Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (11). Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei

Continuarea emisiunii difuzată de Antena 1 în 1999, despre condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu. Participă la emisiune: Adrian Păunescu (moderator), Sergiu Nicolaescu (senator PDSR, iniţiator al Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”), Marius Mioc, Lorin Fortuna (preşedintele Frontului Democratic Român înfiinţat în timpul revoluţiei la Timişoara), Şerban Săndulescu (senator PNŢCD, membru al Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, între timp răposat), Sorin Roşca Stănescu (ziarist), Gelu Voican-Voiculescu (fost viceprimministru în guvernul CFSN), Neculae Cerveni (parlamentar CDR, fost deţinut politic, fost avocat în procesul C.P.Ex., între timp răposat).

Vezi şi primele zece părţi ale acestei emisiuni:
– Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
– Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
– „M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. „Bineînţeles c-o susţin”
– Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
– Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
– Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
– Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
– Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
– Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
– Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există

Între episoadele 10 şi 11 am eliminat cîteva minute din emisiune de mai puţin interes, cu intervenţia telefonică a unui telespectator, întervenţie căreia Lorin Fortuna îi dă răspuns la începutul înregistrării de mai jos (repetînd practic cele spuse deja).

Transcriere înregistrare:
00:00 Adrian Păunescu: Poftiţi, domnul Lorin Fortuna întîi.
00:04 Lorin Fortuna: Încă o dată doresc să spun: în concepţia mea, ştiu că orice statu faci există purtător de cuvînt şi om care dă ordine şi conduce o instituţie. Instituţia e judecată în funcţie de ce face acel om. Deci nu poţi să separi conducerea instituţiei de instituţie. Instituţia o reprezintă. Nu poţi, cînd instituţia merge bine să spui că toată instituţia merge bine şi conducerea se confundă cu ea, iar cînd instituţia merge prost să spui „nu, instituţia merge bine dar conducerea e proastă”.
00:29 Adrian Păunescu: Şi în cazul popoarelor?
00:30 Lorin Fortuna: În cazul popoarelor şi în cazul armatei, eu, îmi pare rău, vorbesc cu durere în suflet, bunicul meu a fost ofiţer în armata română, dar eu consider absolut necesar pentru a exista o reconciliere, domnu’ Păunescu, armata, cineva din armata română trebuie să-şi ceară scuze poporului român şi victimelor, mai ales, pentru ceea ce s-a întîmplat în decembrie ’89. Aşa văd eu problema, cum să vă spun, şi în faţa lui Dumnezeu cred că sînt curat din acet şpunct de vedere.
00:53 Adrian Păunescu [suprapus pe spusele lui Fortuna]: Domnu’ Fortuna, domnu’ Fortuna.
00:55 Gelu Voican Voiculescu: Şi în 1907?
00:57 Adrian Păunescu: Deocamdată, domnu’ Fortuna…
00:57 Lorin Fortuna: La fel, la fel. Armata română a greşit şi în 1907! Tot armata română!
01:00 Adrian Păunescu: Domnu’ Fortuna, domnu’ Fortuna. În cazul în care, deocamdată, ecuaţia armata română e naţiunea înarmată e valabilă, pînă la punerea în practică a legii cu privire la o altă armată…
01:17 Şerban Săndulescu: Aici e o chestiune.
01:18 Adrian Păunescu: …încă mai e, mă tem că naţiunea înarmată n-are cum să-şi ceară iertare de la naţiunea neînarmată. E greu!
01:25 Lorin Fortuna: Deci nu, armata nu reprezintă naţiunea înarmată.
01:27 Adrian Păunescu: Dar ce reprezintă?
01:28 Lorin Fortuna: Naţiunea reprezintă tot. O parte, o parte.
01:30 Sorin Roşca Stănescu: E greu, dar nu e imposibil, pentru că…
01:32 Adrian Păunescu: Hai să vedem.
01:33 Sorin Roşca Stănescu: …şi statele îşi cer scuze în faţa cetăţenilor lor. Şi sînt numeroase cazuri în care un stat îşi cere scuze cetăţenilor altui stat…
01:42 Neculae Cerveni (?): Da, dragul meu.
01:43 Sorin Roşca Stănescu: …şi propriilor cetăţeni.
01:45 Lorin Fortuna: Este creştineşte acest lucru. Sînt oameni care au murit.
