În şedinţa CPRD, Raymond Luca polemizează cu mine

Pe saitul comisiei parlamentare a revoluţionarilor (CPRD) a apărut procesul verbal al şedinţei din 4 februarie 2010 (linc), unde citesc:

Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca a menţionat faptul că domnul Mioc Marius continuă să posteze pe internet pe blogul acestuia şi pe saitul Preşedintelui CPRD1989 afirmaţii false precum că membrii CPRD au fost induşi în eroare de către Parchet în momentul în care a fost solicitat transmiterea numelui tuturor persoanelor străine care au avut de suferit sau au decedat ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989, iar Parchetul a comunicat numai numele cetăţenilor francezi şi nu a tuturor persoanelor străine.

Această solicitare a fost transmisă la Parchet deoarece Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca, urma să se deplaseze la Paris, dînd curs unei invitaţii cu tema „Memorialul Revoluţiei” şi împreună cu Ambasada României la Paris să le fie recunoscute meritele acelor persoane şi să primească respectivele onoruri.

Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca, a menţionat faptul că domnul Mioc Marius consideră că procedura şi normele postate de CPRD pe saitul Camerei Deputaţilor ar fi foarte dificilă şi complicată, deoarece în cazul în care o persoană doreşte să formuleze o contestaţie împotriva altei persoane trebuie să cunoască datele de identificare ale contestatului.

Preşedintele Comisiei, domnul senator Raymond Luca, a afirmat că aceste date de contestare se regăsesc în Monitorul Oficial.

Membri Comisiei au hotărît ca înaintea începerii perioadei de soluţionare a contestaţiilor să fie invitat domnul Mioc Marius în cadrul şedinţei CPRD.


Sînt două probleme despre care discută domnul Luca aici: În primul rînd este vorba de articolul meu Parchetul Militar dezinformează Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor. Cetăţenii străini victime ale revoluţiei (linc), unde citam din paginile 6-7 ale procesului verbal al şedinţei CPRD din 10 noiembrie 2009 (linc), disponibil pe saitul Camerei Deputaţilor, următorul fragment:

Preşedintele comisiei, domnul senator Raymond Luca, a prezentat adresa trimisă la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, solicitîndu-le a ne transmite numele persoanelor cetăţeni străini care în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 au decedat sau au fost răniţi în urma acestor evenimente, pentru a promova un proiect la Administraţia Prezidenţială, în legătură cu aceştia.

Răspunsul a fost faptul că, din verificările efectuate în evidenţele parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare şi ale parchetelor militare din subordine, au rezultat următoarele victime, cetăţeni francezi:

1. Jean Luis Calderon (fotoreporter) – moartea acestuia fiind violentă şi datorindu-se zdrobirii craniului şi toracelui prin comprimarea acestora între două corpuri (sau planuri) dure (călcare), în contextul în care, în data de 22.12.1989 a fost surprins, în zona Athenee Palace din mun. Bucureşti sub şenilele unui tanc, în spatele căruia se adăpostise de tirurile de arme trase în zonă.

2. Langevin Jacques (jurnalist) – conform raportului medico-legal, acesta a fost rănit prin împuşcare în data de 23.12.1989, în mun. Timişoara, suferind o plagă transfixiantă gamba stîngă 1/3 inferioară pentru care a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.

După aceea comentam: „Este uimitor că, la cererea oficială a comisiei parlamentare de a fi informată în legătură cu străinii victime ale revoluţiei române, Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat doar aceste 2 cazuri”, şi arătam că există mai multe asemenea cazuri de străini răniţi sau ucişi la revoluţie. În final adăugam: „Mă întreb dacă, pentru această dezinformare la care au fost supuşi nişte parlamentari ai României, va da cineva socoteală. Dezinformarea parlamentarilor poate avea urmări grave, precum promovarea unor proiecte de lege incorecte. După părerea mea, domnul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Niţu, care se ocupă de Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ar trebui cercetat de Consiliul Superior al Magistraturii pentru modul superficial în care instituţia de care se ocupă a dat răspuns la o cerere a unor parlamentari români”.

