Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Dialog CADA – Petre Roman şi Victor Stănculescu (6). Pe comandanţii militari i-a testat tocmai revoluţia, domnule primministru (video) mai 3, 2010


Continuarea discuţiei din 1 martie 1990 dintre ofiţerii Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi reprezentanţii guvernului, primministrul Petre Roman şi nou numitul ministru al apărării naţionale Victor Atanasie Stănculescu. Comentariile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Vezi şi primele cinci părţi ale acestui dialog:
Armata a dus greul luptei împotriva terorismului. A vorbi despre rolul armatei în represiune este nepotrivit
Roman: „Meritele generalului Militaru nu pot fi neglijate şi anulate”
Foarte puţini comandanţi militari s-au schimbat după revoluţie
Trebuie să lăsăm să limpezim lucrurile, şi asta nu se face decît în timp
Trebuie să pornim de la premiza că armata este un element de stabilitate în societate

Transcriere înregistrare:
00:00 Petre Roman: Noi nu putem să zicem, de acum înainte, timp de 5 luni, sau 3 luni, ne ocupăm de măturarea celora care nu sînt valabili şi după 5 luni începem să, să… Este exclus! Revin. Armata este un element de stabilitate socială de netăgăduit. Şi nici o ţară din lume, nici măcar o ţară de, cu o democraţie foarte profundă şi de veche legitimitate, nu şi-a pus în discuţie propriile structuri militare. Există, după părerea mea există nişte mijloace nete în privinţa asta. Daţi-mi voie să vă spun. Eu ştiu ce însemna să dai o apreciere de bine sau foarte bine în economie, în instituţii şi aşa mai departe. Mă întreb, în armată, aceste aprecieri s-au dat aşa, foarte bine şi foarte corect? Alte instrumente de evidenţiere militară au funcţionat corect? Eu mă îndoiesc. Eu mă îndoiesc. [În calitatea mea de caporal al armatei române, cu stagiul militar efectuat în 1986-1987, consider justificate îndoielile lui Petre Roman. Armata, în ultima perioadă a epocii Ceauşescu, era prost instruită şi indisciplinată, dar se raporta, după modelul general al epocii, că totul este foarte bine. Spre deosebire de alte domenii, pentru armată nu a existat vreo metodă de cunoaştere a situaţiei reale, România neavînd nici un război. În Polemica cu Sergiu Nicolaescu (linc) pe care am avut-o pe vremea cînd acesta conducea Comisia Senatorială Decembrie 1989, i-am explicat regizorului-senator: „În ultimii ani ai epocii Ceauşescu, indisciplina, alături de corupţie şi de sistemul de muşamalizare a neregulilor, era o caracteristică a armatei. Prin urmare, scăparea ei de sub control, în 20 decembrie la Timişoara şi ulterior în alte localităţi, reprezintă un fenomen firesc”. Aproximativ acelaşi lucru l-am explicat şi în articolul „Starea jalnică a armatei române în 1989” (linc) publicat în cartea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”. Petre Roman, deşi pare conştient de faptul că se făcuseră raportări false cu privire la capacitatea de luptă a armatei, nu trage însă concluzia firească care rezultă din asta, anume că e nevoie de schimbarea radicală a comenzii, căci şefii ceauşişti din armată, pe lîngă participare la reprimarea revoluţiei, erau vinovaţi şi de starea jalnică în care aduseseră armata] Să găsim nişte forme de evidenţiere a capacităţii de pregătire, de evidenţiere a capacităţii de inovare, de evidenţiere a capacităţii de organizare a comandanţilor. Să-i stimulăm pe ei. Sigur, este clar, mulţi comandanţi, o bună parte din ei, nu, nu mai pot face faţă în condiţiile în care trebuie să inoveze, să organizeze mai bine, să pregătească mai inteligent. E clar, mulţi dintre ei nu mai pot face faţă. Trebuie să găsim modalitatea de a-i, de a-i trece pe altă linie, pe alte posturi. Mi-e greu să spun, că nu cunosc în detaliu. Dar asta este esenţa problemei. Asta este esenţa problemei. Să ajungem ca aceste cadre militare să ajungă la comandă pentru merite şi capacităţi care sînt recunoscute şi care deci pot influenţa asupra pregătirii militare.