01:48 Neculae Cerveni: Domnu’ Stănescu, e perfect ce spui şi e perfect ce spune Roşca-Stănescu, ă, Fortuna. E foarte adevărat.
01:53 Lorin Fortuna: Credeţi că mie îmi vine uşor?
01:54 Neculae Cerveni (?): Dar noi nu ştim adevărul, domnule.
01:56 Lorin Fortuna: Asta-i realitatea.
01:58 Sorin Roşca Stănescu: Ce spuneţi dumneavoastră e la fel de adevărat.
02:00 Neculae Cerveni: Noi nu ştim adevărul, domnule. Şi cum să ştim adevărul dacă şeful statului, primul şef al statului, n-am un parti-pris cu Iliescu, sînt chiar în relaţii foarte bune…
02:09 Sergiu Nicolaescu: Da’ al doilea ce-a făcut domnule?
02:10 Neculae Cerveni: Nu, n-a făcut nimica, aia-i altceva. A făcut poate mai rău. Al doilea a spus că punctul opt de la Timişoara nu mai e valabil. Asta a ucis toată… În sfîrşit, n-are importanţă. Şeful statului, primul şef al statului, referitor la evenimentele din decembrie şi următoarele a spus, a comparat secretul omorîrii lui Kenedy cu secretul ăsta.
02:34 Lorin Fortuna: Ei şi, secretul lui Kenedy se cunoaşte azi. Nu se recunoaşte. Dar se ştie foarte clar că CIA-ul l-a omorît pe Kenedy.
02:37 Neculae Cerveni [suprapus peste cuvintele lui Fortuna]: Domnu’.
02:40 Marius Mioc: A fost un mort, în revoluţie au fost 1000 de morţi.
02:40 Neculae Cerveni: În momentul ăla, în momentul ăla mi-am pus şi îmi pun întrebarea şi acuma: Se vrea să se afle adevărul revoluţiei din decembrie?
02:50 Lorin Fortuna: Problema nu este asta, problema este: se vrea să se recunoască adevărul?
02:53 Neculae Cerveni: Sau să se recunoască.
02:54 Lorin Fortuna: Că adevărul se ştie. Daţi-mi voie să spun adevărul revoluţiei. Ce s-a întîmplat de fapt în ţara asta? Revoluţia a început la Timişoara. Revoluţia a reuşit la Timişoara. Timişoara nu putea să declanşeze, cum să spun, acapararea puterii în capitală. Instituţiile fundamentale erau în capitală. Ceauşescu a fost răsturnat în condiţiile în care, şi s-a ivit un vid de putere, în condiţiile în care în Bucureşti nu era nimic pregătit ca să preia puterea. Singura forţă capabilă să facă acest lucru a fost armata. Armata avea cîteva soluţii în acest scop. Una era să facă dictatură militară. După părerea mea a făcut bine c-a evitat acest lucru pentru că ar fi fost o reacţie externă foarte puternică. Al doilea, să lase la latitudinea unei grupări care se afirmase cît de cît într-o zi, dar ce putea să facă într-o zi?, să dea puterea în stat pe mîna lor. După părerea mea ar fi fost iarăşi ceva ce nu putea funcţiona. Şi al treilea lucru care l-a putut face a fost ca armata să preia de fapt puterea, dar indirect. Să aleagă un grup mediatizat, acceptabil, pe care să-l pună în faţă. şi să facă cu ei următoarea convenţie: noi pe voi vă punem în faţă, voi veţi conduce ţara, dar voi nu faceţi ce nu vrem noi. Şi drept dovadă, ca să fim siguri că este aşa, băgăm doi generali în guvernul vostru şi în felul ăsta mergem înainte. Din punctul meu de vedere era soluţia care ar fi fost optimă în momentul respectiv, dacă nu ar fi existat acel cinic scenariu de după 20, şi de aicea spun că abia ăla cînd se va descoperi veţi vedea ce povară apasă asupra unei instituţii. Cu toţi teroriştii respectivi, făcuţi de ce? Ca de data aceasta să încerce o reabilitare falsă a armatei. Armata pînă acuma a greşit, dar de-acum înainte armata luptă, apără revoluţia, are pierderi. Au murit o groază de oameni, de ofiţeri din armată şi de soldaţi. De ce? Ca să justifice, să mediatizeze la televizor o echipă şi să spele o ruşine care considerau ei că există pe o instituţie! Cum? omorînd de zece ori mai mulţi oameni pînă atunci şi de zece ori…
04:51 Sergiu Nicolaescu [peste cuvintele lui Fortuna]: Sînteţi, sînteţi fundamental…
04:53 Gelu Voican Voiculescu: Nu a existat o asemenea convenţie! Sîntem doi oameni care am participat.
