Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române decembrie 30, 2009


Sorin Ovidiu Vîntu este omul care întreţine calde relaţii de prietenie cu politicieni de vîrf ai scumpei noastre patrii. Respectivii politicieni îl vizitează acasă, se relaxează împreună cu el, iar apoi fac declaraţii publice despre cît de malefic este personajul Sorin Ovidiu Vîntu pentru România. Cum remarca cineva, Sorin Ovidiu Vîntu este locul unde trebuie să scuipi ca să-ţi poarte noroc în politică. La ultima campanie electorală am asistat la o adevărată competiţie între politicieni – care scuipă mai mult pe Sorin Ovidiu Vîntu.

O soartă asemănătoare cu Sorin Ovidiu Vîntu pare s-o aibe Ion Iliescu, cînd e vorba de revoluţia română. Printre ultimii care s-au înscris pe lista celor care vorbesc despre rolul malefic a lui Ion Iliescu se numără fostul general Victor Atanasie Stănculescu, aflat probabil în aşteptarea unei graţieri de la Cotroceni.

Răzvan Savaliuc relatează în ziarul „Ziua” din 18 decembrie 2009 (linc):

Stănculescu nu a ascuns că tot ce i s-a întîmplat lui rău în anii ce au urmat Revoluţiei – inclusiv dosarele penale în care a fost condamnat – s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Şi că acesta din urmă este cel care l-a eliminat atît pe el, cît şi pe Petre Roman. Finalul mărturisirilor lui Stănculescu se încheie astfel: „În septembrie parcă m-am întîlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întîmplat cu mine vine de la el. A avut o singură reacţie: un zîmbet pe 16 mm şi… nimic”.

În cartea lansată recent „În sfîrşit, adevărul”, scrisă în colaborare cu Alex Mihai Stoenescu, Stănculescu mai declară, după cum aflu din articolul Florentinei Ciuverca din Evenimentul Zilei din 17 decembrie 2009 (linc):

„M-au invitat la aşa-zisul Institut al Revoluţiei şi am refuzat, pentru că, aşa le-am spus, nu vreau să particip la scrierea istoriei lui Iliescu. Lucrurile nu s-au petrecut cum le fabrică ei acolo”.

Aşadar, Victor Stănculescu este o victimă a fostului preşedinte Ion Iliescu, care ar fi vinovat de „tot ce i s-a întîmplat lui rău” după revoluţie şi pe care l-a refuzat cu demnitate cînd a dorit să-l coopteze în conducerea Institutului Revoluţiei Române.

Am încercat să obţin şi o reacţie a domnului Iliescu la aceste declaraţii. Pe blogul propriu, domnia sa a răspuns (linc):

În ce privesc diverse declaraţii ale generalului Stănculescu, făcute în stare de arest, nu vreau să le comentez. Nu-mi dau seama cît din aceste declaraţii reprezintă gîndirea lucidă, coerentă şi cît resentimente motivate sau nu. În orice caz, mi se par total nemotivate şi nedrepte aprecierile sale cu privire la activitatea Institutului Revoluţiei Române.

E cazul să amintim totuşi cîteva fapte legate de relaţia dintre Ion Iliescu şi Victor Atanasie Stănculescu:

În decembrie 1989 Ion Iliescu l-a inclus pe Victor Atanasie Stănculescu între primii membri ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale, iar apoi l-a susţinut în funcţia de ministru (întîi al economiei, iar din februarie 1990 al apărării naţionale) în guvernul „revoluţionar”.

Urmărirea penală împotriva generalului Stănculescu a început abia în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse preşedinţia României, deşi propunere de urmărire penală existase încă din 1990, din partea Comisiei Guvernamentale de Anchetă care cercetase evenimentele din Timişoara (linc).

Condamnarea lui Victor Stănculescu (în primă instanţă în 1999 şi la recurs în anul 2000) a pricinuit energice proteste din partea Partidului Democraţiei Sociale din România, condus la acea vreme de Ion Iliescu.

După recîştigarea preşedinţiei României de către Ion Iliescu la sfîrşitul anului 2000, noul procuror general desemnat de acesta, Tănase Joiţa, a declarat recurs în anulare în cazul generalilor Chiţac şi Stănculescu, ceea ce a asigurat acestora încă 8 ani de libertate, iar României – o condamnare la CEDO (linc).

Numirea lui Victor Stănculescu în conducerea Institutului Revoluţiei Române, în condiţiile în care Stănculescu avea un proces pe rol legat de implicare în reprimarea revoluţiei, a reprezentat iarăşi un gest de sprijin pe care Ion Iliescu l-a oferit fostului general.

În 2008, după reconfirmarea condamnării lui Stănculescu, Ion Iliescu a declarat pe blogul propriu (linc) că consideră decizia justiţiei „nedreaptă, cel puţin în ceea ce îl priveşte pe generalul Stănculescu – care nu avea, atunci şi acolo, nicio putere de decizie şi deci nu i se pot reproşa actele de reprimare din Timişoara. Iar în zilele următoare, a avut, precum se ştie, un rol decisiv în ralierea armatei la revolta populară de înlăturare a lui Ceauşescu şi la instaurarea noii puteri provizorii”. Apoi a iscălit şi un apel în favoarea graţierii acestuia.

Dar să vedem cum a refuzat Stănculescu prezenţa în Institutul Revoluţiei Române (acel institut a cărui întreagă conducere a fost numită personal de Ion Iliescu, prin decret prezidenţial). Iată o declaraţie a lui Traian Orban, şi el numit membru în Consiliul Ştinţific al IRR, publicată în articolul „Despre revoluţie, numai de bine” de Mariana Bercea (linc) din revista „22” din 20 septembrie 2005:

„Am fost solicitat de Claudiu Iordache să fac parte din acest consiliu. Eu găseam utilă înfiinţarea unui institut, cu condiţia ca cercetarea istorică să o facă oameni competenţi, cercetători şi istorici neangajaţi în nici un fel de alte scopuri. Pe 15 decembrie 2004, cînd Institutul s-a înfiinţat, am rămas surprins că la cinci scaune de mine era generalul Stănculescu, în faţă erau Ion Iliescu, Emanoil Valeriu… Primul meu reflex a fost să fac tărăboi şi să plec. Am fost sfătuit să mă abţin şi să decid ulterior ce-i de făcut. După anul nou, cînd mi-am dat seama cum e treaba, mi-am suspendat activitatea din acest consiliu. Am anunţat în presă că mi-am suspendat activitatea, atîta vreme cît cel puţin Ion Iliescu şi Stănculescu mai sînt acolo”.

