Continui prezentarea activităţii lui Vladimir Vidraşcu (sau Vedrashko), corespondentul la Bucureşti al ziarului moscovit „Pravda” în decembrie 1989, astăzi redactor la emisiunea în limba rusă a postului de radio Europa Liberă / Libertatea de la Praga (Cehia).
Vezi şi celelalte articole despre activitatea lui Vladimir Vidraşcu prezentate pe acest blog:
– Să facem cunoştiinţă cu Vladimir Vidraşcu, “cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” conform raportului SRI despre revoluţie
– „Pravda” din 20 decembrie 1989 despre revoluţia română
– „Pravda” din 22 decembrie 1989 despre revoluţia română
Raportul SRI despre revoluţie, dat publicităţii în 1994, cînd acest serviciu era condus de Virgil Măgureanu, pomeneşte despre activităţile desfăşurate de Vladimir Vidraşcu în decembrie 1989 astfel:
“Cadrele de spionaj aflate în România şi-au intensificat activitatea, iar unele dintre acestea, sub acoperirea de corespondenţi de presă (exemplu: Victor Volodin – Izvestia, Vladimir Vidraşcu – Pravda), şi-au sporit preocupările pentru a obţine informaţii privind starea de spirit a populaţiei şi alte aspecte negative ce ar fi putut fi exploatate”.
Mai jos puteţi vedea cele apărute în „Pravda” din 23 decembrie 1989 despre revoluţia română. Ziarul a fost tipărit pe baza corespondenţelor primite în seara de 22, cînd deja Ceauşescu fugise din sediul CC. Se observă acum în cele publicate de „Pravda”, ca de altfel în cele publicate de ziarele din întreaga lume, influenţa ştirilor care începuseră să fie transmise de Televiziunea Română „Liberă”.
Despre evenimentele din România
Bucureşti, 22. (Relatarea corespondentului „Pravdei”). Dimineaţa devreme, puteai vedea trecînd prin oraş mitinguri spontane. Sute de mii de oameni se îndreptau spre centrul Bucureştiului.
Manifestanţii erau aşteptaţi în centrul oraşului de către armată. Situaţia se schimba de la un minut la altul. Pauzele de confruntare paşnică între răpăitul focurilor – focuri de avertisment, după toate aparenţele – au ajuns să se transforme în înfrăţirea triumfătoare şi plină de bucurie cu soldaţii şi ofiţerii. În sfîrşit, cordoanele au fost înlăturate. Oameni pe tancuri, blindate şi pe jos se deplasau spre piaţa principală a capitalei, spre clădirea CC al PCR. Au apărut lozinci „Armata e cu noi”.
La prînz a fost ocupată clădirea radioului şi televiziunii. Am fost martorul acestui „asalt” paşnic. Locuitorii caselor învecinate îşi expuneau în geamuri şi pe balcoane televizoarele la care începuse transmisiunea evenimentelor în curs. Tot aici s-a anunţat despre schimbarea puterii care s-a produs. Printre cele mai caracteristice tuşe ale zilei – cererea fermă să nu se verse sînge şi să se păstreze ordinea în oraşul cuprins de o agitaţie generală. Echipajele maşinilor de luptă care se apropiaseră lent de clădirea televiziunii în fruntea coloanei de demonstranţi şi militari avînd flori în ţevile pistoalelor automat erau pregătiţi să apere în orice moment oamenii de posibile pericole.
Din geamurile televiziunii zburau peste capetele celor adunaţi portretele lui Ceauşescu făcute bucăţi.
La televizor, vorbeau activişti ai societăţii civile care în acea dimineaţă mai erau încă izolaţi sau întemniţaţi. Ei îndemnau masele la ordine şi calm. Asigurarea tuturor cu alimente şi medicamente, în special a celor răniţi în ciocnirile stradale au fost anunţate drept priorităţi.
Aşadar, decretul de dimineaţă al fostului preşedinte despre declararea stării de urgenţă în ţară a fost ultimul său decret.
…Tocmai am revenit din casa în care, într-un lux inimaginabil, locuise familia Ceauşescu. Accesul este liber.
Seara, în piaţa din centrul capitalei a avut loc un miting. Participanţii au cerut să fie găsit şi arestat Ceauşescu. Radioul şi televiziunea transmiteau apeluri către populaţie să doneze sînge, iar către vameşi – să asigure intrarea liberă în ţară a medicamentelor.
