Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

O iniţiativă corectă a ziarului „Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea! aprilie 20, 2010


Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

Nu sînt fan al campaniei despre revoluţie dusă de ziarul „Adevărul”, după cum s-a văzut în destule comentarii publicate pe acest blog (linc), dar în problema ridicată de ziar ieri 19 aprilie, referitoare la schimbarea denumirii de străzi şi pieţe care poartă numele Vasile Milea (linc) nu pot să fiu decît de acord cu acest ziar.

Milea nu a fost un erou ci un criminal al revoluţiei din 1989, am spus-o de ani de zile, în repetate rînduri. Am avut polemici în presă pe această temă din 1993, cu Sergiu Nicolaescu, care iniţiase Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (linc).

Se ştie că Vasile Milea, în şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989, şi-a luat angajamentul să reprime revoluţia, ceea ce a şi făcut. Ordinul său de reprimare a revoluţiei cred că a apărut prima oară în presă în 1991, în „Curierul Naţional”. O copie a acestui ordin am procurat-o şi eu, din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, şi o puteţi vedea alăturat (de altfel, am publicat această copie în 2004, în cartea mea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”).

Printre multele teorii diversioniste care au circulat despre revoluţie este şi aceea că armata a fost dezinformată, că a crezut că are de a face cu agenţi străini, cu indivizi infiltraţi din străinătate care doreau să atenteze la integritatea ţării. Aşa li s-o fi spus ostaşilor trimişi împotriva demonstranţilor, dar conducerea armatei, respectiv ministrul Vasile Milea, ştia foarte bine cu cine trebuie armata să se lupte. În cuprinsul ordinului, vrăjmaşul este definit cu cuvîntul „demonstranţii”. Nu „agenţii străini”, nu „diversioniştii”, ci „demonstranţii”. Faptul că vrăjmaşul era propriul popor a fost cunoscut de ministrul Milea de la bun început. Se explică în ordin şi unele ticăloşii făcute de aceşti demonstranţi: „împing bătrînii şi copiii în faţă”.

Legat de Vasile Milea, a avut loc una din principalele manipulări din campania electorală din 1990, aşa cum am arătat în studiul „Politicienii şi revoluţia din 1989” (linc). La dezbaterea televizată a celor 3 candidaţi la preşedinţie (Ion Iliescu, Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu), în contextul în care se vorbea despre Proclamaţia de la Timişoara, pretins echidistantul moderator Emanuel Valeriu, despre care astăzi ştim că a fost informator al securităţii (linc), dar atunci era prezentat doar ca fost colaborator al Europei Libere, a pus întrebarea: „Eroul de astăzi, generalul Milea, care a dat ordin armatei să nu tragă în popor şi care a preferat moartea, dacă ar fi supravieţuit acestui eveniment, nu ar fi fost o victimă pentru anii îndelungaţi în care a fost ministru al apărării?” (linc cu dezbaterea respectivă, pe blogul lui Ion Iliescu). Am rămas dezamăgit că niciunul din cei doi candidaţi de opoziţie (Raţiu şi Câmpeanu) nu a îndrăznit să replice că Milea nu a fost un erou ci un criminal. Exemplul acesta, cu Milea „nomenclaturist dar totuşi erou”, prezentat în faţa milioanelor de telespectatori, cred că a avut efect în opinia publică românească a momentului.

Chiar şi după ce la Timişoara ieşiseră în stradă sute de mii de oameni şi armata se retrăsese în cazărmi, Milea a dat ordin de reprimare la Bucureşti. Nu era ceva nou pentru el, în 1962 a reprimat cu tancurile o răscoală ţărănească din judeţul Argeş, la cererea lui Nicolae Ceauşescu, scrie ziarul „Adevărul” (linc).

Istorici precum Adrian Cioroianu, Stelian Tănase, Zoe Petre, Stejărel Olaru condamnă acum existenţa străzilor cu numele Vasile Milea. Acest nume îl poartă bulevarde în Bucureşti, Arad şi Sibiu, străzi în Constanţa, Tîrgovişte, Tîrnăveni, Lereşti (locul de baştină a lui Milea), Ploieşti şi Bîrlad şi o piaţă în Piteşti. A existat o stradă Vasile Milea şi la Cluj, dar acolo s-a izbutit schimbarea denumirii (noua denumire fiind General Traian Moşoiu). Îndemn pe cititorii acestui blog care locuiesc în oraşe în care există străzi Vasile Milea să facă cerere la primăriile lor pentru a se schimba această denumire. La cerere se poate anexa articolul din „Adevărul” cu opinia istoricilor şi ordinul lui Milea prezentat mai sus.