În „Evenimentul Zilei – ediţia de Vest” din 14 septembrie 2005, găsim articolul „Protestul lui Orban a dat rezultate” de Daniela Raţiu (din pricina opririi apariţiei ediţiei de Vest a „Evenimentului Zilei”, articolul nu mai e disponibil pe internet), în care e scris: „Preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, Traian Orban, a anunţat că a revenit asupra hotărîrii prin care se autosuspendase din conducerea Institutului Revoluţiei Române. El şi-a motivat gestul prin faptul că reprezentanţii IRR au reacţionat la protestul său şi au decis ca generalul în rezervă Victor Atanasie Stănculescu să nu mai facă parte din consiliul de cercetare”.

Ulterior Traian Orban a revenit asupra revenirii şi s-a mai retras o dată din Institutul Revoluţiei Române.

Rezultă deci că Victor Stănculescu nu a refuzat prezenţa în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române ci s-a prezentat la prima şedinţă a acestuia, retrăgîndu-se de acolo numai ca urmare a protestelor lui Traian Orban. Un alt membru timişorean din conducerea IRR, Ioan Savu, mi-a confirmat, într-o discuţie particulară, că Victor Stănculescu a fost prezent la acea primă şedinţă a IRR. Afirmaţiile domnului Stănculescu, precum că a refuzat să scrie „istoria lui Iliescu”, sînt răstălmăciri post-factum ale situaţiei.

Interesant că domnul Stănculescu încă mai găseşte ziarişti care să-l ia în serios şi care nu-şi dau seama că în situaţia actuală prioritatea fostului general este să scape din puşcărie, nu să spună adevărul despre revoluţie.

 

40 Responses to “Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române”

  1. Valeriu Mangu Says:

    Domnule Marius Mioc,

    Dl. Sorin Ovidiu Vantu este doar interfata; Inalta Poarta, ca sa zic asa, este altcineva, de care am tot vorbit aici, pe blog.
    In rest, de acord cu prima teza din ultimul alineat. Cat o priveste pe ultima se pare ca dl. Victor Atanasie Stanculescu s-a izolat in lumea pacanelelor, ca sa-i imprumut termenul.
    Al dvs, Valeriu Mangu

  2. krudus Says:

    ….sau de ce nu, Marius Mioc un Gigi Boieru al Revolutiei……..

    p.s.-gigi boieru, personaj cu antecendente penale devenit v.i.p dupa 1989.

  3. viorel Says:

    Stanculescu ne serveste gogosi;cand e vorba sa spuna ceva important,face pe leguma ,are probleme cu memoria,in schimb, cand e vorba de ceva ce-i convine face risipa de amanunte banale;pacat ca acest tradator plateste doar pentru o firimitura din marele rau facut poporului roman.

    • Lucian Says:

      Referitor la Stanculescu si comentariul Dvs, as vrea sa detaliati daca se poate despre „marele rau facut poporului Roman”.
      Nu stiu care a fost rolul si interventia lui Stanculescu la Timisoara, cat e de vinovat – dar presupun ca este vinovat. La asta va referiti?
      In legatura cu rasturnarea lui Ceausescu insa, din ceea ce am citit pe acest blog, rolul lui Stanculescu a fost mai degraba pozitiv – daca ne referim la documente, respectiv la ordinul sau de retragere a trupelor in cazarma. Poate in legatura cu predarea puterii lui Ion Iliescu la aparitia acestuia ? Asta cred ca e de comentat dar nu cred ca poate fi invinuit de asa ceva.

  4. viorel Says:

    in unitatea in care eram,ordinul de retragere a trupelor in cazarmi a ajuns ca fiind semnat de gen.ILIE CEAUSESCU,nu de Stanculescu ;ca ulterior s-au distrus,falsificat sau deturnat documente,nu mai e un secret pentru nimeni;nici eu nu stiu ce a facut la Timisoara,dar il consider vinovat intrucat a facut parte din randul celor initiati care ,spre deosebire de populatia revoltata”spontan”,au actionat conform unui plan pentru inlaturarea lui Ceausescu,preluarea puterii si ulterior DISTRUGEREA ECONOMIEI,aservirea tarii intereselor marilor capitaluri straine;daca luam in considerare numai cifrele date publicitatii,vom constata ca au fost mai multe victime dupa arestarea lui Ceausescu ;pe acei „initiati”ii numesc TRADATORI,nu pentru ca l-ar fi tradat pe Ceausescu sau comunismul,ci pentru ca au tradat interesele,idealurile si sperantele poporului roman

    • mariusmioc Says:

      Nu cred că Stănculescu a fost un „iniţiat”, mai degrabă un tip care s-a orientat şi a manevrat rapid în vîltoarea evenimentelor. Legat de ce a făcut la Timişoara, faptele au fost pritocite 10 ani în procese. Dar, cum scriam după osîndirea sa, principala problemă rămasă de lămurit o constituie teroriştii de după 22 decembrie https://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/16/o-problema-ramasa-de-lamurit-teroristii-de-dupa-22-decembrie-1989/
      Atunci au fost cei mai mulţi morţi, iar procesul domnilor Stănculescu şi Chiţac nu a atins deloc această problemă (nici măcar pentru oraşul Timişoara).
      Interesant ceea ce spune domnul Viorel despre cum a ajuns ordinul la unitatea dînsului. Mă întreb dacă în arhiva acelei unităţi se mai păstrează ordinul în varianta iniţială.