Pe lîngă acest articol publicat pe blog am trimis un e-mail atît lui Raymond Luca cît şi altor membri ai CPRD în care le atrăgeam atenţia că nu există numai acei doi străini victime ale revoluţiei, ci sînt mai mulţi, şi să nu promoveze vreo iniţiativă pe baza unor date incomplete. Nu am postat nimic „pe saitul Preşedintelui CPRD1989”, domnul Luca confundă e-mailul pe care i l-am trimis cu postare pe sait. (pe saitul personal al domnului Luca la rubrica „contactaţi-ne” (linc) se deschide o fereastră prin care i se pot trimite e-mailuri, dar eu n-am folosit acest sait ci i-am trimis e-mailul direct).

N-am fost singurul care a observat lipsa unor nume de cetăţeni străini din acea listă. La conferinţa de presă a asociaţiei „21 Decembrie” din 31 ianuarie 2010 (linc), cineva remarca (de la minutul 01:14 al înregistrării video): „CPRD-ul, comisia parlamentară a revoluţionarilor a cerut situaţia jurnaliştilor morţi, străini morţi la revoluţie. Parchetul n-a ştiut decît de doi. De Jean Luis Calderon şi de Langevien. (…) Despre Huwe nu ştia, despre ceilalţi…”, iar Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei (aflat în greva foamei), adăuga: „Dacă parchetul nu a ştiut că există 7 oameni ucişi, 7 ziarişti ucişi la revoluţie şi a dat doar doi, înseamnă că acei, că asta este, de procurori (…), ei habar n-au ce e în acest dosar dacă nici măcar jurnaliştii străini care sînt cazuri de-acuma cunoscute, celebre, că le-au tot auzit douăzeci de ani. Vă imaginaţi că ei nu au pus mîna pe acest dosar?”.

Acum domnul Luca lasă să se înţeleagă că dînsul n-a cerut de la Parchet toate numele străinilor victime ale revoluţiei ci doar numele cetăţenilor franceji aflaţi în această situaţie, fiindcă urma să facă o vizită la Paris. În acest caz mă văd silit să-mi cer scuze şi să fac această corectură: nu Secţia Parchetelor Militare a dezinformat CPRD ci domnul Raymond Luca (fie şi prin omisiune sau exprimare inexactă). În şedinţa CPRD din 10 noiembrie 2009 dumnealui a spus membrilor Comisiei (conform procesului verbal al şedinţei pus pe saitul oficial al Camerei Deputaţilor) că a cerut să i se transmită „numele persoanelor cetăţeni străini care în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 au decedat sau au fost răniţi în urma acestor evenimente”. A folosit deci expresia „cetăţeni străini” şi nu „cetăţeni franceji”, de unde şi concluzia mea şi a celor de la asociaţia „21 Decembrie” că a cerut numele tuturor străinilor victime ale revoluţiei. În procesul verbal al acelei şedinţe nu apărea nici o referire la Franţa, scopul cererii fiind declarat „a promova un proiect la Administraţia Prezidenţială”. Abia acum a venit domnul Luca cu precizarea că a cerut acele date fiindcă urma să facă o vizită la Paris.

Domnul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Niţu trebuie însă să ştie că plîngerea care deja a fost înregistrată împotriva dumisale la Consiliul Superior al Magistraturii are un alt subiect.

Cea de-a doua problemă legată de mine şi ridicată de domnul Raymond Luca la şedinţa CPRD este faptul că consider foarte complicate şi dificile normele de alcătuire a contestaţiilor emise de CPRD. E adevărat. În 4 iulie 2009, la numai cîteva zile de la emiterea acelor norme, am publicat pe blog articolul Norme metodologice greoaie pentru contestaţiile la preschimbarea certificatelor de revoluţionar (linc), în care îmi exprimam nemulţumirea faţă de ele. Trebuie spus însă că n-am pus niciodată la îndoială necesitatea ca într-o contestaţie să fie trecute datele de identificare ale persoanei contestate. Iată ce scriam:

În Anexa 2 care cuprinde formularul de contestare a “calităţii de revoluţionar” sînt puse o serie de date care trebuie completate dar care sînt greu de aflat pentru doritorii de a depune contestaţie. Este normală pretenţia identificării fără echivoc a persoanei împotriva căreia se face contestaţia, dar nu întotdeauna cel care face o contestaţie cunoaşte numele părinţilor celui pe care-l contestă, data şi locul naşterii acestuia, numărul Monitorului Oficial în care a fost publicat cel contestat şi poziţia la care a fost publicat. După cum spune art. 29 al normelor metodologice “absenţa oricăror date prevăzute în anexa 2 duce la neluarea în seamă a contestaţiei”. Adică contestaţia nici măcar nu va fi respinsă, ca să primească şi contestatarul o hîrtie scrisă despre asta, ci pur şi simplu nu va fi luată în considerare. Identificarea fără echivoc a unei persoane care este contestată se poate face şi prin alte date decît cele prevăzute în anexa 2 a normelor metodologice. Uneori, simpla indicare a numelui şi prenumelui celui contestat şi a localităţii în care domiciliază este îndestulătoare. (…) Mă întreb cîţi dintre cei care vor dori să conteste impostori vor putea să completeze în formular datele privind numărul Monitorului Oficial şi poziţia exactă la care a fost publicat cel contestat. (…) Chestia cu Monitorul Oficial e genială – numai asta va elimina 90% din potenţialele contestaţii. Dacă s-ar dori cu adevărat respectarea Legii 341/2004, absolut orice set de date prin care se identifică fără echivoc persoana contestată ar trebui să fie valabil pentru luarea în considerare a contestaţiei. Asemenea date pot fi de pildă numărul dosarului de preschimbare de la SSPR, numărul certificatului de revoluţionar după vechea lege 42 şi/sau după noua lege 341 – date care se aflau pe saitul SSPR pe vremea cînd acesta mai funcţiona (…). Alte date pot fi asociaţia care a dat avizul în respectivul caz, CNP-ul respectivei persoane, adresa de domiciliu. Trebuie să fie la alegerea contestatarului felul cum identifică persoana pe care o contestă, singura condiţie fiind ca identificarea să fie fără echivoc.

Pentru cazurile în care nu se poate face identificarea fără echivoc a persoanei contestate (de pildă sînt doi pretendenţi la certificat de revoluţionar care au acelaşi nume), normal ar fi să se trimită contestatarului o scrisoare în care să i se ceară date de identificare suplimentare. Dar sînt puţine asemenea cazuri.

Eu însumi am trimis la CPRD două contestaţii în care nu am dat datele de identificare cerute de normele metodologice fiindcă alcătuisem contestaţiile înainte de apariţia acestor norme şi nu aveam cum să ştiu ce vor prevedea acestea. Dar am dat, pe lîngă numele şi prenumele celor contestaţi, numărul de dosar de la SSPR (pe care-l găsisem pe internet, mult mai lesne decît să caut în colecţia de Monitoare Oficiale). Deci, nici o problemă pentru identificarea exactă a persoanelor respective. N-am primit răspuns, eu nădăjduiesc totuşi că voi primi şi nu voi fi încadrat la art. 29 din norme, cel cu „neluarea în seamă a contestaţiei”.

Tot în acea perioadă (iulie 2009) am trimis şi e-mail către membri CPRD în care le explicam aceste probleme. Am aşteptat de atunci şi pînă acum (7 luni) să apară schimbări la respectivele norme metodologice, ceea ce încă nu s-a întîmplat. Sînt şi alte schimbări necesare – de pildă termenul pînă la care se pot depune contestaţiile trebuie să fie cel prevăzut în lege – 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial a listei finale cu revoluţionarii. Domnii de la CPRD spun că vor să mă invite la şedinţa lor. Eu pot să merg acolo dacă voi fi invitat, dar nu le voi spune alte lucruri decît cele pe care le spun şi pe acest blog, în mod public, pentru toată lumea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.