Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989 Martie 15, 2010


Ziarul „Adevărul” din 13 ianuarie 1990 – Gorbaciov acceptă dreptul de independenţă a republicilor din componenţa URSS

În cadrul serialului despre revoluţie, în 4 martie 2010 ziarul „Adevărul” publică, sub semnătura lui Cristian Delcea şi Mihai Voinea, declaraţia generalului Mihai Palaghia „Turiştii sovietici erau din forţele speciale ale URSS” (linc). Acesta povesteşte că, în dimineaţa de 25 decembrie 1989, a oprit lîngă Slatina o coloană de 12 maşini. „Opt dintre acestea erau maşini Lada, toate albe. Restul aparţineau unor jurnalişti englezi şi francezi care au precizat că s-au alăturat coloanei în mod întîmplător pe teritoriul României”.

Ziarul „Adevărul” explică mai departe:
Negăsind arme în maşini, Palaghia nu i-a reţinut pe sovietici. Aceştia au plecat din Slatina, la ora 11.00, spre Bucureşti. „În raport am scris, şi îmi asum asta, că respectivii sovietici pe care i-am reţinut timp de şase ore făceau parte din forţele speciale ruseşti! Lumea se întreabă cum erau din forţele speciale dacă nu aveau arme. Răspunsul e că nu călătoreau niciodată cu arme la ei. Aveau puncte prin ţară de unde le luau şi după ce îşi făceau treaba le duceau înapoi”, a explicat Palaghia.

Este neclar de ce cetăţenii sovietici din acele maşini sînt consideraţi ca aparţinînd forţelor speciale, dar asupra jurnaliştilor engleji şi franceji din aceeaşi coloană nu este lansată aceeaşi bănuială. Doar s-a vorbit de forţe atît din Est cît şi din Vest care ar fi complotat în decembrie 1989. Să fie de vină corectitudinea politică, care la ora actuală nu mai îngăduie acuzarea celor din Vest? Oare cît va mai trece pînă cînd un Jean Luis Calderon, Danny Huwe şi alţi occidentali omorîţi sau răniţi la revoluţie vor fi declaraţi şi ei membri ai forţelor speciale?

Să recapitulăm faptele concrete: Atît în cazul Slatina, cît şi în cazul Brădeşti, au fost oprite cîteva maşini cu turişti sovietici (la Brădeşti chiar s-a tras asupra lor – linc). Mai există şi alte cîteva asemenea cazuri, precum vestiţii 3 turişti ai miliţianului Bejan (linc), şi alţi 3 sovietici văzuţi de căpitanul Ruşeţ, şeful miliţiei din Caransebeş, despre care tot ziarul „Adevărul” a informat (linc), uitînd însă să spună că la Caransebeş, în decembrie 1989, s-a deschis focul asupra populaţiei exact de către miliţia căpitanului Ruşeţ, fiind omorîtă o persoană şi rănite multe altele (linc). Cei împuşcaţi la Caransebeş au fost – absolut toţi – cetăţeni români. Nici un sovietic n-a fost printre ei. Oare de ce ziarul „Adevărul”, care cere atît de zgomotos „adevărul despre crimele din 1989”, dacă tot tratează subiectul Caransebeş, nu pomeneşte nici un cuvinţel despre cei care efectiv au tras în populaţie – miliţienii români – dar preia cuvintele unui asemenea miliţian despre sovieticii pe care i-a văzut prin zonă, şi despre care nu poate să spună de fapt nimic concret care să-i lege de revoluţia din 1989? Ar fi prea evident că povestea cu sovieticii este răspîndită exact de cei care au interesul să ascundă pe adevăraţii criminali din 1989, care sînt români?

Ziarul „Adevărul” din 16 ianuarie 1990: Armenii şi azerii se măcelăresc între ei. Gorbaciov e incapabil să-i oprească.

