Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Complicitatea lui Ion Iliescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu cu diversioniştii de la Galaţi. Frecuşurile dintre Brăila şi Galaţi în decembrie 1989 şi imaginaţia reporterilor de la „Adevărul” mai 7, 2010


Mihai Voinea şi Cristian Delcea publică în ziarul „Adevărul” un interviu cu fostul parlamentar Ilie Plătică-Vidovici (linc), în care acesta dă amănunte despre revoluţia din Galaţi (dacă putem spune că a existat revoluţie la Galaţi).

Locţiitor al şefului de Stat Major al U.M. 01249 în timpul revoluţiei şi ajuns în 22 decembrie comandant al garnizoanei Galaţi, după ce s-a anunţat la televizor fuga Ceauşeştilor, Ilie Plătică-Vidovici s-a dus să se culce. N-a putut să doarmă, fiindcă au început şi la Galaţi diversiunile. Iată ce povesteşte fostul militar:

Peste vreo juma’ de oră m-a trezit un subordonat, Dinu Alexandru: „Bă, Ilie, îmi pare rău că te-am trezit din somn, da’ vezi că vin ruşii!”. „Care ruşi vin, boule, şi de unde? Ce dracu’ să caute ei aici la noi?”. M-am îmbrăcat şi m-am dus la birou. Acolo, pe hartă, era reprezentată o coloană de blindate de 25 de kilometri cu capul la Giurgiuleşti, la graniţa cu Moldova. Doar că nu era trecută data, ora şi sursa informaţiei, cum era normal. I-am întrebat pe subordonaţi, au zis că a venit de la Divizie. Am sunat acolo, ăia ziceau că e de la mine informaţia.

Am trimis un echipaj de la cercetare cu un transportor blindat să se ducă pînă la pod la Giurgiuleşti să vadă dacă e sau nu vreo coloană. Era spre seară. „Şi dacă e, ce fac?”, mă întreabă unu’. „Dacă e, tragi şi tu o rafală şi fugi. Doar să arăţi că ai ripostat şi te-ai împotrivit invaziei. La ce rahat avem noi aici, mai mult decît să ne predăm nu putem să facem”. Dacă veneau ruşii, nu puteam decît să ne predăm. S-a dus ăla şi, cînd s-a întors, a zis că nu e nici o coloană de blindate, nici măcar o căruţă. Deci a fost o informaţie falsă, o intoxicare cum aveau să mai fie în zilele următoare. (…)

[La Consiliul Judeţean] veneau tot felul de zvonuri. Vine unul şi zice: „Avem, coane, terorişti. La teatru, peste drum, se ridică şi se coboară de pe acoperiş”. Teatrul era în reparaţii. L-am trimis pe un locotenent să verifice dacă sînt ţinte mişcătoare. Acolo era o tablă desprinsă de pe acoperiş şi cum bătea vîntul se ridica şi se cobora. După cîteva ore, iar vin nişte revoluţionari: „De data asta sînt terorişti!”. În faţa Consiliului, peste drum, era un gard din beton. Dincolo de gard – nişte clădiri şi mai încolo – o unitate militară. Şi ăia patrulau şi ei prin curtea unităţii şi se vedeau mişcări prin gard. Ăştia de afară au zis că sînt terorişti şi au venit la mine. „Vreţi să-i împuşcăm?”. Eu am zis: „Nu! Staţi să vedem despre ce e vorba. Am dat un telefon şi am lămurit!”.

„Cine era la originea acestor diversiuni?”, întreabă ziariştii, şi, spre deosebire de alte situaţii de acest fel, primim un răspuns limpede, în care nu e vorba de forţe obscure, OZN-uri şi alte forţe neidentificate, ci de oameni în carne şi oase:

Unul dintre personajele principale era actorul Vlad Vasiliu. Mai era popa Octavian Dicu, care era ofiţer de Securitate. Vasiliu – la fel. Nu ciripitor ordinar, era ofiţer sub acoperire. Ăştia erau membri în comitetul revoluţionarilor care se formase acolo. Vasiliu era ăla cu apa otrăvită şi cu „Vin ruşii!”. El a scris şi într-o carte că a fost la pod la Giurgiuleşti şi că erau ruşii acolo. E o tîmpenie. Eu am trimis oameni acolo să verifice şi n-au găsit pe nimeni. Nimeni n-a confirmat vreodată povestea lui. Atunci i-am arestat, pentru că ei întreţineau nişte diversiuni şi se ajungea la haos, la rău.

