Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dialog CADA – Gelu Voican (4). Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari (video) februarie 12, 2010


Continuarea discuţiilor din 12 februarie 1990 dintre ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu, mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. Comentariile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Vezi şi primele părţi ale acestui dialog:
Lista de revendicări a CADA
În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras în populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre
Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă

Transcriere înregistrare:
00:00 Căpitan Traian Cîrjan: Oameni care dat dovadă de foarte mult zel.
00:08 Gelu Voican Voiculescu: Ce fel de zel?
00:09 Traian Cîrjan: Zel în sensul că au, au mobilizat unităţile din care facem parte şi ne-au instruit că ceea ce se întîmplă afară este rodul agenturilor străine, că sînt nişte huligani, aceşti revoluţionari erau denumiţi huligani, şi ca să… Eu n-am fost practic de faţă dar din relatările unor colegi am aflat că au luat ei măsuri de a se duce acolo unde se poartă aceste acţiuni şi bineînţeles că în fiecare noapte se făceau analize a acţiunilor. Toţi comandanţii de unităţi erau chemaţi acolo unde era acel grup de generali, grup de generali din care făcea parte generalul Ceauşescu, Ilie Ceauşescu, Guşe, mai tîrziu sau odată, nu ştiu precis să vă zic, Chiţac, generalul Chiţac, generalul Stănculescu, pe care i-am văzut şi prin unitatea noastră trecînd şi cerîndu-ne protecţie, camioane, ca să-i…, cu soldaţi. Deci aceştia la miezul nopţii purtau, făceau anumite comunicări comandanţilor de unităţi care ne transmiteau o parte sau în totalitate, asta nu pot să vă spun exact. Adevărul este că, din mai multe relatări, trag concluzia că multe persoane aflate în conducerea acestor unităţi au acţionat ca atare în acele zile. Respectiv au tras, unii au tras şi în demonstranţi. N-aş putea să afirm care, dar auzeam la un moment dat că un regiment sau un batalion a ieşit dintr-o încercuire, ştiu că am auzit circa 10 minute, 7-10 minute foc automat continuu cu mai multe categorii de armament, şi că ei noaptea s-au lăudat, unii dintre aceştia care au fost acolo, că au ieşit din încercuire ca la tactică. În faţa unui popor care practic nu avea nici un armament. Deci, problema este că ce mai caută aceşti oameni în conducerea unităţilor şi marilor unităţi? Aceşti oameni compromişi! Pentru că sînt şi oameni de bună credinţă, cum e comandantul unităţii militare din care fac parte. Noi am trăit un şoc psihologic. Noi ne-am pus probleme, în special, pînă la urmă am neglijat şi faptul că avem familii şi că s-ar putea să ne fie atacate de cetăţeni. Noi ne-am pus, că tot timpul am dat telefoane şi ne-am consultat cu familiile. Dar şocul psihologic era cum să te duci să tragi în propriul popor? Pentru că menirea noastră este să ne apărăm patria, noi n-am fost educaţi, chiar dacă am fost sub Ceauşescu, pentru aceasta. Atîta am avut de spus.
03:38 Maior Constantin Chiticaru: Problema care se pune, dacă-mi permiteţi. Deci, datorită dezinformării pe care ne-au făcut-o cei care au venit şi ne-au condus acolo, datorită măsurilor care ni le-au impus să le executăm, iar unii dintre ei n-au vrut să ne informeze exact, s-a întîmplat de s-a tras în Timişoara. Dar dacă şi comandanţii noştri ar fi luat nişte măsuri, să meargă să ne informăm, chiar noi să informăm, unul, doi să meargă (neînţelegibil), atunci, dacă ne arătau care e situaţia de fapt, noi nu trăgeam niciunul. Deci, datorită dezinformării, şi dezinformarea aceasta au făcut-o cei care au fost de sus, care ştiau perfect de bine realitatea fiind în oraş şi asistînd la toate manifestările, manifestările care au fost făcute de populaţie. Asta imputăm noi! Şi acuma au venit înapoi în Bucureşti, în loc să ieie măsuri, dacă noi am fraternizat cu poporul acolo, să ieie măsuri ca să nu se mai întîmple şi în Bucureşti acele masacre care s-au întîmplat. Ei din contră, au scos armata afară. Acest lucru-l imputăm, deci pe lîngă ceea ce au dat colegii noştri amănunte, dar asta e esenţialul.
