. Prin urmare
    conflictele pot fi încadrate în următoarele categorii:
    􀂾 Conflictul de mare intensitate reprezintă
    un război între două state şi aliaţii acestora, în care
    părţile beligerante îşi propun obiective decisive,
    utilizează tehnologii moderne şi toate categoriile
    de armament existente, inclusiv nuclear,
    bacteriologic şi chimic;
    􀂾 Conflictul de intensitate medie este un
    război între state şi coaliţii de state, în care fiecare
    îşi propune obiective relativ limitate, iar pentru
    realizarea acestora se utilizează, în principal,
    mijloace convenţionale de luptă. Nu este exclusă,
    COLOCVIU STRATEGIC
    Nr. 7 (XXXVIII)
    August 2005
    COLOCVIU STRATEGIC Nr. 7 [XXXVIII], August 2005
    2
    totuşi, întrebuinţarea, în proporţii limitate, a
    armamentului nuclear şi chimic. Asemenea
    conflicte sunt de durată, însă sunt limitate la
    dimensiunile zonelor geografice ce pot fi acoperite
    prin acţiunile de luptă;
    Conflictul de joasă intensitate constituie un
    război limitat, dus pentru realizarea obiectivelor
    politice, sociale, economice şi psihologice. Acesta
    are deseori un caracter de durată şi include de la
    presiuni diplomatice, economice şi sociale, până la
    terorism şi insurecţie. Aceste conflicte sunt de
    obicei limitate la o zonă geografică şi se
    caracterizează prin întrebuinţarea limitată a
    armamentului şi violenţei.
    2. Tendinţe în conflictualitatea modernă
    În prezent, atât politologii, cât şi experţii
    militari apreciază că în secolul al XXI-lea se vor
    manifesta două mari tendinţe. Prima ar fi aceea că
    statele dezvoltate din punct de vedere economic şi
    militar şi, în special, marile puteri vor căuta să
    restrângă gama tipologiei de conflicte la cele
    convenabile lor. Cea de a doua se referă la faptul
    că statele subdezvoltate şi chiar cele în curs de
    dezvoltare vor trebui să facă faţă unei game mai
    largi de conflicte, unele preluate chiar din secolul
    trecut.
    Reducerea forţelor armate şi a
    armamentelor, interzicerea unor categorii de
    armament, introducerea tehnologiilor avansate,
    modularea structurilor, profesionalizarea
    personalului militar, cerinţa de a vedea şi a lovi
    adânc, la nivel strategic şi operativ, punctele
    decisive şi centrele de gravitate inamice, creşterea
    importanţei manevrei (pe verticală şi aerospaţială)
    şi a mobilităţii, folosirea integrată şi simultană a
    tuturor categoriilor de forţe ale armatei,
    posibilitatea ducerii acţiunilor de luptă în orice
    condiţii de timp şi anotimp reprezintă un ansamblu
    de direcţii ce vor da conflictului armat o faţă nouă,
    diferită de cea clasică. Aviaţia, elicopterele,
    armamentul de cercetare-lovire de înaltă precizie,
    războiul electronic şi cel informaţional, folosirea
    operaţiilor speciale şi psihologice vor da o
    adâncime aproape nelimitată acţiunilor de luptă
    moderne.
    Prin urmare, se poate afirma că, în secolul al
    XXI-lea, războiul se va desfăşura preponderent pe
    tărâmul informaticii – informaţia însemnând
    putere. Băncile de date şi logistica informatică vor
    constitui cel mai reprezentativ potenţial de putere
    şi vor face din posesorii lor un fel de caste
    atotputernice. Superputerile informatice vor
    impune noi tipuri de războaie, precum: războiul
    informaţional, războiul cibernetic, războiul bazat
    pe reţea, războiul electronic, războiul psihologic,
    războiul mediatic etc. Noile tipuri de războaie se
    vor caracteriza prin:
    􀂾 noi generaţii de arme (armele inteligente)
    ce vor permite: anihilarea şi reducerea
    performanţelor mijloacelor clasice, lovirea
    selectivă a obiectivelor, predeterminarea deciziei
    adversarului, transformarea luptătorului advers din
    inamic în amic etc.;
    􀂾 interrelaţia clasică existentă între
    beligeranţi pe câmpul de luptă „om-tehnică-om”
    va suferi modificări radicale, luând forma
    confruntării „tehnică-tehnică”, „tehnică-om”,
    „om-mesaj-om”.
    Războiul impus de puterile informatice, cel
    puţin în faza lui iniţială, va putea avea o
    intensitate nepercepută de adversar.
    3. Războiul informaţional
    Identificat şi cuantificat la mijlocul
    deceniului şapte a secolului XX, războiul
    informaţional a fost considerat un tip de război ce
    are potenţial de a deveni la fel de important ca cel
    terestru, maritim, aerian şi spaţial. Această
    recunoaştere a fost determinată de realitatea