Situaţia din oraş este foarte alarmantă. Armata, maşini speciale folosite la construcţii şi camioane protejează televiziunea. La televizor sînt transmise imagini din centrul oraşului: are loc un incendiu imens. Se aud rafale. Totul se transmite în direct la televizor.
V. Vedraşco
Pe lîngă relatarea corespondentului propriu, „Pravda” publică şi relatări ale agenţiilor de presă. Iată-le, în tălmăcirea lui Iulian Ciocan, de la redacţia moldovenească a postului de radio Europa Liberă / Libertatea:
Bucureşti 22 (TASS). La Televiziunea Română a luat cuvîntul comandantul garnizoanei Bucureşti, general-locotenentul M. Chiţac. El a spus că toţi ostaşii garnizoanei trebuie să sprijine noua orientare politică din ţară. Toate detaşamentele din oraş trebuie să dea o ripostă fermă celor care vor să schimbe cursul firesc al evenimentelor. De asemenea, M. Chiţac i-a îndemnat pe comandanţii şi ofiţerii armatei române să susţină setea de libertate a oamenilor în toate judeţele şi oraşele ţării.
–
Potrivit Agenţiei Agerpress, astăzi în Bucureşti a fost creat Comitetul Naţional pentru Democraţie a cărui sarcină principală e pregătirea trecerii la democraţie. Prim-ministrul şi întreg guvernul au demisionat.
Comitetul Naţional pentru Democraţie e compus din militari necompromişi pe vremea dictaturii ceauşiste, din muncitori şi studenţi care au luptat pentru căderea regimului, şi din intelectuali.
După crearea noului organ, membrii acestuia au ieşit la balconul clădirii Comitetului Central al PCR pentru a le spune miilor de oameni din piaţă şi întregului popor că guvernul a demisionat, pentru a face publice componenţa Comitetului Naţional pentru Democraţie şi măsurile ce vor fi luate în perioada următoare.
–
După căderea întunericului, în oraş au dat buzna unităţile fidele lui Nicolae Ceauşescu. În întreg oraşul au avut loc lupte crîncene. Oamenii adunaţi la o demonstraţie de masă au fost întîmpinaţi cu focuri de mitralieră. Sînt sute de ucişi şi răniţi. Luptele se desfăşoară şi în apropierea aeroportului internaţional Otopeni. Însă Televiziunea din Bucureşti îşi continuă activitatea, iar conducătorii statului-major îi cheamă mereu pe bucureşteni să apere oraşul.
Adineaori la televizor au spus că în clădirea Comitetului Central al PCR s-a produs o explozie care a provocat un incendiu.
Belgrad, 22. (REUTERS). Televiziunea din Bucureşti a difuzat ştirea că fostul conducător român Nicolae Ceauşescu şi soţia sa Elena au părăsit teritoriul României.
Mai citeşte alte relatări ale presei internaţionale despre revoluţia română în pagina Mijloacele de informare în masă străine în decembrie 1989
Blogul lui Marius Mioc 
Domnule Marius Mioc,
Lectura articolului dvs. m-a emotionat, pur si simplu… „Demonstratii spontane”, flori in tevile pustilor etc. etc.
Ce mai tura-vura, ne-au trombonit!…
Nu identitatea asa-zisilor teroristi, dupa care umbla mai toata lumea de 20 de ani incoace, este importanta – X-ulescu, Y-ulescu -, ci trebuie sa aflam cine i-a instruit, prin ce mijloace, cine i-a comandat, de unde, prin ce mijloace s-a comunicat cu ei. Apoi, care a fost numarul lor, fie si estimativ, cum au disparut.
Pentru a afla raspunsurile la toate celelalte intrebari legate de asa-zisii teroristi trebuie sa gasim intai cele mai POTRIVITE intrebari privindu-i. Gasind aceste intrebari potrivite, raspunsurile la acestea, dar si la celelalte intrebari, vin de la sine.
Iata de ce ma adresez dvs., dar si celor ce urmaresc blogul de fata, cu rugamintea de a realiza o lista de intrebari privindu-i pe asa-zisii teroristi care au actionat in tara incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.
Mentiune: dl. Iulian Vlad a declarat, intr-unul din procesele domniei sale, ca stie cine sunt teroristii. Si sa nu uitam ca la finele anului 1989 lucra la un plan de capturare a acestora.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu, mă bucur să aflu că articolele de pe blogul meu emoţionează cititorii. Ce s-a publicat în „Pravda” este o palidă imitaţie a lucrurilor care se publicau, în aceeaşi zi, în presa românească.
