Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Certitudini dubioase despre Sibiu, în ziarul „Adevărul” aprilie 10, 2010


În „Adevărul” din 7 aprilie 2010 (linc) Cristian Delcea şi Mihai Voinea continuă să povestească despre revoluţia din Sibiu. După ce în 5 aprilie născociseră lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” (linc), care ar fi fost scandată de revoluţionarii sibieni, acum dînşii relatează despre prima deschidere a focului împotriva demonstranţilor din acel oraş, în 21 decembrie 1989, cînd au fost 2 morţi:

Deşi în Piaţa Republicii s-au strîns cîteva sute de oameni, niciunul nu poate să spună cu certitudine cum a fost ucis primul sibian, la 21 decembrie 1989. În jurul orei 10.00, o subunitate de 110 militari de la UM 01512 ajunge în Piaţa Republicii. I se alătură, nimeni nu poate explica de ce, un grup de bărbaţi între 40 şi 50 de ani, în haine de militari, fără epoleţi, înarmaţi cu pistoale şi mitraliere. Prezenţa lor a constituit pînă acum unul din marile mistere ale Revoluţiei sibiene.

Manifestanţii sînt împărţiţi în ceea ce priveşte forţele armate: unii îi aplaudă pe militari, alţii îi înjură şi vor să-i agreseze. În această atmosferă tensionată, Cristian Teodorescu, comandantul subunităţii, ordonă foc de avertisment. După rafală, peste Piaţă se aşterne liniştea. Toţi martorii oculari confirmă: militarii au tras în plan vertical. Cu toate acestea, un om a murit pe loc, e vorba de Ioan Mititel (34 de ani), care se afla în mulţime şi încerca să-şi facă loc spre plutonul militar cu o cartelă de pâine în mână. Tot atunci a fost rănit şi Liviu Giura (24 de ani), care a murit cîteva ore mai târziu, la spital. Alte patru persoane au fost rănite.

O certitudine: oamenii din poduri

Puiu Fesan a văzut cu ochii lui acel eveniment. „Oamenii s-au repezit să-l dezbrace pe Mititel, încercînd să-l panseze. Mi-am dat seama că fusese împuşcat din faţă. Pe unde intrase glonţul, avea o gaură mică, parcă fusese atins cu o ţigară pe piele. La spate însă, gaura era mult mai mare. Aşa se întîmplă la împuşcare, la ieşirea din corp, glonţul face o gaură mai mare”, spune Fesan. Acesta este convins că unul dintre bărbaţii aflaţi în imediata apropiere a subunităţii de militari a tras înspre mulţime.

O variantă intens vehiculată este aceea conform căreia gloanţele trase în manifestanţi au venit din podurile caselor care înconjoară Piaţa Mare. Fotograful Dan Toader are dovezi că au existat oameni în acele poduri. „Am o fotografie făcută în dimineaţa zilei de 21 decembrie din podul unei case cu vedere la Piaţa Republicii. Filmul fotografic a fost găsit de cineva, aruncat pe stradă. După mulţi ani, acesta a ajuns la mine. L-am developat, l-am prelucrat şi am obţinut o imagine-document. Important e că a ştiut cineva să se ducă acolo şi să facă fotografii”, ne-a spus Toader.

Fotografie prezentată de "Adevărul" ca fiind realizată din podul unei case, insinuîndu-se că ar fi dovada existenţei unor trăgători ascunşi în poduri. Pare mai degrabă realizată dintr-un apartament de la etaj şi dovedeşte existenţa unui om cu aparat foto, nicidecum a unui om cu puşcă

„Adevărul” prezintă şi o „fotografie-document realizată de o persoană necunoscută în ziua de 21 decembrie 1989 din podul unei case cu vedere spre Piaţa Mare”, fără să spună în mod limpede că este exact fotografia la care se referă Toader (exprimările ambigue, în care se lasă să se înţeleagă ceva fără însă să se afirme limpede lucrul respectiv, sînt aproape fără excepţie semnul unei încercări de manipulare). Din fotografia respectivă nu se poate trage concluzia că a fost făcută dintr-un pod, putea fi făcută dintr-un apartament de la etaj. Dar, cel mai important, nu arată decît că cineva a fotografiat evenimentele din piaţă. Chiar dacă fotograful respectiv s-a ascuns într-un pod (era firesc la vremea aceea să se teamă de securitate cînd face astfel de fotografii), asta nu dovedeşte că din podul acela s-a tras în populaţie.

