Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dialog CADA – Gelu Voican (6). De ce nu se spune că securitatea şi miliţia au avut tancuri şi că ei au călcat lumea? (video) februarie 18, 2010


Continuarea dialogului din 12 februarie 1990 dintre ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.

La începutul acestei discuţii (linc) locotenent-colonelul Şurcu precizase că mişcarea CADA n-are legătură cu demonstraţia studenţilor de la Academia Militară, care se desfăşura concomitent, dar în această parte a discuţiilor a intrat în sală şi un student de la Academia Militară care expune problemele colegilor săi.

Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi părţile anterioare ale acestui dialog:
Lista de revendicări a CADA
În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras în populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre
Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă
Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari
Terorişti n-au fost atît de mulţi cît a fost război psihologic. Ne-am împuşcat noi între noi şi aşa am omorît populaţie nevinovată

Transcriere înregistrare:
00:00 Locotenent Constantin Negrea, student la Academia Militară: Noi studenţii Academiei am cerut această comisie de anchetă în legătură cu evenimentele militare care au fost în perioada 21-22 decembrie 1989 în Bucureşti, aicea. Trebuie să subliniez faptul că aceste fapte pe care le-au prezentat dînşii aicea au fost prezente şi în Bucureşti, dar aici a fost, a fost (neînţelegibil) în care s-a tras în populaţie. Nu armata a tras, dar populaţia din, din Bucureşti începe să creadă tot mai mult că armata a tras, în Bucureşti a tras. Lumea nu-şi explică de ce tancurile, cum, ce tancuri au călcat, au călcat lumea pe stradă? Tancurile aparţin armatei, s-a spus în toată presa, şi la radio şi la televiziune: „oameni buni, fiţi fără grijă, securitatea şi miliţia nu au tancuri”. Atunci înseamnă că armata cu tancurile au călcat lume şi populaţie. De ce nu se, de ce nu se spune că într-adevăr securitatea şi miliţia au avut tancuri şi că ei au călcat lumea? Deasemenea trebuie, trebuie să mai amintesc că faptele petrecute la apărarea ministerului apărării. Noi am participat în seara zilei de 22 şi după aceea, pînă la anul nou, am participat la apărarea sediului ministerului apărării naţionale. Acolo s-au petrecut fapte deosebit de grave. De ce nu se fac publice? Am cerut instituirea acestei comisii de anchetă. Efectiv ni s-a băgat pumnul în gură. De ce? De ce lumea nu trebuie să ştie că anumiţi generali care şi acuma stau în funcţie au fost incompetenţi şi răuvoitori în perioada revoluţiei? Mă refer anume la, în primul rînd, la comandanţii, că au fost, sînt mai mulţi, comandanţii Academiei Militare. De ce mă refer la ei? Fiindcă Academia Militară, în sudul Bucureştiului este singura unitate militară şi a avut în pază, să zic, un sfert de Bucureşti. Şi acei generali, efectiv în zilele de 21 şi douăzeci şi…, deci de pe 22 au dezarmat studenţii. Nu le-au dat voie ca să, să apere revoluţia. Noi a trebuit să facem demonstraţie de forţă în curtea Academiei ca să ni se dea arme şi cartuşe ca să apărăm sudul Bucureştiului. Eram singura unitate militară din zonă şi nu ne-au dat arme ca să apărăm. Muncitorii de pe stradă ne chemau ca să mergem cu ei, sau să stăm efectiv, să ne ocupăm dispozitivul de luptă în sudul Bucureştiului, şi nu ne-au lăsat. Vrem şi cerem această comisie de anchetă şi nu, nu ni se aprobă.
02:36 Locotenent-major grăniceri Laurenţiu Ungur: (neînţelegibil) acolo pe stradă, au fost întrebaţi toţi comandanţii şi şefii noştri. De ce? Pentru că în urma victoriei de la Timişoara, un comandant de divizie cum era colonelul Popescu sau domnul colonel Predonescu, domnul colonel Zeca, Roată şi alţii care au dat drumul la securiştii reţinuţi cu armament asupra lor, din curtea garnizoanei. S-au erijat în conducători şi au încercat probabil să ascundă aceste aspecte. Noi nu am fost întrebaţi. De aceea noi nici nu cunoaştem de o anchetă amănunţită pentru clarificarea acestor adevăruri pe care probabil tocmai ei nu vreau să le dea în vileag.