Identitatea teroriştilor este importantă, căci aflînd aceasta poţi ajunge şi la cei care i-au comandat. S-a anunţat atunci că au fost arestaţi sute de terorişti, şi toţi au fost duşi la armată. De acolo au scăpat.
Întrebarea principală care s-ar pune legat de aceştia ar fi „ce scop urmăreau?”.
Cît despre Iulian Vlad, dacă ştie cine sînt teroriştii dar refuză să spună rezultă că este un nemernic. Dar nu sînt convins că tot ce a declarat Iulian Vlad pe la procese este adevărat.
Domnule Marius Mioc,
Atunci cand am spus ca identitatea asa-zisilor teroristi nu este importanta m-am gandit la descoperirea schemei – descoperirea acesteia este importanta. Desigur insa ca este importanta identitatea lor prin prisma eventualei raspunderi penale a acestora. Sunt insa sceptic – armatele „invizibile” prenumara oameni care, teoretic vorbind, sunt fantome. Pana la urma, pe post de „teroristi” puteau fi si mercenari straini.
Intrebarea dvs. este buna, atat ca exista mai multe variante de raspuns, ceea ce nu ne ajuta sa inaintam. Prin intrebari POTRIVITE inteleg acele intrebari unde exista un singur raspuns – ori afirmarea unui fapt, ori negatia lui.
Dl. Iulian Vlad n-are cum sa nu stie cine au fost „teroristii”. Cu putin efort de analiza chiar putem sa aflam din afirmatia d-sale cine au fost si ce au urmarit acestia – dl. Iulian Vlad a spus instantei, citand aproximativ: „Eu stiu cine sunt teroristii. Daca doriti, pot sa fac un raport!”. Dupa aceasta afirmatie, sedinta de judecata s-a suspendat.
O precizare:
Intitial, Procuratura Generala a anuntat 1033 morti in decembrie 1989. Numarul a fost ridicat ulterior la 1104. Intr-o lista pe care am intocmit-o si publicat-o in „Cuvintul” si „Viitorul liberal’ in decembrie 1990 am consemnat 1292 morti. Presedintele Romaniei a vorbit de curand, in doua randuri, de 1600 – acest numar l-am preliminat si eu. Lipsesc 200-300, carora nu le cunoastem inca identitatea. Pe aici trebuie cautati si cei care au actionat din umbra inainte, dar si cei care au actionat dupa 22 decembrie.
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu, dumneavoastră nu cunoaşteţi identitatea celor 200-300 de morţi care lipsesc, dar s-ar putea ca procuratura să o cunoască. Am observat şi eu fenomenul ciudat al creşterii numărului de morţi ai revoluţiei pe măsură ce trece timpul (şi nu cu 3-4 cazuri, ci cu cîteva sute), eu îl pun în legătură cu legea despre certificatele de revoluţionar, care motivează familiile celor morţi în decembrie 1989 să ceară obţinerea oficială a confirmării că aceia au murit în revoluţie. Cunosc un caz concret în Timişoara care la începutul anilor ’90 era clasificat la procuratura militară ca sinucidere (aşa l-am trecut şi eu în cărţile mele unde am dat lista morţilor revoluţiei din Timişoara), dar care în 2009 a primit confirmarea de erou martir al revoluţiei din partea CPRD.
despre ilici nimic? ce grad are in kgb/fsb/gru?
@neinfectat, în urma unei cercetări minuţioase, pot să-ţi spun că „Pravda” n-a publicat această informaţie.
D-le Valeriu , prea multa lume a fost impuscata in cap , cine a tras erau profesionisti ( vorbesc dupa caderea lui ceausescu ) bine instruiti . Oare cine erau imbracati in combinezoane negre si mergeau cu pusca cu luneta prin oras , sanchi ca vanau teroristi , ei erau teroristii .
Interesant este ca dupa 20 de ani de investigatii, nici macar numarul exact al mortilor nu il stim.
Impresia este ca nu are nici o institutie competenta sau vointa sa spuna cati au fost.
La fel de interesant este ca stim cine au fost teroristii, dar nu stim cine au fost teroristii.
Substituim datele concrete despre teroristi cu un volum impresionant de discutii despre ei.