      • viorel Says:

        nu put sa va raspund la intrebare;si eu as vrea sa stiu daca mai exista documentele originale si curios ce s-a scris in jurnalul actiunilor de lupta;dupa cum am vazut pe blogul d-voastra , si jurnalele s-au falsificat,cu toate ca s-ar putea sa mai fie o situatie,aceea ca jurnalul,sa nu fi fost scris cand a trebuit(din diverse motive:incompetenta,delasare…etc)iar ulterior,cand au fost solicitate, s-au intocmit in pripa,”din amintiri”,de alte persoane,nu de cei activi la data savarsirii evenimentelor; eu cred ca totusi Stanculescu a fost un „initiat” pentru ca prea a fost prezent in toate momentele cheie:arestare-„judecare”-ucidere-„inscaunare”-…multi il fac responsabil,si nu e imposibil sa fie adevarat,de „sinuciderea”suspecta a lui Milea

  5. Lector II Says:

    @ Viorel; Lucian

    Aveti dreptate – ordinul de retragere in cazarmi l-a dat Ilie Ceausescu, care se afla la MApN. Cercetand cu atentie „Jurnalul” tinut de generalul Voinea, publicat fragmentar de dl. Alex Mihai Stoenescu – de ce oare fragmentar? -, vom vedea ca celebrul ordin de la ora 10.07 semnat „Rondoul” este insotit de specificatia „ind. MApN”. Adica „Rondoul” era indicativul MApN, nu numaidecat al ministrului Apararii Nationale, deci ordinul a pornit de la MApN, nu de la grupa operativa instalata in sediul C.C., deci nu de la dl. Victor Atanasie Stanculescu.
    Atentie insa si la ce ordona la ora 9.54 generalul Eftimescu!

  6. viorel Says:

    la acea ora nici nu era alta persoana care LEGALsa aiba dreptul sa dea un astfel de ordin;Milea era „sinucis”,Gusa ,dupa cate stiu era la Timisoara,iar Stanculescu era a 4-a roata de la caruta,putea ,legal,sa dea ordine referitoare la schimbarea lenjeriei militarilor;de fapt acesta,dupa constatarea „sinuciderii”ministrului,avea o misiune mult mai importanta,”salvarea”cuplului Ceausescu.

    • mariusmioc Says:

      Stănculescu fusese numit, de către Ceauşescu, ministru în locul lui Milea (dovadă a încrederii pe care Ceauşescu o avea faţă de el; la proces Ceauşescu spune la un moment dat despre trădători şi se uită spre Stănculescu). Teoretic putea da ordinele în calitatea sa proaspătă de ministru. Dar chiar şi Milea putea să dea ordinul ăla înainte de a se sinucide – asta era varianta vehiculată în 1990.

  7. viorel Says:

    ca a reusit sa castige incredarea lui Ceausescu este un fapt incontestabil,altfel nici nu avea cum sa ocupe functia ce a avut-o inainre de ’89;despre numirea in functia de ministru,chiar daca si-a exprimat intentia,aceasta,nu a mai avut timp sa o puna in aplicare;n-am auzit de existenta vreunui document care sa autentifice aceasta numire,or ,chiar si atunci, existau niste prevederi legale referitoare la numirea in diferite functii;ce stiu cu certitudine este ca ,cel putin in unitatea mea,ordinul de retragere in cazarma a sosit ca fiind dat de gen. Ilie Ceausescu;de fapt mai demult,intr-o emisiune tv.,chiar Stanculescu recunoaste existenta acestui ordin,cand afirma ca”a surprins un transmisionist ce intentiona sa-l transmita si l-a modificat scotand expresiile comuniste”;asta ar insemna sa fie 2 ordine,unul „politizat”,dat de Ilie si unul modificat ,dat de Stanculescu;de cel de-al doilea eu nu am auzit,probabil a fost receptionat in alte comandamente sau unitati ;din alt punct de vedere,un astfel de ordin,dat de Stanculescu,n-ar avea nici o logica ,pentru ca numai dupa cateva ore ,prin diversiunea”teroristii”armata sa fie din nou provocata ,scoasa in strada ,singurul mod de a fi compromisa,lucru necesar pentru a exclude posibilitatea preluarii de catre aceasta a puterii ,constituirii unui provizorat militar,care sa asigure conditii optime pentru trecerea de la un regim la altul(nu credeti ca era mult mai corect asa?);

  8. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Ministru ad-interim al Apararii a fost cel care a ocupat locul ministrului Vasile Milea in sediul MAp.N, adica generalul Ilie Ceausescu.
    Nota telefonica de la 9.54 h data de gen. Eftimescu, consemnata in „Jurnalul” gen. Voinea, arata ca ordinul ca unitatile sa nu inainteze spre sediul C.C. al P.C.R. fusese dat inainte de 10.07 h – unitatile urmau sa se CONCENTREZE in garnizoana din sos. Oltenitei.
    Afirmatia ca dl. Victor Atanasie Stanculescu a fost numit ministrul Apararii Nationale de catre Nicolae Ceausescu este o legenda.
    Si ora la care ministrul Milea s-ar fi sinucis este falsificata. Ministrul Milea a fost acuzat de tradare in sedinta biroului permanent al CPEx tinuta intre 8.00-8.25, apoi arestat si urcat la etajul 6, in custodia Garzilor Patriotice.
    „Incidentul Milea” s-a produs pana in ora 9.00. Intre 9.00-9.03, gen. Ilie Ceausescu are o discutie cu Nicolae Ceausescu, in urma careia primul este investit de al doilea sa preia postul de ministru. Astfel, gen. Ilie Ceausescu pleaca la minister. Ajuns acolo, da ordinul de retragere.
    Dl. Victor Atanasie Stanculescu a fost pus sef al echipei operative de la etajul I din C.C. Acesta si-a pus piciorul in ghips pentru a nu fi trimis de Nicolae Ceausescu in strada.

  9. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II

    Ma refer la textul domniei voastre de la nr. 8

    Informatia oferita e foarte interesanta si daca e si adevarata e si destul de controversata. Controversata din urmatoarele motive:
    a) daca „Afirmatia ca dl. Victor Atanasie Stanculescu a fost numit ministrul Apararii Nationale de catre Nicolae Ceausescu este o legenda”, inseamna ca din decembrie 1989 si pana in prezent ne aflam intr-o minciuna de proportii uriase;
    b) daca Ilie Ceausescu a fost cu adevarat ministru interimar, numit de catre Nicolae Ceausescu, inseamna ca Ilie Ceausescu si-a tradat fratele, prin ordinul dat „ca unitatile sa nu inainteze spre sediul C.C. al P.C.R.”;
    c) daca Ilie Ceausescu NU si-a tradat fratele, inseamna ca unicul motiv pentru care Vasile Milea a fost acuzat de tradare de catre Nicolae Ceausescu, a fost acela de a fi tras in populatie;
    d) in sfarsit, inseamna ca toate afirmatiile publice, gen: „Stanculescu i-a condus pe Ceausesti la elicopterul de pe acoperis”, „Stanculescu a fost numit ministru MApN de catre Ceausescu”, „Victoras sa ai grija de copiii mei” etc AU FOST SIMPLE MINCIUNI si pe baza carora si stenogramele oficiale AU FOST GROSOLAN FALSIFICATE.