03:25 Căpitan Nicolae Durac: Să se arate un singur general care a fost destituit, trecut cumva în rezervă, pentru activitatea desfăşurată în perioada 16 la 22. Şi pe această bază dumnealui a spus că nu am onoare, întrucît căpitan fiind nu mă pot ridica la acest nivel, adică de general. Trebuie înţeles foarte bine, că noi, armata din Timişoara, vrem să se stabilească numai adevărul. Şi comisia care va fi formată să înceapă de sus. De ce ne-am ridicat? Pentru că ministerul apărării naţionale, inclusiv domnul ministru, a primit multe sesizări de modul în care au acţionat cei care au fost în Timişoara, şi, totuşi, după atîta timp, nu s-a luat nici un fel de măsură. Din această cauză aş vrea să răspund domnului Voican că dumnealui, prin dezacordul formal şi prin faptul că sîntem supuşi ordinelor şi ierarhizării militare, dorim să nu se mai întîmple niciodată un 17 la 22 decembrie. Din această cauză sîntem aici, ceea ce cerem vrem să fie în asentimentul nostru întreaga armată, în aşa fel încît armata să fie cu adevărat a poporului. Să fie controlată de popor. În acest moment nu poate fi controlată de popor armata. Am terminat.
05:23 Locotenent-colonel Cornel Şurcu: Dorim ca pe viitor problemele militare să se rezolve totuşi prin ministerul apărării naţionale. Iar această incertitudine ne-a făcut să fim aici. Colegii mei au prezentat situaţia de fapt din Timişoara, (neînţelegibil) un punct, sau un al doilea punct, e vorba de cei care au pactizat cu Ceauşescu, vreau să mă refer la al doilea punct. Şi anume, din primul punct (neînţelegibil) vrem să spunem, cerem retragerea generalilor activaţi în perioada revoluţiei. În cazul în speţă, dacă luăm de jos, din garnizoana noastră [Timişoara], este generalul Popescu, care la ora aceasta este general-locotenent. Nu ştiu cărui fenomen sau căror fapte de arme deosebite a fost promovat, poate pentru faptul că a dat în presă o serie de interviuri ambigue, a destabilizat o perioadă situaţia din Timişoara, a colaborat cu o serie de membri ai Frontului Salvării Naţionale care ulterior au fost eliminaţi din competiţia politică care a fost în Timişoara [referire la alegerile de la sfîrşitul lunii ianuarie 1990 din Timişoara (linc) în urma cărora o serie de lideri politici care apăruseră în decembrie 1989 au fost marginalizaţi], nu ştiu căror fapte de arme a fost promovat. Printre altele, ofiţerii care sîntem aici, pentru a ajunge la un punct de vedere comun, doream să ne întîlnim în Casa Armatei, într-o sală. Pentru că a aflat că vrem să discutăm unele probleme, în care atingeam unele probleme de vîrf, dînsul a dat ordin să se închidă toate sălile, să nu ne întrunim, şi ne-a boicotat întrunirea. Ceea ce ne-a determinat, m-a determinat cu cîţiva ofiţeri să mergem la dînsul să-l întrebăm: „Domnule general-locotenent, de ce aţi luat această măsură?” Între care dînsul spunea că nu este de vină el, că a primit ordin de sus să interzică asemenea adunări. Surprinzător pentru noi cum poţi să interzici asemenea adunări. Mi-am permis atunci, poate nepoliticos, să-l întreb: „Domnule general, ştiţi că Ceauşescu a murit?” La care dînsul a spus că da. „Atunci vă rog să procedaţi în consecinţă”. După tergiversările de rigoare am reuşit totuşi să deschidem o sală şi să reuşim să stăm în mod civilizat la discuţii şi să reuşim să venim în acest loc.

(va urma)

 

One Response to “Dialog CADA – Gelu Voican (6). De ce nu se spune că securitatea şi miliţia au avut tancuri şi că ei au călcat lumea? (video)”

  1. alk Says:

    Ideea e ca si cei de la masa se simt vinovati pentru ce s-a intimplat atunci. Daca lucurirle ramineau ca inainte, aveau acoperirea ordinelor. Asa, cu citiva comandanti contestati, exista sansa ca oamenii de pe strada sa le fi batut obrazul:”noi am putut, voi de ce nu ati putut? si unii si altii infruntam riscurile impuscarii”.
    Pe mine unul m-a ferit Domnu de o asa confruntare, sigur as fi avut constiinta incarcata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.