Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Viaceslav Samoşchin: În 1989 Ceauşescu se adresase conducerii sovietice cu rugămintea de a creşte numărul turiştilor sovietici care vizitează România ianuarie 19, 2010


Viaceslav Samoşchin

S-a vorbit mult, în discuţiile legate de revoluţia română, despre o invazie de turişti sovietici care ar fi fost văzuţi în România în perioada revoluţiei. Viaceslav Samoşchin, care în 1989 era şef al biroului de la Bucureşti al agenţiei de presă sovietice „Novosti”, a scris un articol interesant pe acest subiect pe saitul agenţiei de ştiri inforusia.ro (linc). Reproduc mai jos articolul domnului Samoşchin, care şi în prezent îşi desfăşoară activitatea de ziarist în România. Dînsul este cunoscut şi ca traducător care a făcut cunoscute în spaţiul fost sovietic valori ale spiritualităţii româneşti. Înainte de revoluţie a tradus o carte a lui Florea Ceauşescu (fratele dictatorului) iar după revoluţie un roman de Liviu Rebreanu. Mai jos prezint date biografice mai amănunţite ale domnului Samoşchin şi încercările mele de a obţine o confirmare a celor scrise de dumnealui:

Una dintre misterele Revoluţiei Române a rămas prezenţa „masivă” a turiştilor sovietici pe teritoriul ţării în acele momente. De altfel, toate cercetările evenimentelor din decembrie 1989 efectuate de comisii oficiale ale căror rezultate au fost cuprinse în rapoartele respective n-au făcut lumină nici în cazul aşa-zişilor „terorişti”, nici în cazul turiştilor sovietici. Dimpotrivă, aceste rapoarte au încurcat lucrurile şi mai mult. De pildă, în raportul comisiei senatoriale conduse de Sergiu Nicolaescu se constată, pe de o parte, că asupra niciunuia dintre turiştii sovietici nu a fost găsită nici o armă, dar, pe de altă parte, se trăgea concluzia că turiştii sovietici care se deplasau prin România cu autoturisme „se comportau ca şi cînd aşteptau un semnal care, însă, n-a venit” ceea ce, trebuie să recunoaştem, ne învie în memorie, mai curînd, secvenţe din filmele de acţiune produse chiar de cunoscutul senator şi regizor…

Or, în realitate, misterul cu turiştii din URSS nu este decît un secret al lui Polichinelle. Pentru că cei care ar fi vrut cu adevărat să lămurească această chestiune n-a avut cum să nu o lămurească – era de ajuns să se consulte nişte documente accesibile din domeniul turismului românesc sau măcar să se stea de vorbă cu oamenii care au lucrat în sistemul de turism internaţional românesc din perioada respectivă.

Iată de ce vreau să mă întorc puţin în timp şi anume, în toamna anului 1989. Abia venit la Bucureşti cu mandatul de şef al Biroului Agenţiei de presă RIA „Novosti”, am participat la şedintele săptămînale ţinute la ambasadorul sovietic de atunci Evgheni Tiajelnikov la care erau invitaţi toţi şefii reprezentanţelor sovietice din România. După obiceiul de atunci, conform graficului aprobat de ambasador, de fiecare dată se prezenta cîte o informare despre activitatea curentă a uneia dintre reprezentanţe. Data trecută, să zicem, raporta consilierul comercial privind starea de realizare a protocolului bilateral anual de schimburi comerciale, data aceasta, reprezentantul „Goskino” informa despre cum se fac pregătirile pentru „Zilele filmului sovietic” din Bucureşti etc.

Într-o zi de la începutul lui octombrie, a venit rîndul şefului agenţiei „Inturist” din Bucureşti să-şi prezinte raportul de activitate. Îl chema ca şi pe mine, Viaceslav Ivanovici. Cu această ocazie, din relaţiile prezentate de acesta am aflat că în vara anului 1989 Nicolae Ceauşescu se adresase, prin intermediul ambasadei noastre, conducerii sovietice cu rugămintea ca numărul de turişti sovietici care vizitează România în acel an să fie dublat în raport cu 35.000 de oameni, cît prevedea acordul bilateral, semnat cu un an înainte. Adică numărul acestora să ajungă la 70.000.

