Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dialog CADA – Gelu Voican (5). Terorişti n-au fost atît de mulţi cît a fost războiul psihologic. Ne-am împuşcat noi între noi şi aşa am omorît populaţie nevinovată (video) februarie 16, 2010


Continuarea dialogului din 12 februarie 1990 dintre ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.

Vezi şi părţile anterioare ale acestui dialog:
Lista de revendicări a CADA
În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras în populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre
Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă
Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari

Transcrierea înregistrării:
00:00 Maior Octavian Chiriac: Fac un apel către colegii noştri din armată, folosim acest prilej ca, dacă tot ceea ce s-a spus aici este îndeobşte cunoscut, deoarece au participat direct timişorenii şi bănăţenii la evenimente. Este cunoscut la modul cel mai concret. Să facem un apel pe această cale şi la fraţii noştri din zonă pentru a trage concluziile din cele ce s-au reliefat aicea şi să fie de acord că dacă aceste lucruri vor ajunge vreodată la cunoştiinţa lor, mai bine mai tîrziu decît niciodată este cazul să punem degetul pe rană şi să facem ceea ce trebuia făcut chiar din primele zile cînd viaţa începuse să se normalizeze din punct de vedere militar, al situaţiei militare. Adică, să recunoaştem că din capul locului că singura formă de izbucnire a oamenilor, a acestei populaţii oprimate, a fost cea care de altfel s-a dovedit, cu toate riscurile, a fi cea mai bună. Şi lăsînd la o parte pierderile, că nici o revoluţie nu se poate face fără pierderi, lăsînd la o parte deci aceste pierderi materiale, sînt neglijabile, cîştigul este imens. Al libertăţii pe care l-am obţinut. Dar datorită, cum s-a zis, dezinformării, şi a faptului că, s-a spus şi în proces, s-a creat un comandament unic, nu armata conducea, era conducătoarea tuturor forţelor, ci ceilalţi ne conduceau pe noi, mai mult sau mai puţin pe faţă, sau din umbră, respectiv, respectiv din trupele de securitate, mai mult sau mai puţin cunoscute, fiindcă prea puţine au fost arătaţi în vileag. S-a spus despre terorişti, dar să ştie toată lumea că terorişti n-au fost atît de mulţi, cît a fost războiul psihologic declanşat de la depărtare, fără ca ei să-şi pună pielea în saramură. Simulatoarele de tot felul, care pe un obiectiv începeau cu nişte zgomote specifice să intre în acţiune şi toată lumea, un dispozitiv de pe o parte, începea, deschidea focul şi ceilalţi, din partea cealaltă deschideau focul. Şi aşa am omorît populaţie nevinovată. Este un adevăr. Din ricoşete sau chiar din tir direct. Aşa ne-am împuşcat noi între noi, fiindcă proporţia de morţi a fost, pierderile au fost şi în rîndul populaţiei civile, în mai mare măsură, participantă şi dezarmată şi fără o instruire de specialitate pentru a se proteja, autoproteja, dar şi din partea efectivelor militare, care, cu toată instruirea şi reflexul militar constituit, nu au reuşit să evite pierderile. Şi atuncea asta ar trebui să ştie toată lumea. Dar important şi important este că armata, în ultimă instanţă, a avut rol determinant în a salva această populaţie şi a asigura succesul revoluţiei în Banat. Şi fiindcă Timişoara a fost primul oraş liber al României, în data de 20 deja, decembrie, şi am avut reprezentanţi de toate nivelurile acolo. Nu era cazul să se mai producă o a doua Timişoară, sau a treia, respectiv Bucureştiul şi alte localităţi ale ţării. A fost o soluţionare, dar unii, care au pactizat şi au fost strînşi, li s-a, pur şi simplu le-a fost frică că odată cu Ceauşescu, se termină şi “era” lor. Din păcate încă nu s-a terminat, vedeţi, asta-i partea proastă. Au ţinut cu dinţii să-l susţină, şi asta trebe să afle toată populaţia, că noi nu ne facem şi nu sîntem, armata, în cvasitotalitatea ei, nu este nicidecum părtaşă şi nu îi va ţine în sînul ei pe toţi aceştia care-au produs (neînţelegibil).
03:43 Locotenent-major Laurenţiu Ungur: Din depoziţiile, puţine, care le-am făcut pînă acum, că ar fi nevoie de prezenţa domnului Iliescu aici, să clarificăm acest adevăr şi aceste adevăruri şi dorinţe. Sîntem dispuşi să aşteptăm oricît doriţi.
04:03 Locotenent-colonel aviaţie Cornel Şurcu: Aş dori să completez la relatările colegilor mei, din partea aviaţiei din Timişoara. Datorită zborului elicopterului de cercetare care a zburat deasupra oraşului între orele 15 şi 16.30, aviaţia a fost acuzată că ar fi tras din elicopter. Vă informez: nu s-a tras din elicopter. Nici la Bucureşti, unde a apărut în zona televiziunii elicopter deschizînd foc, a fost elicopter care a venit în ajutorul trupelor terestre, care trebuiau să lovească un inamic vizavi de televiziune. Eu rog televiziunea să redaţi scena respectivă şi dacă puteţi, prezentaţi şi obiectivul lovit de acel elicopter. Populaţia a rămas încă convinsă că s-a executat foc din elicopter asupra populaţiei.