    Ar fi intr-adevar ULUITOR daca acesta ar fi adevarul.

    Al dvs., Dan Danescu

  10. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Asupra intrarilor si iesirilor in/din Cabinetul nr. 1 in 22.12.1989 a se vedea: Arhivele Nationale de Istorie Centrale – Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 131/1989, f. 222.
    Ajungand la MApN, generalul Ilie Ceausescu a fost arestat de dl. viceamiral Stefan Mircea Dinu, executand ordinele acestuia. Asadar DIA a pus stapanire pe MApN. Din momentul arestarii, dl. viceamiral este nelipsit de langa generalul Ilie Ceausescu – a se vedea, de exemplu, intalnirea de la 12.00 h cu atasatul militar sovietic.
    In paralel, dl. Iulian Vlad si-a subordonat Militia, subordonare concretizata prin emiterea radiogramei de la 10.00 h prin care militia intra in sedii si nu executa foc, nici daca este provocata. Rolul dlui Victor Atanasie Stanculescu era acela de a-i aresta pe Nicolae si Elena Ceausescu, dar a facut ceea ce se stie – i-a evacuat cu elicopterul.
    DIRECTIVA 01/22.12.1989 a MApN, de la 13.10 h, avandu-l drept semnatar pe dl. Victor Atanasie Stanculescu, transmisa prin Notele telefonice 38 si 39, a fost redactata in MApN imediat dupa 12.09 h, ora evacuarii, fiind pregatita sa fie semnata imediat ce dl. Victor Atanasie Stanculescu avea sa ajunga la MApN.
    Acuzatia de tradare la adresa ministrului Milea s-a bazat pe convorbirea avuta de acesta cu ministrul ungar al Apararii, din dimineata zilei de 22.12.1989. Dupa arestarea ministrului, procurorului general Popovici i s-a cerut sa trimita la CC un procuror,care sa-l preia pe ministru. Dosarul tradarii a primit NUP abia in 1997.
    De retinut ca dl. Victor Atanasie Stanculescu nu avea la dispozitie timpul fizic pentru a se deplasa de la locuinta sa din str. Helesteului la CC, dupa cum declara, imediat dupa „incidentul Milea”, in intervalul 9.35-10.07. Acesta a declarat in repetate randuri ca la locuinta sa s-au prezentat doi lucratori ai Directiei a V-a pentru a-l duce la CC, la cererea lui Nicolae Ceausescu, dar i-a refuzat, chemandu-si soferul de la MApN. Dara adaugam faptul ca anterior dl. Silviu Curticeanu a fost pus de Nicolae Ceausescu sa verifice presupusa sinucidere etc., ar rezulta ca dl. Victor Atanasie Stanculescu a plecat de acasa cel mai devreme la 10.00 si ca fost in intervalul 10.00-10.07 un Superman cu piciorul in ghips, aterizand direct de acasa in salile grupei operative din CC si dand ordinul de la 10.07 care ii este atribuit.
    De acord – timp de 20 de ani am trait intr-o minciuna mare cat secolul trecut, de la un capat la altul.

  11. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Adaugare:
    Directiva NAp.N nr.01/22.12.1989 prin care (v. pct. 4) „Se vor executa numai ordinele transmise de la Ministerul Apararii Nationale” se gaseste in exemplar unic la Arhivele Militare, Fond Directia Operatii, Dosar nr. 5/8/1989. Continutul Directivei este identic cu un ordin dat anterior de generalul Ilie Ceausescu – cu observatiile de mai sus – , care difera insa de Directiva tocmai prin pct. 4 – ordinul spune la pct. 4 ca Armata executa numai ordinele Comandantului suprem. Ordinul semnat de generalul Ilie Ceausescu, incluzand asadar retragerea trupelor in cazarjmi, a fost transmis armatelor din teritoriu imediat dupa 9.50 h. Acesta a fost semnalul ca si dl. Iulian Vlad sa dea ordin generalului Romeo Campeanu sa transmita ordinul de la 10.00 h ca militia sa ramana in sedii.
    Asadar, incepand cu 10.00 h: MAp.N, incluzand pe generalul Ilie Ceausescu, a fost pusa sub puterea DIA, Securitatea, Militia si trupele de securitate-militie sub puterea dlui Iulian Vlad, iar CC-ul sub puterea dlui Victor Atanasie Stanculescu. Singurul care a iesit din schema a fost dl. Victor Atanasie Stanculescu.

  12. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II,

    Va multumesc pentru precizari cu observatia ca e foarte greu de inteles comportamentul lui Ilie Ceausescu fata de fratele sau, Nicolae Ceausescu. Avand in vedere ordinul dat si intalnirea cu fostul ambasador al URSS, Tiajelnicov, Ilie Ceausescu si-a tradat fratele sau a incercat sa-l salveze? In ambele cazuri: de ce si cum anume? Care sa fie explicatia logica a actiunilor lui Ilie Ceausescu?

