Istoria Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei

Două lucrări despre Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei – mişcare a cadrelor militare apărută la începutul lui 1990, sînt disponibile pe internet, şi recomand a fi citite. Este vorba de:

1. Nicolae Durac – „Neliniştea generalilor” (linc)

Colonelul Nicolae Durac, căpitan în 1989, este unul din ofiţerii timişoreni care a refuzat să iasă în stradă cu tehnică de luptă împotriva demonstranţilor. Avansat după revoluţie la gradul de maior, a fost iniţiator al mişcării C.A.D.A. (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei). A fost dat afară din armată în 1990, de către generalul Victor Atanasie Stănculescu, pe atunci ministru al apărării naţionale. A fost reîncadrat în armată în 2006, în urma unui proces pe care l-a avut cu M.Ap.N. în urma căruia a cîştigat şi nişte despăgubiri ca urmare a trecerii sale în rezervă abuzive. A fost avansat apoi la gradul de colonel, iar acum este pensionar. Cartea „Neliniştea generalilor” a fost tipărită în 1990 la editura M.P.S. („Mersi, Pardon, Scuzaţi” era o revistuţă care apărea în Timişoara, patron era, dacă nu mă înşel, caricaturistul Ştefan Popa), dar apariţia ei pe internet e binevenită, mai ales că e o ediţie revăzută.

2. Valerian Stan – Istoric CADA şi ADM; note autobiografice (linc)

Este vorba de însemnări ale domnului Valerian Stan (vezi saitul personal), fost şef al Departamentului de Control al Guvernului pe vremea prim-ministrului Victor Ciorbea, despre mişcarea CADA şi despre Acţiunea „Pentru Dreptate Militară” care se înfiinţase tot în 1990. Şi domnul Stan a fost dat afară din armată şi a dat apoi armata în judecată cerînd despăgubiri, dar a pierdut procesul în aprilie 2009.

10 gânduri despre „Istoria Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei

  1. CADA ?! Comitetul de Actiune pentru DESTABILIZAREA Armatei (CaDa) !!! Pentru a intelege corect ce a fost CaDa, trebuie intelese, mai intai, in mod corect, raporturile dintre Armata si Stat, si, nu in ultimul rand, dintre aceasta si interesul national. Este un exemplu tipic de cum o anumita politica poate transforma o idee relativ frumoasa intr-una periculoasa pentru stabilitatea institutiei chemate sa apere independenta, suveranitatea si integritatea teritoriala a tarii.

    • Vă invit să citiţi lucrările la care am dat lincul, conform principiului „audiatur et altera pars”. Dacă aveţi comentarii concrete de făcut referitor la textele respective, sînt binevenite aici.
      Destabilizarea nu e neapărat cea mai gravă problemă a unei societăţi. Am avut stabilitate şi în cei 45 de ani de comunism.
      Cît despre independenţa şi suveranitatea patriei – ea a fost pierdută prin aderarea la UE, fără legătură cu CADA. Integritatea teritorială nu a fost afectată, deşi s-a vehiculat intens după 1989, în scop electoral, că ar fi în primejdie.

  2. 1. De acord cu „audiatur et altera pars”, pentru ca reprezinta un principiu axial al democratiei. Nu opiniile trebuie sa ne sperie, ci calitatea lor.
    2. Destabilizarea societala este una, cea institutionala este alta, mai ales in conditiile unei fluiditati extreme ale mediului politic intern si ale celui de securitate internationala (specifice etapei respective). In primul caz, absenta unei institutii garante a constitutionalitatii poate avea consecinte grave. In fata puhoaielor, nu te apuci sa-ti distrugi singura corabie, chiar veche fiind… Dupa trecerea potopului, poti sa-ti construiesti alta noua, chiar si un transatlantic, daca-ti da mana… Cu alte cuvinte, e vorba de oportunitatea si de proportia schimbarii, care trebuie raportate la parametri restrictivi care pot exista la un moment dat…
    3. Transferul unei parti din suveranitate catre structuri supranationale este inevitabil in conditiile integrarii europene. Puterea vine din unire… Numai Ceausescu a crezut ca se poate izola, generand o falie geopolitica, dar a sfarsit prin a fi inghitit de tectonica europeana… Azi, nu se (mai) poate supravietui fara prieteni si aliati…

    • Vă invit să lăsăm la o parte generalităţile şi să discutăm la concret pe conţinutul lucrărilor sus-menţionate.
      Observ o ciudăţenie: din datele pe care mi le oferă WordPress-ul, mai puţin de o zecime dintre cei care au citit articolul ăsta au făcut clic pe lincurile la care se găsesc lucrările respective. Or, întregul articol are doar scopul de a direcţiona cititorii spre cele 2 lucrări. Nu ştiu cum să interpretez asta – lumea e superficială şi nu face efortul unui clic sau WordPressul nu îmi dă date corecte.

  3. Foarte ciudat comentariul anonimului „fragmentariumpolitic”… Speram sa nu mai aud de teoria „agenturilor” si a „destabilizarii”, lansata de Ceausescu insusi si intens vehiculata in epoca FSN-ismului timpuriu. Citisem excelentul Istoric scris de Valerian Stan pe un alt site, al unui roman din Franta – http://www.universulromanesc.org
    Felicitari, domnule Mioc ca ati postat si Dumneavoastra cele doua materiale.

  4. Fenomenul CADA nu am stire sa aiba vreun corespondent in revolutiile din Est.
    A restabilit in buna masura onoarea Armatei dupa episodul represiv si bizareria terorista.
    Mai rau e ca nu are ecou in RO.
    Uniunea Scriitorilor, de pilda, nu a cunoscut o vointa de autoepurare si innoire similara.

  5. In saptamanile Manifestatiei din Piata Universitatii, trecator zi de zi, ignorand harmalaia am citit si recitit, de la Libraria Eminescu, grupajul de marturii -Timişoara. 16-22 decembrie 1989, Ed Facla, 1990 – si mai ales prima editie a fundamentalei evocari – Titus Suciu – Reportaj cu sufletul la gura -. De asemenea, gaseam aproape zilnic cotidianul Timisoara. Imaginea despre evenimente am intregit-o urmarind Radio Timisoara: vara – Procesul, in decembrie marturiile aniversare.
    Auzind de cartea maiorului Nicolae Durac, merg la Timisoara in iulie 1991, negasind-o insa nicaieri! (Am primit-o mai tarziu.) Gazduit in Freidorf de dl Vasiu, incercat revolutionar si lider sindical, am fost bine calauzit pe traseele Revolutiei deja imaginate. CE M-A FRAPAT: dupa numai un an si jumatate de teroare mediatica fesenista, timisorenii insisi imi prezentau uneori propria lor Revolutie gata contaminata de intoxicarile si dezinformarile abatute asupra lor! M-am intors convins de importanta Istoriei si chiar a Literaturii.

  6. Doresc informatii despre M.M.Av. Traila care a fost membru al Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei.
    Rog raspuns pe E_mail.
    Cu stima,
    Col.(r)Dr.Ing.(Ge) Adrian Ailincai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.