Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Mihai Chiţac – scutit de plata despăgubirilor pentru victimele revoluţiei iunie 5, 2010


Curtea de Apel Bucureşti a admis miercuri, 2 iunie, cererea fostului general Mihai Chiţac de anulare a două decizii de imputare emise de M.Ap.N. pentru despăgubirile victimelor revoluţiei, anunţă agenţia Mediafax (linc). Hotărîrea poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Generalul Chiţac a fost osîndit în 2008 la 15 ani închisoare în procesul Chiţac-Stănculescu referitor la revoluţia din Timişoara. În acelaşi proces a fost condamnat totodată la plata de despăgubiri către victimele revoluţiei, în solidar cu coinculpatul Victor Atanasie Stănculescu şi cu partea civilmente responsabilă Ministerul Apărării Naţionale.

Plata efectivă a despăgubirilor s-a făcut de către Ministerul Apărării Naţionale, care apoi a emis decizii de imputare faţă de cei doi foşti generali, pentru recuperarea sumelor plătite. Pensia celor doi e plătită de Ministerul Apărării Naţionale, iar pe baza acelor decizii de imputare domnilor Chiţac şi Stănculescu li se reţinea lunar cîte o treime din pensie (proporţia maximă care poate fi reţinută din pensie sau leafă de către un singur creditor, conform legislaţiei în vigoare).

În motivaţia sentinţei de condamnare a generalilor Chiţac şi Stănculescu, la primă instanţă, analizîndu-se obiecţiile ridicate de M.Ap.N. faţă de obligarea sa la despăgubiri, se scrie (linc):

Partea civilmente responsabilă susţine că, prin condamnarea celor doi generali şi prin obligarea lor la despăgubiri, în solidar cu Ministerul Apărării Naţionale, ar fi culpabilizată Armata.

Susţinere nefondată.

Răspunderea penală este individuală. Doi generali, oricare ar fi ei, nu sînt, nu pot fi Armata şi nu se pot confunda cu ea. Vina generalilor nu este şi vina Armatei sau a M.Ap.N.

Nu poate fi vorba de o culpabilizare a Armatei, atîta vreme cît în Codul Civil (art. 1000 alin. 3) se consacră expres că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu pentru propria faptă. Nimeni nu poate fi în culpă pentru altul şi, prin urmare, nici conduita comitentului nu poate fi calificată culpabilă prin simpla răsfrîngere a vinei imputabile prepuşilor.

Comitentul nu este un vinovat. El este un garant, calitate care îi dă dreptul ca, după despăgubirea victimei, să-i ceară prepusului să-i achite suma pe care a plătit-o părţii vătămate, pe care a cauţionat-o.

Răspunderea comitentului este, deci, un caz excepţional de răspundere fără culpă. Este riscul de activitate pe care comitentul trebuie să-l suporte, căci paguba a fost cauzată de aceasta extindere, prin prepuşi, a propriei activităţi. În ultima analiza însă, prepuşii şi nu comitentul plătesc daunele, plată pe care el, comitentul o garantează.

Partea civilmente responsabilă mai arată că „nu este sigur că gloanţele ucigaşe au provenit numai de la militarii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale”, încît nu ar fi just ca răspunderea civilă să apese numai asupra acestui minister.

Obiecţie irelevantă.

Aşa cum s-a mai arătat – pe bază de dovezi – în considerentele acestei hotărîri, inculpaţii au dirijat şi coordonat toate trupele implicate în reprimarea demonstranţilor, cu conştiinţa şi voinţa ca activitatea tuturor forţelor de ordine, a tuturor militarilor să se completeze reciproc, într-o unitate indivizibilă, în vederea aceleiaşi finalităţi – înăbuşirea, cu orice preţ, a revoltei populare. Răspunderea, solidară, a Ministerului Apărării Naţionale şi a inculpaţilor, pentru întreg prejudiciul, este, deci, inevitabilă.

Dacă partea civilmente responsabilă plăteşte paguba cauzată de prepuşii săi, îi poate urmări pe aceştia (în temeiul art. 998-999 Cod civil), după cum îi poate urmări pe alţi comitenţi şi prepuşi ai acestora, conform art. 1052-1053 din acelaşi cod.

Cu alte cuvinte, comitentul care plăteşte integral despăgubirea are o acţiune în regres împotriva propriilor prepuşi, precum şi împotriva altor prepuşi sau comitenţi.

Plata integrală a despăgubirii de către unul din comitenţi nu înseamnă stingerea obligaţiei de garanţie a celorlalţi. Această garanţie subzistă, iar cel care plăteşte o poate prelua prin subrogare.

Nu cunosc motivaţia Curţii de Apel Bucureşti în temeiul căreia s-au anulat dispoziţiile de imputare către Chiţac (un precedent care poate folosi în viitor şi lui Stănculescu sau altor vinovaţi din decembrie 1989), dar bănuiesc că sînt probleme de formă. Ştiu că după revoluţie s-a schimbat Codul Muncii, iar angajatorul nu mai poate emite o simplă dispoziţie de imputare pentru pagubele pricinuite de un salariat, ci e obligat să apeleze la instanţă. Parcă totuşi Codul Muncii nu se aplică şi în armată, dar cum au gîndit exact judecătorii nu ştiu.

E posibil ca instanţa să fi considerat că recuperarea pagubelor de către angajator – Ministerul Apărării Naţionale – nu se poate face în temeiul unei simple dispoziţii de imputare, ci doar printr-o hotărîre judecătorească. Poate a contat şi faptul că Mihai Chiţac nu mai are la ora actuală calitatea de angajat al Ministerului Apărării Naţionale. Deci, Ministerul Apărării Naţionale ar trebui să deschidă o acţiune în justiţie împotriva lui Chiţac şi doar cu o hotărîre judecătorească ar putea să-i reţină acestuia din pensie. Dar, cum am mai arătat pe acest blog (linc), nu doar împotriva lui Chiţac şi Stănculescu ar putea M.Ap.N. să deschidă acţiune în justiţie. Toţi condamnaţii din procesul C.P.Ex. care au aprobat deschiderea focului la Timişoara, fapt dovedit printr-o hotărîre penală care are autoritate de lucru judecat într-un proces civil, pot fi puşi la plată de către M.Ap.N. pentru a se recupera despăgubirile plătite victimelor revoluţiei. Dacă aceştia au murit, moştenitorii acestora pot fi puşi la plată, în măsura în care au acceptat moştenirea fără condiţii sau „sub beneficiu de inventar”. Mai pot fi daţi în judecată condamnaţii din primul proces al revoluţiei din Timişoara, cunoscut sub denumirea de procesul celor 25 (linc). Inclusiv Ministerul de Interne, în calitate de comitent al unora din inculpaţii procesului celor 25, poate fi dat în judecată de către M.Ap.N. Deasemeni Valentin Ceauşescu, în măsura în care are calitatea legală de moştenitor a lui Nicolae Ceauşescu, poate fi obligat să participe financiar la acoperirea despăgubirilor. Totul e ca juriştii M.Ap.N. să-şi facă datoria.

 

One Response to “Mihai Chiţac – scutit de plata despăgubirilor pentru victimele revoluţiei”

  1. soso Says:

    cum vi se pare ca totusi cei vinovati de atatea victime scapa nevinoati!?oare cei care ne conduc nu se gandesc la cei care tinem armata in spate??adica noi sgv-istii?????rusine sa va fie!!va bateti jok de noi!!!reduceri salariale de 25%!!!cum sa traim cu 800 de ron pe luna???sub limita saracieiei!!!meritati sa fiti chinuiti!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.