Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit „ultraist” Noiembrie 29, 2009


„Tribuna” din 13 mai 1894 (1 mai stil vechi) continuă prezentarea procesului memorandiştilor. Se continuă discuţiile pe probleme procedurale. Calitatea traducerii în şi din limba română este contestată. Cererea ca actul de acuzare să fie citit în limba română este respinsă, pe motiv că învinuiţii au avut timp să cunoască conţinutul acestuia. Avocatul Ştefanovici declară: „Considerînd mai departe că colegul meu Brediceanu a fost pedepsit cu 50 fl., iar după ce a insinuat recurs de nulitate a mai căpătat o amendă de 100 fl. şi astfel prin necontenite pedepse libertatea cuvîntului şi a apărării este peste măsură restrînsă”, abzice de apărare. Ceilalţi apărători îi urmează exemplul. Procurorul consideră că lipsa apărătorilor nu e motiv de amînare, căci „legea nu pretinde în casul de faţă presenţa apărătorilor, fiind delictul de atare natură”. Totuşi procesul se amînă cu o zi (termenele de judecată se dădeau de pe o zi pe alta, nu cum e obiceiul acum la cîteva săptămîni sau chiar luni).

La proces va fi adus un al doilea tălmaci (Petru Cosmuţa). Preşedintele instanţei anunţă că în urma acestui fapt, nu va mai admite discuţii legate de traducere.

În urma intervenţiei primarului Clujului manifestaţiile din oraş în favoarea acuzaţiilor (la care participau mai ales ţărani veniţi din afara oraşului) au fost oprite. Vasile Lucaciu spune: „Poporul român plecînd se pare că am rămas într-o completă singurătate. (…) Nu, poporul român n-a plecat, el este aici cu inima şi gîndul”. Lucaci ia poziţie faţă de scrisoarea primarului, precizînd că „poporul şi manifestaţiunea lui n-a avut scop să agiteze”. Preşedintele instanţei nu îl lasă însă să-şi continue discursul.

„Dela Cluj. Ne aflăm în stare de asediu” scrie „Tribuna” relatînd reacţia autorităţilor ca urmare a manifestaţiilor masive de sprijinire a acuzaţiilor. „Orice pas al membrilor din comitet este urmărit de spioni şi de ‘csocselek’-ul kultur-egylet-ist. E într-adevăr o foarte grea cestiune să petreci zilele astea în Cluj. Nu e nici o exagerare dacă vă spun că viaţa nici unuia dintre noi nu e asigurată.

Telegramele ni s-au oprit toate. Nu putem comunica cu lumea din afară. Nici telegramele de natură privată nu pot trece necontrolate.

Biuroul nostru de presă este bîrnă în ochii duşmanilor noştri. Ieri a venit căpitanul oraşului pentru a vedea dacă e adevărat că este o tipografie secretă în biuroul nostru. Noi am rîs şi ni-am făcut haz din lucru. Tocmai atunci scriau 14 tineri rapoartele pentru foi. I-am recomandat ca pe tipografia noastră.

Azi am avut percheziţia domiciliară. Din întîmplare s-au aflat într-una din odăile hotelului Blazini cîteva exemplare de proclamaţii cătră popor. Au fost confiscate, se înţelege.

Agitaţia e foarte mare şi de o parte şi de cealaltă. Românii sînt agitaţi pentru că văd terorisările ce se fac membrilor comitetului şi exercitarea dreptului de apărare şi batjocura ce au cu toţii să o rabde în tot momentul.

Maghiarii sînt agitaţi şi ei, pentru că azi Clujul nu mai e Cluj, s-a făcut oraş românesc, şi românii se poartă ca acasă, veseli, vînjoşi, hotărîţi şi fără vreo grije. Agitaţia maghiarilor se vede din toată fiinţa lor, din toată purtarea lor, care într-adevăr e revoltătoare. Foile de aici şi cele din Pesta sînt pline de cele mai infame minciuni, atacă tot ce avem mai scump şi nu cruţă sanctuarul familiei. Aceste foi aţîţă cu nespusă ticăloşie poporul şi spun că o vărsare de sînge e inevitabilă.