    potrivit căreia lumea intrase deja în era
    informaţională. Revoluţia tehnologică în domeniul
    calculatoarelor şi comunicaţiilor a făcut ca
    importanţa informaţiei să crească tot mai mult,
    ceea ce a dus la colectarea, procesarea, păstrarea şi
    diseminarea acesteia pe distanţe tot mai mari şi la
    COLOCVIU STRATEGIC Nr. 7 (XXXVIII), August 2005
    3
    mai mulţi utilizatori.
    La modul cel mai general, războiul
    informaţional în sens strict militar ar putea fi
    definit ca totalitatea operaţiilor informaţionale
    desfăşurate la nivel tactic, operativ şi strategic, pe
    timp de pace, escaladare a crizei şi conflictului, în
    scopul realizării unor obiective sau influenţării
    anumitor ţinte. Componenta militară a războiului
    informaţional, războiul de comandă şi control are,
    în accepţiunea NATO, următoarea înţelegere:
    „folosirea integrată a tuturor capacităţilor militare,
    inclusiv operaţiile de securitate, inducere în
    eroare, operaţii psihologice, război electronic şi
    distrugere fizică, sprijinite de către toate sursele de
    intelligence şi sistemele de comunicaţii şi
    informatic, pentru interzicerea accesului la
    informaţie, influenţarea, degradarea sau
    distrugerea capacităţii de comandă-control a unui
    adversar, în timp ce propriile capacităţi militare
    sunt protejate împotriva unor acţiuni similare”.
    Acum războiul informaţional a devenit mai
    atractiv şi din punct de vedere militar, având în
    vedere multiplicarea numărului de ţinte
    vulnerabile la atacuri informatice şi creşterea
    necesităţii ca acestea să fie apărate. În noile
    circumstanţe, se constată că nici cantitatea de
    informaţii şi nici timpul nu vor mai fi un factor
    cheie în procesele politice şi militare de luare a
    deciziilor. Ca atare, pe timpul situaţiilor
    conflictuale, adversarii vor avea acces simultan la
    cantităţi enorme de informaţii, dar cel care va
    deţine cele mai precise şi complete informaţii şi va
    beneficia de un sistem eficient de procesare şi
    protejare a acestora va fi cel avantajat.
    Evoluţia evenimentelor ultimilor ani
    demonstrează cu certitudine că asistăm la
    materializarea unui nou tip de agresiune, a unui
    nou tip de război, un război invizibil ale cărui
    caracteristici şi forme de manifestare subtile şi
    eficiente depăşesc cu mult pe cele tradiţionale,
    clasice. Mai mult, războiul informaţional este
    destul de ieftin în comparaţie cu alte tipuri de
    războaie, permiţând statelor dezvoltate, precum şi
    grupărilor teroriste interesate, să achiziţioneze
    capabilităţi în acest domeniu şi să le folosească
    potrivit scopurilor propuse.
    4. Operaţiile informaţionale
    Operaţiile informaţionale specifice acestui
    tip de război sunt atât defensive, cât şi ofensive.
    Cele defensive integrează şi coordonează
    politicile, procedurile, acţiunile, personalul şi
    tehnologia în scopul protejării şi apărării
    informaţiilor şi sistemelor informaţionale. Acestea
    se concentrează pe protecţia propriei informaţii, a
    proceselor care se bazează pe informaţie, a
    sistemelor de comandă-control şi a celor de
    comunicaţii şi informatică. Protecţia trebuie să fie
    adaptată pentru orice tip de (in)amic, în orice
    situaţie (pace, criză, conflict) şi vizează patru
    componente: protecţia infrastructurii
    informaţionale, descoperirea atacurilor,
    restaurarea funcţiilor vitale şi reacţia la atacuri.
    Integrarea tuturor acestor componente este
    esenţială.
    Operaţiile informaţionale ofensive implică
    folosirea integrată a capacităţilor şi activităţilor
    desemnate, sprijinite de activitatea informativă
    (intelligence), cu scopul de a adapta factorii de
    decizie (in)amici şi de a promova obiective
    specifice. Scopul de bază al acestui tip de operaţii
    este de a influenţa cunoştinţele şi credinţele
    factorilor de decizie, pentru a le reduce voinţa şi
    abilitatea de a decide şi a perturba astfel procesul
    decizional. Capacităţile ofensive ale operaţiilor
    informaţionale se concentrează pe informaţie, pe
    procesele care se bazează pe informaţie, pe
    sistemele de comandă-control şi pe cele de
    comunicaţii şi informatică. Tocmai de aceea este
    necesară proiectarea lor la nivelul tehnologic
    specific entităţilor şi la caracteristicile particulare
    ale conflictului.
    Autorul, general-maior (r.) conf. dr. Vasile PAUL, a fost