    Al dvs., Dan Danescu

  13. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Sediul MAp.N s-a aflat, imediat dupa arestarea ministrului Milea, sub controlul DIA – ori, altfel spus, al sefului acestuia, dl. Stefan Mircea Dinu. Nu dl. Stefan Mircea Dinu se afla sub puterea generalului Ilie Ceausescu, ci invers. Mai clar, generalul Ilie Ceausescu a fost arestat de DIA si inlaturat complet de dl. Victor Atanasie Stanculescu. Ceea ce a spus si a facut generalul Ilie Ceausescu incepand cu 9.40-9.50 a fost mai mult sau mai putin la comanda dlui Stefan Mircea Dinu.
    Se poate spune ca generalul Ilie Ceausescu a cautat sa-si salveze fratele, fie si arestat in CC, aceasta fiind, de fapt, pana la un punct, intelegerea dintre dl. Iulian Vlad si dl. Stefan Mircea Dinu, dar planul dlui Victor Atanasie Stanculescu a fost, dupa cum s-a vazut, altul. CC-ul trebuia eliberat de Nicolae Ceausescu pentru a nu se produce un asalt asupra cladirii din partea populatiei, ceea ce cu siguranta s-ar fi intamplat daca acesta ar fi fost arestat in sediu. Asasinarea celor doi Ceausescu era exclusa din punctul de vedere al DIA. Asasinarea celor doi Ceausescu de catre Armata era foarte convenabila pentru Securitate – nu-si pata ea mainile. De fapt, intelegerea finala a fost ca Armata sa-i asasineze pe cei doi, ceea ce insa Armata n-a facut pana la urma decat indirect, prin procesul de la Targoviste – rusinea asasinarii directe ar fi ramas pe veci in curtea Armatei. De aceea spune dl. Iulian Vlad ca a fost tradat de dl. Victor Atanasie Stanculescu – pentru ca nu i-a asasinat.
    Dl. Victor Atanasie Stanculescu a iesit din schema nu numai neasasinandu-i, ci si fiindca nu a anuntat regimul militar, apoi fiindca a chemat echipa Brucan-Iliescu, intregita cu echipa Militaru.

  14. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II,

    Posibil ca dupa moartea lui Milea, Stefan Mircea Dinu sa fi avut sub control intregul sediu al MApN si ca, – altfel destul de ciudat ca un ministru interimar sa se afle sub comanda sefului DIA – Ilie Ceausescu se afla la discretia lui Stefan Dinu. Chiar asa sa fi stat lucrurile atunci, e greu de crezut ca Ilie Ceausescu ar fi semnat vreun document/ordin impotriva vointei lui. Stenograma originala de atunci ar trebui sa fie cat se poate de lamuritoare, nu? Si mai e ceva: intalnirea lui Ilie Ceausescu cu Tiajelnicov, asa a avut loc tot la „ordinul” lui Stefan Dinu? Le fel, si in acest caz stenograma originala a convorbirilor dintre Ilie Ceausescu si Tiajelnicov ar trebui sa fie publicata pentru a ne dumiri mai de facto, nu?

    Al dvs., Dan Danescu

  15. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Intalnirea nu a avut loc cu ambasadorul, ci cu atasatul militar contraamiralul Mihailov.
    Tot MAp.N-ul se afla la discretia DIA, ca, de altfel, si CC-ul – dl. Victor Atanasie Stanculescu avea sa foloseasca dupa ora 12.10 ofiteri DIA prezenti in CC pentru a se informa despre ce se intampla acolo.
    In privinta stenogramelor trebuie urmarit Monitorul Oficial. Poate apar printre documentele recent declasificate – daca, bineinteles, nu vor fi fost flsificate.
    Generalul Ilie Ceausescu pare sa fi inteles ca trebuia sa se afle la discretia dlui Stefan Mircea Dinu. In orice caz, dispozitia de a se intra in cazarmi vine in contradictie cu cea potrivit careia Armata urma sa execute (numai) ordinele Comandantului suprem. Transmiterea celor doua dispozitii a fost de natura sa permita tragerea de timp, pana cand Piata Palatului avea sa fie ocupata de populatie.
    Este limpede ca Nicolae Ceausescu n-avea cum sa mai ordone dupa 10.00 h Armatei, de vreme ce MAp.N-ul era in mana DIA, iar CC-ul in mana dlui Victor Atanasie Stanculescu.
    In logica lucrurilor, intalnirea cu atasatul militar sovietic a avut loc la initiativa dlui Stefan Mircea Dinu.

  16. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Adaugare:

    Problema capitala a dlor Iulian Vlad si Stefan Mircea Dinu a fost aceasta: nici unul n-a avut curajul in fata istoriei sa-si asume asasinarea celor doi Ceausescu. De stigmatul asasinatului s-au ferit si toti ceilalti – Victor Atanasie Stanculescu, Ion Iliescu, Nicolae Militaru. Solutia initiala a fost evacuarea in R.P. Chineza, in regim de azil politic. Acesta-i motivul convocarii la MAp.N a atasatului militar sovietic, a loctiitorului reprezentantului comandantului armatelor unite din cadrul Tratatului de la Varsovia, a atasatului militar chinez, precum si al preparativelor aeronavelor prezidentiale. In sensul acestei solutii trebuie inteleasa atitudinea generalului Ilie Ceausescu. Dar datorita evacuarii din CC cu elicopterul, solutia a cazut – iar intalnirea cu atasatul chinez, programata pentru 12.30 h, nu a mai avut loc.
    Varianta evacuarii in R.P. Chineza a fost luata in calcul si de cei care au preluat puterea incepand cu 22.12.1989, ora 16.00, dar, dupa cum stim, a fost abandonata.

  17. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II,

    Din ultimele texte ale domniei voastre, postate la nr. 15 si 16, rezulta fara echivoc ca cei trei, Iulian Vlad, Stefan Dinu si Ilie Ceausescu, au dorit si au actionat pentru SALVAREA fizica a Ceausestilor, ca azilanti politici in China. Gasesc ideea interesanta si rezonabila si sper sa si apara documentele care sa sprijine aceasta posibilitate/probabilitate.

    Al dvs., Dan Danescu

  18. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Refuzul de a-l asasina pe Nicolae Ceausescu nu este in toate cazurile echivalent cu salvarea lui. Asasinatul la acest nivel este o fapta care ramane in istorie, fiind judecata moral, juridic etc. in functie de epoca. In plus, o armata – ori o arma – care isi asasineaza comandantul se descalifica. Pana si in raport cu dusmanii militarul trebuie sa-si respecte si sa-si apere onoarea.
    Toti militarii de frunte implicati s-au ferit de o astfel de fapta, desi toti il vroiau mort pe Nicolae Ceausescu. Chiar si traind in indepartata China, acesta constituia un pericol – el este un pericol chiar si azi, mort fiind.
    Cazul generalului Ilie Ceausescu este aparte, datorita relatiei de rudenie.