Şi cu toate acestea tribunalul continuă pertractarea şi crede că libertatea apărării şi a judecăţii este garantată.

Aseară patru studenţi universitari au fost duşi la poliţie pentru că au cîntat româneşte. După interogatorii au fost puşi pe picior liber. La hotel Biazini, unde ziariştii cu tinerimea română făceau prohodul căsătoriei civile, au venit poliţiştii ca să-i provoace să se împrăştie. Fireşte nime habar n-a avut de ei. Prohodul a reuşit foarte bine.

Tocmai acum ni se spune că din Albac au sosit 200 de oameni, pe care poliţia îi împiedică dela intrarea în oraş”.

Intervenţii ale jandarmilor pentru a împiedica manifestările românilor sînt consemnate de „Tribuna” în mai multe localităţi. Se mai publică deasemeni liste de semnături pentru susţinerea acuzaţilor.

„Tribuna” continuă şi polemica cu presa maghiară. Sub semnătura „Leandru” se publică articolul „Tot cîntecul vechi”, din care citez:

.

„Sînt incorigibili guvernamentalii maghiari, pentru că uită totul şi astfel nu învaţă nimic.
Nu s-au înplinit încă doi ani – de cînd cu apelul adresat de domnul Dr. Raţiu şi Septimiu Albini în chestia mergerii la Viena – de cînd ‘Nemzet’ tăgăduia că românii ar avea gravaminte, decît cele inventate de domnii Raţiu, Brote, Lucaciu şi alţi cîţiva ‘agitatori’.
Anul trecut, cînd cu impozanta conferenţă naţională, foile maghiare au recunoscut, toate, că există chestiune română. Au recunoscut că poporul întreg – durere – merge după ‘ultraişti’, înţelegînd sub această numire pe membri comitetului naţional.
Au strigat atunci şi s-au rugat: unde sînteţi şi ce faceţi, români moderaţi?
Acum că prin procesul memorandului au ajuns iarăşi în impas, maghiarii, cu deosebire foile guvernamentale, strigă din nou după moderaţi. (…)
Dar trebuie să ai creieri guvernamentali, care nu se înalţă decît pînă la gîndul simbriei, pentru ca azi să revii la cîntecul vechiu, cu refrenul ‘moderaţi!’
Nu văd guvernamentalii că azi toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit ‘ultraist’?”

Mai citeşte:
Anul 1918 şi Marea Unire, relatată de sora bunicului meu (1)
Anul 1918 şi Marea Unire, relatată de sora bunicului meu (2)
Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane

 

12 Responses to “Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit „ultraist””

  1. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Citind de ieri pana azi cartea dlui general (r) Aurel I. Rogojan – – „1989/Dintr-o iarna in alta…/Romania in resorturile secrete ale istoriei” -, pot sa afirm cu temei ca in Decembrie 1989 am trecut la mustata pe langa anticipatele 60.000 de victime. Si este – vrem-nu vrem, ne place ori nu ne place – meritul dlui Iulian Vlad ca nu s-a intamplat nenorocirea.
    Pentru receptarea corecta a acestei concluzii fac precizarea ca ieri, cu ocazia lansarii cartii la targul „Gaudeamus”, a fost pentru prima data cand am schimbat cateva cuvinte cu dl. Iulian Vlad – l-am intrebat daca i-a parvenit cartea „Operatiunea =Ziua cea Mare=” – si, de asemenea, a fost prima data cand am cunoscut, in afara de dl. Radu Tinu, despre intalnirea cu care am referit aici, pe blog, cativa din fostii ofiteri de rang inalt ai Securitatii. Mai precis spus, i-am vazut, iar unora dintre ei, vreo doi-trei, le-am oferit cate o carte.
    Altfel, cartea dlui Aurel I. Rogojan nu aduce noutati fundamentale in chestiunea care ne intereseaza. In ceea ce ma priveste insa, materialul din carte – mai precis, felul in care au fost prezentate unele episoade – m-a ajutat sa inteleg un anumit moment al desfasurarii evenimentelor, precum si sa descopar motivatia producerii lui.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  2. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Printre fostii ofiteri de rang inalt ai DSS l-ati cunoscut pe primul adjunct al lui Iulian Vlad, Alexie Stefan?