    Şeful Direcţiei de Planificare Strategică din cadrul

    Statului
    Major General. Este doctor în Ştiinţe Militare şi a publicat

    numeroase lucrări şi articole, cu o tematică specifică

    apărării
    şi securităţii naţionale, regionale şi globale, dintre care

    amintim: Războiul Mileniului Trei, Asimetria strategică,

    Centrele
    de putere ale lumii.
    COLOCVIU STRATEGIC Nr. 7 [XXXVIII], August 2005
    4
    Aceste două componente sunt
    complementare şi asigură îndeplinirea scopurilor
    războiului informaţional – dominarea
    informaţională a adversarului. În viitorul apropiat,
    acestea vor fi, probabil, mai mult decât
    complementare, ele urmând să se integreze una în
    cealaltă. În aceste condiţii, eficienţa securităţii
    sistemelor de informaţii va depinde de
    intelligence, iar eficienţa intelligence-ului de
    securitatea sistemelor de informaţii.
    Acţiunile de luptă, după operaţia „Furtună în
    deşert”, considerată atunci exemplu de bază al
    viitorului război, în strategie, artă operativă şi
    tactică, au căpătat un grad foarte mare de
    descentralizare, independenţă, directivitate,
    mobilitate, fluiditate şi eficienţă. Ele depind
    enorm de sistemul informaţional, de gradul înalt
    de tehnicitate al mijloacelor avute la dispoziţie, de
    existenţa armelor inteligente cu mare putere şi
    precizie de lovire, de posibilitatea ducerii de
    acţiuni simultane, rapide, pe toată adâncimea
    teatrului de operaţii. De altfel, ultimele confruntări
    armate de amploare au scos în evidenţă, în ceea ce
    priveşte modul de planificare, executare şi
    conducere a operaţiilor militare, că utilizarea
    informaţiei ca armă conferă acesteia rolul
    primordial în luarea deciziei şi asigurarea
    succesului, ducând totodată la modificări esenţiale
    asupra desfăşurării operaţiilor militare.
    Prin urmare, principiul fundamental potrivit
    căruia „războiul informaţional este un război
    permanent” se impune a fi implementat în cadrul
    doctrinelor de securitate şi este necesară ridicarea
    unor adevărate „ziduri de apărare electronice”, pe
    mai multe niveluri complementare, care să
    protejeze structurile naţionale.
    În concluzie, putem spune că noile concepte
    şi tehnologii militare se elaborează şi
    experimentează continuu, ele permiţând ţărilor
    dezvoltate să intre în secolul al XXI-lea, în Era
    Informatică, cu avantaje tehnologice şi doctrinare
    greu de atins de către celelalte ţări.
    Tehnologiile Erei Informaţionale vor
    revoluţiona complet modul de ducere a acţiunilor
    militare şi vor schimba fizionomia
    conflictelor/războaielor. Cel mai semnificativ
    avantaj în mijloacele de ducere a războiului va
    decurge din cantitatea, calitatea, gradul înalt de
    prelucrare şi modul de folosire a informaţiilor.
    Tehnologiile de vârf şi informaţiile, dublate de
    strategii militare şi concepte doctrinare adecvate,
    lideri militari competenţi, personal profesionalizat,
    instruire şi operativitate înaltă a forţelor va
    însemna putere reală. Preţul progresului va fi
    uriaş, dar o dată efectuat, el va oferi avantaje,
    posibilităţi şi câştiguri extraordinare celui care va
    avea curajul să-l introducă.
    COLOCVIU STRATEGIC este o publicaţie a Centrului de Studii

    Strategice de Apărare şi Securitate ce include
    rezumate ale temelor de cercetare ştiinţifică,

    conferinţelor, simpozioanelor, seminariilor, meselor

    rotunde, opinii şi
    puncte de vedere ale unor personalităţi de marcă din armată