„Nu este un lucru atît de uşor să dublezi numărul de turişti din mers, în toiul sezonului turistic, îşi împărtăşea oful său reprezentantul „Inturist”-ului, pentru că asemenea importante fluxuri de turişti se planifică din timp. Dar organizaţia noastră depune toate eforturile ca această dispoziţie dată de conducerea partidului şi a statului să fie îndeplinită. Cu o singură precizare, a adăugat el. Ţinînd cont de faptul că noi am fost nevoiţi să declanşăm această campanie destul de tîrziu, fluxul de vîrf al turiştilor suplimentari va cădea pe sfîrşit de an…”

Aş fi uitat de acest episod, de altfel, banal pentru munca mea de ziarist, dacă peste cîtva timp, în zilele Revoluţiei din decembrie şi imediat după aceasta n-ar fi apărut primele relatări şi zvonuri despre „prezenţa masivă” în ţară pe timpul Revoluţiei a turiştilor sovietici.

Pentru a epuiza pe deplin subiectul trebuie să facem şi o precizare cu privire la turismul sovietic de atunci în direcţia spre România. În primul rînd, în acei ani în URSS existau bilete de călătorie turistică nu numai pentru o singură ţară, de pildă România, ci într-o combinaţie: România-Bulgaria şi România-Iugoslavia. De ce? Pentru că principalul scop al acestor călătorii în ţările socialiste era cumpărarea produselor de larg consum, în primul rînd îmbrăcăminte şi încălţăminte, căci în Uniunea Sovietică de atunci aceste produse cam lipseau, în orice caz au fost foarte căutate. Cuvîntul rusesc „deficit” se referea tocmai la aceste produse. Însă România din finele anilor ’80, cu întunericul şi frigul ei, cu dispariţia multora din produsele ei tradiţionale, nu mai reprezenta o tentaţie şi o ţintă pentru turiştii sovietici. De aceea călătoriile în România se acordau „în pachet” cu Bulgaria sau cu Iugoslavia. În mod firesc, pentru a rezolva problema cu dublarea numărului de turişti pentru România, într-o asemenea criză de timp, şefii versaţi ai agenţiei „Inturist”, făcînd „pachetul” turistic, au pus accentul nu atît pe Bulgaria, cît pe Iugoslavia prosperă şi plină de articole căutate de sovietici. Tocmai această circumstanţă şi explică faptul că „main stream”-ul turiştilor sovietici trecea prin România în direcţia spre Iugoslavia, via Timişoara sau via Porţile de Fier. Doar aşa şi nu altfel se explică prezenţa unora dintre ei chiar în zona Timişoarei în momentul declanşării Revoluţiei. S-a făcut cunoscut şi faptul că în zona Craiovei doi dintre turişti sovietici, un bărbat şi o femeie, absolut nevinovaţi, au fost împuşcaţi mortal, iar alţii răniţi.

De altfel, încă în decembrie 1998, procurorul militar principal de atunci, generalul Dan Voinea, a declarat că toate datele cercetărilor efectuate dovedesc faptul că turiştii sovietici nu au fost agresori, ci victime.

Prin urmare, îi invit pe istoricii români să verifice prin arhive, în speţă, cele aparţinînd ONT „Carpaţi” pe anul 1989, şi sînt sigur că aceste arhive vor confirma lucrurile relatate aici – pentru a risipi toate suspiciunile existente şi a închide definitiv acest capitol controversat…