Legat de moartea lui Milea, Alex Mihai Stoenescu are o ipoteză interesantă: „fostul ministru al Apărării ar fi încercat să se rănească prin împuşcare pentru a scăpa de presiunea evenimentelor”. Adică, intenţia lui Milea nu a fost să se sinucidă, ci doar să se rănească. Ipoteza e susţinută de faptul că glonţul doar a „şters” inima, moartea survenind mai tîrziu, la spital, unde a fost dus cu oarecare întîrziere.

O altă teorie susţinută de ziarul „Adevărul” este că în noaptea de 21/22 decembrie 1989 generalul Iulian Vlad i-ar fi propus lui Milea arestarea lui Ceauşescu, dar Milea s-ar fi eschivat. Această teorie se bizuie exclusiv pe declaraţia generalului Vlad, făcută la cîţiva ani de la revoluţie, cînd era în puşcărie anume pentru reprimarea revoluţiei, şi repetată apoi de multe ori. Unii dintre cei care au auzit declaraţia o repetă la rîndul lor, şi se creează impresia că teoria e confirmată de mai multe surse. De fapt sursa este doar una: declaraţia generalului Iulian Vlad, pe care nu o poate confirma nimeni. Nu cred că e destul pentru a lua în serios această teorie.

Transformarea propagandistică a lui Milea în erou a fost făcută de CFSN imediat în decembrie 1989, în cadrul eforturilor de a ascunde rolul armatei în represiune şi de a dezvinovăţi pe generalii implicaţi în ea. Toţi aceşti generali, care au executat ordinele lui Milea, au fost direct interesaţi să creeze mitul ministrului apărării naţionale care s-ar fi opus lui Ceauşescu. Crearea mitului a inclus falsificarea stenogramei C.P.Ex., replica în care Postelnicu îi spune lui Ceauşescu că n-a găsit în regulamente posibilitatea ca să se tragă în popor fiind atribuită fals lui Milea, spune Alex Stoenescu (linc).

Iată cum erau descrise în „Adevărul” din 30 decembrie 1989 funeraliile lui Vasile Milea, într-un text semnat „Consiliul Frontului Salvării Naţionale”:

Vineri a avut loc în capitală adunarea de doliu organizată în memoria aceluia care a fost general-colonel Vasile Milea, ministrul apărării naţionale, general de armată post-mortem.

Erau prezenţi membri ai familiei celui dispărut, cadre militare din toate armele, reprezentanţi ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale. La catafalc erau depuse coroane de flori din partea ministrului apărării naţionale, Marelui Stat Major, Gărzilor Patriotice, comandamente şi unităţi militare.

În cadrul adunării de doliu au luat cuvîntul general-colonel Ion Hortopan, general maior Dr. Gheorghe Stănicioiu, colonel Corneliu Pîrcăbescu, Dumitru Mazilu – prim-vicepreşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale – şi general de armată Nicolae Militaru – ministrul apărării naţionale, care au adus defunctului un ultim omagiu.

În dimineaţa istoricei zile de 22 decembrie 1989, cînd s-a aprins năvalnica torţă a revoluţiei împotriva tiraniei ceauşiste, între mulţi alţi martiri ai neamului, a căzut eroic la datorie, victimă a odioasei dictaturi, generalul de armată post-mortem Vasile Milea, ministrul apărării naţionale al României.

Născut la 1 ianuarie 1927, în comuna Lereşti, judeţul Argeş, dintr-o familie de muncitori, după terminarea studiilor civile Vasile Milea a îmbrăţişat cariera militară, căreia i s-a dedicat cu toată dăruirea, urmînd cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie şi apoi pe cele ale Academiei Militare, Facultatea de Tancuri, pe care a absolvit-o în 1952 ca şef de promoţie, probînd alese calităţi umane şi militare, ce aveau să-l caracterizeze toată viaţa.

În funcţiile de înaltă răspundere încredinţate – comandant de mari unităţi tactice şi operative, şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice, prim adjunct al ministrului apărării naţionale şi şef al Marelui Stat Major şi, din decembrie 1985, ministru al apărării naţionale – Vasile Milea s-a dovedit a fi un ofiţer destoinic, capabil, cu o dezvoltată capacitate militară şi un deosebit spirit practic, a acţionat neobosit, animat de un fierbinte patriotism, dedicîndu-şi întreaga sa energie şi pricepere întăririi capacităţii de luptă a armatei noastre.

Simţul datoriei şi al onoarei, izvorît dintr-o adîncă înţelegere a misiunii armatei, de a sluji întotdeauna poporul şi numai poporul, i-au călăuzit gîndul şi fapta şi, înfruntînd cu demnitate teroarea la care era supus din partea clanului Ceauşescu, a militat cu curaj, în ciuda tuturor adversităţilor, pentru ca armata să vegheze la liniştea şi munca paşnică a poporului.

Dovedind alese calităţi organizatorice, de iscusit comandant militar, a acţionat cu perseverenţă pentru a asigura pregătirea permanentă a cadrelor, dezvoltarea capacităţii de organizare şi conducere a comandamentelor, instruirea temeinică a trupelor, educarea lor în spiritul dragostei şi devotamentului neţărmurit faţă de popor.

