Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Revista „Zig-Zag”, iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei aprilie 8, 2010


Printre numele vehiculate recent ca posibili directori ai Televiziunii Române se numără şi Ion Cristoiu (linc). În 1994, în cartea mea „Falsificatorii istoriei” îl numeam pe Cristoiu „vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”, ca urmare a activităţii sale desfăşurate la începutul anilor ’90 în calitate de director al revistei „Zig-Zag”, iar mai apoi în „Expres Magazin”. În contextul actualei propuneri a lui Cristoiu ca şef al TVR (deşi acesta pare că se codeşte – linc), cred folositor să reproduc articolul meu mai vechi, din cartea „Falsificatorii istoriei”, intitulat „Revista Zig-Zag – iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”. Comentariile mele actuale sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

În interviul acordat ziaristei Lia Lucia Epure în „Renaşterea Bănăţeană” din 15 septembrie 1990, la întrebarea: „care este ziarul pe care-l cititi cu plăcere?”, Corneliu Vadim Tudor răspundea: „Zig-Zag. Îmi place băiatul acesta, Ion Cristoiu”. Simpatia lui Vadim Tudor pentru revista „Zig-Zag”, condusă, pe atunci, de Ion Cristoiu, este lesne explicabilă. Această revistă este prima care, după decembrie 1989 (şi în special după alegerile din mai 1990) a început campania de reabilitare a teoriei ceauşiste despre revoluţie.

În nr. 9/1990 al „Zig-Zag”-ului apare articolul „Morţii din TIR-ul frigorific, ofiteri D.I.A.?”, semnat de Gheorghe Olbojan, în care pentru prima oară este răspîndită minciuna conform căreia nimeni nu revendică cadavrele care, în decembrie 1989, au fost transportate de la Timişoara la Bucureşti pentru a fi arse. Mai apoi, teoria „misterului” celor 40 de cadavre va deveni un punct forte în încercările de demonstrare a prezenţei agenţilor străini la Timişoara [pentru amănunte despre această problemă vezi articolul „Misterul” celor 40 de cadavre – linc]. Domnul Gh. Olbojan, întîmplător de meserie securist, este şi autor al cărţii „Good bye, domnule Pacepa”.

În „Zig-Zag” nr. 15/1990 Felix Anton Rizea (întîmplător, fost informator al Securităţii) publică articolul „Un document care atestă acţiunea agenţilor străini”. Documentul respectiv este o inscripţie „Jos Cioauşescu!” scrisă pe un zid. Orice român ar trebui să ştie cum se scrie numele Ceauşescu, deci aici sigur e mîna agenţilor străini, sugerează dl. Rizea cititorilor.

Faptul că în perioada respectivă au existat sute de lozinci „Jos Ceauşescu!” scrise corect nu prezintă importanţă pentru autor. Ideea că acea ortografiere greşită ar putea aparţine unui copil care abia a învăţat să scrie nici măcar nu este luată în consideraţie.

În „Zig-Zag” nr.14/1990 începe, în serial, campania de reabilitare a lui Nicu Ceauşescu. Dl. Cristoiu a afirmat că nu doreşte să-l reabiliteze pe „prinţişor”, ci doar să-i ofere dreptul de a-şi face cunoscute opiniile.

Ni se pare îndoielnică această explicaţie. Puţine personalităţi (exceptînd ziariştii), au beneficiat, după revoluţie, de atîta spaţiu tipografic pentru a-şi expune opiniile. Tratarea cazului Nicu Ceauşescu în revista „Zig-Zag” a fost complet lipsită de obiectivitate. De pildă, ordinul acestuia „trageţi fără somaţie!” (vezi „Adevărul” din 9 ianuarie 1990), nici măcar nu este pomenit. E adevărat că, prin chichiţele avocăţeşti ale Paulei Iacob, s-a susţinut că acest ordin n-ar avea legătură cu morţii de la Sibiu.

Dorinţa reabilitării cu orice preţ a lui Nicu Ceauşescu reiese însă din articolul „Cazul Nicu Ceauşescu” iscălit de Ion Cristoiu în „Zig-Zag” nr. 23/1990. Nicu Ceauşescu este prezentat aici ca un lider politic cu o mare popularitate, care, chiar după moartea tatălui său, ar fi putut ameninţa „echipa pro-kremlineză” a lui Ion Iliescu: „În contextul antisovietismului românesc, exista riscul ca o parte a partidului, cel puţin aripa tînără, înclinată către reforme încă din timpul dictaturii, să se adune în jurul lui Nicu Ceauşescu”… „Fiul lui Nicolae Ceauşescu (…) putea încurca multe din planurile unei echipe pro-kremlineze”… „Măcelul de la Sibiu a avut drept rol şi scoaterea din joc a lui Nicu Ceauşescu”. [Teoria marii popularităţi a lui Nicu Ceauşescu e reluată recent de ziarul „Adevărul” din 5 aprilie 2010 (linc), care pretinde că la Sibiu mulţimea ar fi strigat „să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”. O lozincă născocită acum, la peste 20 de ani de la evenimente, în cadrul permanentului efort de rescriere a istoriei în care e angrenată presa dîmboviţeană. Întîi se lansează teorii pentru falsificarea istoriei, iar apoi se născocesc fapte care să le confirme. Am comentat mai pe larg această problemă într-un alt articol]

Aşadar, nu anticomuniştii erau cei care îngrijorau „echipa pro-kremlineză” instaurată în 22 decembrie 1989, ci Nicu Ceauşescu!

