Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc decembrie 5, 2009


A 19-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele optsprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
Primul val de revizionism franco-german, din 1990
Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez
Cîştigarea unei confirmări

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Zidurile se prăbuşesc

Ceea ce se poate susţine totuşi cu destul temei că este cea mai bună relatare despre colapsul comunismului din Estul Europei, „The Walls Came Tumbling Down” (Zidurile se prăbuşesc) de Gale Stokes (New York: Oxford University Press 1993), repetă ca un fapt stabilit o listă de afirmaţii despre judecarea Ceauşeştilor cărora li s-a dat pentru prima oară publicitate de către Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu. Chiar şi atunci cînd Stokes îi citează pe alţii, acele articole sînt ele însele derivate şi argumentaţia lor poate fi urmărită înapoi la Călinescu şi Tismăneanu. Bazat în mare parte pe difuzarea în aprilie 1990 a casetei integrale a judecării şi execuţiei Ceauşeştilor, analize din presa franceză şi afirmaţii ale unor experţi legişti francezi (care, se pare, au tras concluziile doar după vizionarea casetei!), Tismăneanu şi Călinescu au arătat limpede preferinţa lor pentru teoria franceză a evenimentelor într-un articol din 1991. Ei au scris aşadar că judecarea Ceauşeştilor a durat 9 ore dar numai 50 de minute au fost arătate pe casetă, că execuţia cuplului a fost simulată căci Nicolae cel mai probabil a suferit un infarct – „în timpul procesului sau în timpul unei interogări separate, posibil sub tortură” – ceea ce a făcut-o pe Elena să devină isterică, făcînd necesară omorîrea ei pe loc, în „stil gangsteresc” (Stokes, 1993, pag. 292-293, n.118; Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu, “The 1989 Revolution and Romania’s Future” [Revoluţia din 1989 şi viitorul României] în “Problems of Communism” [Problemele comunismului] Vol. 40, No. 1/1991 (aprilie), pag. 45-46, mai ales n. 14). Apoi ei speculează că sinuciderea preşedintelui instanţei din procesul Ceauşescu, judecătorul Gică Popa, în 1 martie 1990 „ar putea fi un act de disperare al unui om esenţial onest” care a trebuit să treacă prin „şarada criminală” a condamnării la moarte a două cadavre.

Desigur, toate aceste judecăţi – şi eu susţin că reprezintă piatra de temelie a multor teorii/relatări despre revoluţie, deşi unii cercetători par să nu cunoască sau să nu-şi dea seama de asta – sînt premizele înţelegerii lor cu privire la identitatea şi intenţiile „teroriştilor”. De pildă, dacă cineva consideră că n-a existat o ameninţare „teroristă” reală, atunci poate să accepte ideea unui proces de 9 ore desfăşurat în tihnă şi ideea că Ceauşeştii au murit „în timpul unei interogări separate, posibil sub tortură”. În această problemă, Călinescu şi Tismăneanu în mod clar resping ideea că cei care trăgeau luptau să răstoarne noii lideri şi să-l readucă pe Ceauşescu la putere:

„Privind retrospectiv, scopul relatărilor despre terorism pare să fi fost crearea panicii în populaţie pentru a o face să se abţină de la a continua demonstraţiile împotriva comunismului. Au fost folosite, în fapt, pentru a ajuta noua structură de putere” (Matei Călinescu şi Vladimir Tismaneanu, “The 1989 Revolution and Romania’s Future” [Revoluţia din 1989 şi viitorul României] în “Problems of Communism” [Problemele comunismului] Vol. 40, Nr. 1/1991 (aprilie), pag. 45, n.12).

