Problema turismului electoral, văzută din perspectiva unui preşedinte de secţie de votare

„Nu pot ei fura cît puteţi voi vota!” este lozinca cu care a cîştigat Băsescu alegerile din 2004. După alegeri, problema fraudelor electorale a dispărut în ceaţă, n-am auzit de oameni condamnaţi pentru că au fraudat alegerile. Acum această problemă a redevenit o obsesie a ziariştilor, foarte mult vorbindu-se de turismul electoral. „Turism electoral în străinătate. Acţiunea Autobuzul la Bologna, la Chişinău a funcţionat mult mai bine”, scrie Andrei Bădin pe blogul său (linc), prezentînd nişte filmuleţe din în care se văd nişte cozi aflate la secţiile de votare din Bologna sau Chişinău, iar apoi nişte autobuze care, trebuie să înţelegem, au adus pe mulţi dintre acei votanţi la secţia de votare. Aceeaşi problemă a turismului electoral e tratată şi de „Cotidianul” din 22 noiembrie 2009 (linc).
Andrei Bădin sugerează (fără să spună direct) că am asista la o fraudă electorală, dar lipsesc din filmuleţele prezentate explicaţii clare despre unde este frauda. Să presupunem că într-adevăr acele autobuze au adus votanţi pentru secţiile de votare de la Consulatul României de la Bologna sau de la Chişinău (nici acest lucru nu reiese sigur din filmuleţe). Care-i problema?

Statul român nu poate asigura organizarea unor secţii de votare în fiecare localitate din Italia sau Republica Moldova unde există cetăţeni români. Dar cetăţenii români aflaţi în ţările respective au dreptul constituţional să voteze, şi pentru a-şi exercita acest drept pot organiza transportul pînă la secţiile de votare după cum cred de cuviinţă.  Inclusiv cu autobuze. Atîta vreme cît nu a existat vot multiplu, nu este vorba aici de nici o fraudă electorală. Nici măcar dacă organizarea transportului a fost făcută de un partid politic care a transportat la vot doar proprii susţinători, nu este fraudă electorală. Frauda electorală începe doar în momentul în care un cetăţean a votat de mai multe ori, sau a votat cineva fără drept de vot.

În locul isteriei mediatice cu turismul electoral, eu aş aştepta nişte date concrete cu privire la persoanele care au votat de mai multe ori. Cu numele şi prenumele persoanelor în această situaţie, pentru a se identifica apoi şi formaţiunea politică care s-a pretat la asemenea practici. În lipsa unor asemenea date, fapta de a transporta la vot alte persoane, contra cost sau gratuit, nu înseamnă decît ajutarea unor cetăţeni români să-şi exercite drepturile constituţionale de a participa la alegeri. Este o faptă tot atît de condamnabilă, în opinia mea, ca şi fapta cuiva de a ajuta o bătrînică să treacă strada.

Interesant că isteria mediatică cu turismul electoral continuă deşi în lege s-a limitat drastic posibilitatea de a vota în afara secţiei de domiciliu, ceea ce a pus o mulţime de cetăţeni în imposibilitate de a-şi exercita dreptul constituţional de a vota. Există, mai ales în marile oraşe, un mare număr de persoane care locuiesc în aceste oraşe, chiar de ani de zile, avînd însă trecut în actul de identitate domiciliul vechi, din altă localitate. Au avut oamenii alte priorităţi în viaţă decît să piardă timp şi bani cu formalităţile birocratice pentru schimbarea actelor de identitate. Aceştia sînt deseori numiţi „turişti electorali” de ziariştii superficiali, iar conform ultimelor schimbări ale legii electorale n-au posibilitate să voteze decît dacă se întorc la localitatea vechiului domiciliu, sau dacă merg la secţiile speciale, unde votarea se face greoi (e nevoie de scrierea cu mîna într-un tabel a celui care votează, cu nume, CNP, adresă de domiciliu, de completarea unei declaraţii pe propria răspundere că n-au mai votat altundeva) şi se stă la coadă ore întregi (linc), cu efect previzibil că mulţi dintre cei aflaţi în această situaţie renunţă la a mai vota. În calitate de preşedinte de secţie de votare am avut prilejul să aud de la cîţiva oameni cărora le-am refuzat dreptul de vot la secţia mea, fiindcă aveau reşedinţa, dar nu şi domiciliul în raza secţiei respective, că ei nu vor mai merge altundeva să voteze. Or, faptul că zeci de mii de oameni sînt puşi în situaţia de a renunţa să mai voteze ar putea reprezenta o fraudă electorală mai mare decît cele cîteva cazuri de voturi multiple care s-au evitat prin această organizare.

Aştept cu interes să aflu, după isprăvirea alegerilor şi după ce subiectul acesta nu va mai fi unul de campanie electorală, cîte cazuri concrete de voturi multiple au fost depistate şi cîte persoane pedepsite pentru aceasta. Oare se va repeta situaţia de la alegerile din 2004?

Un gând despre „Problema turismului electoral, văzută din perspectiva unui preşedinte de secţie de votare

  1. Pingback: Iar preşedinte de secţie de votare – voi da rezultatele de la secţia mea pe blog « Blogul lui Marius Mioc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.