„Pravda” din 26 decembrie 1989: „La Bucureşti au fost răniţi 2 cetăţeni sovietici, şi încă 10 automobilişti sovietici în zona graniţei româno-iugoslave. S-a considerat oportun ca familiile personalului sovietic să fie evacuate – în total în jur de 280 de persoane”

Continui prezentarea celor relatate de presa străină despre revoluţia română cu cele apărute în ziarul moscovit „Pravda” din 26 decembrie 1989. Acest ziar relatează pe scurt şi despre evacuarea cetăţenilor sovietici din Bucureşti, subiect pe seama căruia s-au lansat dezinformări la B1TV şi în ziarul „Adevărul”. Anume, Alex Mihai Stoenescu, „specialistul” de serviciu al mass-mediei dîmboviţene în problemele revoluţiei din 1989, a pretins că evacuarea personalului sovietic din Bucureşti a avut loc în 9 decembrie 1989 (linc), adică înainte de revoluţie, sugerînd astfel că partea sovietică cunoştea în avans evenimentele ce vor urma. După cum am mai arătat pe acest blog, evacuarea sovieticilor din Bucureşti s-a desfăşurat abia în 24 decembrie 1989, cînd în oraş se trăgea intens şi blocul de locuinţe al cetăţenilor sovietici din zona televiziunii ajunsese în zona luptelor. Am prezentat declaraţia unui martor ocular al acestei evacuări – jurnalistul Viaceslav Samoşchin (linc). Ziarul „Pravda” din 26 decembrie 1989 (care trebuie să fie disponibil şi în biblioteci publice din Bucureşti) confirmă spusele lui Samoşchin, relatînd despre evacuarea cetăţenilor sovietici din Bucureşti, al căror număr este estimat la 280. În facsimilul de mai jos, care cuprinde tot ce a publicat „Pravda” în acea zi despre revoluţia română, partea referitoare la evacuarea sovieticilor din Bucureşti este subliniată cu roşu.

Prezint şi mărit fragmentul legat de respectiva evacuare, a cărui traducere este (cu litere cursive, între paranteze drepte, intervenţiile mele):

“Tragedia din România, a menţionat V. P. Perfiliev, primul adjunct al şefului Departamentului de informaţii al MAE, în cadrul briefingul organizat în aceeaşi zi [25 decembrie], nu a ocolit nici pe unii dintre cetăţenii sovietici care se află în această ţară. De la începutul evenimentelor, în timpul schimburilor de focuri, la Bucureşti au fost răniţi doi cetăţeni sovietici şi încă zece automobilişti sovietici, în zona frontierei româno-iugoslave [se pare că e vorba de cazul de la Brădeşti, prezentat deja pe acest blog (linc)]. La briefing s-a comunicat că în urma situaţiei care s-a creat s-a considerat oportun ca familiile personalului sovietic să fie evacuate – în total, în jur de 280 de oameni care luni seara [25 decembrie] ar trebui să se întoarcă în patrie.

În urma înţelegerii cu partea română, 224 de turişti sovietici care se află în staţiunile turistice montane din România vor rămîne acolo pînă la prima posibilitate de a fi transportaţi în Uniunea Sovietică. Situaţia în zona staţiunilor rămîne calmă” (TASS).

Pe lîngă această relatare TASS (agenţia de presă oficială a URSS) despre evacuarea sovieticilor din Bucureşti, care provine de la Ministerul Afacerilor Externe al URSS, „Pravda” mai publică în grupajul dedicat revoluţiei române relatări ale corespondenţilor săi de la Bucureşti (Vladimir Vidraşcu), Chişinău (A. Pasecinic), Lvov (V. Drozd), cît şi corespondenţe TASS de la Bucureşti, Timişoara şi Chişinău.