Chiar şi în perioada apariţiei acelui articol a lui Călinescu şi Tismăneanu din 1991, existau motive puternice de a pune la îndoială valabilitatea informaţiilor şi speculaţiilor lor. Numeroase mărturii ale militarilor prezenţi la Tîrgovişte cînd Ceauşeştii au fost acolo le contraziceau (vezi, de pildă, interviurile din „Ceauşeştii la Tîrgovişte” în „Flacăra” din 19 decembrie 1990, pag. 8-10, care plasează durata procesului lui Ceauşescu între 50 minute şi o oră). După cum scriam în 1997: „chiar şi după un an de la evenimente, unul dintre martorii oculari, Maria Ştefan, bucătăreasă la popota ofiţerească, a continuat să susţină că procesul a durat o oră”. Cînd vine vorba de problema torturării lui Nicolae înaintea morţii sale, Rateş afirmă în 1991 că versiunea „a fost atribuită unei persoane din Minsterul de Interne” – adică foarte probabil fosta securitate, şi într-adevăr ţinînd seama de faptul că le slujeşte interesele nu e surprinzător că foşti securişti au încercat să promoveze această idee în literatura lor despre revoluţie (Nestor Ratesh, „Romania: The Entangled Revolution”, Editura Praeger, New York 1991, pag. 76; [cartea a fost tradusă şi în româneşte cu titlul „Revoluţia încîlcită”]). Personalul militar şi civil prezent la locul execuţiei respinge pur şi simplu afirmaţiile medicilor legişti francezi că Ceauşeştii ar fi fost deja morţi în momentul cînd au fost executaţi. Ei le consideră caraghioase şi produsul unor persoane occidentale care n-au nici o cunoaştere asupra evenimentelor (aceasta a apărut cu mai multe prilejuri în setul de interviuri despre revoluţie care a durat un an întreg în „Jurnalul Naţional”, în 2004).

Portocala_Ceausescu

noua carte a domnului Radu Portocală

[spre deosebire de domnul Hall, eu nu consider că ideea că „teroriştii” de după 22 decembrie au aparţinut noii puteri – Iliescu, se bizuie în mod esenţial pe faptul că procesul lui Ceauşescu ar fi fost înscenat, iar soţii Ceauşescu ar fi fost executaţi înainte de pronunţarea sentinţei. Sînt alte argumente mult mai serioase în favoarea acestei teorii, inclusiv faptul că nu s-a descoperit în 20 de ani cine au fost aceşti terorişti. Legat de procesul Ceauşescu semnalez faptul că Radu Portocală, pe blogul propriu (linc), declară recent: „Amintesc o ipoteză pe care o susţin de 19 ani, potrivit căreia “procesul” şi execuţia au avut loc la o dată anterioară momentului în care Ion Iliescu şi-a pus semnătura pe acel petec de hîrtie fără valoare legală”. Anul acesta Radu Portocală a scos o nouă carte consacrată procesului Ceauşescu, pe care n-am avut încă prilejul s-o citesc, dar căreia îi face reclamă pe blog].

Într-o altfel excelentă relatare a profesorilor de ştiinţe politice Juan Linz şi Alfred Stepan care este des citată în ştiinţele sociale, autorii compară cartea lui Michel Castex – descrisă ca făcînd reclamă „mitului” „revoluţiei ca un complot KGB” – cu cartea, aparent mai credibilă în opinia lor, a lui Andrei Codrescu (Juan Linz şi Alfred Stepan, Problems of democratic transition and consolidation. Southern Europe, South America and post-communist Europe [Probleme ale tranziţiei şi consolidării democraţiei. Europa de Sud, America de Sud şi Europa post-comunistă], Johns Hopkins University Press, Baltimore, Maryland 1996, pag. 345 n. 3). Ei notează că pentru Codrescu „întreaga revoluţie a fost un fals, un film scris de comuniştii români, cu o piesă minunat orchestrată pe muzica Kremlinului condusă de maestrul Gorbaciov”. Merită să ne uităm asupra paragrafului de unde este luat citatul:

„Multă lume crede acum – în faţa dovezilor în creştere – că creierul operaţiunii româneşti a fost KGB-ul, că revoluţia română a fost o piesă minunat orchestrată pe muzica Kremlinului condusă de maestrul Gorbaciov. Mai mult, operaţia a avut întreaga cooperare a CIA. Recent am cumpărat un tricou în Washington, pe care scria: ‘Împreună, în sfîrşit! KGB şi CIA. Acum sîntem peste tot!’. Uneori, chiar şi un tricou poate fi mai deştept decît întreaga presă”.