„O variantă intens vehiculată este aceea conform căreia gloanţele trase în manifestanţi au venit din podurile caselor care înconjoară Piaţa Mare”, scriu domnii Cristian Delcea şi Mihai Voinea. Aşa e, cei care au tras în populaţie au tot interesul să lanseze variante diversioniste şi să le vehiculeze intens, despre faptul că s-ar fi tras din alte părţi, ca să scape basma curată. La Sibiu, sute de oameni au văzut cum în 21 decembrie au tras militarii M.Ap.N. trimişi să reprime revoluţia de colonelul Aurel Dragomir, cel care după 22 decembrie s-a luptat cu securitatea şi miliţia în ceea ce s-a pretins a fi „salvarea revoluţiei”. Majoritatea militarilor au tras în aer, dar există cel puţin unul care a tras în mulţime. Ziarul „Adevărul” se face ecoul diversioniştilor, vehiculînd la rîndul său varianta cu trăgătorii ascunşi în poduri şi pomenind despre fotografia deţinută de Toader ca şi cînd ar reprezenta o dovadă a acestei variante.

Întreaga poveste a fotografiei lui Toader e dubioasă. E vorba de o fotografie care nu se ştie cine a făcut-o. A aruncat cineva un film, altcineva (neidentificat) l-a găsit, l-a păstrat cîţiva ani fără să-l developeze, deci fără să ştie ce e pe filmul ăla, şi apoi l-a dat altcuiva pentru developat. Oare cîtă lume culege filme aruncate pe jos, le păstrează cîţiva ani fără să le developeze şi abia apoi le dă la developat? Dacă fotografia respectivă e cea publicată de „Adevărul”, atunci e clar: nici vorbă de vreo dovadă despre trăgători ascunşi în poduri, e doar o dovadă că a existat cineva cu aparat de fotografiat. Dacă e vorba de o altă fotografie, atunci aceasta trebuie văzută, dar nici data în care a fost făcută nu poate fi sigură, cîtă vreme a fost developată doar „după mulţi ani” de la revoluţie iar fotograful e necunoscut. Stilul de a pretinde că anumite lucruri despre revoluţie sînt dovedite, iar cînd ceri să ţi se arate dovezile descoperi ceva ce nici pe departe nu dovedeşte lucrul pretins, l-am mai întîlnit acum cîţiva ani la „Jurnalul Naţional”, dar se pare că e caracteristic întregii prese „quality” din România.

Mai citim în articolul respectiv din „Adevărul” declaraţia revoluţionarului Marius Iacob:

[Manifestanţii] ajunşi în faţa liceului Gheorghe Lazăr, drumul le-a fost blocat de un echipaj de miliţie. Maiorul Ioan Lodromănean le-a zis: „Bă, oameni buni, ce vreţi bă, ce s-o-ntîmplat?”. Unul a răspuns: „Vrem pîine şi salam, vrem libertate. La Timişoara i-aţi omorît pe ăia…”. La care miliţianul s-a enervat: „Lasă, că vă tai eu pe voi şi vă fac salam, să aveţi ce mînca”. Lodromănean, care acum este erou-martir al Revoluţiei pentru că a murit împuşcat de militari la 22 decembrie, a deschis uşile de la ARO, de unde au coborît nişte luptători de la Antitero. Mai mulţi oameni au fost bătuţi. Patru au fost arestaţi şi duşi la Miliţie.

Conform articolului 8 din Legea 341/2004 care reglementează certificatele de revoluţionar, „de prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sînt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei din decembrie 1989”. Fapta maiorului Ioan Lodromănean de a porunci arestarea unor manifestanţi anticeauşişti, care au fost şi bătuţi, este fără îndoială o acţiune împotriva revoluţiei, deci atribuirea titlului de erou-martir al revoluţiei către acesta este o ilegalitate, chiar dacă în momentul în care a fost ucis Lodromănean nu a acţionat împotriva revoluţiei. Se impune efectuarea demersurilor de retragere a titlului de erou-martir al revoluţiei pentru acest Ioan Lodromănean, cît şi a titlurilor de urmaşi de erou-martir pentru membrii familiei acestuia. Am dorit să verific dacă Lodromănean are titlu de erou-martir dar formularul de căutare de pe saitul SSPR (linc) nu îngăduie şi verificarea eroilor-martiri sau urmaşilor acestora, probabil tocmai ca să se ascundă matrapazlîcurile făcute.

 

One Response to “Certitudini dubioase despre Sibiu, în ziarul „Adevărul””

  1. Adrian Says:

    Ce sa zic mai mult… Dumnezeu sa-i odihneasca pe oamenii aia doi pentru ca au murit nevinovati incercand sa faca un bine tarii… si noi pana in ziua de azi nu stim de ce au murit, cine e de vina… sau cu cat am progresat de acolo… au trecut 20 de ani si revolutia inca nu e implinita din toate punctele de vedere…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.