04:46 Locotenent-major Laurenţiu Ungur: Intervine un aspect în această problemă. Domnul Chiţac care s-a aflat la Timişoara, şi venind la Bucureşti în urma interviului acordat Televiziunii Române, în care nici măcar nu a amintit că a fost în garnizoana Timişoara, a venit în acest context, a venit la Bucureşti, spunînd că a îndeplinit funcţia de comandant al garnizoanei Bucureşti, şi a venit să dea ordin aici, după ce dăduse ordin la Timişoara, să tragem în demonstranţi, să-i prindem, să-i predăm organelor de securitate, care-i adunau cu camioanele. A venit la Bucureşti, în calitate de comandant al garnizoanei trebuia să informeze despre faptul că armata din Timişoara fraternizase cu poporul, cu revoluţia, la Timişoara. Aş vrea să se înţeleagă foarte bine: cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Unii dintre noi poate au greşit şi au executat ordinele orbeşte. Au dat dovadă de prea mult zel, cum s-a discutat şi aici. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează şi acum în revoluţionari. Erau în birouri. Noi stăteam de zile întregi pe străzi.
06:14 Căpitan grăniceri Cristian Leahu: Dacă-mi permiteţi o completare în legătură cu evenimentele de la Timişoara, cu cealaltă unitate de grăniceri. Despre unitatea de grăniceri care a vorbit mai înainte s-a referit colegul meu. Cealaltă unitate de grăniceri, chiar din ziua de 17 a fost scoasă în oraş, în dispozitiv, aşa-zisul dispozitiv, la ordinele ministerului de interne [în decembrie 1989 grănicerii tocmai fuseseră trecuţi de Ceauşescu în subordinea ministerului de interne], în paza, în mai multe locuri. În paza inspectoratului judeţenei de partid, de miliţie şi în paza consiliului judeţean de partid [actuala prefectură], care a fost la vremea aceea. Prin faptul că unităţile noastre au ajuns cam în acelaşi timp cu, cam 4-5 subunităţi au ajuns cam în acelaşi timp cu pătrunderea în sediu a demonstranţilor, în sediul judeţenei de partid, nu au putut să mai intervină, a trebuit s-o ia la fugă. Noi am plecat fără arme, deci cele 4-5 subunităţi. Au plecat, au luat-o la fugă, nişte demonstranţi i-au alungat, aceştia au intrat în sediul judeţenei de partid, au dat foc sediului, după care, la cele 3 camioane cu care grănicerii au ajuns acolo, deci care au fost arse, şi aceştia cu alte camioane ale turei a 2-a de grăniceri care au venit la sediu s-au înapoiat către cazarmă pentru a se înarma. Noi deci, eu am venit cu tura a doua. Deci în momentul în care am venit cu camioanele subunităţile dinaintea mea s-au retras cu camioanele noastre în unitate pentru a veni cu arme. Noi veniserăm deja cu arme şi armament şi muniţie de manevră. La foarte scurt timp, după ce ne încărcasem muniţia de manevră, am primit muniţie de război. Asta cam în vreme de o oră, o oră şi jumătate. Da. Şi avînd muniţia de război primisem sarcina ca să nu lăsăm pe nimeni să se apropie de sediul judeţenei de partid. În sfîrşit, ne-am pus problema atunci, comandanţii de subunităţi de la pluton, companie şi comandant de unitate care a fost cu noi, cum să acţionăm noi pentru a nu lăsa pe nimeni să se apropie de sediul judeţenei de partid? Adică ce trebuie să facem ca să nu se apropie? Să tragă cu arma? Deci nu ni s-a dat un ordin precis. Ni s-a lăsat, şi aici vreau să spun fuga de răspundere a unor comandanţi ai noştri, ni s-a lăsat la latitudinea noastră cum să apreciem să ripostăm. Ceea ce este, cred, un act deosebit de grav din partea acestora. Adică, cînd vine demonstrantul eu ce fac? Trag sau nu trag? Aveam muniţie de război la mine. Bun, am gîndit-o noi cu comandantul unităţii noastre şi am spus: în cazul în care vine nu tragem. Am zis: sediul şi aşa a ars, n-aveam decît un refugiu, asta a fost o problemă de comandanţi de subunităţi! Avem un refugiu, în caz că vin îi lăsăm în pace să meargă, şi-aşa au dat foc la sediu, ne retragem în curtea respectivă şi nu avem treabă cu ei. Deci nu s-ar fi pus problema tragerii de către comandanţii de subunităţi, printre primii, şi dintre militari. Şi în felul acesta nu am avut această nenorocire pe capul nostru de a fi împuşcat (?) demonstranţi, pentru că aceştia au fost localizaţi în alte puncte. N-au ajuns pînă la sediu. Şi au fost scoşi, am stat pînă a doua zi, cînd ne-am retras în unitate. Deci asta am vrut să scot în evidenţă, faptul cum am fost noi lăsaţi în…
09:33 Căpitan Nicolae Durac: (neînţelegibil) am o propunere. Ca să elucidăm şi să aflăm adevărul. Toţi domnii generali care au participat în Timişoara să fie la procesul care se va face în Timişoara în calitatea în care conducerea o să o considere.

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.