Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Fostul şef al Securităţii Timiş: „Viaţa mea e distrusă 100%”, şi cine mă finanţează pe mine ianuarie 18, 2010


Ziarul „Adevărul” din 23 decembrie 2009 (linc) a publicat un articol de Ştefan Both cu lamentările fostului şef al Securităţii Timiş din decembrie 1989, Traian Sima, care declară că viaţa sa e complet distrusă. Motivul nefericirii fostului securist este faptul că trebuie să-mi cedeze o treime din pensie. Reproduc din articolul apărut în „Adevărul”:

Fostul colonel Traian Sima consideră că a fost judecat pe nedrept şi că plăteşte pentru crimele comise de armată. După ce a stat 6 ani la puşcărie, Traian Sima este nevoit să plătească o treime din pensie pentru revoluţionarul Marius Mioc.

Traian Sima a fost condamnat iniţial la 25 de ani de închisoare, iar apoi pedeapsa a fost redusă la 15 ani. Acesta a stat şase ani în temniţă, fiind eliberat pe motiv de boală. Fostul şef al Securităţii Timiş, care are acum 72 de ani, consideră că a fost condamnat pe nedrept, dar că nu a reuşit niciodată îşi dovedească nevinovăţia. Sima susţine, ca toţi securiştii, că nu şi-a făcut decît datoria faţă de ţară. „Nu am ieşit cu puşca în stradă. La noi era o regulă: nu mişcă nimeni în front! Am făcut şase ani de puşcărie, categoric, pe nedrept!”, a spus Traian Sima. Acesta susţine că ar fi trebuit să plătească cei care au ordonat să se tragă în manifestanţi, pe 17 decembrie 1989. „Noi ne-am făcut atribuţiile noastre legate de informaţii. În rest nimic. Cum să răspund eu pentru ce a făcut armata. Eu dau o treime din pensie. Pentru ce ? Ce i-am făcut eu lui Marius Mioc ?”, a întrebat Sima.

„Nu mă mai interesează procesele”

Fostul şef al Securităţii susţine că nici generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii pe ţară, nu a fost nevoit să răspundă atît de dur. „Generalul Vlad a primit doar 12 ani”, a explicat Sima. Acesta dă vina pe justiţie, care trebuia să găsească adevăraţii vinovaţi pentru crimele din 1989. „Mioc şi ceilalţi au fost reţinuţi de poliţia T.F. (transporturi feroviare), după care au fost anchetaţi de procurorii de miliţie. Iar eu plătesc din pensie o treime! Nu mă mai interesează. Mă gospodăresc cu ce am şi gata. Nu mă mai interesează procesele”, a mai declarat Sima.

„Adjuncţii mi-au fost mereu aproape”

Traian Sima regretă că asociaţia rezerviştilor nu a făcut absolut nimic pentru a-i apăra pe foştii ofiţeri. Singurii care îi sunt aproape sunt foştii său adjuncţi Radu Tinu şi Gheorghe Atudoroaie. „Au fost tot timpul lîngă mine. Sînt oameni extraordinari”, a adăugat acesta. Sima susţine că „îl cam supără inima”, însă încearcă să reziste. „Cît mai e posibil să mai rezist, rezist. După aia gata”, a spus Sima. Fostul colonel susţine că nu se va afla adevărul despre evenimentele din 1989, pentru că nici nu se doreşte. „Justiţia asta  nu este justiţie. Pur şi simplu nu se realizează adevărul, care este în aer. Nu s-a aflat şi nu se va afla niciodată. Eu ştiu ce au făcut securiştii în Revoluţie. Dar nu au beneficiat de nici o clemenţă”, a mai spus Sima. Acesta a avut şapte procese numai cu Marius Mioc. „Am spus, băi, luaţi cît vreţi voi. Chiar şi toată pensia. Eu nu mă mai duc la proces. Pur şi simplu e bătaie de joc”, a mai declarat Sima.

“SRI lucrează sub mediocru”

Înainte să vină la Timişoara, Sima a fost şeful securităţii la Oradea, timp de 15 ani. Spune că nimeni nu are ce să-i reproşeze, nici în perioada cît a lucrat în Ardeal. Acesta spune că SRI, duce mai departe munca Securităţii, are o problemă mare. „Trebuie neapărat intensificate activităţile de informaţii. Dacă nu ai informaţii şi nu stăpîneşti această problemă eşti pierdut. Nu se poate ca activităţile de informaţii să se desfăşoare la nivel sub mediocru”, a mai declarat Traian Sima. Acesta spune că după Revoluţie, viaţa i-a fost schimbată cu 360 de grade. „Mi-a fost distrusă viaţa 100 la sută”, a încheiat Traian Sima.