Mai jos prezint tălmăcirea făcută de Iulian Ciocan, de la secţia moldovenească a radio „Europa Liberă”, a corespondenţei trimisă de Vladimir Vidraşcu (Vedrashko), personaj deja cunoscut cititorilor acestui blog, „cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” în decembrie 1989, aşa cum îl prezenta raportul SRI din 1994 despre revoluţie, făcut sub îndrumarea vajnicului anticaghebist Virgil Măgureanu. Se observă aici influenţa informaţiilor preluate de la Televiziunea Română, care devenise în acea vreme sursă de ştiri nu numai pentru români ci şi pentru ziariştii străini. Ziarul din 26 decembrie a publicat corespondenţele primite în data de 25.

Cu părere de rău, nu dispun de traducerea celorlalte materiale apărute în „Pravda”. Ele sînt vizibile pe facsimil, dacă vreunul din cititorii blogului vrea să facă muncă voluntară şi să le tălmăcească, ar fi o iniţiativă binevenită.

Despre evenimentele din România

Bucureşti, 25 [decembrie] (de la corespondentul ziarului Pravda). Televiziunea Română liberă a anunţat seara tîrziu că a avut loc procesul împotriva soţilor Ceauşescu. Aceştia sînt acuzaţi de genocid ale cărui victime au devenit peste 60 mii de oameni, de subminarea puterii de stat prin organizarea unor acţiuni armate împotriva poporului, de prejudicierea proprietăţii de stat prin distrugerea clădirilor şi producerea exploziilor în oraşe etc., de subminarea economiei naţionale, de încercarea de a evada din ţară prin folosirea unor mijloace păstrate în bănci străine în sumă de 1 miliard de dolari.

Pentru aceste crime grave comise împotriva poporului şi statului, inculpaţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte, confiscîndu-li-se proprietatea. Sentinţa a fost executată.

Situaţia în  ţară mai e încă destul de îngrijorătoare. Trupele regulate n-au reuşit să respingă definitiv atacurile teroriştilor. Potrivit unor estimări, forţele poporului răsculat mai au de înfruntat cîteva zeci de focare de rezistenţă. În ciuda numeroaselor apeluri şi adresări făcute armatei, acelea care o îndeamnă să acţioneze cu hotărîre de partea poporului, armata nu dă dovadă deocamdată de mare eficienţă, în opinia multor români.  Astăzi armata se află faţă-n faţă cu o forţă de temut – detaşamentele numeroase ale teroriştilor instruţi şi bine antrenaţi pe ascuns de fostul dictator. Am văzut eu însumi cum oamenii îi rugau cu înflăcărare pe tanchiştii inactivi din piaţa Palatului să se îndrepte imediat spre Televiziunea care trebuia apărată şi să răspundă astfel apelurilor pe care forţele revoluţionare le făceau prin intermediul radioului. Nimeni însă nu le-a dat nici un ordin…

Între timp, în multe sectoare, alături de trupele regulate, luptă şi studenţi şi muncitori neexperimentaţi şi neînarmaţi. Pe baricade şi în pichete, răsculaţii sînt înarmaţi mai curînd cu entuziasmul lor revoluţionar decît cu mijloace eficiente de luptă. Muncitorii sînt îndemnaţi să se înarmeze cu bîte…

Magazinele din Bucureşti sînt jefuite, sînt devastate instituţiile publice. Incendiile au distrus clădirile frumoase din centrul oraşului şi imense valori materiale.

Deja de cîteva zile trupele regulate încearcă fără succes să-i scoată pe terorişti din casele în care aceştia s-au aciuit, după ce în prealabil au dat buzna în apartamentele oamenilor pe care i-au împuşcat sau i-au aruncat afară prin geamuri.

Uneori deasupra oraşului zboară avioane. Nimeni nu ştie ale cui sînt acestea. Apar elicoptere militare fără semne de recunoaştere care uneori vînează populaţia civilă.

Focul războiului din Bucureşti e alimentat de ştirile tragice şi controversate parvenite din alte oraşe ale ţării în care controlul asupra situaţiei e preluat ba de unii, ba de alţii.