02:20 Locotenent-colonel Cornel Şurcu: Domnule primministru, aşa-m gîndit şi noi, dar vorbim de etapa actuală, prima etapă foarte delicată şi dificilă. Aceasta este problema care am ridicat-o. În rest, sîntem cu totul de acord cu dumneavoastră. Acesta este principiul fundamental de funcţionare.
02:32 Petre Roman: Mă bucur.
02:33 Cornel Şurcu: Deci problema este de a clarifica în acest moment situaţia pentru a pleca la drum cu oameni…
02:38 Petre Roman: Exact.
02:39 Cornel Şurcu: „La vremuri noi, oameni noi”. Oameni noi, se spune, dar trebuie şi aici foarte, foarte atent analizat unde şi cum.
02:45 Petre Roman: Da, e… Am avut situaţii, repet similitudinea cu procesul social-economic nemilitar se impune. Am avut şi aicea, din păcate, cazuri, am avut foarte multe cazuri foarte bune, cînd schimbarea conducerii s-a făcut în sensul cel mai bun cu putinţă. Am avut însă şi cazuri de destabilizare, de contestări repetate, repetate, şi cum vă spuneam înainte, peste limita de suportabilitate a funcţionării aparatului respectiv. Darămite în armată?
03:23 Cornel Şurcu: Păi trebuie să ne permiteţi şi nouă, pentru că preţul va fi scump la următoarea mişcare.
03:28 Petre Roman: Aşa încît e foarte bine, foarte bine, şi eu unul în privinţa asta nu aş lansa cu idei. Poate că, poate că o comisie, o comisie în care să găsim, aşa, poate că o asemenea comisie să găsească o analiză, să găsească mijloacele, să găsească nişte instrumente care să fie corecte din punct de vedere militar şi în acelaşi timp să aibă o nouă turnură din punct de vedere social, vorbesc de, de, al infrastructurii sociale a armatei, care să conducă la această reorganizare a comenzii la nivelul, la toate punctele.
04:24 Mircea Chelaru: Vă rog să mă iertaţi că intervin. Am apreciat că reorganizarea comenzii reclamate după identificarea cazurilor în care se reclamă asta. Nu musai, trebuie. Vedeţi că noi sîntem pentru menţinerea cu fermitate a actualelor structuri, crearea unei noi calităţi în stabilitate de care avem nevoie. Da’, dacă această situaţie existentă după revoluţie a generat mari nemulţumiri în armată, de-a culminat cu ieşirea, dacă doriţi, este oare expresia imediată a unei preluări democratice sau tocmai a refuzului de dialog democratic? Noi nu vorbim de un nivel sau altul ci de principiul care să fundamenteze existenţa noastră într-o, aş spune, vieţuire democratică. Să vă dau un exemplu. Dacă…
05:23 Petre Roman: Sînt două chestiuni aicea. Una este relaţia militari, armată cu restul societăţii, această vieţuire de care vorbeaţi dumneavoastră, şi a doua este vieţuirea democratică din interior.
05:39 Mircea Chelaru: În interior. Dar să ştiţi…
05:40 Petre Roman: Bun. Această veţuire democratică are o calitate, vă rog să fiţi de acord cu mine ca să, dacă aţi fost de acord pînă acuma tre’ să fiţi şi cu chestia asta, această vieţuire democratică nu poate să ignore ierarhia, structura şi stabilitatea ţării.
