Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Duplex Timişoara-Bucureşti despre revoluţie, în 1998, cu Vartan Arachelian (3). Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor iunie 3, 2010


Continuarea emisiunii realizată de Vartan Arachelian în 1998 despre revoluţia română. Invitaţi: Ion Coman, Marius Mioc, Marius Ghilezan, Lia Lucia Epure. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele două părţi ale acestei emisiuni:
Noi la Bucureşti am neglijat o perioadă de timp Timişoara, care avea o presă excepţională
Guşă vă raporta dumneavoastră. Deci eraţi şeful lui Guşă

Transcriere înregistrare:
00:00 Marius Ghilezan: Cele 3 puncte erau temeinice?
00:04 Ion Coman: Poftiţi?
00:04 Marius Ghilezan: Cele 3 puncte prevăzute erau temeinice?
00:08 Ion Coman: Deci eu cred că dacă ne gîndim la prima etapă, din 16 în 18, cînd au fost incendiate 300 de magazine…
00:16 Marius Ghilezan: Cînd asta?
00:17 Ion Coman: 16 în 18 decembrie.
00:20 Vartan Arachelian: În 16?
00:21 Ion Coman: În 16 decembrie după masă, dacă sînteţi timişorean, porţiunea între Piaţa Maria şi gară, pe dreapta şi pe stînga, au fost sparte toate. 16 seara. 16 seara. În 17 a început iarăşi.
00:37 Marius Ghilezan: Să vă spun, că eram acolo. Eu eram de cealaltă parte a baricadei. Deci acum nu vorbesc ca şi ziarist, vorbesc ca şi participant.
00:44 Ion Coman: Da, corect. Tot vreau să-ntreb…
00:46 Marius Ghilezan: Începînd cu ora 22 în Piaţa Maria eram blocat, în ziua de 16…
00:52 Ion Coman: 16.
00:53 Marius Ghilezan: Erau blocate din 2 părţi, intrările dinspre Iozefin şi dinspre catedrală. Şi erau scutieri de ambele părţi. Noi eram într-un grup, ne-am apropiat, n-am spus-o niciodată pînă acuma, dar ca dintr-un senin s-au spart toate geamurile între cele două cordoane. Deci pentru mine rămîne un mister cine au fost acei oameni între cele două cordoane. Şi vreau să vă mai completez ceva: Bastilia a fost incendiată în 1789 şi nimeni n-a mai fost făcut vinovat în Franţa acelor vremi de incendierea Bastiliei.
01:29 Ion Coman: Aşa este. Să ne oprim la Timişoara. Să nu mergem mai departe.
01:32 Marius Mioc: Dacă-mi daţi voie. Am impresia că discuţia alunecă spre probleme nerelevante şi neesenţiale.
01:36 Vartan Arachelian: Vă rog, vă rog.
01:38 Marius Mioc: Adică este o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor, pe motiv că s-ar fi spart nişte vitrine. S-au spart într-adevăr cîteva vitrine, nu sînt… S-a exagerat şi foarte mult cu amploarea acestor pagube. Au fost ceva pagube, nu chiar atît de mari cum a zis domnul Coman. Nu cred că au fost 300 de magazine, nu le-am numărat exact cîte au fost. Dar este o campanie întreagă de culpabilizare a revoluţionarilor, pentru a omite esenţialul din această, din tot acest, din tot ce s-a întîmplat la Timişoara în decembrie 1989: faptul că au murit nişte oameni. Faptul că au murit 75 de oameni pînă în 22 decembrie şi încă 20 de oameni după. Asta e esenţialul: moartea acestor oameni, nu faptul că s-au spart nişte vitrine. Că au fost arestaţi aproape 1000 de oameni. Sigur că, cînd s-au arestat 1000 de oameni nu toţi au stat ca oile, unii au mai ripostat. Aş vrea să fac numai cîteva observaţii: În ciuda numărului mare de morţi, a faptului că au fost cîteva sute de răniţi, nu a existat în Timişoara nici un fel de membru al forţelor de ordine care să fi fost omorît de către revoluţionari. Deşi s-a specificat acest lucru şi în raportul SRI că ar fi existat, şi multe alte lucruri, nu a existat asemenea lucru [Raportul SRI din 1994, cînd acest serviciu era condus de Virgil Măgureanu, afirmă: “Provocarea armatei este susţinută de situaţiile în care militarii au fost agresaţi, acţiuni soldate cu răniţi şi chiar morţi”. Cel puţin în ceea ce priveşte morţii faptul e neadevărat. Morţi militari au fost la Timişoara doar după 22 decembrie – lupta cu pretinşii „terorişti” – dar uneori aceştia au fost invocaţi ca dovadă a „provocării” înainte de 22. Vezi pe acest blog un comentariu mai larg legat de Raportul SRI despre revoluţie (linc)]. Am aici un document de la procuratura militară, dacă-l puteţi arăta în cameră, vă rog,. Se spune aicea: „În perioada 16-22 decembrie, ora 14, în municipiul Timişoara nu a fost înregistrat nici un militar decedat”. Deci, la numărul mare de morţi şi răniţi şi arestaţi dintre revoluţionari, faptul că nici un…, şi „au fost răniţi un număr de 12 militari”, spune procuratura militară.