Codrescu îl invocă de fapt pe Castex – mai ales în discuţia sa despre presupusa umflare intenţionată a numărului victimelor din zilele revoluţiei de către presa din Vest – în susţinerea tezei sale (pag. 197-198). Aşadar, puţin este ceea ce l-ar diferenţia pe Codrescu de Castex, iar distincţia făcută de Linz şi Stepan este pur şi simplu incorectă.

Cu mult mai bună decît relatările lui Călinescu şi Tismăneanu sau ale lui Codrescu este cea a lui Nestor Rateş, fost şef al departamentului românesc la radio Europa Liberă. Cartea sa „The Entangled Revolution” (Revoluţia încîlcită) a fost descrisă ca raţională, cumpătată sau competentă de românişti şi de cercetători care nu sînt specializaţi pe probleme româneşti. De pildă, atît Stokes, cît şi Linz şi Stepan, o invocă. Analiza lui Rateş este într-adevăr raţională şi cumpătată; competentă este numai dacă o comparăm cu ce era disponibil în limba engleză la acea vreme. Ce a scris Rateş este cu un cap deasupra colegilor săi de emigraţie Călinescu, Tismăneanu şi Codrescu, fiindcă el a făcut mai multe cercetări în presa românească. Din păcate, voi argumenta, nu destule. El se împiedică de supărătoarea asemănare a relatărilor despre acţiunile securităţii în timpul revoluţiei ale lui Petre Mihai Băcanu de la „România Liberă” şi „a altor jurnalişti (de mai mică credibilitate, totuşi)” – cel mai probabil o referinţă la susmenţionata Angela Băcescu – dar el nu cercetează mai departe pentru a vedea dacă aceasta este o coincidenţă sau o caracteristică, şi prin urmare o consideră anormală (vezi discuţie mai pe larg în Hall, R. A., 1999, “The Uses of Absurdity: The Staged War Theory and the Romanian Revolution of December 1989”, în “East European Politics and Societies” Vol. 13, nr. 3, pag. 501-542). Din fericire, el aruncă o privire critică asupra relatărilor lui Castex, Portocală şi Weber şi Gabanyi şi exprimă scepticism cînd „un oficial român cu poziţie înaltă” i-a şoptit la sfîrşitul lui iunie 1990 „o variantă a teoriei războiului înscenat” – atenţionînd că regimul încerca la acea vreme să discrediteze armata (din nefericire, nu era atît de limitată în timp) (Ratesh, 1991, p.62). Totuşi, indiferent că e vorba de Băcescu sau de alţii, el îi observă numai cînd ei intră în presa deschis nostalgică după Ceauşescu, şi astfel ratează să identifice prezenţa şi impactul lor în presa de opoziţie, cum făcuseră Popovici, Floca şi Stoica.

După cîte cunosc, după cartea sa din 1991, Rateş nu a mai analizat revoluţia. Codrescu continuă să prezinte revoluţia ca o producţie înscenată care a prostit întreaga lume, ocazional în comentariile sale de la National Public Radio [post de radio din SUA unde Andrei Codrescu are frecvent emisiuni] şi în mod sigur în cuvîntările sale de-a lungul Statelor Unite (Codrescu, A., 2002. “Codrescu Cogitates on Communism,” American Library Association Midwinter Meeting 18-23 January 2002, New Orleans, la www.ala.org). Tismăneanu şi intelighenţia liberală din România şi din afara ei trebuie încă să adreseze problema prezenţei şi urmărilor dezinformărilor securităţii în presa antifesenistă de la începutul lui 1990. Asta nu e surprinzător: au ratat-o, şi a o recunoaşte acum le-ar cere să revină asupra caracterizărilor lor definitive asupra acelei epoci şi poate, chiar să ia o pauză şi să reconsidere felul cum înţeleg evenimentele din 1989. Cît despre Revoluţie însăşi, cea mai recentă intervenţie a lui Tismăneanu [la vremea primei apariţii a acestui articol a lui Richard Hall] la cea de-a 15-a aniversare, invocă comentariile fostului ambasador francez în România, Jean Marie Le Breton, care concluzionează, deloc uimitor, că evenimentele din decembrie 1989 nu au fost nici o revoltă spontană, nici o lovitură de stat, ci o combinaţie a celor două („Jurnalul Naţional” 29 ianuarie 2005). Unele obiceiuri mor greu.

