Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

5 ianuarie 1990: Maiorul Mihai Floca începe reabilitarea USLA aprilie 3, 2010


Domnul Richard Andrew Hall, pe blogul dînsului, semnalează articolul „Crimă?” publicat în „Armata poporului” din 6 iunie 1990 (linc), articol semnat de maiorul Mihai Floca şi în care se pune la îndoială comportamentul USLA în timpul incidentului de la Ministerul Apărării Naţionale, în care au fost ucişi mai mulţi uslaşi, printre care Gheorghe Trosca, presupus implicat în dovedirea ca spion a generalului Militaru (această presupunere nu a fost dovedită, este doar repetată stăruitor în presă, mai recent în ziarul „Adevărul”; acum, după desecretizarea tuturor documentelor legate de revoluţie ar fi cazul să se dea publicităţii dosarele „Corbu” care l-ar fi privit pe fostul ministru Militaru). Uslaşii morţi au fost apoi declaraţi terorişti, leşurile acestora fiind lăsate în stradă pentru a fi batjocorite de trecători. Articolul este o replică la un alt articol, al Angelei Băcescu din revista „Zig-Zag”, unde se lansase ipoteza că uslaşii au fost nevinovaţi, victime ale unui fals război antiterorist. Găsim în articolul lui Mihai Floca unele declaraţii care lasă să se înţeleagă că uslaşii aceia nu era nevinovaţi ci realmente atacaseră sediul M.Ap.N., deci împuşcarea acestora era justificată:

Au venit pe furiş…

Căpitan Victor Stoica:  Noi — cei care ne aflam în Centrul de Calcul al M.Ap.N. — am putut urmări în întregime, ca dintr-un amfiteatru, acel spectacol zguduitor.  Pînă acum, nu am luat atitudine, deşi eram la curent cu strădaniile unor ziarişti de a-i face eroi pe cei de la U.S.L.A.  Am tăcut deoarece ne-am gîndit că în urma celor căzuţi au rămas soţii, copii – care nu au nici o vină.  Dar acum – pentru că am fost acuzaţi de crimă, şi în nici unul din ziarele civile nu s-a prezentat punctul nostru de vedere – avem obligaţia să spunem ce am văzut.  Observatorii noştri au fost contrariaţi de faptul că cele două A.B.I.-uri, venind de pe strada Ho Şi Min, au stins farurile cu 20-30 metri înainte de a vira la dreapta, pe Drumul Taberei.  Nici o maşină blindată – tanc sau T.A.B. – nu procedase, pînă atunci astfel. Eram la etajul întîi.  Am văzut clar cum cele două autovehicule blindate s-au furişat între tancuri, unde au staţionat, preţ de 20-30 minute.  Nici vorbă de steagul alb, pomenit de doamna ziaristă! Dacă au venit cu gînduri curate, de ce s-au oprit între tancuri şi nu s-au îndreptat spre poarta ministerului? Probabil din cauză că — aşa cum s-a constatat dimineaţa — nici un uslaş nu avea asupra sa documente de identitate – iată un răspuns care conţine altă întrebare! De ce nu au încercat să ia legătura cu noi? (În A.B.I.-uri, dimineaţa s-au găsit două portavoce). Dar să continuăm cu faptele.  Am fugit repede la postul meu de luptă, schimbul de focuri începuse şi am văzut, cu ochii mei, cum mitraliera de pe un A.B.I. trăgea spre unul din blindatele noastre. Pe unul din tancuri am văzut o umbră — mi s-a părut că cineva încearca să folosească mitraliera a.a.!!  Pentru mine nu este clar nici cum au ajuns cei trei supravieţuitori în blocul A.1. Probabil că ei debarcaseră înainte — focul nostru era prea dens ca să mai scape cineva. Oricum, din felul cum au acţionat cele două echipaje, este clar că nu au avut intenţii prieteneşti (…)

Colonel Romulus Antonescu:  Şi eu văzut, pe unul din tancuri — înainte de a trage A.B.I.-ul din faţa lui — o umbră:  mi-era chiar teamă să nu fie lovită de trăgătorii noştri.  Afirmaţia din Zig-Zag — că cei de la U.S.L.A. “n-au tras nici un foc” — nu este adevarată.  Pe toţi ne-a mirat lumina albă de la ţeava mitralierei de pe A.B.I. (ei trăgeau fără trasoare): dovadă că se trăgea, din turela tancului săreau scîntei asemeni artificiilor de la pomul de iarnă.

Căpitan Mihai Munteanu:  Este oare, întîmplător că din echipajele respective făceau parte doi foşti ceişti? De unul dintre aceştia destul de dur le era frică multora dintre ofiţerii armatei din Bucureşti… iar faptul că în noaptea respectivă, aceeaşi persoană purta uniformă de-a noastră – avînd la manta epoleţii de locotenent-colonel de geniu şi la vestonul de fresco (!) epoleţi de maior inginer — cum poate fi interpretat? (…)

Ce zic tanchiştii?