Cîteva comentarii pe marginea acestui articol:

Nu am avut şapte procese cu Traian Sima, ci doar unul, care a durat însă vreo 7 ani, socotind şi timpul necesar Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să redacteze hotărîrea pe care a pronunţat-o. Am început procesul în 2 iunie 2000, la 4 zile înainte de a se împlini 3 ani de la rămînerea definitivă a hotărîrii penale din „procesul celor 25”, primul mare proces al revoluţiei din Timişoara. Dacă aş fi aşteptat mai mult, eram în primejdie să-mi fie respinsă acţiunea pe motiv de prescripţie, căci Decretul 167/1958 prevede un termen de 3 ani de prescripţie în cauze civile, din momentul în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cît şi pe cel care răspunde de ea. Intuiţia mea a fost corectă, căci acest decret chiar a fost invocat de către pîrîţi, ei pretinzînd că prescripţia curge din decembrie 1989. Eu am putut contracara asta arătînd că înainte de rămînerea definitivă a hotărîrii penale nu poate curge prescripţia, pînă atunci funcţionînd prezumţia de nevinovăţie.

I-am dat în judecată pe Traian Sima, Filip Teodorescu, Tinu Radu şi Ministerul de Interne, cerîndu-le despăgubiri pentru arestarea mea ilegală în timpul revoluţiei din 1989. Traian Sima a fost condamnat în procesul penal pentru 200 de arestări ilegale săvîrşite în timpul revoluţiei, condamnare care n-a avut influenţă asupra anilor de puşcărie efectuaţi de dînsul, căci s-a aplicat principiul contopirii pedepselor, dar care a contat în acest proces civil, căci s-a aplicat principiul că hotărîrea din procesul penal are autoritate de lucru judecat în procesul civil. Faţă de Filip Teodorescu şi Tinu Radu, am arătat că nu-i consider vinovaţi de arestarea mea, ci doar de prelungirea arestării după data de 20 decembrie 1989, cînd au fost eliberaţi majoritatea timişorenilor care fuseseră reţinuţi, dar eu n-am fost eliberat. De aceea am cerut ca aceştia să răspundă solidar la o treime din prejudiciu. Ministerul de Interne a fost chemat în judecată ca parte civilmente responsabilă, fiind instituţia la care erau angajaţi pîrîţii în momentul săvîrşirii faptelor care au pricinuit prejudiciul.

Alături de mine a mai fost în proces un alt arestat din revoluţie, Dimitrie Meci, care a avut pretenţii doar faţă de Traian Sima şi Ministerul de Interne.

La Tribunalul Timiş acţiunea a fost anulată ca netimbrată. La Curtea de Apel Timişoara s-a casat prima hotărîre, constatîndu-se că nu aveam obligaţia de a plăti taxă de timbru, şi s-a admis acţiunea cu despăgubirile cerute, numai faţă de Traian Sima, respingîndu-se cererile faţă de Radu Tinu, Filip Teodorescu şi Ministerul de Interne. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a hotărît trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru recalcularea despăgubirilor pe alte criterii, acceptîndu-se însă anularea hotărîrii Tribunalului Timiş cu privire la taxa de timbru. La rejudecare, Curtea de Apel Timişoara a recalculat despăgubirile, de a căror plată l-a considerat răspunzător pe Traian Sima în solidar cu Ministerul de Interne. În final procesul a ajuns iarăşi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a confirmat verdictul (Decizia nr. 8242 din 17 octombrie 2006), stabilind şi cheltuielile de judecată.

Adăugînd şi timpul necesar redactării hotărîrii ÎCCJ, abia după 7 ani de la începerea procesului m-am văzut în sfîrşit cu hotărîrea definitivă şi irevocabilă în mînă. Puteam să cer despăgubirile de la Ministerul de Interne (aşa cum a făcut Dimitrie Meci), dar am considerat că este nedrept să iau bani de la contribuabilii români, ţapii ispăşitori tradiţionali care plătesc oalele sparte de alţii. De aceea am cerut unui executor judecătoresc să pună poprire pe pensia domnului Traian Sima. Au fost şi aici probleme, că executorul nu ştia de unde-şi ia pensie Traian Sima, a trimis întîi adresă la Ministerul Apărării Naţionale care a răspuns că nu plăteşte nici o pensie lui Sima, şi abia apoi am aflat că pensia e plătită de SRI. Conform legii, pensiile şi salariile nu se pot popri decît pînă la maxim o treime, de aceea domnul Sima îşi plăteşte datoria în rate, în fiecare lună o treime din pensie. Am început să încasez bani de la Sima din noiembrie 2007. În fiecare lună, cînd primeşte fluturaşul de pensie, domnul Sima îşi aminteşte de decembrie 1989.

