Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Duplex Timişoara-Bucureşti, în 1998, cu Vartan Arachelian, despre revoluţie (6). Mă revoltă că avem în Bucureşti stradă cu numele Milea (video) iunie 14, 2010


Continuarea emisiunii realizată de Vartan Arachelian în 1998 despre revoluţia română. Invitaţi: Ion Coman, Marius Mioc, Marius Ghilezan, Lia Lucia Epure. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele cinci părţi ale acestei emisiuni:
Noi la Bucureşti am neglijat o perioadă de timp Timişoara, care avea o presă excepţională
Guşă vă raporta dumneavoastră. Deci eraţi şeful lui Guşă
Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor
Cînd au ieşit sute de mii de oameni în stradă nu mai aveaţi ce face
În noaptea de 17/18 decembrie, după ce am plecat la odihnă, au rămas Bălan cu Stănculescu

Transcriere înregistrare:
00:00 Marius Ghilezan: Ce v-a spus Ceauşescu în Primăverii [bulevardul Primăverii, unde era vila lui Ceauşescu], la ora 14,30, înainte de a pleca dumneavoastră spre Timişoara?
00:08 Ion Coman: Da. A spus următorul lucru, vă redau cît mai exact, din memorie: un grup de vandali, de derbedei, vînduţi străinătăţii, încearcă să destabilizeze România. A spart magazine, au spart magazine, au incendiat unităţi militare, a incendiat comitetul judeţean de partid, a încercat să ia drapelul de luptă al unităţii. În această situaţie, am hotărît, el, am hotărît: am decretat stare de necesitate în Timişoara, în judeţul, în municipiul Timişoara. Am ordonat lui Milea şi celor de la interne să trimeată un grup de generali de răspundere să execute aceste ordine. Te duci şi tu, deci nu eram legat de generali, şi, împreună cu judeţeana de partid, să lămuriţi toată situaţia cu incendierile, cu toate, şi să intre în normal a 2-a zi. Orice problemă să fie rezolvată. Asta a fost misiunea mea. În continuare el spune: am recomandat, să nu mai spunem ordonat, lui Milea, să-ţi pună la dispoziţie un avion. Mă duc la aeroportul Otopeni, pe la ora 14 şi jumătate, poate 15 fără un sfert, acolo îl găsesc pe Stănculescu, pe Guşă, pe Nuţă, pe un grup de ofiţeri superiori pe care nu-i cunoşteam, şi îi întreb „unde vă duceţi?”. „Mergem la Timişoara să executăm ordinul lui Ceauşescu”. „Păi măi, mă duc şi eu la Timişoara pentru problemele judeţenei de partid. Să mergem împreună!”. Unul mă anunţă că aveţi un avion la dispoziţie. De ce să mergem cu 2 avioane? Mergem cu un singur avion. Aşa am ajuns, la propunerea mea, să merg împreună cu ei. Am sosit la aeroportul din Timişoara, şi acuma să nu mai folosesc raportat, locotenent-colonel Zeca îi spune lui Guşă, deşi acolo era vorba de raportat, că în Timişoara se execută foc de armă, că sînt victime, că au fost incendiate unitatea militară, că au fost incendiate unităţi, unele maşini ale ofiţerilor [cunosc de o singură maşină incendiată, cea a colonelului Predonescu]. Cu asta s-a terminat. În momentul cînd am vrut să plecăm, anunţă cineva că să dau un telefon la Bucureşti. În această situaţie Guşă şi Stănculescu şi Nuţă îmi comunică că ei merg la comandamente, aşa cum m-a informat în aeroport, în avion, cînd am plecat. Şi asta pe mine mă deranjează, dacă vrem să spunem adevărul. Aici se spune, de la parchetul general, că împreună cu ei am plecat la judeţeana de partid. Nu! Am auzit după aceea, în timpul procesului, prin întrebările puse de unii inculpaţi, dacă v-aţi oprit la inspectoratul ministerului de interne. Am rămas uimit. Îi întreba pe ei. Şi întreb: ce-i cu asta? Păi domnule, s-au oprit la ministerul de interne. Au vorbit de acolo la telefon.