@ alex s
Domnule alex s,
Operatiunea de identificare a asa-zisilor teroristi trebuie sa urmeze o serie de reguli. Iata cateva dintre ele:
a) modalitatile de actiune;
b) localitatile, iar in cadrul acestora locurile unde au actionat. Ce importanta, ce semnificatie aveau localitatile, respectiv locurile unde au actionat – din punct de vedere militar, economic, in procesul desfasurarii evenimentelor;
c) impotriva cui au actionat – civili, militari, oficialitati CFSN;
d) dotarea lor;
e) urme lasate de ei – in listele de morti, in listele celor care au primit brevete etc.;
f) urme ale capturarii unora dintre ei;
g) posibile mesaje – codificate sau nu – adresate lor prin tv., radio, presa;
h) ecoul actiunilor lor in mass-media, autohtona si, respectiv, straina, in lucrarile de specialitate;
i) originea lor – autohtona si/sau straina. Dovezi in acest sens;
j) inregistrari audio/video privind existenta lor;
k) enumerarea persoanelor posibil sa-i fi cunoscut,coordonat, acoperit;
l) harta locurilor din tara in care au actionat si cu ce consecinte.
Al dvs., Valeriu Mangu
D-le Mangu dar , oare a facut cineva aceste lucruri ? daca nu cine ii de vina ?
@ alex s
Domnule alex s,
Intrebarea fundamentala este – si ramane: se putea altfel decat s-a intamplat? Si, corelativ: ce s-ar fi intamplat daca nu se intampla ceea ce s-a intamplat?
Al dvs., Valeriu Mangu
Domnule Mangu, eu sînt convins ca se putea si altfel. Avem pe de o parte exemplul Chinei si al Cubei, unde regimurile comuniste au rămas la putere, şi pe de altă parte exemplul RDG şi Bulgariei, unde regimurile comuniste au căzut fără vărsare de sînge.
În 16 decembrie 1989 cei care credeau posibilă răsturnarea lui Ceauşescu erau minoritari. De dorit această răsturnare o doreau 90%, dar cei mai mulţi nu îndrăzneau să facă nimic concret pentru asta. A trebuit să treacă 5 zile de la revolta Timişoarei ca să se răscoale şi Bucureştiul. Azi, conform zicalei „după război, mulţi viteji se-arată”, apar comentatori care spun că răsturnarea lui Ceauşescu era inevitabilă.
D-le Mangu , DA se putea altfel decat s-a intamplat DACA , acea infima DAR sangeroasa unitate de uslasi nu se infiltra in randurile armatei ( si acum familiile lor sunt fideli stangii , votand in proportie de 100% cu gasca lui iliescu ) si trageau fara somatie , antrenand si comandantii zelosi din armata , si corelativ , ce s-ar fi intamplat daca nu se intampla ceea ce s-a intamplat : – probabil actualii revolutionari impreuna cu familiile lor erau ( eram ) impuscati sau in cel mai fericit caz condamnati pe viata iar , dupa vreo 2 ani ceausescu dadea puterea lui nicu si il punea pe iliescu prim – ministru si geoana ministru de externe ( ultima parte SF dar plauzibila )
Chiar facand abstractie de problema pe care regimul nu vrea sa o rezolve (cine au fost cei care au tras in multime si cu ce ordine, raman pentru mine cateva mistere esentiale. Cine a organizat adolescentii sa controleze lumea care intra la metrou? Toti ne lasam buzunarit de acei pustani dintre care unii au fost macelariti a doua zi!
pacat de oamenii aia care au murit la rivulutie…ilici sa crapi in iad pt obsesia ta de a fura puterea…te mai astept si ma mine pe blog…
Problema „teroristilor”domnilor,este deja bine cunoscuta .Au fost circa 10000-12000 luptatori G.R U.-ai U.R.S.S.,veniti ,nu pentru a produce acte teroriste,ci doar pentru a produce scanteia ce detona revolta generala a romanilor.Detalii gasiti in cartea „CONDAMNAT LA DISCRETIE”semnata de viceamiralul Dinu
Cunosc faptul că o serie de înalţi demnitari ai regimului Ceauşescu au publicat mai multe cărţi în care susţin că răsturnarea regimului nu a fost iniţiată de români ci de străini. Mai cunosc şi că marea majoritate a celor arestaţi în 1989 sub bănuiala de terorism erau români, nu străini. Cartea lui Dinu n-am citit-o, dar alte intervenţii ale sale din presă au fost comentate pe acest blog. De pildă https://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/18/1989-aplicatii-militare-in-jurul-romaniei/