Conducătorul Frontului Salvării Naţionale e Ion Iliescu. E de specialitate inginer-hidrolog. Are 60 de ani şi a făcut studii în Uniunea Sovietică.  În 1971 a devenit secretar al Uniunii Comuniste şi ministru pe problemele tineretului. La una din plenarele Comitetului Central al PCR a fost acuzat de cosmopolitism. A fost apoi, în Timişoara, secretar al comitetului judeţean de partid responsabil de propagandă şi, în Iaşi, prim-secretar. Din cauza disensiunilor pe care le-a avut cu Nicolae Ceauşescu în ceea ce priveşte situaţia economică a ţării a fost scos din funcţie şi numit şef al comitetului pentru problemele hidrologiei. În ultima vreme a fost director al Editurii Tehnice.

Astăzi în România a apărut un nou cotidian – “Adevărul”. El i-a luat locul ziarului “Scînteia poporului” care apărea pînă de curînd de trei ori pe săptămînă. Schimbarea denumirii ziarului a coincis cu publicarea apelului de a se înarma către toţi cei care pot ţine arma în mîini. Însă cîteva ore mai tîrziu Frontul Salvării Naţionale venea cu o cerinţă total diferită: predarea armelor pînă la ora 17 a zilei de 25 decembrie. “Adevărul” e editat de colegiul redacţional al fostei “Scîntei”.

V. Vedraşco

Mai citeşte:
Pravda din 20 decembrie 1989 despre revoluţia română
Pravda din 22 decembrie 1989 despre revoluţia română
Pravda din 23 decembrie 1989 despre revoluţia română
Pravda din 24 decembrie 1989 despre revoluţia română. Zona luptelor a cuprins şi blocul de locuinţe unde stau familiile colaboratorilor reprezentanţei comerciale sovietice. Viaţa oamenilor sovietici, femei şi copii, e în mare pericol
Cele 3 bucăţi turişti străini ale colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova
„Teroriştii” din 1989 dau în judecată România
Generalul Cioflină, în 1990, pretindea că nu ştie nimic despre sovieticii ucişi la Brădeşti
Să facem cunoştiinţă cu Vladimir Vidraşcu, „cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” conform raportului SRI despre revoluţie
Ruşii şi revoluţia română, două păreri opuse: Ion Raţiu şi Virgil Măgureanu
Generalul Constantin Olteanu despre turiştii sovietici din decembrie 1989
– Alte relatări ale mijloacelor de informare în masă străine despre revoluţia română în pagina Mass-media străină în decembrie 1989

3 gânduri despre „„Pravda” din 26 decembrie 1989: „La Bucureşti au fost răniţi 2 cetăţeni sovietici, şi încă 10 automobilişti sovietici în zona graniţei româno-iugoslave. S-a considerat oportun ca familiile personalului sovietic să fie evacuate – în total în jur de 280 de persoane”

  1. Dezinformarea aparuta la Revolutia din Timisoara , precum ar fi fost intre -4000–5000 de morti a fost falsa . Dat fiind ca trupurile celor morti au fost aduse de la morga cimitirul si binenteles a spitalului , si plasate in mijlocul revolutiei , ca fiind victime ale revolutiei din -Timisoara- . In prima faza au fost plasate victimele laolalta , ca fiind opera teroristilor , si puse ptr a fi ingropate in gropi comune , acestea nedepasind un numar mai mare de -100- victime . Probabil cei care au instituit asa zisul -macel- au stiut ce sa faca . Aceste victime aduse erau deja decedate , dinainte de incepera macelului [revolutie] fiind transportate pe campul de batalie , adica in mijlocul revolutiei romane . Adevarul ca strainii au stiut mai bine situatia din acele zile .

    1. Nu a fost transportat nici un mort de la morgă pe cîmpul de bătălie, ci invers – de pe cîmpul de bătălie (străzile oraşului) la morgă, iar de acolo o parte din cadavre au fost furate şi duse la Bucureşti, unde au fost arse. N-au fost niciodată 4000-5000 de cadavre, dar chiar şi cei mai puţin de 100 de morţi sînt destui, după părerea mea, pentru a se folosi calificativul de „măcel”. În nici o altă ţară din estul Europei nu s-a întîmplat aşa ceva, deşi au fost şi în alte ţări schimbări politice.

Lasă un răspuns către alexandru Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.