(va urma)

 

9 Responses to “Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc”

  1. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    In emisiunea „3×3” realizata de dl. Stelian Tanase in aceasta seara, Presedintele Romaniei din mandatul 1996-2000, pe numele sau de cetatean Emil Constantinescu, a confirmat faptul ca Armata, prin dl. Victor Atanasie Stanculescu, a organizat diversiunea incepand cu 22 decembrie 1989 a asa-zisilor teroristi cu scopul – spune d-sa – salvarii prestigiului acesteia. Marturia, venind de la un fost comandant al Armatei, este de o importanta cruciala in descifrarea mecanismului desfasurarii evenimentelor din Decembrie 1989. Ea vine sa confirme ceea ce am scris pana acum pe blogul dvs.
    O asemenea marturie, venind de la fostul Presenite al Romaniei si, implicit, fost comandant al Armatei, are valoare juridica si poate fi folosita intr-un eventual proces, chiar daca nu a fost data sub juramant.
    Repet insa: este necesar sa vedem in ce masura actiunea coordonata de Victor Atanasie Stanculescu a fost sau nu LEGITIMA.
    Dl. Emil Consantinescu a anuntat lansarea unei carti la TImisoara in 16 sau 17 decembrie a.c. in care explica ceea ce a afirmat astazi.
    Ar fi poate bine ca marturia fostului Presedinte al Romaniei sa fie postata aici, pe blog. Ea poate fi preluata din arhiva „Realitatea tv.” imediat ce este postata.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • mariusmioc Says:

      În 22 decembrie 1989 pe dl. Stănculescu nu-l interesa prestigiul armatei, ci mai degrabă propria piele. Că, pentru salvarea unor criminali din 1989 se foloseşte demagogia cu presitgiul armatei e altă problemă. Toată acţiunea respectivă cu teroriştii nu a salvat prestigiul armatei ci l-a stricat şi mai tare, şi a creat nişte tensiuni suplimentare în societatea românească care se resimt şi azi.

  2. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Intai o precizare: dl. Emil Constantinescu spune in cadrul emisiunii ca dl. Victor Atanasie Stanculescu „a avut un rol cheie in pregatirea diversiunii teroriste”.
    Desigur ca pe dl. Victor Ataasie Stanculescu il interesa in 1989, dupa cum il intereseaza si astazi, propria piele, dar episodul diversiunii era, intr-o logica actiunii de inlaturare a lui Nicolae Ceausescu, programat. Ramane, repet, de vazut daca o asemenea logica va fi fost legitima.
    Problema legitimitatii nu-i deloc simpla. Asa, de pilda, in cazul omorului nu se poata spune ab initio ca este infractiune – intai trebuie cercetat daca exista vreun motiv care inlatura caracterul penal al faptei, in particular daca omorul a fost savarsit sau nu in legitima aparare.
    In cartea pe care am publicat-o am prezentat numai o parte a retroscenariului, anume numai planul Departamentului Securitatii Statului; este necesar, pentru intelegerea deplina a resorturilor evenimentelor, sa fie cunoscute si planurile celorlalte forte implicate.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  3. Domnule Valeriu Mangu,
    Domnule Marius Mioc,

    Populatzia Romaniei a fost scoasa in strada prin diversiunea de la Timisoara si diversiunea mediatica creata de ‘Europa libera’ si posturile de radio si TV unguresti si sirbesti care au facut in mod deliberat din tzintzar armasar! La Timisoara nu s-a intimplat de fapt aproape nimic! Nici macar o amarita de revolta! ‘Revolta’ incitata de agentzii securitatzii plus agentii pregatitzi in Ungaria si basarabenii GRU a folosit ca masa de manevra interlopa orasului Timisoara: bisnitzarii suparatzi ca se inchisese talciocul, tziganii si fomistii (oameni fara ocupatie care fugeau de munca cinstita preferind, cazul fomistilor, chiar si sa faca foame numai sa nu munceasca).