Fapt este că în decembrie 1989, asupra nici unui cetăţean sovietic depistat în România nu s-a găsit armament. Deasemenea, nici un asemenea cetăţean n-a fost depistat incitînd populaţia, îndemnînd la revoltă. La Timişoara, unde au fost 978 de arestaţi în revoluţie, nici unul dintre ei nu era cetăţean sovietic. În ciuda zvonurilor că invazia de turişti sovietici era formată doar din tineri atletici, dezvăluirile presei arată că în cazurile discutate cam jumătate dintre cei depistaţi erau femei. Adică, normal pentru simpli turişti, anormal pentru ipoteza unor KGB-işti aflaţi în misiune de luptă.

Trebuie să te cheme Grigore Cartianu ca să scrii (linc): „episodul Brădeşti, prezentat de „Adevărul” în aceste zile, confirmă că zecile de mii de „turişti” cu paşaport pe care scria „CCCP” lucrau din greu să-l „emane” pe fiul cominternistului Alexandru Iliescu”. La Brădeşti au fost depistaţi 15 turişti sovietici. 15 turişti sovietici înseamnă 15 turişti sovietici, nicidecum 15000 sau 50000. A pretinde că depistarea a 15 sovietici (şi mai putem număra, ca Pristanda, încă vreo 20-30 în alte cazuri) confirmă existenţa unei invazii de zeci de mii înseamnă a avea grave probleme cu logica. Cine l-a ajutat pe „fiul cominternistului Alexandru Iliescu” să emane ca şi conducător al revoluţiei este iarăşi cunoscut: Teodor Brateş, care-l prezenta la TVR ca pe fiul unui revoluţionar, unui patriot, el însuşi patriot” (linc), Cico Dumitrescu, Sergiu Nicolaescu, Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu ş.a. Niciunul dintre aceştia nu era turist sovietic. În sediul CC sau la TVR, unde se făceau jocurile politice în 22 decembrie 1989, s-au perindat o mulţime de cetăţeni, dar aceştia erau români, nu sovietici. Deci, chiar presupunînd prin absurd că în România mişunau zeci de mii de turişti sovietici, cîtă vreme aceştia nu pot fi regăsiţi în punctele cheie unde s-a hotărît viitorul politic al ţării, prezenţa lor e nerelevantă.

Fiindcă în nici un caz nu s-au găsit arme asupra sovieticilor, s-a lansat teoria că sovieticii „nu călătoreau niciodată cu arme la ei. Aveau puncte prin ţară de unde le luau şi după ce îşi făceau treaba le duceau înapoi”. Aşadar, ziarul „Adevărul” consideră că pe teritoriul României, la peste 30 de ani de la retragerea trupelor sovietice, sovieticii dispuneau de depozite de armament de la care să ridice arme şi apoi să le returneze. Totul – fără a fi niciodată prinşi în flagrant. Unde este localizarea acestor depozite, cum de n-au fost depistate de autorităţile ceauşiste? Dar în cei 20 de ani trecuţi de la revoluţie s-a descoperit măcar unul din aceste depozite? Sînt întrebări fireşti dar care nu sînt puse de ziariştii de la „Adevărul”. De unde ştie un ziarist de la „Adevărul” faptul că un cetăţean sovietic este de fapt caghebist aflat în misiune de luptă? Din faptul că respectivul cetăţean respiră!

Un alt factor neluat în seamă este situaţia din URSS în decembrie 1989. Majoritatea populaţiei României este ignorantă în ceea ce priveşte situaţia din URSS de pe vremea lui Gorbaciov. Astfel se explică uşurinţa cu care sînt luate în serios teorii despre faptul că Gorbaciov n-ar mai fi suportat independenţa lui Ceauşescu şi ar fi pus la cale înlăturarea acestuia, trimiţînd zeci de mii de caghebişti în România ca să realizeze această operaţiune. Un asemenea lucru ar fi fost contrar întregii politici a lui Gorbaciov, care retrăsese trupele sovietice din Afganistan, se pregătea să le retragă din celelalte ţări comuniste est-europene (unde n-au intervenit deloc în evenimente) şi, tot în aproximativ aceeaşi perioadă, declara că este de acord cu dreptul la independenţă a republicilor sovietice unionale (vezi „Adevărul” din 13 ianuarie 1990). Nu a fost doar o declaraţie demagogică – s-a văzut asta în 1991, cînd URSS s-a destrămat. Oricum, declaraţia lui Gorbaciov a constituit la momentul respectiv o încurajare pentru toţi cei care lucrau în favoarea independenţei popoarelor subjugate din Uniunea Sovietică. URSS avea şi grave probleme interne la acea vreme. Armenii şi azerii se măcelăreau între ei, Gorbaciov fiind incapabil să-i oprească. Care ar fi logica ca Gorbaciov să accepte independenţa republicilor din însăşi URSS, dar să nu accepte independenţa României? Care ar fi logica ca Gorbaciov să trimită zeci de mii de speţnaz în România, dar să-i lase pe cetăţenii sovietici din Armenia şi Azerbaigean să se măcelărească între ei?