– Domnule căpitan Gheorghe Tănase, sînteţi comandantul companiei de tancuri care, în acea noapte ocupa dispozitiv de luptă în faţa Centrului de Calcul.  Ce s-a întîmplat, de fapt?

– În primul rînd, am fost total surprinşi de venirea — la orele 0,10 — şi staţionarea celor două A.B.I.-uri între tancurile noastre. Începînd cu noi — cei din linia întîi — şi terminînd cu grupa centrală, care conducea acţiunile în sediul M.Ap.N. Nu am fost în nici un fel avertizaţi, nu ni s-au comunicat semnele de recunoaştere şi cooperare. N-am deschis focul de îndată ce i-am remarcat — cum ne acuză doamna ziaristă. Între venirea lor şi deschiderea focului a trecut aproape o jumătate de ceas! Iniţial ni s-a ordonat să aşteptăm pînă se vor face cercetări. Prin staţie am auzit că cei din A.B.I.-uri au raportat că sînt trimişi de un oarecare maior Roman de la F.G.M.S. (Din cîte am înţeles acest ofiţer nu există).  Ni s-a cerut să vedem ce-i cu ele şi, la nevoie să procedăm conform situaţiei în care ne aflam, adică de luptă. Nu a fost nici eroare, nici crimă. Noi am tras fiind convinşi că nu avem de-a face cu prieteni…

– În afară de modul, interpretat ca suspect, în care au pătruns în dispozitivul dumneavoastră, ce dovezi mai aveţi?

– Faptul că la ţeava unuia dintre tancuri, tabla de protecţie a fost ruptă în două locuri, trei din pistoalele mitralieră pe care le-am “capturat” (cu ţeava scurtă şi încărcător de 20 cartuşe) aveau ţevile afumate, turela tancului comandat de locotenentul major Vasile Barbu a fost blocată, iar dimineaţa plutonierul Butoi a găsit pe tancul său un pistol mitralieră şi o lanternă de semnalizare… (…) Şi, pentru că tot am fost provocaţi, să vă mai spun ceva. Dimineaţa, cînd l-am întrebat “de ce ai tras, mă?” unul dintre cei trei supravieţuitori, pe care i-am găsit în blocul de vizavi mi-a răspuns:  “Ce p. măti, şi eu execut acelaşi ordin ca şi tine!!!”  E clar că nu au venit ca prieteni!

Trebuie spus însă că activitatea de ziarist militar a lui Mihai Floca nu s-a limitat doar la acest articol în care acuză USLA. El este de fapt unul dintre primii ziarişti care s-au ocupat de reabilitarea USLA. În „Tineretul Liber” din 5 ianuarie 1990 Floca publică un „Reportaj de la USLA” în care subliniază contribuţia USLA în favoarea revoluţiei. Puteţi vedea articolul mai jos:

Găsim în articolul lui Floca din „Tineretul Liber” aspecte ale faptelor USLA în favoarea revoluţiei române:

Unde s-a intervenit? În primul rînd la Televiziune: s-au scotocit subsolurile, s-a efectuat un control amănunţit – antiterorist, tehnic, chimic şi radiologic. După ce s-a eliminat orice stare de pericol sau factor de risc, obiectivul a fost încredinţat spre pază trupelor Ministerului Apărării Naţionale existente în sediu. Şi iată un amănunt demn de reţinut, care dezvăluie cît de bine organizate au fost contraacţiunea, diversiunea teroriştilor. În timp ce detaşamentul comandat de maiorul Ene se afla în deplasare, avînd misiunea la care ne-am referit, trupele aflate în dispozitivul de apărare al Televiziunii Române Libere – înzestrate cu tancuri, transportoare amfibii blindate! – au fost alarmate, dezinformate, mai exact – de cine? – că o coloană USLA se apropie de acest obiectiv cu intenţia de a-l cuceri!!! Doar graţie inspiraţiei căpitanului Vuţă – care a ieşit în întîmpinarea detaşamentului şi l-a întîmpinat în Piaţa Dorobanţi – a fost evitată o tragedie.

Ulterior au fost „curăţate”, „periate” vilele din jurul Televiziunii, precum şi cele situate pe Calea Dorobanţi, pînă în piaţă. Din toate acestea nu s-a tras. Cu acest prilej s-a descoperit că de pe casa scării, în zilele precedente, se executase foc asupra locuinţei unui scriitor. Specialiştii unităţii au ajuns la concluzia că s-a folosit un pistol Heckler-Koch cal. 5,6 mm, cu tub cartuş cu ardere completă, ceea ce conferă gloanţelor o mare putere de pătrundere.

Semnalez că în 1999 Mihai Floca devenise colonel, şef de cabinet al ministrului apărării naţionale Victor Babiuc (linc).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.