Nevastă-mea m-a certat că am cerut banii de la Sima, de unde-i iau cu ţîrîita, cînd puteam să iau toţi banii deodată cerîndu-i de la partea civilmente responsabilă Ministerul de Interne, dar eu am considerat că aşa e mai corect. În martie 2009 am obţinut, prin executorul judecătoresc, o mărire a sumei pe care Traian Sima mi-o plăteşte, pentru că între timp guvernanţii grijulii îi măriseră pensia. De atunci suma lunară pe care o primesc de la domnul Sima este de 918 lei. Rezultă că domnului Sima îi rămîn 1836 lei/lună ca să se gospodărească, dacă nu cumva i s-a mai mărit pensia ulterior. Ştiu că acest blog e citit şi de foşti securişti, fac apel la aceştia să mă anunţe dacă s-au mai mărit pensiile securiştilor după martie 2009, pentru a cere şi eu executorului judecătoresc mărirea contribuţiei pe care mi-o plăteşte Sima (care nu poate depăşi 1/3 din pensie).

Cît este de distrusă viaţa domnului Sima după acest proces e o chestie relativă. El rămîne cu minim 1836 lei/lună, cred că sînt mulţi pensionari români care ar vrea să aibă o asemenea viaţă „distrusă”. Afirmaţia cu „viaţa schimbată la 360 de grade” rămîne pentru antologia umorului românesc.

Alte declaraţii ale lui Sima, precum „nu am ieşit cu puşca pe stradă”, sînt nerelevante, căci în acest proces el n-a fost pus la plată pentru că ar fi ieşit cu puşca pe stradă, ci pentru că a poruncit arestarea revoluţionarilor din decembrie 1989. Declaraţia este însă şi neadevărată, fiindcă securiştii timişoreni au avut armament la ei (n-or fi fost puşti ci pistoale şi pistoale-mitralieră) şi pe unele din acest arme s-au găsit urme de funingine la controlul făcut după revoluţie.

Ştiu că au apărut întrebări despre mine, cine mă finanţează, dacă nu cumva mă plăteşte fosta securitate. Dau răspuns la aceste nedumeriri: sînt finanţat de fostul şef al Securităţii Timiş!

Mai jos puteţi vedea hotărîrea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în acest caz şi adresa prin care SRI confirmă înfiinţarea popririi pe pensia domnului Sima. Voi mai da pe acest blog amănunte despre acest proces şi argumentaţiile juridice folosite în cadrul acestuia, cînd timpul îmi va îngădui. Cred că e un precedent juridic interesant, unul din puţinele cazuri în care un demnitar al fostului regim a fost pus să plătească personal pentru pagubele pricinuite.

adresa prin care SRI acceptă poprirea pe pensia lui Sima

 

6 Responses to “Fostul şef al Securităţii Timiş: „Viaţa mea e distrusă 100%”, şi cine mă finanţează pe mine”

  1. Sentinţa dată este corectă. Remarc faptul că şi în cazul lui Sima Ministerul de Interne a fost obligat în solidar cu acesta să plătească daunele materiale şi morale. Aşa că securistul Sima poate da în judecată Ministerul de Interne şi să-l oblige să plătească în solidar cu acesta plata daunelor materiale. E de neînţeles de ce nu face acest lucru. Probabil, cu mintea lui setată pe parametrii valorici ai regimului pe care l-a slujit, nu poate concepe o cale de atac împotriva instituţiei la care a lucrat şi i-o fi frică că îi scad ăştia pensia.

  2. Dan Danescu Says:

    @ Marius Mioc

    Domnule Marius Mioc,

    Pe mine m-au impresionat si emotionat urmatoarele doua afirmatii ale domniei voastre, va citez:

    „Puteam să cer despăgubirile de la Ministerul de Interne (aşa cum a făcut Dimitrie Meci), dar am considerat că este nedrept să iau bani de la contribuabilii români, ţapii ispăşitori tradiţionali care plătesc oalele sparte de alţii. De aceea am cerut unui executor judecătoresc să pună poprire pe pensia domnului Traian Sima.”
    si

    „Nevastă-mea m-a certat că am cerut banii de la Sima, de unde-i iau cu ţîrîita, cînd puteam să iau toţi banii deodată cerîndu-i de la partea civilmente responsabilă Ministerul de Interne, dar eu am considerat că aşa e mai corect.”