În 1990 eu însumi eram un fan al ideii de destrămare a Uniunii Sovietice (după ce, în decembrie 1989 fusesem un fan al ideii de răsturnare a lui Ceauşescu), motiv pentru care am publicat în ziarul „Literatura şi Arta” din Chişinău din 10 mai 1990, un articol în care îmi spuneam părerea despre paşii care trebuie urmaţi pentru dobîndirea independenţei  Republicii Sovietice Moldoveneşti (linc). Asemenea dezbateri se desfăşurau liber în însăşi interiorul URSS, doar ignoranţii îşi închipuie că Gorbaciov nu tolera tendinţele de independenţă ale României, acceptînd însă tendinţele de independenţă ale Ţărilor Baltice, Ucrainei, Republicii Moldova sau republicilor sovietice din Caucaz. Dar ignoranţi despre spaţiul (fost) sovietic sînt majoritatea românilor, de aceea pot fi  manipulaţi pe acest subiect.

Mai citeşte:
Mi-e milă de caghebişti (video)
Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax
Mircea Druc: Cînd am venit la Bucureşti m-a şocat teama patologică faţă de ruşi
Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul „Adevărul”
Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul „Adevărul”

 

9 Responses to “Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989”

  1. alk Says:

    Ce sa facem cu dom’ Cartianu, e zapacit rau si am tot mai clara impresia ca s-a bagat pe un teren cu nisipuri miscatoare. Da-o naibii de treaba, daca si dupa 20 de ani si cu documente deja secretizate si inca mai vinam vrajitoare…

  2. alexandru leontescu Says:

    Problema „turistilor” sovietici nu poate fi lamurita de ziaristi ci de oameni calificati pentru a cerceta cu toate mijloacele legale ale unei societati civilizate si democratice aceasta extrem de serioasa intrebare: cat de mare si diversificata a fost interventia straina in Romania, la caderea regimului Ceausescu iar, ca subcapitol, care a fost obiectivul, mijloacele, metodele si resursele alocate de fosta Uniune Sovietica inlaturarii regimului Ceausescu si, in acelasi timp, instalarii unei noi puteri care sa fie favorabila obiectivelor Moscovei in regiune.
    Eu am intalnit personal, pe comunicatia Targoviste – Ploiesti, la sfarsiturile de saptamana di prima parte a lui dec. 1989, in cei 4-5 km pe care ii parcurgeam spre Razvad, 3-4 masini de rusi, cate doua trei persoane, barbati, masini LADA,Moskvici,
    de culoare alba.Nu erau in grup, daca plecam dimineata sau la pranz tot cate 3-4 masini intalneam.Deci, numarul acestor masini care se indreptau spre Gaesti a fost foarte mare, daca
    doua saptamani la rand i-am intalnit la orice ora, constant ca flux, pe aceeasi directie.
    Al doilea argument, cronologic, a fost prezenta unui numar mare de cetateni cu caciuli tipice rusesti, in ziua mitingului din 21.12.1989, pe strazile din centrul Bucurestiului, in general grupati si cu alte haine decat cele purtate in mod obisnuit de
    bucuresteni.Am fost in strada , pe langa Intercontinental, pana spre seara, si in dupa amiaza zilei de 21.12,aceste grupuri aveau o coerenta relativ usor de observat.Mai mult, la ora 07.15 a doua zi(22.12…), am fost martor direct al retinerii de catre o patrula formata din trei elevi de anul III de l Baneasa a doi tineri, din care unul avea la spate, in cureaua pantalonilor, o mica toporisca.
    Nu era nevoie ca „turistii” sa poarte arme, ar fi devenit vulnerabili la controale, dar grupati pe trotuare si pe strazi,cantand „Desteapta-te romane” sau „Tricolorul” erau mult mai eficienti in impiedicarea cetatenilor romani, impovarati de lipsurile anilor „80, sa-l apere pe, pana la urma, patriotul roman Nicolae Ceausescu!
    In noaptea de 25.12.1989, trenul de Moscova,prin Ungheni, s-a oprit in aceasta gara pentru schimbarea boghiurilor. Din vagoanele sale au coborat sute de barbati atletici, asteptati de
    o logistica vizibila(mancare, bauturi, transport) in timp ce strazile din orasel erau pline cu tehnica militara de transport…
    Martorii inca traiesc!
    De aceea, titlul articolului (Psihoza…) este cel putin inadecvat.Interventia sovietica in Romania nu poate fi contestata, iar unele din actiunile CFSN de dupa 2212.1989, cum ar fi promovarea in posturi de raspundere a unor personaje asupra carora erau suspiciuni ca actionau in favoarea URSS, dovedesc ca Nicolae Ceausescu , adeptul unei linii politice independent fata de Moscova si de respectare a principiilor dreptului international si nu ale dreptului fortei (nici ale doctrinei sferelor de influenta…) a avut dreptate cand acuza interventia straina in Romania lui dec. 1989.
    In rest, tanarul autor are toata viata inainte sa-si corecteze parerile, pe baza unei documentari corecte si mai largite decat cea de la „Vorbeste Moscova” sau „Radio Ierusalim”.Stabilirea unor relatii normale cu marea Federatie Rusa este o obligatie si o necesitate pentru Romania, ceea ce Basescu si gasca lui , manipulati impotriva intereselor reale si de durata ale tarii, nu au cum sa inteleaga din cauza pregatirii profesionale precare, a lacomiei si slabiciunii morale, a lichelismului si, mai ales, a celor care i-au punctat ,evaluat si atras la colaborare, poate si prin santaj, impotriva tarii lor.
    Nu rusii sunt de condamnat pentru ca au obtinut controlul asupra Romaniei, politic si economic, ci clasa noastra politica de dupa 1990, slaba si coruptibila.

    • mariusmioc Says:

      Cum au obţinut ruşii controlul asupra României, în condiţiile în care România a aderat la NATO? (spre neplăcerea Moscovei)

      • alexandru leontescu Says:

        Stimabile,
        Cand Silviu Brucan(Saul Brukner) s-a dus cu scrisoarea „celor 6” la Washington, a fost frumusel redirijat spre Moscova, pentru ca Romania este o tara prea mica sa schimbe singura doctrina „sferelor de influenta” sau pe cea a lui Sonnenfeld, fara Ceausescu si diplomatii romani patrioti, fii de tarani si de muncitori, unii chiar ofiteri de informatii, care au contribuit la „destinderea” din Europa, la vizita lui Nixon la Beijing, la acordurile de la Camp David si la alte „deranjuri”.
        Prostia lui Basescu nu este chiar inocenta, pe fond toate, TOATE, actiunile lui au saltat mingea la fileu Moscovei, o superputere cu care este necesar ca aerul sa avem relatii de buna vecinatate, relatii comerciale cat de cat echilibrate dar conditiile acestei bune intelegeri cu Moscova ar trebui negociate in picioare si nu in genunchi.Diplomatia sovietica are traditii de multe generatii, rusii au in spate colosalul suport al unei mandrii nationale justificate de remarcabile realizari in arta, stiinta samd, au facut si erori colosale in istorie dar sunt parte a echilibrului mondial, asa precar cum pare uneori.
        Apartenenta Romaniei la NATO nu schimba cu nimic echilibrul
        strategic din zona, nu este periclitata siguranta Rusiei mai mult decat de apartenta la NATO a Cehiei, Poloniei sau Ungariei.
        Neplacerile pot fi declarative, spre uzul propagandei sau unor negocieri mai stranse, sau reale, iar acolo Rusia nu s-a jucat niciodata.
        Controlul s-a obtinut prin compromiterea autoritatilor si diferitelor organe romanesti, de la trafic cu arme si tigari, pana la tristele evenimente de la Dubasari, cand s-a murit inutil intr-un conflict generat artificial.De asemenea, oameni politici romani au facut afaceri pe spatiul Federatiei Ruse, cu mare succes, in timp ce nici acm nu este fixata oficial paritatea
        leu-rubla, mult prea laudatul nostru guvernator neavand timp, in douazeci de ani, sa rezolve acest lucru esential pentru punerea bazelor unui acord comercial de anvergura.
        Daca luam in considerare si probabila „intoarcere” a unor varfuri din „razvedchikii” Romaniei, ce sanse reale sa mai fi avut Romania sa revina la politica sa internationala activa din anii ’60 si ’70, acum cand nu se mai vorbeste de nealiniere sau tari in curs de dezvoltare (o parte din declinul economic al Rusiei se regaseste si in uriasele ajutoareinternationaliste…)!?
        O Romanie solida si prospera ar fi fost un imbold serios pentru reunificarea cu Moldova, iar un asemenea eveniment nu ar fi fost „liber” de contaminare pentru alte tarisoare din Federatie.
        In final, in politica mare nu exista placere sau neplacere, exista interese, mai mari sau mai mici.Romania, membra UE si NATO, a oferit excelente posibilitati de penetrare a acestor spatii pentru proaspetii cetateni romani veniti de peste Prut , dar aici este de aflat cine a promovat si sustinut o lege de acordare a cetateniei romane, lege de care nu stiu cine au beneficiat cel mai mult, moldovenii „de talpa” sau cei rusofoni…
        Cred ca Rusia si Romania au , mai degraba, o problema cu o terta forta, mai mult sau mai putin oculta, care a beneficiat foarte multa vreme de cele mai bune conditii de afirmare si dezvoltare,inclusiv in politica, armata, servicii, dar care atunci cand vrea sa -si impuna interese la scara planetara, ajunge in conflict cu cele ale noastre.Au trecut vremurile Birobidjanului dar asa cum trebuie sa fie si vremea Moscovei, undeva trebuie sa fie un loc sub soare si pentru romani, chiar numai in tara lor, care-i poate pastra pe toti!

      • mariusmioc Says:

        Văd că vă pricepeţi la politica mare, dar faceţi nişte greşeli. Scrieţi „nici acum nu este fixată oficial paritatea leu-rublă, mult prea lăudatul nostru guvernator neavînd timp, în douăzeci de ani, să rezolve acest lucru esenţial pentru punerea bazelor unui acord comercial de anvergură”, dar paritatea leu-rublă este fixată zilnic de BNR, aşa cum este fixată şi paritatea leului cu alte valute (euro, dolar, franc elveţian, zlot polonez etc.). Vezi http://www.cursbnr.ro/
        Tot nu mi-aţi răspuns ce a cîştigat Rusia din revoluţia română, eveniment în urma căruia, nu imediat dar într-o succesiune pe care numai revoluţia a făcut-o posibilă, România a ajuns membră NATO. Aţi spus doar că pierderea nu e prea mare pentru Rusia. Totuşi să nu ne subestimăm; sîntem o ţară de peste 20 de milioane de oameni.
        Evenimentele din 1989 în întreg Estul Europei au fost parte dintr-un proces mai larg care a inclus în final şi destrămarea URSS. Nu văd care a fost cîştigul Rusiei din asta. Puterea Rusiei pe plan internaţional este azi mai mică decît în 1989, chiar dacă sub ocîrmuirea Putin au renăscut unele tendinţe imperialiste.
        Dumneavoastră faceţi parte din marea majoritate a românilor ignoranţi în ceea ce priveşte situaţia din URSS în 1989. Eu nu fac parte dintre ei, citeam presă sovietică în acel an (unele extrase din presa sovietică le găsiţi şi pe acest blog, mai ales la categoria „Republica Moldova” şi la pagina „Mass-media străină în decembrie 1989”). Unul din miturile care circulă în România (şi numai în România e luat în seamă) e că Ceauşescu, în 1989, reprezenta o mare sfidare la adresa Moscovei. La Congresul al 14-lea a vorbit şi de pactul Ribentrop-Molotov. Ceea ce nu prea ştie publicul românesc este că în însăşi URSS se vorbea liber despre pactul Ribentrop-Molotov şi se cerea condamnarea acestuia, înainte ca Ceauşescu să deschidă gura pe acest subiect. Vezi https://mariusmioc.wordpress.com/2009/08/22/23-august-insurectia-antifascista-pact-ribentrop-molotov/
        Condamnarea pactului Ribentrop-Molotov a fost de altfel făcută oficial de către Congresul Deputaţilor Poporului al URSS chiar în decembrie 1989. Gorbaciov era sfidat mult mai deschis şi avea probleme mult mai mari în chiar interiorul URSS (probleme care au dus de altfel la destrămarea URSS), pentru a avea timp să organizeze operaţiuni de anvergură în România, operaţiuni din care nu a cîştigat de altfel nimic.
        Faceţi afirmaţii despre redirijarea lui Brucan, de parcă aţi fi fost prezent la întîlnirile pe care le-a avut acesta. Dacă aţi fost prezent spuneţi-ne mai multe. Din cîte ştiu, Brucan face parte dintre cei care abia după fuga lui Ceauşescu au participat la revoluţie, neavînd astfel contribuţie concretă la răsturnarea acestuia, dar îi recunosc curajul de a fi iscălit un text anticeauşist pe vremea cînd Ceauşescu era încă la putere (ceea ce Ion Iliescu, de pildă, n-a îndrăznit).

  3. caporal Says:

    Ciudat ca o persoana care se considera anticomunista,ia apararea rusilor…

    • mariusmioc Says:

      Iau apărarea adevărului istoric.
      Consideraţi cumva că a lua apărarea criminalilor comunişti români, aruncînd diversionist vina pe basarabeni, este un gest anticomunist şi patriotic?

  4. Donkeypapuas Says:

    Înainte de a invada militar CehoSlovacia în ’68, URSS trimisese mii de „turişti”, dar nu direct, ci având acoperirea de „turişti vest-europeni”. Ştiţi unde faceţi greşeala, domnule Mioc? Că faceţi confuzie între ceea ce AU VRUT sovieticii, şi ceea ce s-a produs ÎN REALITATE. Apoi, nu uitaţi că rusnacii plănuiesc pe timp îndelungat şi ceea ce s-a produs în ’89 exista în planuri încă de pe vremea lui Dej. Dar realitatea a pus în faţă cu totul şi cu totul altceva. Românii au preferat radicalismul, desfiinţarea comunismului. Era în fond un bulgăre de zăpadă ajuns destul de mare şi care va lua dimensiuni europene încă şi mai mari cu o forţă şi o rapiditate din ce în ce mai crescute. Până ce însuşi imperiul răului a fost desmembrat de forţele pe care le dezlănţuise şi pe care nu le mai putea controla.

    • mariusmioc Says:

      Chestia cu miile de turişti sovietici care ar fi invadat Cehoslovacia în 1968 a fost lansată, dacă nu mă înşel, de revista „Historia” condusă de Ion Cristoiu, ăla pe care din 1994 l-am numit vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei https://mariusmioc.wordpress.com/2010/04/12/ion-cristoiu-virful-de-lance-al-campaniei-de-falsificare-a-istoriei-revolutiei/
      Eu am întrebat şi pe internet pe un forum cehoslovac de limbă engleză şi apoi am discutat şi cu persoane care locuiesc în Cehia, i-am întrebat dacă au auzit de invazia de turişti sovietici din 1968. Nu auziseră.
      Aştept dovada că istoriografia cehă sau slovacă confirmă că în 1968 a existat o invazie de turişti sovietici care ar fi pregătit invazia militară. Pînă atunci, ceea ce scrie presa românească pe acest subiect îl trec la categoria falsificări ale istoriei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s