  19. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Adaugare:

    In 20 de ani au aparut, cu privire la Decembrie 1989, in jur de 100 de documente, unele dintre ele contrafacute. Sa asteptam cele cateva mii de pagini desecretizate de la MAp.N. Mai sunt apoi cele cateva zeci de mii de pagini intrate in posesia Asociatiei „21 Decembrie”, apoi fondurile de la Arhivele Nationale de Istorie Centrale. Poate ca si SRI-ul va furniza vreo surpriza, poate chiar Parchetul, apoi Ministerul de Externe, SIE, SPP etc. Cercetatori sa se gaseasca, al caror numar daca acopera astazi cele 10 degete ale celor doua maini!

  20. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II,

    De acord cu afirmatia domniei voastre: „Asasinatul la acest nivel este o fapta care ramane in istorie, fiind judecata moral, juridic etc. in functie de epoca. In plus, o armata – ori o arma – care isi asasineaza comandantul se descalifica.” Asadar, stim bine ca cei trei, Vlad, Stefan Dinu si Ilie Ceausescu, nu numai ca nu au vizat asasinarea Ceausestilor dar nici nu l-au lasat pe mana revoltatilor. Acum, iata apar dovezi ca, iarasi cei trei, au actionat ca Ceausestii sa fie acceptati de China ca azilanti politici. Toate aceste actiuni, ale celor trei, ne conduc exclusiv catre o singura concluzie: salvarea fizica a Ceausestilor – salvare fizica ce era consistenta cu modul cum servisera regimul Ceausescu si cu juramintele depuse fata de comandantul lor suprem.

    Al dvs., Dan Danescu

  21. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Solutia trimiterii in China nu a fost imbratisata de toti. Recititi textele de mai sus. Fiecare din cei implicati, exceptandu-l pe generalul Ilie Ceausescu, astepta ca asasinatul sa-l savarseasca altii. Generalul Militaru, mai tarziu, astepta de pilda ca asasinatul sa-l savarseasca dl. Andrei Kemenici, acesta din urma vreun militar din unitatea de la Targoviste etc.
    Fortati concluzii. Nu serveste la stabilirea adevarului.
    Solutia China a fost mai mult de ordin teoretic.
    Daca ati fost militar in acele vremuri, revedeti Juramantul. Daca nu, cautati-l. Si in acest caz fortati.
    Cei doi Ceausescu au devenit de la un anumit moment obiect al unor negocieri. Pentru unii, intre care si cei care l-au detinut, era important ca cei doi Ceausescu sa ramana, cel putin o vreme, in viata.

  22. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II,

    Eu nu fortez concluzii, ci doar trag concluzii pe seama textelor domniei voastre.
    Spuneti ca „Solutia trimiterii in China nu a fost imbratisata de toti”. Care dintre cei trei, Iulian Vlad, Stefan Mircea Dinu si Ilie Ceausescu, nu a imbratisat solutia trimiterii Ceausestilor in China, pentru, evident, a fi salvati fizic?

    Al dvs., Dan Danescu

  23. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    Trimiterea in China nu echivala cu salvarea fizica, ci cu evitarea asasinatului din partea DIA, respectiv a armatei combatante. Caci avandu-i pe cei doi Ceausescu in custodie, sarcina revenea in mod automat acestei parti. Securitatea a evitat de la bun inceput sa i se puna morti in sarcina si, mai ales, pe cei doi. DIA n-a achiesat, din motivele expuse mai sus.
    Formule existau: fuga de sub escorta, simularea sinuciderii, o eroare etc.

  24. Dan Danescu Says:

    @ Lector II

    Domnule Lector II,

    In textul de la nr. 23, spuneti: „Trimiterea in China nu echivala cu salvarea fizica, ci cu evitarea asasinatului din partea DIA, respectiv a armatei combatante.” Ceea ce spuneti nu face sens pentru ca seful DIA era Stefan Dinu care, asa cum ziceati mai sus, a fost cel care a initiat intalnirea cu atasatul militar al URSS si cu ambasada Chinei la Bucuresti. Aici nu e loc de niciun echivoc: Stefan Dinu, seful DIA, nu a actionat pentru a-i avea pe Ceausesti in custodie (pentru a fi asasinati de catre DIA – „armata combatanta”) ci DOAR a initiat NEGOCIERI, dupa cum ziceati mai sus, pentru ca Ceausestii sa primeasca azil politic in China – azil politic insemnand automat si fara echivoc SALVARE FIZICA.

    Mai ziceti: „Securitatea a evitat de la bun inceput sa i se puna morti in sarcina si, mai ales, pe cei doi”. Pai daca Securitatea a evitat de la bun inceput sa i se puna in sarcina morti, „mai ales, pe cei doi”, inseamna ca Securitatea, recte Iulian Vlad, a actionat pentru salvarea celor doi. Logic, nu? Mai ales, dupa cum tot domnia voastra spuneti, Stefan Dinu si Iulian Vlad au actionat de comun acord, va citez: „Se poate spune ca generalul Ilie Ceausescu a cautat sa-si salveze fratele, fie si arestat in CC, aceasta fiind, de fapt, pana la un punct, intelegerea dintre dl. Iulian Vlad si dl. Stefan Mircea Dinu”.