03:03 Vartan Arachelian: La inspectoratul de interne.
03:04 Ion Coman: La inspectoratul de interne. Au plecat, n-au putut să intre pentru că era incendiată unitatea [în ciuda spuselor lui Coman, inspectoratul Ministerului de Interne Timiş nu a fost incendiat] şi s-au oprit, după aceea am auzit, la cazarma Oituz, adică batalionul de transmisiuni. De acolo au vorbit din nou cu unitatea şi au plecat la unitate. În momentul cînd Ceauşescu a întrebat „unde sînt?”, eu nu ştiam practic. Am rămas cu această idee că ei merg la unităţi, aşa cum m-a informat în aeroport. Acuma, ce spunea doamna, sau domnul, că au ordonat să fie chemaţi generalii, nu a fost chemat niciunul. Nu a fost chemat niciunul.
03:31 Vartan Arachelian: Domnule Coman, vreau să vă pun o altă întrebare. Dumneavoastră eraţi într-o poziţie foarte importantă în comitetul central. N-aveaţi cunoştiinţă de schimbările care se petrec în răsăritul Europei şi că ceea ce a început la Timişoara ar putea să fie în legătură cu…
03:53 Ion Coman: Ba da.
03:54 Vartan Arachelian: …o schimbare, o asemenea schimbare?
03:55 Ion Coman: Ba da, ba da.
03:57 Vartan Arachelian: Şi eraţi hotărîţi să vă opuneţi la această schimbare?
03:59 Ion Coman: Nu, pentru nimic în lume. Pentru nimic în lume. De aia spuneam că sînt două etape: 16-18, 19-22. 16 şi 18 este cea care am spus-o şi este reală.
04:10 Marius Mioc: Dacă-mi permiteţi şi mie să intervin. Deci vreau să spun că noi la Timişoara nu sîntem foarte interesaţi de toate discuţiile astea despre aşa zise dezvăluiri despre revoluţie, dintr-un moment, dintr-un motiv foarte simplu: Noi ştim care este adevărul despre revoluţie. Nu trebuie să ni-l spună nimeni, am trăit acele momente. Chiar şi cei care au stat în casă în toată perioada asta, au rude, prieteni care au fost pe stradă. Deci în Timişoara se ştie foarte bine ce a fost în revoluţie. Despre un lucru care l-a spus şi domnul Coman, despre faptul că ordinul de a se trage în Timişoara a fost dat de generalul Milea. Că Milea a dat ordin să se tragă. Un lucru care pe mine mă revoltă: Faptul că, de exemplu, şi acuma avem în Bucureşti stradă cu numele Vasile Milea. Acest criminal este încă considerat la Bucureşti ca un erou naţional. Iar primăria Bucureştiului n-a făcut nimic ca să schimbe această situaţie. Nu ştiu cînd se va termina cu această sfidare la adresa martirilor revoluţiei din Timişoara. [La 12 ani de la această emisiune, ziarul „Adevărul” a lansat campania „Jos plăcuţele cu Milea!” (linc), în care a preluat ideea mea de schimbare a denumirilor de străzi care poartă numele acestui criminal. Este unul din puţinele lucruri bune făcute de ziarul „Adevărul” într-o campanie despre revoluţie împănată cu o mulţime de minciuni, dar din păcate, pînă acum, nici acea campanie nu a avut rezultat] Şi referitor la momentul de 20 decembrie, cînd foarte multă lume, cam toţi, toţi cei care au fost acuzaţi că au reprimat revoluţia la Timişoara îşi arogă merite. Şi domnul Coman, şi domnul Guşă, şi domnul Stănculescu, şi cam toată lumea, cum au trecut de partea revoluţiei. Vreau să vă semnalez, generalul Guşă înainte de a muri, a dat un interviu lui Pavel Coruţ, într-o carte a lui Pavel Coruţ – „Să te naşti sub steaua noastră” [Editura Gemenii, Bucureşti 1993]. Şi spune despre mulţimea din 20 decembrie. Citez: „Mă convinsesem că nici o forţă din lume nu îi putea opri să treacă în mod organizat către centru”. Să facem o deosebire între cei, între acei şefi ai armatei care trec de partea revoluţiei şi acei care îşi dau seama că nu se mai pot opune şi atuncea n-au încotro şi dau înapoi, sau renunţă pe moment. Deci există o diferenţă între, între a trece de partea revoluţiei sau a accepta resemnat o situaţie care depăşeşte puterea ta de influenţare.