    Asa aratau lucrurile de la Timisoara privite de aproape! Un pic mai de departe insa sau peste muntzi si peste vai, pentru cei aplecatzi cu urechea la balivernele de la ‘Europa libera’ si programele radio si TV unguresti si sirbesti, lucrurile puteau sa para de dimensiune epica! Si aceasta a facut posibil ca populatzia tzarii sa mushte nada si sa se lase folosita ca masa de manevra in scenariul loviturii de stat. Prin populatia tzarii intzelegind inclusiv muncitorii timisoreni organizatzi si scosi de securitate in strada in 20 decembrie 1989. Dar echipe dintre agitatorii pregatiti in Ungaria au fost prezente mai peste tot in orasele industriale ale tzarii, inclusiv Bucurestiul. Eu i-am vazut pe acesti indivizi si pot spune cum aratau si ce faceau efectiv. In Bucuresti au fost prezenti in numeroase echipe inca din 21 decembrie. Se prezentau ca asa-zisi ‘timisoreni’ si au actzionat ca ‘bulgari de zapada’ in dimineatza lui 21 decembrie inca inainte de spargerea mitingului si bineinteles si dupa spargerea mitingului de catre echipele de diversiune ale armatei si securitatzii.

    Misiunea ‘teroristilor’ a fost sa produca mortzii si sa fabrice ‘eroii’ ‘revolutziei’, ca sa se poata comemora si fabrica mitul ‘revolutiei’. Misiunea ‘teroristilor’ a fost si sa bage populatia inapoi in case, la adapost si in fatza televizorului!

    Armata romana s-a dezonorat tradind si abandonind tzara in miinile lui Ion Iliescu si la dispozitzia agresorilor externi. Cu greu se va mai reabilita vreodata armata romana, aceasta institutie vitala a oricarui stat suveran, care a fost si ciuntita si redusa la functia de mercenariat pekinez si politie personala a camarilei mafiote care domneste peste Romania si a puterilor de ocupatie din spatele acestei camarile

  4. Valeriu Mangu Says:

    @ involutia1989

    Domnule involutia1989,

    1) Sarcina maiorului Niculae Mavru, seful Filajului din Timisoara, a fost in principal sa urmareasca daca in incidente sunt implicati – ori antrenati – straini. Acesta reproduce in cartea sa de memorialistica repetatele discutii pe care le-a avut cu seful Securitatii Timis, col. Traian Sima, care ii cerea in mod insistent sa-i raporteze prezenta strainilor.
    In cele doua rapoarte de filaj ramase de la dl. col. (r) Niculae Mavru nu sunt mentionati decat cetateni romani, unii avand in mod circumstantial legaturi cu strainii.
    Acelasi lucru il povesteste si col. Filip Teodorescu – d-sa vorbeste despre interesul prioritar al dlui Iulian Vlad pentru straini si nemultumirea acestuia din urma ca nu capata informatii in acest sens.
    Povestea prezentei strainilor – basarabeni, unguri etc. – este, de fapt, un mit de natura sa se arunce vina tulburarilor pe strainatate. Mitul, asadar, al razboiului „special” – ori „invizibil” – declansat de straini impotriva lui Nicolae Ceausescu, impotriva Tarii.
    Acest mit este intretinut, vad, cu obstinatie, pentru „acoperirea” adevaratilor autori ai operatiunii desfasurate, o vreme, in comun de DSS si DIM. Dar o asemenea „acoperire” nu serveste nimanui.
    2) Este indoielnic faptul ca muncitorii din Timisoara, ca, de altfel, si din alte localitati, inclusiv Bucuresti, au fost scosi in strada si antrenati in evenimente de catre Securitate. Reteaua care s-a ocupat de aceasta actiune trebuie cautata in alta zona.
    3) Actiunea asa-zis terorista nu incepe din 22 decembrie 1989; aspecte ale ei trebuie retinute inca din 21 decembrie, atat ca scopurile difera – in 21 s-a urmarit ceva, in 22 s-a urmarit altceva.
    4) Acapararea parghiilor statului de catre gruparea Brucan – Iliescu – Militaru, grupare insa nu omogena, este colaterala logicii evenimentelor. Aceasta grupare n-a facut altceva decat sa profite. Ca unii responsabili din Armata au acceptat – ori chiar au achiesat la – o asemenea situatie este o alta problema – gruparea in cauza era singura pregatita sa profite.
    5) Repet: trebuie lamurita problema LEGITIMITATII solutiilor adopate de cei implicati.
    6) Dati-mi, va rog, un reper unde va pot lasa cartea mea. Unele din analizele dvs. le-am surprins in ea deja.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  5. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Scenariul evenimentelor de la Timisoara era cunoscut de generalul Guse care astepta pur si simplu ca acestea sa avanseze. Ipso facto la Timisoara fusese declarata starea de necesitate. Deci orasul Timisoara ar fi trebuit sa se afle, plin de baraje si patrule militare, sub controlul armatei. Permisiunea pentru o iesire a muncitorilor nu se putea da de catre generalul Guse. In loc de aplicarea masurilor starii de necesitate generalul Guse retrasese armata in cazarmi si astepta ca totzi ceilalti pucisti ca evenimentele sa-si urmeze cursul dinainte stabilit.