Observăm şi obsesia domnului Cristoiu despre aripile „reformiste” din P.C.R. Acelaşi Cristoiu a îndemnat opoziţia să pactizeze cu „aripa reformistă” a lui Petre Roman, chipurile, fundamental diferită de „conservatorii” lui Ion Iliescu, pentru ca apoi să susţină că şi Ion Iliescu face parte dintre „reformişti”.

Acceptarea totală şi făţişă a teoriei lui Ceauşescu despre revoluţie este marcată însă de editorialul „Un nou an 1940?” din „Zig-Zag” nr. 18-19/1990. Găsim în acest editorial informaţii false strecurate insinuant: „De ce a avut un rol atît de important în intoxicarea Vestului cu exagerarea masacrului de la Timişoara tocmai agenţia de presă maghiară?”.

Rolul esenţial pe care l-ar fi avut în dezinformarea opiniei publice mondiale „tocmai agenţia de presă maghiară” există numai în bogata imaginaţie a domnului Cristoiu. Prima agenţie de presă străină care a exagerat sensibil numărul morţilor din Timişoara nu a fost „tocmai agenţia de presă maghiara” ci „tocmai agenţia de presă est-germană ADN”, care, în 20 decembrie a anunţat 3000-4000 de morţi la Timişoara (vezi „Ciudata evoluţie a unui bilanţ”, în „Zig-Zag” nr. 12/1990). Ungurii au anunţat şi ei 4630 de morţi, dar abia în 22 decembrie, zi în care agenţia iugoslavă TANIUG vorbea chiar de 12000 de morţi, iar ADN anunţă 4600 de morţi, 1860 de răniţi, 7000 de condamnări la moarte, 13000 de arestaţi [nu am verificat personal aceste relatări ale agenţiilor de presă străine, ci am luat de bune cele scrise de revista „Zig-Zag” în articolul „Ciudata evoluţie a unui bilanţ”. Puteţi găsi relatări ale mass-mediei străine despre revoluţie la pagina „Mass media străină în decembrie 1989” (linc)]. De fapt, chiar articolul „Ciudata evoluţie a unui bilanţ” se bizuie pe o selectare tendenţioasă a faptelor, neglijînd existenţa, în presa apuseană, a unor aprecieri realiste asupra revoluţiei române. De pildă „New York Times” din 19 decembrie [vezi linc] pomenea de un număr de morţi între doi şi cîteva sute („as low as two and as high as several hundreds”). „Chicago Tribune” din 20 decembrie aprecia numărul morţilor la duzini („dozens”).

Despre o campanie dirijată de dezinformare se poate vorbi doar din 22 decembrie, după instaurarea noii puteri. Anunţarea a 60000 de morţi prin procesul Ceauşescu a făcut credibile relatările despre mii de morţi la Timişoara.

Revista „Zig-Zag” este cea care a făcut-o cunoscută pe ziarista Angela Băcescu, transferată apoi la „Europa”. În articolul „Unde este mortul lui Veverca?” din „Zig-Zag” nr. 25/1990, aceasta încearcă să-l scoată basma curata pe Iosif Veverca, miliţianul care l-a ucis pe tînărul de 18 ani Ianoş Paris. Veverca a fost găsit totuşi vinovat de instanţa de judecată, dar a scăpat din puşcărie datorită clasicelor motive medicale. [Precizez că Veverca a izbutit să obţină şi o revizuire a cazului său, anume ca urmare a teoriei că victima sa – Ianoş Paris – ar trăi în străinătate. În cursul revizuirii s-au făcut verificări suplimentare ale acestei posibilităţi: Ianoş Paris a fost dat în urmărire prin interpol, a fost audiată o ziaristă din Timişoara – Mariana Brandl-Gherga – care de asemenea scrisese un articol în care susţinea posibilitatea ca Ianoş Paris să trăiască, şi care a declarat că n-are date concrete în acest sens, a fost făcută percheziţie la familia lui Ianoş Paris cu scopul de a se descoperi eventuale fotografii de familie în care ar apărea Ianoş Paris, după 1989. După toate acestea, instanţa a hotărît să menţină condamnarea lui Veverca. Apoi însă, preşedintele Ion Iliescu l-a graţiat]

Tot în „Zig-Zag”-ul anului 1990 au iscălit alţi doi actuali colaboratori ai lui Corneliu Vadim Tudor: Cristina Paţ şi Florian Popa Micşan (acesta din urmă doar un singur articol).

 

One Response to “Revista „Zig-Zag”, iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei”

  1. […] mai largă despre repunerea în circulaţie a teoriilor ceauşiste legate de revoluţie vezi Revista "Zig-Zag", iniţiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (linc) şi Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (linc)] 01:22 […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.