    Al dvs., Dan Danescu

  25. Lector II Says:

    @ Dan Danescu

    „Pana la un punct” inseamna punerea celor doi Ceausescu sub puterea DIA/Armata. De aici inainte se deschideau urmatoarele variante:
    a) Cei doi sunt arestati si pastrati in viata;
    b) Cei doi isi dau, mai mult sau mai putin fortat, demisia, ramanand arestati;
    c) Cei doi sunt ucisi de DIA/Armata, incluzand aici pretextul sinuciderii ori al fugii de sub paza, al uciderii de catre un tert etc.;
    d) Cei doi sunt trimisi in China;
    e) Cei doi sunt predati multimii din Piata;
    f) Cei doi sunt facuti scapati temporar.
    g) Cei doi urmeaza sa fie predati unei jurisdictii straine/internationale.
    Din punctul de vedere al DIA/Armata, fiecare varianta se dovedea a fi mai proasta decat oricare alta. Dar solutia trebuia data de DIA/Armata.
    Securitatea, prin retragerea ei din teatrul de operatiuni, a lasat „mortu'” in curtea DIA/Armata.
    Varianta g) a fost exclusa, intai pe considerentul ca nici o armata nu isi preda Comandantul unei puteri straine, apoi din ratiuni de securitate nationala etc.
    Varianta f) a fost exclusa, pierderea controlului asupra celor doi putand avea consecinte neprevazute.
    Varianta e) a fost exclusa datorita posibilei barbarii ce ar fi urmat – cei doi sa fie sfartecati de multime – ori ca acestia sa incapa pe maini necunoscute sau sa gaseasca forte de sprijin.
    Varianta d) a fost luata in calcul din punct de vedere teoretic.
    Varianta c) a fost exclusa in ceea ce priveste responsabilitatea DIRECTA a DIA/Armata in asasinat.
    Variantele b) si a) au fost luate in calcul in mod teoretic.
    Fiecare din variantele a), b), d) avea subcapitolele sale, fiecare dintre acestea punand la randul lor probleme. Astfel, de exemplu, varianta arestarii putea conduce la un conflict intre DIA/Armata si populatie, care ar fi facut presiune pentru ca cei doi sa fie predati, judecati, omorati etc. Astfel de presiuni au si avut loc de altfel la Targoviste asupra dlui Kemenici de catre FSN-ul local, de catre populatie. Nu a fost exclusa in acest caz nici aparitia unei forte ascunse de sustinere a celor doi.
    Varianta d) lasa loc unui grad sporit de incertitudine in ceea ce priveste actiunile pe care le-ar fi putut savarsi cei doi Ceausescu la adapost in China. Aceasta varianta i-a fost avansata generalului Ilie Ceausescu, care a acceptat-o ca fiind salvatoare din punct de vedere fizic pentru fratele sau, dar si pentru ca n-avea cum sa se opuna, MAp.N fiind sub controlul DIA.
    Adoptarea pe moment a acestei variante a avut rolul ei. Cum insa nu trebuia sub nici o forma ca cei doi Ceausescu sa scape, DIA s-a plasat in final in varianta c), dar intr-o forma nu dorita de Securitate – ca uciderea sa se realizeze DIRECT de DIA/Armata. Forta care trebuia sa-i ucida pe cei doi trebuia sa fie din afara DIA/Armata, evitandu-se insa barbaria. Asa se face ca s-a ajuns la concluzia ca o asemenea forta trebuie sa fie POLITICA – sau un conglomerat politico-militar. Numai asa se poate intelege evacuarea controlata din CC pe calea aerului. Asasinatul urma sa-l dicteze echipa civila politica succesoare, care insa trebuia fortata s-o faca. Pentru aceasta a fost creata diversiunea asa-zisilor teroristi, avand si drept scop lichidarea Securitatii, in spatele careia urma sa fie aruncat fenomenul asa-zis terorist.
    Fenomenul asa-zis terorist a avut si alte nenumarate consecinte, rezolvand o serie de alte posibile probleme – de exemplu a preintampinat aparitia unei forte de sustinere a celor doi, preintampinarea unei invazii straine, anihilarea PCR-ului etc. Dar, dupa cum stim, a generat si morti, raniti pe strazi, in cazarmi. De asemenea, el a ingaduit ascunderea, stergerea unor urme.
    Singura echipa civila pregatita sa preia puterea a fost cea organizata de Silviu Brucan, la care s-a adaugat cea a generalului Militaru. Situatia a permis acestui conglomerat sa-si consolideze repede pozitia.
    Ulterior, generalul Militaru a incercat o lovitura personala, care nu i-a reusit. Dupa inlaturarea sa a fost arestat la domiciliu.
    Executarea celor doi trebuia realizata imediat, ceea ce a fost posibil datorita contextului. Un proces normal era exclus.

  26. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Pe site-ul:

    http://badeadan.blogspot.com/2009_12_01_archive.html

    pot fi vazuti fotografiati epoletii de general-colonel ai lui Vasile Milea de pe vestonul acestuia – in fotografie se vede clar ca epoletii au fost detasati de veston prin smulgere, unul dintre ei fiind rupt la un capat.
    In ipoteza sinuciderii, detasarea prin smulgere este un gest absurd afara poate de situatia in care insusi Vasile Milea i-a smuls, apoi s-a sinucis.
    Reconstituind o posibila desfasurare a evenimentelor, dupa ce ministrul Vasile Milea a fost acuzat de tradare, o persoana i-a smuls epoletii, ca semn ca nu merita gradul, demnitatea de general-colonel. Persoana respectiva poate fi identificata dupa amprentele genetice lasate pe epoleti.
    Tot pe site-ul sus-mentionat poate fi gasit un Tabel cu persoanele suspecte de savarsirea unor actiuni teroriste dupa data de 22 decembrie 1989 in municipiul Bucuresti, in majoritatea lor covarsitoare, daupe nume si prenume, dar si dupa datele de identificare, romani. Tabelul, in masura in care nu este contrafacut, ofera date interesante ce merita analizate – de pilda, pentru o serie de persoane nu exista date de identificare, la altele unele date sunt sterse.

    Nota. De pe unele motoare de cautare – de ex. gorila.ro -, mentiunea existentei unora din comentariile de mai sus a fost stearsa. Fata de scandalul contrafacerilor lansate recent pe piata de MAp.N, cenzurarea povestii lui Vasile Milea expuse in parte aici denota ca unele persoane, fizice si/sau juridice, cauta cu disperare sa ascunda in continuare adevarul. Adevar care insa iese, incet-incet, la suprafata…
    Caci nimic si nimeni nu se poate opune adevarului.

  27. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Postarea este de data recenta – 21.12.2009. Daca puteti, salvati imaginile si puneti-le pe blog. Imaginile pot fi preluate si retransmise, accesand pliculetul din partea de jos a paginii.