    Organizarea iesrii in strada a muncitorilor nu putea apartine decit securitatzii, securitatea fiind cea care prin intermediul informatorilor si colaboratorilor la nivelul factorilor de decizie din fabrici si institutzii putea exercita un control subtil si total al acestor cimpuri.

    Nu se poate pune nici o baza pe ce spune un fost securist sau altul cita vreme accesul la documente este barat. SRI a avut si are un plan de anihilare mediatica a adevarului si de fabricare a unei false istorii in care natura si semnificatia evenimentelor sunt interpretate pe dos. Cu asta s-au ocupat co obstinatzie in totzi acesti 20 de ani! Ceausescu care a construit Romania a fost ‘dictator’ si l-a inlaturat poporul! Iliescu si oligarhia care au facut praf Romania sunt ‘legitimi’ si alesii poporului!

    Multumesc si imi putetzi trimite cartea dumneavoastra la aceasta adresa: documente121@yahoo.com

  6. @Valeriu Mangu

    Domnule Valeriu Mangu,

    Scenariul evenimentelor de la Timisoara era cunoscut de generalul Guse care astepta pur si simplu ca acestea sa avanseze. Ipso facto la Timisoara fusese declarata starea de necesitate. Deci orasul Timisoara ar fi trebuit sa se afle, plin de baraje si patrule militare, sub controlul armatei. Permisiunea pentru o iesire a muncitorilor nu se putea da de catre generalul Guse. In loc de aplicarea masurilor starii de necesitate generalul Guse retrasese armata in cazarmi si astepta ca totzi ceilalti pucisti ca evenimentele sa-si urmeze cursul dinainte stabilit.

    Organizarea iesrii in strada a muncitorilor nu putea apartine decit securitatzii, securitatea fiind cea care prin intermediul informatorilor si colaboratorilor la nivelul factorilor de decizie din fabrici si institutzii putea exercita un control subtil si total al acestor cimpuri.

    Nu se poate pune nici o baza pe ce spune un fost securist sau altul cita vreme accesul la documente este barat. SRI a avut si are un plan de anihilare mediatica a adevarului si de fabricare a unei false istorii in care natura si semnificatia evenimentelor sunt interpretate pe dos. Cu asta s-au ocupat cu obstinatzie in totzi acesti 20 de ani! Ceausescu care a construit Romania a fost ‘dictator’ si l-a inlaturat poporul! Iliescu si oligarhia care au facut praf Romania sunt ‘legitimi’ si alesii poporului!

    Multumesc si imi putetzi trimite cartea dumneavoastra la aceasta adresa: documente121(AT)yahoo.com

  7. Am inlocuit in adresa e-mail ‘@’ cu ‘AT’ pentru a impidica spamarea. Deci pastrati va rog doar postarea cu ‘AT’.

  8. […] Vezi şi primele nouăsprezece părţi ale acestei lucrări: – Mişcări de deschidere – El complotează, ei complotează, tu complotezi – Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie – Zvonuri despre un documentar revoluţionar – Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană – Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media” – Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat” – Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române – Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o? – O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu – Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici – Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor – Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990 – Cine ar fi putut ei fi? – Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist – Primul val de revizionism franco-german, din 1990 – Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez – Cîştigarea unei confirmări – Zidurile se prăbuşesc […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.