pierderile militarilor în revoluţia din Timişoara

03:33 Vartan Arachelian: Cum?
03:34 Marius Mioc: Faptul că au fost atît de puţini militari bătuţi de demonstranţi, eu cred că au dat dovadă revoluţionarii timişoreni de o reţinere admirabilă. Şi şi pagubele materiale puteau să fie mult mai mari dacă nu ar fi fost populaţia Timişorii, nu ar fi dat dovadă de această putere de reţinere de care a dat dovadă. Să comparăm cu ceea ce s-a întîmplat în alte oraşe, ca Cugir sau în altă parte. [Apropo de Cugir, vezi „O greşeală judiciară: condamnarea revoluţionarilor care au ucis miliţieni la Cugir” (linc)]
03:55 Lia Lucia Epure: Îmi permiteţi să intervin.
03:56 Vartan Arachelian: Vă rog.
03:57 Lia Lucia Epure: Există încă un martor în procesul de la Timişoara. Este vorba de colonelul Nicolae Dincă, de la unitatea militară 01115, regimentul de tancuri. Declaraţia colonelului Dincă arată că Ion Coman i-a cerut să folosească armamentul greu împotriva demonstranţilor. Am vrea să cunoaştem poziţia domnului Coman faţă de această mărturie.
04:29 Vartan Arachelian: Vă rog, vă rog.
04:30 Ion Coman: Vreau să-i spun domnului de la Timişoara că, în ce mă priveşte, nimeni nu va putea să nege, să şteargă din istorie contribuţia, rolul timişorenilor în evenimentele din decembrie 1989. Numeni nu va putea să nege faptul că acolo a început această răscoală populară. Dar, în acelaşi timp, nu putem să trecem cu vederea aceste două etape. Daţi-mi voie să redau din memorie, pentru că nu aveam voie să notăm. A fost un domn care ca martor în proces a declarat: „Am aruncat cu o mie de sticle de lapte în forţele de ordine”. Declaraţie care e în dosar.
05:15 Marius Mioc: 1000 de sticle? Ştiu că erau două lăzi cu sticle de lapte în Piaţa Maria, lîngă un magazin alimentar.
05:18 Ion Coman (se suprapune cu spusele lui Marius Mioc): Mă rog. Eu ştiu de (neînţelegibil). Daţi-mi voie acum, că eu nu v-am întrerupt pe dumneavoastră.
05:23 Marius Mioc: Şi eu am aruncat cu vreo 2 sticle.
05:25 Ion Coman: Daţi-mi voie. E declaraţie în proces. Atuncea vine în proces şi spune următorul lucru, domnule Arachelian şi telespectatori: „Domnule preşedinte, eu sînt cel care am vrut să iau drapelul de luptă, să-l arunc în Bega. Şi am fost agresat, lovit de garda drapelului”. Păi pierderea drapelului, de la Cuza citire, înseamnă pierderea onoarei şi demnităţii militare. Pierderea drapelului înseamnă, în orice condiţii, desfiinţarea unităţii. Aşa că, vă rog să mă iertaţi domnule, eu vreau să vă spun…
06:03 Vartan Arachelian: Domnu’ Mioc.
06:04 Ion Coman: …că la Timişoara, în prima etapă, a fost această situaţie care a fost constatată, 5 milioane [sic] de lei pierderi, care însemna producţia marfă a judeţului Timiş pentru o lună de zile.
06:20 Vartan Arachelian: 5 miliarde.
06:21 Marius Mioc: 5 milioane?
06:21 Ion Coman: Miliarde.
06:22 Vartan Arachelian: 5 miliarde.
06:22 Ion Coman: Miliarde, pardon.
06:23 Marius Mioc: Cam slab.
06:23 Lia Lucia Epure: Miliarde?
06:25 Ion Coman: Miliarde.
06:26 Marius Mioc: Am auzit chestia asta…
06:28 Ion Coman: Domnule, iată ce spune, pentru că asta mă deranjează…
06:36 Marius Mioc: Cifrele avansate de dumneavoastră sînt minciuni şi neadevăruri. Chiar a fost o anchetă jurnalistică în „Expres Magazin”, prin ’90 sau ’91, şi spunea de 50 de milioane, nu de 5 miliarde pagube [Grid Modorcea, în articolul „Revoluţia română a avut nevoie de un detonator” din „Expres Magazin” nr. 26 din 3 iulie 1991, scria că pagubele din timpul revoluţiei de la Timişoara au fost de 59518558 lei. Aici se includ şi pagubele luptei „antiteroriste” de după 22]. Stabilite pe baza faptului că din Fondul Libertatea s-au plătit despăgubiri şi oricine a avut pagube a avut interesul să ceară despăgubiri.