    şi societate, din ţară şi străinătate, implicate în

    cercetarea
    ştiinţifică din domeniul securităţii.
    PROPUNERI
    • Planificarea, executarea şi conducerea operaţiilor

    militare să se facă ţinând cont că informaţia
    deţine un rol primordial în luarea deciziei şi asigurarea

    succesului.
    • Evitarea surprinderii şi protecţia în domeniul

    informaţional vor trebui abordate cu multă atenţie şi
    preocupare de factorii de decizie abilitaţi.
    • Adaptarea cât mai grabnică şi eficientă a Armatei României

    la cerinţele conflictelor moderne, în
    special ale celui informaţional.
    Publicaţie realizată cu sprijinul Editurii şi Tipografiei
    Universităţii Naţionale de Apărare
    Tehnoredactare computerizată: Cristian BĂHNĂREANU
    Supliment al revistei IMPACT STRATEGIC
    ISSN: 1582-6511. B: 1315
    Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate
    Şos. Panduri, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti
    Telefon: 319.56.49, Fax 319.55.93
    e-mail: cssas@unap.ro
    web: http://cssas.unap.ro

    http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/cs07-05.pdf

    • mariusmioc Says:

      Acest conf. dr. Vasile Paul nu este cumva fostul ofiţer M.Ap.N. implicat în acţiunile contrarevoluţionare din Calea Girocului – Timişoara, despre care vorbeşte şi generalul Ştefan Guşă, care-l numeşte ofiţerul care a deblocat tancurile din Calea Girocului?

  12. Ideile continute in COLOCVIUL STRATEGIC nu sint o noutate pentru noi romanii, cum nu sint nici pentru ceilalti est-europeni si pentru popoarele ex-URSS. Noi am trait si continuam sa traim incepind din anii ’50, odata cu demararea razboiului rece, in perimetrul si poligoanele experimentale ale razboiului psihologic, mediatic si informational. In razboiul rece tzarile ex-comuniste au fost fatal lovite la sfirsitul anilor ’80. Totusi atunci abia s-a intrat intr-o a doua faza a acestui razboi, faza de netezire si consolidare a unor sisteme sociale capitaliste bazate pe minciuna, coruptie si delapidare. Pentru romani cei 20 de ani trecuti din 1989 pina astazi au reprezentat ani grei de degradare sub toate aspectele a societatzii.

    Metodele si mijloacele razboiului psihologic au avansat. Noi am trait pe propria piele evenimentele din decembrie 1989. Desigur unul dintre mijloace este penetrarea si dezarmarea unei tzari prin intermediul tradatorilor de tzara. Si aici il avem in pleiada tradatorilor din decembrie 1989 pe ‘parintele porc’ Ion Iliescu.

  13. Am incercat sa public inaintea ultimului meu post textul COLOCVIULUI STRATEGIC. Poate Marius Mioc il considera prea lung. Asa ca l-am incarcat pe o pagina ce poate fi usor accedata:

    http://colocviustrategic.wordpress.com/

  14. […] prin schimbarea ordinii cronologice ale apariţiilor la TVR (vezi articolul “Iliescu apare, măcelul dispare” – diversiuni ale ziarului “Adevărul&#8221…), prezint şi secvenţa înregistrată din emisia TVR chiar înainte ca să i se dea legătura lui […]

  15. […] Mai citeşte: – “Iliescu apare, măcelul dispare” – diversiuni ale ziarului “Adevărul&#8221… […]

  16. Mihai Says:

    Domnule,Ceausescu,declarase domnule ca este o lovitura de stat,din partea lui Ion Iliescu,trebuie impuscat primul Ion Iliescu,si ultimul va trebui Traian Basescu,cea mai proasta guvernare este aceasta sa fie clar pentru mine,toti au furat,dar astia au pus capac la totul,dle marius mioc,trebuie sa invinga poporul roman,sa nu fie lasi,evenimentele de la Bucuresti sunt coordonate de SRI,adica acesti jandarmi au fost trimisi la instigare la violenta adica de marinarul asta betiv,si curvar,adica el a ordonat politic ca poporul sa se retraga pasnic si sa se uite la televizor cum dl Basescu da afara pe Arafat de la smurd,sa privatizarea sanatatii,adica poporul trebuie sa se trezeasca si sa nu se bazeze pe opozitie ,sa numai huzureze la TV,sa se uite la vrajile facute de acest guvern iresponsabil si rupt de realitate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 822 de alți urmăritori