Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dialog CADA – Petre Roman şi Victor Stănculescu (5). Trebuie să pornim de la premiza că armata este un element de stabilitate în societate (video) aprilie 24, 2010


Continuarea discuţiei din 1 martie 1990 dintre ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi reprezentanţii guvernului, primministrul Petre Roman şi nou numitul ministru al apărării naţionale Victor Atanasie Stănculescu.

Vezi şi primele patru părţi ale acestui dialog:
Armata a dus greul luptei împotriva terorismului. A vorbi despre rolul armatei în represiune este nepotrivit
Roman: „Meritele generalului Militaru nu pot fi neglijate şi anulate”
Foarte puţini comandanţi militari s-au schimbat după revoluţie
Trebuie să lăsăm să limpezim lucrurile, şi asta nu se face decît în timp

Transcriere înregistrare:
00:00 Petre Roman: Deci, ca să încerc să circumscriu mai exact ceea ce aţi spus dumneavoastră, fiindcă sînt destul de multe lucruri spuse. Da. În primul rînd trebuie să fim foarte conştienţi, ba chiar mai mult decît atît, trebuie să pornim de la premiza că armata a fost şi este un element de stabilitate într-o societate. Această societate şi-a schimbat faţa radical prin revoluţie. Repet, acest proces trebuie să-şi găsească reflectarea în structurile şi funcţionarea armatei. Bun. Pe de altă parte, sau în acelaşi timp, nu putem confunda acest proces cu dezintegrarea structurilor de disciplină şi ierarhie a armatei. Orice fel de democratizare, orice fel de căi de democratizare ar urma, ar fi adoptate în armată, mie mi se pare că, şi pînă la urmă în orice constituţie a unei ţări democratice formele în care armata este subordonată, acţionează şi aşa mai departe, sînt, cu mici variaţii, destul de asemănătoare. Nu în asta constă problema. Fără îndoială, constituţia ţării, care nu poate fi adoptată decît după alegeri, trebuie să-şi spună cuvîntul, trebuie să precizeze şi din acest punct de vedere care este opţiunea poporului, prin intermediul suveranităţii obţinută prin alegeri. Deci, ar fi bine ca să nu confundăm şi să nu amestecăm nişte lucruri. Nici guvernul actual, care este după cum bine ştiţi un guvern provizoriu, nu are dreptul să propună, şi mai ales să conducă ţara către o cotitură fundamentală, care nu poate fi legitimizată decît de un guvern rezultat din alegeri. Aşa încît eu cred că ideea de prelungire a procesului de democratizare în armată trebuie făcută în spiritul pe care mie mi se pare că l-a sintetizat mai realist domnul colonel, şi anume trebuie ca comanda militară, toate nivelurile, să fie înţeleasă din punctul de vedere al intereselor armatei şi nu al interesului personal. Din clipa în care aceşti comandanţi devin instrumentul ideii de structură a armatei, de existenţă a armatei şi de acţiune a armatei ca apărător fundamental al integrităţii teritoriale şi al pregătirii în vederea, şi suveranităţii naţionale şi al pregătirii în vederea obţinerii nivelului de, cel mai ridicat cu putinţă în acest scop, deci dacă comandanţii se, prin felul în care îşi conduc unităţile militare, au această capacitate, dovedesc această capacitate de mobilizare a oamenilor de sub comandă, de pregătire a oamenilor de sub comandă, după părerea mea ăsta-i criteriul fundamental. Şi nu ideea că el trebuie în fiecare clipă să dea socoteală pentru fiecare acţiune a lui. Pentru că din acel moment această structură obligatorie de stabilitate şi ordine a armatei, începe să-şi piardă sensul. Este clar, capacitatea unui comandant, aşa cum spunem noi, pusă în slujba ideii fundamentale a armatei, se dovedeşte în felul în care poate să-şi pregătească unitatea de sub comandă pentru a fi cel mai bine pregătită pentru scopul despre care, asupra căruia nu există nici un fel de dubiu şi există un consens general. Ca să fim mai la obiect. Contestarea comandanţilor, şi aicea sînt obligat să fac o paralelă cu ceea ce s-a întîmplat în economie. Contestarea comenzii militare la cele mai diferite nivele, dacă în economie s-a făcut în unele locuri peste nivelul suportabil de către funcţionarea aparatului productiv sau ramurii sau instituţiei respective, darămite în armată? După mine, nivelul suportabil în armată e încă şi mai scăzut decît în economie, pentru că oamenii, militarii care sînt sub comandă, în momentul în care încep să piardă încrederea în cei care-i conduc, foarte repede devin militari incapabili să îndeplinească o misiune la cel mai înalt nivel. Introducerea unui spirit de discuţie permanentă a ceea ce a făcut bine sau rău în armată, în desfăşurarea vieţii militare cotidiene, mie mi se pare că este dăunătoare. Tocmai pentru că ea împiedică pregătirea corectă a militarilor. Şi este important ca aceşti comandanţi să aibă încrederea celor pe care-i comandă. E foarte posibil ca anumiţi comandanţi să fie foarte buni militari şi foarte slabi oratori. În armată se întîmplă de multe ori lucrul ăsta. Ce facem? Ne ghidăm numai după capacitatea lor de a se explica în şedinţe? Unde, pîn’ la ce nivel, unde se produce separarea între acţiunea sau procesul în care un comandant trebuie, într-o anumită măsură, legitimizat de cei pe care-i comandă şi ruptura ierarhiei militare, în care el devine un incapabil de a-şi mai conduce şi a-şi mai pregăti oamenii pentru că nu mai are condiţiile de ordine şi de disciplină, de structură care să funcţioneze? Unde, unde e nivelul ăsta? Există, puteţi, putem noi să stabilim acest nivel? Foarte, foarte greu. E foarte, foarte, e foarte labilă chestiunea aceasta. E foarte labilă chestiunea aceasta. De aceea eu, vă rog să mă credeţi că am înţeles foarte bine gîndurile dumneavoastră şi ideile dumneavoastră, cu atît mai mult cu cît am spus de la bun început că acest lucru m-a frămîntat şi pe mine. Şi fiindcă nu am o experienţă militară, decît una foarte limitată, eventual prin educaţie am mai înţeles cîte ceva fiindcă şi tatăl meu a fost militar de carieră pînă la un punct, cînd politiceşte a fost eliminat, m-am consultat cu un om care are o carieră militară netă şi de mare valoare şi vă spuneam, am ajuns şi eu la concluzia, şi m-au frămîntat aceste gînduri, că trebuie ca armata să sufere acest proces de democratizare. Dar este foarte important ca să gîndim acest proces şi să realizăm acest proces printr-o concertare, printr-o grijă fundamentală pentru a menţine structurile armatei. Pentru ca pregătirea să funcţioneze.

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.