Prezint în continuare şi nişte date biografice ale domnului Viaceslav Samoşchin:
– născut în 1945 în regiunea Penza (Rusia).
– studiază filologia rusă la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova (promoţia 1969). La facultate studiază şi limba română ca limbă secundară.
– începînd cu 1969 lucrează la Agenţia de presă „Novosti” (ulterior, RIA „Novosti”), specializîndu-se în problemele României.
– din 1970 se ocupă, în calitate de secretar responsabil, de revista ilustrată „Aurora” care apărea în România în limba română, fiind tipărită la Editura Arta Grafică din Bucureşti într-un tiraj de 10000 de exemplare (conform spuselor domnului Samoşchin) şi difuzată ca buletin al Ambasadei URSS. „Aurora” se difuza gratuit la organele de stat, organizaţii publice, biblioteci şi cititori simpli care îşi exprimaseră dorinţa de a o primi. Similar „Aurorei”, ambasada română din Moscova edita o revistă în limba rusă, „Rumînschie Gorizontî”, care se difuza în URSS. Revista „Aurora” a apărut pînă în 1991, după revoluţie difuzîndu-se şi prin chioşcurile de ziare.
– între 1976 şi 1982 a lucrat ca corespondent permanent al Agenţiei „Novosti” în România, scriind pentru o serie de publicaţii centrale sovietice despre România.
– laureat al premiului revistei „Ogonioc” pe anul 1982 (pentru interviul cu regizorul Ion Popescu-Gopo).
– din 1983 pînă în septembrie 1989 a lucrat la Redacţia publicaţiilor periodice pentru ţările socialiste din cadrul Agentiei „Novosti”, ajungînd redactor-şef-adjunct al acestei redacţii. Coordonează aici 5 din cele 11 publicaţii sovietice pentru ţările socialiste, inclusiv „Aurora” – buletinul ambasadei URSS de la Bucureşti.
– în septembrie 1989 revine la Bucureşti în calitate de şef al Biroului Agenţiei RIA „Novosti” în România, lucrînd în această funcţie pînă în iunie 1997.
– după aceea reprezintă următoarele publicaţii ruse la Bucureşti în calitate de corespondent permanent: ziarul „Izvestia” (1997-1998), ziarul „Nezavisimaia Gazeta” (1998-2001), săptămînalul „Moscovschie Novosti” şi ziarul „Vremia MN” (2001-2007), ziarul „Vremia Novostei” (din 2007 pînă azi).
– între 2002 şi 2005 colaborează la agenţia „Rusia la zi”, iar acum lucrează la agenţia inforusia.ro
– a participat ocazional la emisiuni televizate în România (TVR1, PRO TV, Antena 1, Naţional TV, TV România de mîine) dedicate Rusiei sau unor subiecte legate de Rusia. A scris ocazional în ziare româneşti precum „Ziua”, „22”, „Cronica Română”.
– traducător din română în rusă. A tradus cartea lui Florea Ceauşescu (ziarist la „Scînteia”, fratele dictatorului) „Magistrala Baical-Amur” (editura Sport-Turism), tipărită în 1988 la editura Progress din Moscova sub titlul „Baicalo-Amurscaia Maghistral”. A mai tradus romanul „Ciuleandra” de Liviu Rebreanu (publicat la Chişinău în 2003) şi mai mulţi poeţi români contemporani, precum Gheorghe Pituţ, Ion Gheorghe, Grigore Arbore, Nicolae Dragoş, care au fost publicaţi în revista „Literatura română”, ce apărea în limba rusă pentru cititorii din fosta URSS.
– autor al cărţii de reportaje „URSS-RSR: Pe calea colaborării” apărută în limba română la editura „Novosti” din Moscova, în 1985 (şi difuzată în România).
– în anii ’60, în perioada studenţiei, a participat la mişcarea poetică SMOG (abrevierea rusă din Cea mai Tînără Generaţie a Geniilor), interzisă de autorităţile sovietice.
– autor al volumului de poezii „În direcţia spre (dinspre) SMOG”, Moscova, 2008, în care sînt incluse şi traduceri ale sale din poezia românească.
– unele poezii ale sale au apărut şi în româneşte, în traducerea lui Ion Covaci, în revistele „România Literară” (iunie 2008) şi „Kitej-Grad” (revistă a comunităţii ruşilor-lipoveni din România; septembrie 2009).
– scrie şi în presa literară rusă, este membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia.