04:57 Sergiu Nicolaescu: Cînd vorbiţi armata…
04:58 Lorin Fortuna: Nu spun că dumneavoastră…
05:00 Sorin Roşca Stănescu: Lovitura de stat, domnule…
05:01 Lorin Fortuna: Cine a făcut acest fenomen al teroriştilor? Acest scenariu cine l-a făcut?
05:05 Sergiu Nicolaescu: Domnu’ Fortuna, cînd vorbiţi „armata”…
05:07 Lorin Fortuna: Da.
05:08 Sergiu Nicolaescu: …spuneţi-mi numele omului!
05:09 Lorin Fortuna: Păi vă spun concret.
05:10 Sergiu Nicolaescu: Cine?
05:11 Lorin Fortuna: Ca să vă dau o dovadă, ca să vedeţi că aceşti terorişti de la spitalul de urgenţă din Bucureşti au fost luaţi de armată!
05:15 Sergiu Nicolaescu: Nu, numele. Numele, numele celor din armată…
05:18 Lorin Fortuna: Cine a condus atunci armata. Nu toată armata. Nu spun treaba asta.
05:19 Sergiu Nicolaescu: …care au tratat cu Iliescu şi echipa lui.
05:22 Lorin Fortuna: Eu v-am evocat un scenariu care există.
05:25 Sergiu Nicolaescu: Domnilor… nu rezistă
05:26 Adrian Păunescu: Daţi-i vă rog în imagine pe dînşii doi deodată.
05:27 Lorin Fortuna: După părerea mea…
05:28 Sergiu Nicolaescu: Nu rezistă scenariul. Şi vă spun de ce nu rezistă: pentru că…
05:32 Sorin Roşca Stănescu: Că nu vreţi să reziste.
05:33 Sergiu Nicolaescu: Nu. Nu dom’le, eu merg pe logică. Merg pe logică, şi eu am scris trei cărţi în materie, în…, şi am 2000 de pagini scrise. Domnilor, să vă fie clar: armata nu avea conducere la ora 9,30. A fost Ilie Ceauşescu pînă la ora 13,30. De la 13,30 pînă la ora, să zicem 18,30 a fost Victor Stănculescu, neoficial. Pentru că al doilea conducător al armatei era Guşă, care a venit la ora 13,30 la televiziune, a dat o declaraţie, s-a dus la Ministerul Apărării Naţionale, unde a aflat de la domnul Iliescu că la vîrf, la ora 17, la Comitetul Central se întîlnesc, mă rog, oamenii politici. Acest lucru s-a întîmplat. S-au format două comenzi militare, două, două capete de conducere: Una, Guşe-Vlad şi în echipa domnului Verdeţ, la comitetul central, şi a doua conducere, Eftimescu, statul major şi Victor Stănculescu, la ministerul apărării naţionale. Domnilor, nu explicaţi-mi…
06:45 Sorin Roşca Stănescu: Cine a inventat teroriştii?
06:47 Sergiu Nicolaescu: Nu, acuma sărim în altă parte, nu sînt copil domnule, nu-s atît de prost.
06:51 Sorin Roşca Stănescu: Aici sîntem, aici îs morţii.
06:52 Sergiu Nicolaescu: Nu-i adevărat. Vă răspund şi la treaba asta. Vă răspund şi la treaba asta.
06:55 Lorin Fortuna (?): După 22.
06:57 Sorin Roşca Stănescu: Deci, cine i-a ascuns?
06:58 Sergiu Nicolaescu: Din moment ce nu exista un conducător al armatei, cine putea să trateze cu cine? Mai mult decît atîta.
07:05 Lorin Fortuna: Nu noi trebe să răspundem la asta.
07:06 Sergiu Nicolaescu: Mai mult decît atîta. Vine noua conducere, vine noua conducere, formată de Frontul Salvării Naţionale şi, spre surprinderea tuturor, nu este nici generalul Guşe, nu este nici Stănculescu, nici Eftimescu, şi apare, din rezervă, un general care se numea Militaru. Păi dacă…
07:25 Şerban Săndulescu: Şi care era în dosarul „Corbii”. Şi care era în dosarul „Corbul”.
