Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Statul Maximal se opune liberei concurenţe în domeniul transporturilor martie 25, 2010


„Guvernul va adopta legea privind combaterea pirateriei în transport”, anunţă ziarul „România Liberă” din 24 martie 2010 (linc). Este vorba de promovarea unei legi a transporturilor, care să combată „pirateria” în acest domeniu şi care este cerută stăruitor de Confederaţia Operatorilor de Transport Autorizaţi din România.

Ce înseamnă de fapt „piraterie” în domeniul transporturilor? Este acelaşi fel de manipulare lingvistică la care m-am referit mai demult (linc) cînd vorbeam de problema drepturilor de autor. Unui cuvînt vechi însemnînd o infracţiune foarte gravă i s-au atribuit înţelesuri noi, pentru a incrimina o activitate care în fond este legitimă. Aşa numiţii „piraţi” ai transporturilor sînt oameni care vor să cîştige bani din muncă cinstită, oferind concetăţenilor nişte servicii de care aceştia au nevoie.

„Băieţilor deştepţi”, care există în orice ramură a economiei, şi nu e motiv ca transporturile să facă excepţie, nu le convine libera concurenţă, care le-ar micşora serios veniturile, făcînd însă să scadă preţurile spre bucuria clienţilor. De aceea, s-a adoptat şi la noi, precum în Uniunea Europeană, legi conform cărora activitatea de transport n-o poate face oricine, ci trebuie obţinută în prealabil o „licenţă” de la Statul Maximal care veghează la fericirea noastră. Licenţa trebuie să specifice ce anume transportă respectivul transportator, iar în cazul transportului de persoane şi rutele pe care are voie să opereze.

Ideea însăşi a licenţei pentru a avea voie să transporţi ceva mi se pare o mare porcărie, care împiedică libera concurenţă în domeniu. Fiind interese mari în joc se găsesc lozinci frumoase cu care să se justifice nevoia de licenţe: confortul pasagerilor, siguranţa transportului, etc. În cazul taxiurilor, de pildă, numărul licenţelor fiind limitat arbitrar de consiliile locale, în multe oraşe s-au pus condiţii legate de vechimea maşinilor – de pildă maşinile mai vechi de 5 ani nu pot primi licenţă pentru taximetrie.

E vorba aici de ideologia statului maximal, conform cărora birocraţii, şi nu piaţa liberă, trebuie să stabilească cine desfăşoară activitate economică într-un anumit domeniu. Este greşită impresia că doar cei care vor să desfăşoare acea activitate economică sînt afectaţi de aceste reguli. Birocratul care refuză o licenţă de taximetrie pe motiv că maşina celui care vrea să devină taximetrist e prea veche, nu încalcă doar drepturile amărîtului rămas şomer, care avea o maşină de 10 ani vechime şi voia să-şi cîştige existenţa prin muncă cinstită făcînd taximetrie. Încalcă şi drepturile mele, client al taxiurilor, care poate preferam să folosesc un taxi de 10 ani vechime la un preţ mai mic.

Singurul control legitim al statului ar fi acela legat de plata impozitelor. Dar atîta vreme cît un transportator îşi înregistrează corect veniturile şi plăteşte impozite pentru ele, de ce să i se pună condiţii suplimentare legate de existenţa unor aprobări pentru transporturile pe care le face, uneori şi pentru rutele folosite? Să zicem că un agent economic şi-a cumpărat un camion pentru transportul materialelor de construcţii. Din cauza crizei, nu mai primeşte comenzi pentru tipul de transport pentru care a fost cumpărat iniţial camionul. Ce să facă respectiva firmă: să ţină camionul nefolosit şi să dea faliment? Pentru ce să n-aibă dreptul respectivul agent economic, fără nici un fel de formalităţi birocratice, să folosească camionul la orice alt tip de transport pe care-l cere piaţa?

„Unele mărfuri au nevoie de condiţii speciale de transport, de aceea trebuie să existe un control ca aceste condiţii să fie respectate. De pildă – alimentele trebuie transportate în cameră frigorifică”, este un contraargument al partizanilor actualului sistem. Unele alimente au nevoie de cameră frigorifică, altele nu. Pot exista situaţii speciale – distanţa de transport e mică sau e iarnă şi oricum e frig, cînd camera frigorifică nu e necesară. Beneficiarul transportului – să zicem patronul unei prăvălii cu mărfuri alimentare, este cel mai îndreptăţit să aprecieze condiţiile de transport necesare. Acesta nu are nici un interes să se strice marfa pe timpul transportului, că dacă vinde marfă stricată îşi pierde muşteriii. Libera concurenţă, nu controlul birocratic, este cea care asigură calitatea mărfurilor şi serviciilor. În situaţia actuală, consumatorul este dublu penalizat: o dată, plăteşte mai mult pentru alimente, fiindcă patronul de băcănie a fost silit la rîndul său să plătească mai mult pentru transport, putînd apela doar la „transportatori autorizaţi”. În al doilea rînd, prin impozite şi taxe e silit să plătească salariile birocraţilor care eliberează autorizaţiile şi verifică ca transporturile să le facă doar „băieţii deştepţi” care au autorizaţie. Printre aceşti birocraţi se includ poliţiştii, procurorii şi judecătorii care „combat pirateria din transporturi”.

Tocmai nevoia acestor „licenţe”, adică aprobări birocratice care costă firmele timp şi bani, este ceea ce face să apară fenomenul aşa-zisei „piraterii” – transportatori care nu au licenţă dar oferă totuşi aceste servicii. „A face concurenţă este în Uniunea Europeană o faptă mai gravă decît a fura”, scriam într-un articol mai vechi (linc) şi în duhul acestei reguli acţionează şi guvernul român, la îndemnul Confederaţiei Operatorilor de Transport Autorizat (acei transportatori deranjaţi de libera concurenţă). Pedepse mai aspre pentru „piraţi”, în puşcărie cu ei fiindcă îndrăznesc să muncească!, controale la sînge pe şosele, cam astea-s propunerile. Dar fenomenul, sînt convins, nu va fi eradicat; că dacă ar fi eradicat, ce ar mai avea birocraţii de controlat? Ar rămîne şomeri!

Ar exista şi o soluţie ca să lichidăm „pirateria”: să desfiinţăm toată legislaţia care impune existenţa unor licenţe sau avize speciale pentru transportatori. Libera concurenţă să-şi spună cuvîntul şi sînt convins, atunci ar scădea şi preţurile. Singurul control al statului ar trebui să fie plata impozitelor. Dar de ce să se adopte o soluţie simplă şi eficientă cînd există la îndemînă atîtea soluţii complicate şi ineficiente?

Mai citeşte – Statul Maximal pe înţelesul tuturor: Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.