Decembrie 2009. Vladimir Vidraşcu în centrul Timişorii, fotografiat tocmai cînd se afla în plină activitate de culegere de informaţii

Referitor la şedinţa de la Ambasada sovietică despre care e vorba în articolul domnului Samoşchin, am încercat să obţin o confirmare din partea domnului Vladimir Vidraşcu, cunoscut deja cititorilor acestui blog (linc), „cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” în decembrie 1989, după cum este prezentat în raportul SRI despre revoluţie din 1994, alcătuit sub vigilenta conducere a lui Virgil Măgureanu. Domnul Vidraşcu a vizitat Timişoara la cea de-a 20-a aniversare a revoluţiei, fapt pe care l-am anunţat la vremea respectivă (linc). Am avut atunci prilejul să stau de vorbă cu dumnealui, şi printre altele mi-a povestit că în 1989 participa la şedinţe regulate la ambasada sovietică din Bucureşti şi că păstrează nişte carneţele din 1989 unde şi-a notat şi cele discutate la aceste şedinţe. După ce am citit articolul domnului Samoşchin, i-am trimis un e-mail domnului Vidraşcu cerîndu-i să-mi spună dacă îşi aminteşte de o şedinţă de la ambasada sovietică din anul 1989 în care să se fi discutat despre creşterea numărului de turişti sovietici în România şi dacă în carneţelele sale de reporter din acea perioadă găseşte notat ceva despre acest subiect. Domnul Vidraşcu mi-a răspuns că nu-şi aminteşte despre asta şi nici în carneţelele sale din 1989 nu a găsit vreo notiţă pe acest subiect. Nu absolutizez valoarea carneţelelor domnului Vidraşcu, informaţia despre planurile de a creşte numărul turiştilor sovietici putea părea la acel moment neimportantă sau poate dînsul a lipsit de la şedinţa cu reprezentantul „Inturist”. Consemnez însă răspunsul pe care l-am primit.

Mai citeşte: Generalul Constantin Olteanu despre turiştii sovietici din decembrie 1989

 

3 Responses to “Viaceslav Samoşchin: În 1989 Ceauşescu se adresase conducerii sovietice cu rugămintea de a creşte numărul turiştilor sovietici care vizitează România”

  1. DUPA CUM SE STIE NUMELE MEU ADEVARAT ERA FLOREA GH DER PRIETENI MAU SFATUIT SI EU IN ACELAS TIMP CAUTAM SA VAD CUM IL SCHIMB ERAM URMARIT SI PERSECUTAT PESTE TOT CUM MA VEDEA CA AM REUSIT SA IMI FAC PRIETENI GRUP MAI MARE ERAM DAT AFARA DIN SERVICI MOTIV REDUCERE DE PERSONAL BINETELES NUI NIMIC TOTUI SA SCAPE DE MINE NU LA TOTI LE SPUNEAM DE FRONTUL DEMOCRAT ROMIN asa sa intimplat si din 1974 pina in 1989 si dupa aceia cred ca mai sint urmarit am diverse greutati pe care mi le face dar probleme si sa revin miau facut dosar securitatea am adus la cunostinta parchetului procuraturi generale iam dat in judecata find pe rol dosarul 2003,3/42/2007/ judecat la curtea de apel ploiesti inalta curte casatie justitie bucuresti mi se respinge ca nefondat la ploiesti spune ca sint bolnav daca sint sau nu o spune doctoru nu judecatoru si doctoru de specialitate nu de familie poata aude si ministruMAI SA VINA LA PLOIESTI SA VADA POLITIE COMUNISTA MAU GASIT DIN NOU DAR A MAI TRECUT CEVA TIMP nu au fost in revolutie ma refer la ploiesti streinii . nu vreti a se da crezare la ce spun eu nu va asteptati ca nu vine alti sa faca dreptate in rominia chiar daca iti da dreptate ai toate sansele sa mori cu ia in brate si ca sa mai spun un lucru asta si doreste guvernanti atentie si la MERIES IAM SPUS EU CEVA DAR NU STIU CIT A INTELES .noroc bun

  2. […] Virgil Măgureanu – Generalul Constantin Olteanu despre turiştii sovietici din decembrie 1989 – Viaceslav Samoşchin: În 1989 Ceauşescu se adresase conducerii sovietice cu rugămintea de a creş…   Comentarii […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.