07:29 Sergiu Nicolaescu: Da, de acord. Absolut de acord.
07:31 Gelu Voican Voiculescu: A preluat comanda mai tîrziu.
07:33 Sergiu Nicolaescu: Un moment. Din acest moment, cine de la armată trata cu cine, domnilor? Deci armata nu a avut cap, armata nu a jonglat politic între nimeni.
07:44 Lorin Fortuna: Nu a avut un cap evident, domnu’ senator. Explicaţi atunci dumneavoastră cum…
07:46 Sergiu Nicolaescu: Atunci cine dădea ordinele?
07:48 Lorin Fortuna: Explicaţi dumneavoastră cum armata…
07:49 Sergiu Nicolaescu: Vă explic. Mai încet.
07:51 Lorin Fortuna: Cum armata s-a dus şi a luat teroriştii de la spitalul de urgenţă şi a dispărut cu ei şi nu se mai ştie nimic de ei?
07:56 Şerban Săndulescu (?): Nu armata.
07:57 Sergiu Nicolaescu: Simplu. Vă spun. Domnilor…
07:58 Gelu Voican Voiculescu: Noi nu avem nevoie, nu avem nevoie de ar… Era un fals (?) domnu’ Fortuna. Era haos. Oricine putea să facă orice.
08:06 Lorin Fortuna: Şi de ce nu s-a investigat acest lucru pînă acum?
08:08 Sergiu Nicolaescu: Pentru că nu s-a vrut, domnule.
08:10 Lorin Fortuna: Cine n-a vrut?
08:11 Sergiu Nicolaescu: Conducerea.
08:12 Lorin Fortuna: Care conducere?
08:12 Sergiu Nicolaescu: A ţării.
08:13 Sorin Roşca Stănescu şi Lorin Fortuna: Păi dumneavoastră aţi fost!
08:14 Sergiu Nicolaescu: Lasă, domnule.
08:14 Sorin Roşca Stănescu: Nu dumneavoastră aţi fost?
08:16 Sergiu Nicolaescu: Nu domnule, nici vorbă.
08:17 Sorin Roşca Stănescu: Dar cine a fost?
08:18 Sergiu Nicolaescu: uite, să vă spun eu ce se întîmplă. Eu am condus două comisii, una ca preşedinte, a doua ca vicepreşedinte, dar am scris un raport cu amîndouă. Domnilor, în România, timp de 8 ani de zile, procuratura a prezentat trei rapoarte, retrase, SRI-ul a prezentat trei rapoarte, retrase. Deci singurele instituţii care aveau dreptul să cerceteze profesional problema cine a tras şi cum au putut să scape cei 2000 de oameni, aceste instituţii nu şi-au făcut datoria.
08:56 Sorin Roşca Stănescu: De ce?
08:57 Neculae Cerveni: Domnule…
08:58 Sorin Roşca Stănescu: Cine l-a numit pe procurorul general?
09:00 Sergiu Nicolaescu: Nu vreau să dau nume.
09:01 Sorin Roşca Stănescu: Cine-l conducea?
09:02 Sergiu Nicolaescu: Şi acuma, la schimbarea din ’96, tot nu se întîmplă nimic.
09:04 Neculae Cerveni: Un mare (neînţelegibil) din această ţară…
09:06 Sorin Roşca Stănescu: Pentru că a trecut cam mult timp.
09:08 Adrian Păunescu: O clipă. O clipă, vorbim cinci deodată!
09:10 Sorin Roşca Stănescu: Iar cînd s-a întîmplat acesta…
09:11 Adrian Păunescu: Vă rog, domnu’ Cerveni. Domnu’…
09:13 Sorin Roşca Stănescu: S-a întîmplat. L-au condamnat pe Stănculescu. Nu vă place.
09:17 Sergiu Nicolaescu: Nu-i adevărat, greşiţi. Greşeşti fundamental. Eu nu-l apăr, eu nu-l apăr pe generalul Stănculescu, în materialul pe care dumneata vrei să-l publici mîine. Eu nu-l apăr! Eu pun faptele să fie judecate de toţi cei care doresc.
09:28 Adrian Păunescu: O clipă, domnu’ Cerveni, domnu’ Săndulescu.
09:29 Sergiu Nicolaescu: Eu nu apăr pe nimeni. Dimpotrivă, îl acuz pe Chiţac.
09:32 Adrian Păunescu: Vă rog, vă rog.

(va urma)