După o sumedenie de lucruri dubioase, am recurs la o soluţie extremă: „Tu, tu şi tu arestaţi! Vedem despre ce aţi vorbit voi cu «Vin ruşii!», apă otrăvită, terorişti şi altele. Pînă lămurim treburile astea, staţi acolo, cuminţi!”. Au fost vreo 13 persoane arestate. Sigur, nu toţi erau vinovaţi de diversiuni, dar era greu să faci atunci o selecţie perfectă. Cert este că, după ce i-am arestat, s-au potolit zvonurile despre terorişti şi alte nebunii. Printre cei 13 arestaţi a fost şi un plutonier pe care l-am prins într-o cameră de la consiliu că amorsa grenade.

Întrebare: Pînă cînd au fost arestaţi cei 13?

Pe 29 decembrie, după multiple telefoane primite de la Petre Roman, de la Ion Iliescu, de la Cazimir Ionescu. Ăştia au zis: „Ajunge, destule lacrimi, morţi avem destui, nu mai are nici un rost”.

Aşadar, în decembrie 1989, pe Ion Iliescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu îi preocupa nu descoperirea şi tragerea la răspundere conform legii a celor care au săvîrşit diversiuni în decembrie 1989, ci scăparea acestora. „Nu mai are nici un rost” să lămurim lucrurile astea gîndeau în decembrie 1989 aceşti conducători ai CFSN, care se prezentau poporului ca luptători eroici cu teroriştii. Nu e de mirare, cînd ştim că diversiunea venea chiar de la unii dintre aceştia. De pildă, Cazimir Ionescu (azi, anticomunist feroce la CNSAS – linc şi membru în conducerea Institutului Revoluţiei) era cel care declarase la televiziune, în 22 decembrie 1989, că oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta ţării, izbutind şi performanţa ca în aceeaşi cuvîntare în care a lansat această diversiune să atragă atenţia că trebuie să fim vigilenţi cu cei care lansează diversiuni (vezi înregistrarea video – linc). Iar azi, foştii diversionişti sînt posesori de certificate de revoluţionar.

Mai remarc în articolul din „Adevărul” stilul de a sugera martorilor răspunsurile aşteptate, copiat de la Alex Mihai Stoenescu, mentorul campaniei despre revoluţie a ziarului „Adevărul”. „Cum a fost povestea cu generalul Pancea? Se ştie că era omul lui Militaru şi că, după ce a preluat comanda garnizoanei de la Brăila, a încercat să se extindă şi la Galaţi (…) Credeţi că, prin intermediul lui Pancea, Militaru încerca să instituie o dictatură militară?”, întreabă cei doi ziarişti. Dacă Pancea e omul lui Militaru, asta trebuia lăsat Ilie Plătică-Vidovici să spună fără să i se sugereze acest răspuns de către reporteri. În general, cel care face o investigaţie, prin întrebările puse trebuie să caute să obţină informaţii cît mai corecte, care să stea apoi la baza unei imagini generale a evenimentelor, nu să sugereze martorilor anumite răspunsuri prin care să-şi confirme unele prejudecăţi sau scenarii prestabilite. A sugera martorilor răspunsurile, dacă nu este manipulare cu rea-credinţă, atunci este dovada unei crase lipse de profesionalism din partea unui investigator.