Pînă în ultima clipă a vieţii sale, generalul de armată post-mortem Vasile Milea a fost un fiu credincios patriei sale.

Ca un profund omagiu, idealurile pentru care a militat eroul dispărut au fost probate exemplar de ostaşii ţării pe baricadele revoluţiei împotriva odioasei bande de sceleraţi care în zbaterea lor descreierată şi muribundă s-au dedat la cele mai odioase crime.

Brava armată română îşi coboară în bernă drapelele de luptă, în semn de adîncă cinstire şi recunoştiinţă faţă de cel ce a fost şi va rămîne de-a pururi în memoria noastră – generalul-erou Vasile Milea.

CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE

 

3 Responses to “O iniţiativă corectă a ziarului „Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea!”

  1. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Documentul postat de dvs. este reprodus partial de dl. Alex Mihai Stoenescu in cartile d-sale. Dar dl. Alex Mihai Stoenescu il reproduce partial – nu reproduce si textele din stanga, care arata traseul ordinului militar. Din aceasta perspectiva, initiativa dvs. de a-l posta pe blog este de o valoare exceptionala pentru ceea ce sunt informat ca se va petrece in curand.
    Nota. 1. Si Jurnalul generalului Voinea este reprodus de dl. Alex Mihai Stoenescu tot partial. Daca ar reproduce tot continutul privind ziua de 22.12.12989 ar iesi cu totul altceva decat teza ca dl. Victor Atanasie Stanculescu a ordonat la 10.07 intrarea in cazarmi. Cei interesati pot gasi „Jurnalul de lupta” tinut de generalul Voinea pe internet si pot constata eliminari de texte, marcate prin „(…)” pentru dimineata zilei de 22.12.1989.
    2. Dl. Victor Atanasie Stanculescu a ajuns in Bucuresti nu in dimineata zilei de 22.12.2009, in jur de 3 dimineata, dupa cum declara in mai multe locuri, ci in seara zilei de 21.12.1989, in urma cererii exprese pe care Nicolae Ceausescu i-a adresat-o dlui Ion Coman, in jurul orei 19.30. Dl. Victor Atanasie Stanculescu s-a intors in Bucuresti in jurul orei 21.45, mergand direct la Spitalul Militar Central, unde si-a pus piciorul in ghips, pentru a evita sa fie scos de Nicolae Ceausescu in strada, asa cum a procedat cu generalii Vasile Milea, Tudor Postelnicu si Iulian Vlad.
    Dl. Victor Atanasie Stanculescu s-a intors cu acelasi avion cu care grupul de generali venise la Timisoara in ziua de 17.12.1989.
    La Spitalul Militar Central a fost insotit de o doamna, pe care o regasim langa dansul in zilele noastre.
    Dl. Victor Stanculescu a plecat a doua zi dimineata de acasa – zona Televiziunii – in jur de 8.15, ora la care este semnalat ca asteptand masina de serviciu in fata casei sale. Langa acesta, fiind vecini, astepa masina celebrul Popescu „Dumnezeu”, care fusese convocat sa participe la sedinta CPEX tinuta la fostul sediu al C.C. al P.C.R. intre 9.03-10.
    Incidentul „Milea” – impuscarea – s-a produs la etajul 1 al cladirii, dupa spusele lui Nicolae Ceausescu – v. stenorgama sedintei – „in sala de comandament”, sala aflata la etajul 1. Incidentul a fost dus cu o ora – o ora si jumatate mai tarziu pentru ca Vasile Milea a fost transportat de la etajul 1 la etajul 6, in cabinetul colonelului Parcalabescu.
    3. Nicolae Ceausescu l-a chemat pe dl. Victor Atanasie Stanculescu nu pentru a-l pune ministru in locul lui Vasile Milea, ci pentru a indeplini una din functiile pe care le indeplinea in acel moment.

  2. mariusmioc Says:

    La documentul cu ordinul lui Milea, copiat de mine, în partea în care fila era legată la cotorul dosarului nu se pot citi unele litere. Dar după mine (care am publicat ordinul în 2004, în cartea „Curtea Supremă – procesele revoluţiei din Timişoara”), respectivul ordin a fost publicat şi în „Jurnalul Naţional” din 20 ianuarie 2005. În „Jurnalul Naţional” se pot vedea şi părţile de lîngă cotorul dosarului, care nu se văd aici, dar nu este reprodusă semnătura şi ştampila „pentru conformitate”. Am reprodus pe acest blog şi ordinul publicat în „Jurnalul Naţional”, la https://mariusmioc.wordpress.com/2009/04/15/procurorul-teodor-ungureanu-diversiunea-4-scenariul/

  3. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Va multumesc pentru precizari.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.