04:53 Locotenent-major Petre Moţ: Dacă-mi daţi voie, eu aş fi reprezentantul aviaţiei care a zburat la Timişoara, sînt reprezentant al unităţilor de elicoptere de la Caransebeş. Noi am fost poate singurii care am zburat deasupra Timişorii în acea perioadă, sînt serviciul de luptă pe care efectiv îl făceam acolo. Se cunoaşte faptul, şi chiar dacă nu se cunoaşte, cel puţin populaţia, a Timişorii şi a întregii Românii, prin faptul că s-a transmis în presa centrală, a rămas cu impresia că totuşi la Timişoara s-a tras din elicoptere. Vreau să întreb eu comandamentul aviaţiei militare, de ce nu a făcut în această perioadă de două luni, dezminţirea că din elicoptere nu s-a tras? Şi prin ocazia asta care o am acuma, cred că am, sînt în asentimentul colegilor mei să fac această dezminţire. Dacă alţii nu s-au gîndit aicea, măcar eu vreau să fac acest lucru. Deci, la Timişoara, din elicopterele militare, nu s-a tras. Există însă posibilitatea, pe care n-o negăm nici noi, ca în această perioadă, deci a zborurilor de cercetare deasupra Timişorii, să se poată, să poată fi fost executat foc de pe clădiri, ceea ce poa’ să dea impresia că s-a tras din elicopter. Cam atîta aş fi vrut să spun.
06:11 Maistru militar Ion Molnar: În legătură cu, tot cu acest punct, în seara zilei de 17, începînd de la ora 16,30 pîn’ la ora 20,30, am fost în Timişoara, de la un capăt la altul al Timişorii. Pot să vă spun precis, avionul a zburat şi în amurg, elicopterul, scuzaţi, a zburat şi în amurg, nu s-a tras din elicoptere. Efectiv nu s-a văzut, personal nu am văzut să se tragă din elicopter. Iar dacă avem în vedere că forţele au fost în conflict direct, armată, populaţie, securitate, au fost în conflict direct efectiv, mă întreb: elicopterul de fapt în cine trăgea? În armată, în securitate, în miliţie sau în popor? În cine putea să tragă? Deci, e un punct de vedere şi pentru organele de mass-media, dar cele relatate mai ales în ziarele, şi în ziarele centrale, mai ales, cele care se fac vinovate de unele persoane să fie puţin şi controlate. Puţin gîndite, şi puţin controlate.
07:08 Ofiţer: O anchetă după 22 decembrie…
07:10 Ofiţer: În rîndul unităţilor militare, nu. Dat fiind că, şi aicea mi-aş permite, cu respect, să scot în evidenţă faptul că dumneavoastră ne-aţi început aicea prin a ne imputa faptul că aţi fi deosebit de surprins de atitudinea şi de o asemenea acţiune a reprezentanţilor armatei. Vedeţi, la fel se pune şi la nivel mai mic problema. Dacă şi acolo se judecă tot aşa? Este normal că nu se rezolvă (?) nici un fel de problemă niciunde. Tensiunea există, fierbe, dar nimeni nu-şi permite fiindcă noi sîntem…
07:48 Locotenent-colonel aviaţie Petru Liţiu: Compromişi că în această perioadă nu s-au luat măsuri. Şi cred că acest lucru vrea să-l susţină şi colegul meu de la trupele de grăniceri. Nu s-au luat măsuri, faptul că nu s-au luat măsuri ne-a determinat pe noi să luăm această poziţie, pentru că sînt unii comandanţi care în această perioadă efectiv s-au compromis. Prin atitudinea lor pasivă sau prin incompetenţa de care au dat dovadă. Şi sînt chestiuni care pot să fie demonstrate prin luări de poziţii, personalul din aceste unităţi militare. Dacă timpul ne va permite o să vă putem relata mai pe larg cîteva fapte, pe care le cunosc comandanţii noştri, şi faţă de care nu au luat nici o atitudine.
08:33 Locotenent-major aviaţie Daniel Drăgan: (neînţelegibil) a multor comandanţi, chiar după ziua de 21 şi 22 decembrie. Faptul că s-au executat unele misiuni cu caracter aşa-zis strict secret, cînd toată ţara era în fierbere. Faptul că nu se ştia exact de partea cui este un comandant sau altul şi mai ales faptul că după succesul revoluţiei unii au încercat să-şi înfrumuseţeze activitatea din perioada revoluţiei, face ca să ne-ntrebăm dacă este posibil ca pe structura ierarhiei militare să pornească o astfel de anchetă.

(va urma)

 

One Response to “Dialog CADA – Gelu Voican (5). Terorişti n-au fost atît de mulţi cît a fost războiul psihologic. Ne-am împuşcat noi între noi şi aşa am omorît populaţie nevinovată (video)”

  1. […] mariusmioc : Dialog CADA – Gelu Voican (5). Terorişti n-au fost atît de mulţi cît a fost r… […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.