    Cred ca alti comentatori si vizitatori ai acestui blog sunt de acord cu mine ca domnia voastra sunteti un om corect, cinstit si de o probitate morala demna de invidiat. Sa plateasca daune exact cine se face vinovat si nu contribuabilul nevinovat: iata profilul demn si responsabil al victimei! Felicitari, domnule Marius Mioc!

    Acum, bazat pe gandirea sanatoasa a domniei voastre, mi-as permite sa va sugerez ceva, anume: cred ca sunteti persoana cea mai potrivita pentru a cere modificarea legii 341 („legea recunostintei”) in sensul ca aceasta lege sa functioneze DOAR pentru ranitii si familiile indoliate ale Revolutiei, restul sa-si caute dreptatea asa cum ati cautat-o si domnia voastra. In acest fel cred ca s-ar face multa asanare morala iar domnia voastra, sunt sigur, veti ramane in mentalul colectiv romanesc si in istorie ca o personalitate morala si moralizatoare a ceea ce unii, pe drept, o numesc „ciolaniada revolutionara”.

    Al dvs., Dan Danescu

    • mariusmioc Says:

      Legea 341/2004 este parte dintr-un întreg sistem legislativ care acordă drepturi diferitelor categorii considerate merituoase de către legiuitor: foşti deţinuţi politici, foşti deportaţi în Bărăgan, veterani de război, foşti prigoniţi pe motive etnice etc. Atîta vreme cît există celelalte legi, mi se pare ilogică cererea de anulare doar a legii 341/2004. Tendinţa legiuitorilor este de altfel opusă – nu doar că nu se anulează legi despre drepturi speciale, ci acestea se extind – vezi includerea mişcării din Braşov 1987 în legea 341 şi încercarea de includere în aceeaşi lege a mişcărilor din Valea Jiului 1977 şi Motru 1981.
      Cred însă necesară eliminarea impostorilor, care există de altfel nu numai printre revoluţionari, ci şi printre alte categorii. Presa a relatat de pildă despre cazul a 1244 (una mie două sute patruzeci şi patru) persoane care primit nelegal drepturi de persoane prigonite politic http://www.cotidianul.ro/trei_fosti_functionari_in_instanta_pentru_acordare_ilegala_de_drepturi_ale_persoanelor_persecutate-105884.html . Acesta este doar vîrful aisbergului. Impostura e generalizată în societatea românească, a crede că e o excepţie cazul certificatelor de revoluţionar e greşit. Măcar în problema revoluţionarilor există dreptul oricărui cetăţean de a face contestaţie, ceea ce la foşti deţinuţi politici, foşti deportaţi, foşti veterani şi alte asemenea categorii nu s-a acceptat.

  3. este bine marius dar modul de recuperare a banilor este de durata scurta totusi este bine ca ai avut mandat de arestare eu nu am avut dar hirtile de la dosar spune ca eram cercetat nu spune unde si cum in 21 decembrie 1989 la fel sint martori dar nui vad justitia nu vrea sai vada si dosarul il respinge eu nu am bani de avocati nu am nici de medicamente ,dosarul meu nici acum nu miatrimis hotarirea din dosarul 2003,3/42/2007/din inalta curte de casatie si justitie nu vor sa vada dar nu va trece mult si va fi si in rominia ca in bulgaria. poate asa va vedea drept ,FRONTUL DEMOCRAT ROMIN,DUPA CE NU VOI MAI FI CINE SE PRICOPSESTE CEI CE VA SCRIE DESPRE MINE asa CUM A FACUT SI CU EMINESCU nu la poiezi si la necazurii, noroc bun mirica

  4. […] cum am scris pe acest blog (linc), am avut personal experienţa unui proces în care am cerut despăgubiri pentru arestarea mea din […]

  5. in actele CNSAS scrie ca eram cercetat eram luat si cercetat iar in dictionarul juridic nu exista cuvintul luat si doar retinut si arestat cum lau luat de buna voie uite legea nuie legea cine face legea ???????????????????? la aburiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiicetatenii ai rominiei vreti sa facem curatenie in rominia o facem cu FRONTUL DEMOCRAT ROMIN NOROC BUN .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.