05:55 Mircea Chelaru: Bineînţeles. Noi nu vedem democraţia o expresie mascată a anarhiei. Comandantul are unitate de comandă, actul de decizie nu se contestă, dar să ţinem cont că exprimarea unor problematici în cadrul unităţii nu se poate face prin comandantul primind 340 de oameni la raport. Este imposibil. Fiecare în felul său are o problemă. În acest sens, pentru a elimina bîrfa, nemulţumirea mascată care duce la tensiuni care nu se cunosc ca atare. În acest mod trebuie creat şi înţeles cadrul democratic de exprimare liberă, prin care se aduce şi un serviciu cunoaşterii realităţii. Şi un instrument, un instrument foarte eficace, inclusiv prin educare în această formă democratică a semnsului structurilor armatei, a respectării integrale a regulamentelor, legilor statului şi constituţiei, în final, cartea fundamentală. Dar acest lucru lipseşte, deoarece comandantul este, nu este alfa şi omega. Sînt sute şi poate mii de comandanţi care, chiar mai tîrziu, se vor ridica la nivelul de înţelegere care să-i permită accesul la toate problematica respectivă. Ori oamenii se vor întîlni mereu cu aceste probleme. Istoria e aceeaşi, numai oamenii se repetă. Şi atunci, noi în sensul acesta dorim, am dorit să găsim cadrul în care să surprindem aceste fricţiuni, aceste energii, care pot duce la lucruri nefondate.
07:23 Petre Roman: Este lucru, este un lucru clar şi eu cred că, de fapt, nu e, nu merită să extindem de fapt prea mult discuţia, dacă ea este uşor de finalizat. Deci, e o chestiune pînă la urmă care o putem exprima într-o formulă simplă. Este vorba de a pune, de a găsi oamenii potriviţi pentru comanda militară. Şi eu am convingerea că aceşti oameni există. Trebuie să găsim modalităţile prin care să punem oamenii potriviţi la locul potrivit, pentru că timpurile s-au schimbat, pentru că noi vrem de fapt ca pregătirea militară să se facă cu adevărat după normele militare şi să nu se mai, daţi-mi voie să spun, să nu se mai mintă în ceea ce priveşte calitatea pregătirii, cum s-a făcut altădată. Şi pentru asta este într-adevăr nevoie ca aceşti comandanţi să aibe calităţi, şi pe această bază ei să fie şi respectaţi şi urmaţi ca atare. Despre asta e vorba.
08:28 Locotenent-colonel Petru Liţiu: Bun, pe aceştia i-a testat tocmai revoluţia, domnule primministru.
08:31 Petre Roman: Fără îndoială, fără îndoială.
08:32 Petru Liţiu: E-n ordine.
08:34 Victor Atanasie Stănculescu: Numai puţin, mai doreşte de acolo. Te rog numele.
08:40 Căpitan de rangul 3 Ilie Manole: Căpitan de rang 3 (neînţelegibil). Domnule ministru, problema democratizării, noi ne dăm seama că este o problemă dificilă. După cum tot atît de bine ne dăm seama şi sîntem conştienţi de faptul că principala caracteristică a armatei este disciplina. Dar, dumneavoastră aţi spus, şi recunoaştem cu toţii că este o problemă anevoioasă această problemă, aceasta, în ceea ce priveşte democratizarea armatei, şi că ne doare pe toţi şi ne interesează pe toţi. Şi dat fiind faptul că a existat acest comitet de iniţiativă care v-a pus, v-a pus nişte probleme, ne-am pus probleme şi am încercat să le rezolvăm. V-am ruga să fiţi de acord cu o propunere pe care noi încercăm să v-o înaintăm. Acest comitet de iniţiativă, zicem noi, ne-am gîndit să se transforme într-un comitet de acţiune pentru democratizarea armatei, care în timp să urmărească aceste probleme, acest fenomen de democratizare, pe toate treptele şi pe toate etapele următoare. Pentru că noi sîntem conştienţi că acest, această problemă de democratizare a armatei nu se va epuiza într-un termen de 6 luni, un an şi aşa mai departe.

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.