    Al dvs., Dan Danescu

  3. Valeriu Mangu Says:

    @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    Nu. L-am intrebat de dansul pe dl. Alex Mihai Stoenescu, apoi l-am intrebat pe un domn cu care am schimbat, la un moment dat, cateva vorbe si care mi l-a indicat pe dl. Stanescu, fostul presedinte al Consiliul Securitatii Statului. Tot ce mi s-a spus a fost ca dl. Stefan Alexie confirmase invitatia la lansare, nu pot acum sa precizez de catre cine.
    In afara de dl. Iulian Vlad, a carui imagine am vazut-o la tv. si in diverse fotografii si pe care l-am recunoscut usor, eu personal n-am putut identifica pe nimeni din varful fostului DSS, neavand pana ieri nici un contact cu oameni care i-au apartinut, in afara, cum spuneam, de dl. Radu Tinu, iar inainte de 1989, cu mama unui fost elev de-al meu, cu un coleg al acesteia care la un moment dat mi-a solicitat o carte de-a mea pentru copilul sau si de un domn pe care l-am cunoscut prin 1985 in barul „Union” si despre care ulterior am aflat ca lucrase in Securitate.
    Dar, daca tot suntem la acest capitol, pot sa spun ca asa de tare a prins la mine in primii ani de dupa decembrie 1989 manipularea cu teroristii-securisti incat aveam o adevarata ura pentru cei care au lucrat in Securitate. Dar, desigur, asta nu inseamna ca m-am transformat azi, prin compensatie, intr-un admirator al fostilor securisti. Incerc astazi sa privesc lucrurile numai cu ochii ratiunii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  4. Dan Danescu Says:

    @ Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Multumesc pentru raspuns. Ca o observatie, gasesc interesanta lipsa lui Alexie Stefan de la acel targ de carte. As fi fost surprins sa apara Alexie Stefan alaturi de Iulian Vlad, in public, pentru ca si cu alte ocazii s-a eschivat sa apara alaturi de fostul lui sef, Iulian Vlad.

    Al dvs., Dan Danescu

  5. Valeriu Mangu Says:

    @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    N-am de unde sa cunosc motivele pentru care unul sau altul dintre dnii Iulian Vlad si Stefan Alexie evita sa apara impreuna in public. Pot insa sa reproduc ceea ce mi-a spus dl. Corneliu Vlad, care a si vorbit la lansare: ca ieri a fost prima aparitie in public in Bucuresti a dlui Iulian Vlad in ultimii 20 de ani – desigur, este vorba despre evenimente la care poate avea acces oricine, cum a fost cel de ieri, abstractie facand de procesele in care a fost implicat dl. Iulian Vlad, desfasurate in salile de tribunal.
    Pana acum 9 luni nu m-a interesat lumea serviciilor secrete si, deci, n-am urmarit diversele teme ce au fost dezbatute in presa, in lucrari de specialitate, implicit n-am stiut mai nimic despre lumea invizibila a acestora. Am aratat aici, pe blog, de ce m-am apucat sa cercetez tema, vrand-nevrand in interferenta cu respectiva lume. Si poate ca a fost mai bine asa – am putut sa vad dintr-o data lucruri pe care un familiarizat, chiar din interior, cu sectorul respectiv nu le vede fie pentru ca i se par neverosimile, fie pentru ca este interesat, fie ca este prizonierul propriei rutine, propriilor idei etc. etc.
    Ca un exemplu: am putut sa inteleg ieri, dintr-o data, citind cartea dlui Aurel I. Rogojan, de ce s-au produs in 21 decembrie 1989 evenimentele din restul tarii, deci in afara de Bucuresti, adica de ce au fost in acea zi atacate sediile Militiei si Securitatii, ceea ce nu s-a intamplat la Timisoara nici in 16, nici in 17, nici in 18-21 decembrie 1989. Anume: Securitatea era detinatoarea tuturor probelor – audio-video, scrise etc. – a implicarii Armatei in evenimentele de la Timisoara. Cu ce stransese, putea sa bage la puscarie atat cadrele militare care au actionat la vedere, cat si pe cele din frontul invizibil. Armata ajunsese dintr-o data la mana Securitatii. De aici si hotararea celor din Armata de a o lichida. Cum?! Antrenand-o in actiunile armate si aruncand la sfarsit vina pe ea pentru mortii de pe strazi. In aceasta logica, in 21 decembrie 1989 au fost atacate sediile de Militie si Securitate – ca Militia si Securitatea sa riposteze, sa produca morti. Se vede ca dl. Iulian Vlad n-a muscat momeala – dar ce s-ar fi intamplat daca ar fi muscat-o?
    In 22 decembrie 1989, la pranz, bilantul era acesta: Armata a tras, iar Securitatea n-a tras. Cum ne spalam de pacate?! Pai, simplu: inventam un dusman, apoi il identificam cu odioasa Securitate. Nu s-a reusit prima oara, dar s-a reusit a doua oara.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  6. Valeriu Mangu Says:

    @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    In 1989, fiecare parte implicata a avut planul ei – DSS, un plan; DIM, alt plan; gruparea Brucan-Iliescu, alt plan; gruparea Militaru, alt plan. Dar pot fi identificate si alte grupari autohtone.
    Dupa caz, actiunile acestora s-au conjugat, s-au suprapus, s-au opus, in acelasi timp sau in timpi diferiti. Unele dintre ele au beneficiat de ajutor strain constand nu atat in oameni de actiune, cat in logistica, planuri, sustinere mediatica, lobby.
    Lichidarea DSS a servit si DIM, si Armatei traditionale, si gruparii Brucan-Iliescu, si KGB-ului, si GRU-ului. Dar beneficiile acestea sunt consecinte, nu numaidecat cauze ale necesitatii lichidarii Securitatii.
    „Apararea natiunii este suprema lege” spune un principiu vechi de cand e lumea. Din perspectiva acestui principiu, poporul, natiunea nu puteau ramane fara Armata. Fara Securitate, da, dar cu consecinte catastrofale pentru stat si, pana la urma, pentru popor – consecinte perverse, pe care le suferim astazi.
    Daca Securitatea „varsa” tot ce avea despre unii capi ai Armatei, aceasta disparea, pur si simplu.
    Securitatea a disparut datorita statutului ei istoric – de brat inarmat al P.C.R.-ului. Dar aceasta disparitie a generat nedreptate la nivel individual. Si unul dintre marii nedreptatiti a fost – si a ramas -, fara nici o indoiala, dl. Iulian Vlad, fara de care evenimentele ar fi putut lua un curs mult mai grav. Cum s-ar fi prezentat lucrurile daca, de pilda, in fruntea DSS-ului ar fi fost Tudor Postelnicu? Greu de spus, dar usor de intuit.
    Dar a venit vremea de a face ordine in judecati, in rationamente. Caci singurul lucru care conteaza pana la urma este adevarul.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  7. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    La adresa:

    se gaseste postat, in cartea „Duplicitarii” a dlui prof. univ. Cristian Troncota, Ordinul ministrului de Interne nr. 001050/25.05.1977 („Strict secret”) privind intrarea in vigoare a Instructiunilor privind organizarea si functionarea evidentelor de securitate. Din cuprinsul Instructiunilor aflam ca fiecare strain si fiecare automobil strain intrat in tara trebuiau sa primeasca o fisa de inregistrare. In aceste conditii, unde sunt fisele celebrelor „Lada” din Decembrie 1989? De ce n-a fost aplicat Ordinul? Sau, daca a fost aplicat, n-au prea fost zeci de mii de „turisti” si celebrele „Lada”?
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      Cred că ordinul a fost aplicat, dar n-au prea avut ce înregistra.
      În altă ordine de idei, vă rog să faceţi comentariile de acest tip la articole care tratează această temă. Sau folosiţi forumul revoluţiei pe care vi l-am indicat pentru a deschide teme de discuţie pe care le consideraţi necesare, şi pentru care formatul de blog nu e potrivit.