Ilie Plătică-Vidovici, persoană publică în Galaţi, de 4 ori senator, n-are nici un chef să apară în ziar într-o lumină proastă. Ştie că ziariştii de la „Adevărul” sînt capabili să arunce cu insinuări de tipul „caghebist”, „diversionist”, „terorist” cu care să-i afecteze reputaţia. În aceste condiţii, nu are nici un interes să contrazică făţiş scenariile sugerate de ziarişti. Dă nişte răspunsuri ambigue, din care rezultă însă că nu crede că s-a încercat o dictatură militară şi că nu i s-a reproşat de Militaru faptul că a refuzat să se subordoneze lui Pancea. De altfel, Plătică ar fi fost dispus să se subordoneze lui Pancea dacă acesta ar fi avut o hîrtie prin care să dovedească că realmente acesta acţionează în numele ministrului apărării. Asta nu-i împiedică însă pe cei doi ziarişti ca, într-un articol separat, „Oamenii lui Militaru, în acţiune la Dunăre” (linc), să afirme: „Intenţia lui Nicolae Militaru era clară şi nu s-a oprit aici: acesta urmărea anihilarea structurilor de putere constituite la nivel local, subordonarea prin intermediul lui Marin Pancea a tuturor comandanţilor din zona Moldova şi instaurarea unei forme incipiente de dictatură militară”. În acelaşi articol, pentru a întări scenariile, ni se spune că Pancea a făcut parte din complotul „care punea la cale răsturnarea regimului ceauşist. Pentru aceste acţiuni complotiste, generalul Pancea a fost retrogradat în 1988 şi mutat disciplinar la Brăila”. După părerea mea, dacă regimul ceauşist ar fi cunoscut vreo acţiune complotistă a lui Pancea pentru „răsturnarea regimului ceauşist”, Pancea n-ar fi fost „mutat disciplinar la Brăila” ci ar fi fost cel puţin dat afară din armată. Dar după război mulţi viteji se-arată, după revoluţie mulţi complotişti anticeauşişti au răsărit şi există încă ziarişti care iau de bune poveştile astea.

Ziarului „Adevărul” i s-a pus pata pe generalul Militaru, care, fiind mort, nu se mai poate apăra. Interesant cum deformează unele spuse, pentru a-şi susţine teoriile. Spune Plătică-Vidovici în interviu: „au trimis de la Brăila să mă aresteze, la începutul lui ianuarie 1990. M-au ţinut acolo pînă la 2 noaptea tot aşteptînd să vorbească la telefon cu Militaru. Pînă la urmă au sunat de la  Bucureşti că ministrul s-a culcat şi ăştia nu ştiau ce să facă totuşi cu mine. A doua zi au plecat revoluţionari din Galaţi la Bucureşti, la Iliescu şi la Roman, şi au cerut eliberarea mea. Şi a sunat Roman ca să mă elibereze”. Deşi i s-a sugerat să-l incrimineze pe Militaru, Plătică-Vidovici e ambiguu, spune că Militaru nu i-a reproşat niciodată că nu s-a supus lui Pancea dar că nişte oameni din Brăila (unde comandant era Pancea), l-au arestat şi apoi au aşteptat o confirmare de la Militaru, care n-a mai venit. În articolul „Oamenii lui Militaru, în acţiune la Dunăre”, ambiguitatea dispare: „Nicolae Militaru nu i-a rămas dator lui Ilie Plătică pentru că a stat în calea planului pe care a încercat să-l pună în aplicare în decembrie 1989. Maiorul Plătică a fost „săltat” la începutul lui ianuarie ’90, din ordinul lui Militaru şi ţinut cîteva zile sub stare de arest la Brăila”. Dacă din declaraţia lui Plătică reiese că a fost vorba de un arest de ordinul orelor (de seară, cînd nu a mai putut fi prins la telefon ministrul Militaru pentru confirmare fiindcă se culcase, pînă a 2-a zi), în celălalt articol arestul se prelungeşte la cîteva zile. Arestarea, ba a lui Pancea la Galaţi de subordonaţii lui Plătică, ba a lui Plătică la Brăila de subordonaţii lui Pancea, reprezintă nişte episoade interesante ale revoluţiei care merită lămurite. Nu vor putea fi însă lămurite dacă ziariştii adaugă la informaţiile primite propria lor imaginaţie.

Mai citeşte:
În 1983 Nicolae Militaru îi scrie lui Ceauşescu: „În ultimii 25 de ani viaţa mea a fost permanent legată de Dumneavoastră”
Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
Cu întîrziere, ziarul „Adevărul” recunoaşte că a minţit despre la tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.