06:56 Vartan Arachelian: Dar să ne întoarcem la mărturia acelui ofiţer de care aţi amintit dumneavoastră, cred că e mai important, domnul Dincă.
07:05 Ion Coman: Îi răspund printr-o intervenţie a mea. Prima consemnare în jurnalul de luptă al diviziei 18 mecanizat este 0,30, 18 decembrie, în care se arată: „Domnul Ion Coman ne recomandă să retragem urgent tancurile în cazarmă”. Această discuţie o am şi cu Milea. Cînd Guşă a venit la mine, la propunerea mea, să mergem în oraş să vedem care este situaţia, îmi spune că are 2 situaţii deosebite: tancurile cu muniţie de război, fiecare cu 50 de proiectile, sînt încercuite şi este pericol să fie aruncate în aer. Măi, dar zic, nu trebuiau să fie scoase cu muniţie de război. Şi începe procesul pe 8 mai 1990, şi văd numai 4 propoziţiuni, din 4 declaraţii. Atît. Nu am cunoscut apărătorul, nu am cunoscut dosarul, şi printre altele văd pe această declaraţie a lui Dincă, maiorul Dincă, care era şef de stat major la regimentul 20 tancuri. În care declară, textual: „În după amiaza zilei de 17 decembriew 1989, Ion Coman, însoţit de unul mic, gras şi chel, mă întreabă ce muniţie de tanc am la tancuri. Şi îmi explică el muniţia. Ăla mic, chel şi gras spune: „Foarte bine. Să se tragă două proiectile şi rezolvăm problema”. Coman zice: „Dincă, ai înţeles? Treci la executare!”. Şi cu asta punct. Eu, cînd văd această chestiune, două luni de zile cer în proces să fie chemat acest Dincă martor în proces. La insistenţele mele, îl aduce. Ce declară Dincă acum? Că „după teleconferinţă, în prezenţa lui Stănculescu Victor, Ion Coman mi-a ordonat să folosesc foc de pe tanc”. Păi cum să folosesc focul de pe tanc cînd eu sînt cel care am cerut retragerea lor imediată. [În seara de 17 decembrie 1989 cîteva tancuri au fost cucerite de mulţime şi au rămas blocate în Calea Girocului, părăsite de echipaje, care au fost agresate de demonstranţi. Recuperarea lor s-a făcut în noaptea de 17/18 decembrie 1989, cu pierderi de vieţi omeneşti. Practic Coman recunoaşte că a fost la obîrşia ordinului de recuperare – „retragere”, zice el – a acelor tancuri, ordin care a dus la împuşcarea multor timişoreni]
09:20 Marius Ghilezan: La 0,30. La 0,30.
09:23 Ion Coman: Nu, la 0,30 să le retragă, să le retragă.
09:25 Marius Ghilezan: Pînă atunci au rămas pe Calea Girocului 13 morţi.
09:28 Ion Coman: Erau încercuite. Erau încercuite. Erau încercuite.

(va urma)

 

2 Responses to “Duplex Timişoara-Bucureşti despre revoluţie, în 1998, cu Vartan Arachelian (3). Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor”

  1. Lector II Says:

    @ Marius Mioc

    Din document nu reiese care a fost, pentru fiecare caz in parte, cauza ranirii. Nu reiese, de pilda, daca ranirea militarilor s-a produs numai in urma impactului cu diverse obiecte – pietre, sticle, rangi s.a. – sau ranirile s-au produs si ca urmare a folosirii unor arme de foc. Nu reiese nici ca ranirile a avut loc in mod exclusiv in urma coliziunii dintre militari si populatie. Lamurirea fiecarui caz in parte este importanta pentru descoperirea fenomenelor care au determinat decizia de foc impotriva civililor imediat dupa ora 13,00 a zilei de 17.12.1989.

    • mariusmioc Says:

      Aveţi dreptate, documentul este incomplet, dar este clar cel puţin într-o privinţă: că n-a existat nici un mort în rîndul forţelor de ordine pînă la fuga lui Ceauşescu. Precizare necesară în condiţiile în care raportul SRI susţinea contrariul iar în presa bucureşteană se scrisese despre militari arşi de vii şi decapitaţi de revoluţionari la Timişoara.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.