  8. Valeriu Mangu Says:

    @ Dan Danescu

    Domnule Dan Danescu,

    In 1989, inainte de 22 decembrie, massa, incitata sau nu de forte invizibile – n-are pe moment importanta -, a atacat statul, reprezentat de partid si fortele armate. Se poate asadar spune ca a fost un razboi al poporului contra statului nelegitim.
    Ei bine, acest razboi a fost orchestrat de DSS, in calitate de organizator, si DIM, in calitate de executant de specialitate. Din aceste pozitionari rezulta ca cel care a condus poporul in lupta sa legitima contra statului nelegitim n-a fost nimeni altcineva decat dl. Iulian Vlad.
    Este un fapt cu totul extraordinar – si paradoxal – ca tocmai Securitatea, prin istoria sa cel mai odios instrument al comunismului romanesc, a condus, din umbra, poporul in lupta sa de eliberare de lanturile comunismului.
    Incepand cu 21 decembrie 1989, rolul de conducator l-a preluat DIM, identificand Securitatea drept parte componenta a statului nelegitim.
    In 22, rolul de conducator l-a preluat Armata traditionala, care, dupa cum corect remarca Silviu Brucan, s-a salvat aruncand vina mortilor in carca Securitatii, cu efectele perverse de care am vorbit anterior ori pe care le stim cu totii.
    Aceasta este schema generala a derularii evenimentelor din 1989.
    Tot ceea ce mai trebuie facut este de stabilit in ce masura actiunile si inactiunile celor implicati au fost sau nu LEGITIME.
    Inchei multumindu-va pentru compania pe care mi-ati tinut-o pe acest blog, pentru atitudinea dvs. ce m-a impulsionat in cercetarea mea. Desigur ca mai sunt multe lucruri de spus despre subiect, dar avand acum la dispozitie schema generala, putem umple relativ usor golurile din naratiune.
    Va multumesc, de asemenea, pentru delicatetea cu care ati inteles sa pastrati tacerea asupra continutului cartii mele. Aceasta tacere mi-a dat imoldul sa caut si, respectiv, sa gasesc toata schema.
    Folosesc prilejul pentru a multumi si gazdei noastre, dl. Marius Mioc, a carui contributie la deslusirea schemei este esentiala – fara blogul d-sale n-as fi reusit ceea ce am reusit.
    In sfarsit, multumesc tuturor corespondentilor si tuturor cititorilor tacuti ai blogului, bucurandu-ma ca in rastimpul celor 9 luni cat am scris aici numarul lor s-a dublat, desigur, nu exclusiv datorita cotributiei mele.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  9. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Schema este buna, dar tzara a intrat cu capul in gard in 1989! Si cu capul in gard a ramas pina astazi! Deci premisele lui Iulian Vlad si ale celorlalti participanti au fost fanteziste si gresite. Asta pentru ca ei nu aveau o perceptie realista a ceea ce va sa zica capitalismul si ‘democratia’. Capitalismul si ‘democratzia’ reprezentau o realitate de care ei nu s-au frecat niciodata. Ei credeau ca este ca in balivernele de la ‘Europa libera’! Desigur cei mai multzi mici privilegiatzi (securisti, activisti) ai sistemului comunist au ajuns mari privilegiati ai sistemului capitalist. Deci nici un motiv pentru ei sa deschida ochii la realitate dupa 1989! Iulian Vlad este cel putzin fericitul posesor al unei pensii grase de la stat! Insa cine poate crede ca nu este si substantial sponsorizat de clica profitorilor a caror stea a norocului porcesc Iulian Vlad si ciracii sai au aprins-o in decembrie 1989!

  10. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    Va multumesc respectuos pentru apreciere. Va multumesc, de asemenea, pentru interventiile dvs. pe marginea textelor mele, a caror valoare poate capata si semnificatie in masura in care ele sunt asumate prin identitatea reala, pentru a ne da seama daca sunt sau nu, ca in cazul meu, produse exclusive ale logicii.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  11. […] memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane – Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel n… – Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s