  28. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Dl. Emil Barbulescu, nepot al lui Nicolae Ceausescu din partea celebrei surori profesoare, fost loctiitor al inspectorului-sef al I.J. Olt – M.I. intre 1988-1989, relateaza in cartea sa „Nicolae Ceausescu a fost unchiul meu” (ed. Datina, f.a., p. 218) urmatoarea confesiune pe care i-a facut-o tatal sau, Vasile (Lica) Barbulescu:
    „(…) Apoi a Venit Curticeanu (in cabinetul nr. 1 – n.n.) care a anuntat sinuciderea lui Milea. Vlad (Iulian Vlad – n.n.) raportase mai inainte ca ar detine dovezi in legatura cu tradarea lui Milea. Ceruse aprobarea pentru a-l aresta. N-a primit-o! Atunci n-a vrut sa-l creada pe Vlad. Cand a aflat insa ca Milea s-a sinucis, a crezut.”
    Potrivit textului, Vasile (Lica) Barbulescu se afla in dimineata zilei de 22.12.1989 in sediul fostului Comitet Central.
    Dar in carte urmeaza un paragraf senzational cu privire la prezenta, concomitent, a lui Nicolae Ceausescu si in Primaverii, si in sediul fostului Comitet Central.
    In problema avuta in discutie pe aceasta pagina a blogului iata o confirmare a faptului ca in dimineata zilei respective s-a discutat despre arestarea lui Vasile Milea. De remarcat si teza sinuciderii.

    • mariusmioc Says:

      Nu ştiu dacă Vlad a raportat lui Ceauşescu că Milea e trădător, dar după revoluţie a spus atît lui Adrian Păunescu cît şi lui Sergiu Nicolaescu că i-a propus lui Milea arestarea lui Ceauşescu, ceea ce Milea ar fi refuzat. Faptul reiese dintr-o emisiune televizată pe care am pus-o pe blog: https://mariusmioc.wordpress.com/2009/12/24/despre-chitac-si-stanculescu-in-1999-7/
      În varianta Sergiu Nicolaescu, propunerea de arestare a lui Ceauşescu a fost făcută într-un mod mai puţin explicit, anume „Milea se plîngea de ceea ce s-a întîmplat, şi la rîndul lui generalul Vlad [a spus] deci: Lucrurile acum depind de noi doi. La care, absolut, nu a marşat Milea”.
      Întrebarea e cîtă încredere se poate avea în ce spune Vlad, cînd nici un alt martor nu poate confirma?
      În altă ordine de idei, Emil Bărbulescu are vreo legătură cu Lidia Bărbulescu, preşedinta ÎCCJ pe care nu vrea s-o confirme Băsescu?

  29. Lector II Says:

    @ Marius Mio

    Dna LidiaBarbulescu s-a nascut in Slatina. Judecator in acest oras. Intre 1998-2001 a fost presedinte al Tribunalului Olt. Despre posibila relatie de rudenie cu Vasile Barbulescu, respectiv cu dl. Emil Barbulescu, a se vedea:

    http://forum.hotnews.ro/lofiversion/index.php/t6618.html

    Dl. Sergiu Nicolaescu nu crede ca discutia dintre dl. Iulian Vlad si Vasile Milea a avut loc in noaptea de 21/22.12.1989 in termenii respectivi, in sensul ca primul i-a propus in mod explicit celui de-al doilea inlaturarea lui Nicolae Ceausescu.
    Cat priveste increderea ce trebuie acordata dlui Iulian Vlad trebuie avuta in vedere pozitia pe care a ocupat-o, apoi circumstantele in care a facut declaratia, precum si interesul personal. Dar declaratiile dlui Iulian Vlad trebuie citite dupa o anumita cheie.
    Intr-un mod se poate spune inexplicabil, stenograma sedintei Biroului Permanent al CPEx din 22.12.1989, orele 8.00-8.25, nu s-a pastrat.

  30. Lector II Says:

    @Marius Mioc

    Succesul inlaturarii lui Nicolae Ceausescu depindea de succesul inlaturarii lui Vasile Milea. Cu putin efort si ceva cunostinte privind ierarhia militara se poate deduce, folosind datele expuse mai sus, ce s-a intamplat cu Vasile Milea in dimineata zilei de 22.12.1989, precum si dinamica rasturnarilor de situatie.

  31. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Dupa cum se stie, dl. Mihai Alex Stoenescu plaseaza „incidentul Milea” in jurul orei 9.35 (22.12.1989). Faptul ca acesta s-a produs inainte de ora 9.00 este confirmat si de alte surse. Astfel, in:

    http://www.jurnalul.ro/stire-decembrie-89/generalul-milea-a-fost-impuscat-cand-era-la-telefon-cu-sotia-sa-529207.html

    sotia ministrului Vasile Milea plaseaza telefonul pe care l-a primit de la acesta inainte de ora 9.00 („noua fara ceva”).
    De asemenea, Ion Dinca plaseaza momentul inainte de ora 9.00. El vorbeste despre intrarea generalului Ilie Ceausescu in cabinetul 1 cu putin timp inainte de inceperea sedintei CPEx. Cum (v. mai sus) generalul Ilie Ceausescu a fost in cabinet intre 9.00-9.03, iar in cursul sedintei Nicolae Ceausescu a anuntat „sinuciderea” lui Vasile Milea, rezulta si de aici ca momentul s-a plasat inainte de 9.00.
    Declaratia lui Ion Dinca, filmata, este transcrisa in:

    http://www.irrd.ro/caiete/caiete10.pdf

    De retinut si declaratia unui martor potrivit caruia, dupa „sinucidere”, pistolul dlui Marius Tufan avea cartus pe teava, in:

    http://2005.informatia.ro/Article98759.phtml

    • mariusmioc Says:

      Dacă e pistol cu mai multe gloanţe în încărcător şi încărcare automată, e normal să aibă cartuş pe ţeavă după ce s-a tras cu el. După fiecare foc se reîncarcă automat.

  32. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Observatia dvs. este corecta. Modelul „Carpati” 1974 – potrivit informatiilor disponibile, acesta este modelul – este semiautomat. Dar problema este alta: in ipoteza sinuciderii de ce Vasile Milea, dupa o incercare ratata, nu a tras din nou?
    Apoi, in ipoteza omorului de ce ucigasul, vazand ca incercarea n-a reusit pe deplin, nu a tras din nou, avand cartus pe teava?

  33. […] concrete care ne lasă să deducem natura acestor relaţii, pe care le-am analizat în articolul “Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române” (linc). Începînd cu numirea lui Stănculescu în CFSN, apoi în guvernul “revoluţionar”, […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.