06:22 Ion Coman: V-am înţeles.
06:23 Marius Mioc: Ă, şi faptul că nu au trecut de partea revoluţiei nici măcar în 20, cînd au fost sute de mii de oameni pe stradă, o dovedeşte nu numai faptul că eu şi alţi cîţiva ca şi mine au mai fost arestaţi pînă în 22, dar şi, de exemplu, episodul din 21 decembrie de la poligrafia din Timişoara, cînd s-a încercat să se tipărească un manifest revoluţionar şi au fost trimise trupe de paraşutişti ca să împiedice acest manifest. Dacă erau de partea revoluţiei nu mai trimiteau aceste trupe.
06:49 Ion Coman: Păi nu, domnule dragă, nu te supăra, iartă-mă te rog, că mi-ai dat aceste două exemple. Acolo era o subunitate de paraşutişti. Şi dacă sînt în viaţă astăzi vreo 2000 de oameni, meritul e, nu e bine să vorbeşti despre tine, este a lui Ion Coman şi a lui Rotariu [generalul Constantin Rotariu, condamnat în 2002 pentru morţii din zona Calea Lipovei, dar graţiat imediat de Ion Iliescu], care prin telefon, confirmat de zeci de oameni, întrebat „ce facem că vor să intre în tipografie?”. Zic „Rotariule dragă, încearcă să rezolvi prin dialog”. Şi Rotariu a rezolvat-o prin dialog. Ce a însemnat? De dimineaţă, băgase în tipografie 7 oameni. Ca să pregătească, sînteţi în meserie, şi dumneavoastră la fel, zaţul, adică şpaltul pentru…
07:34 Marius Mioc: Dar ce căutau militarii în tipografie?
07:35 Ion Coman: Daţi-mi voie, vă rog. Daţi-mi voie. Şi atuncea Rotariu spune: „Vor aceşti oameni”. „Dăi, Rotariu. Ce mai vor?”. „Vor să nu se scoată ziarul”. „Nu se scoate ziarul, Rotariu”. [Nu să nu se scoată ziarul voiau manifestanţii, ci să fie lăsaţi tipografii să scoată un manifest revoluţionar. Abia în 22 decembrie a putut fi tipărit manifestul „A căzut tirania!” cu revendicările Frontului Democratic Român. Încercarea de a tipări acele revendicări în 21 decembrie a eşuat ca urmare a paraşutiştilor trimişi la tipografie de către cei care azi pretind că fraternizaseră cu revoluţia] Şi au plecat oamenii acasă. Nu a împuşcat pe nimeni. În condiţiile stării de necesitate, dacă erau nebuni aceşti oameni, paraşutiştii cu 60000 de cartuşe la ei, 60 de, da, nu, 6000 de cartuşe la ei, îi făceau praf în cîteva minute. N-au omorît pe nimeni acolo. Iar faptul ce spuneţi dumneavoastră, hotărîtor a fost situaţia discuţiei mele cu Elena Ceauşescu în 19 decembrie, la orele 9. Cînd muncitorii, în mod deosebit femeile de la ELBA, au ieşit în curte. Şi-n care cereau schimbarea conducerii directorului, eliberarea celor doi din întreprindere care erau arestaţi. Şi atuncea îi spun lui Elena Ceauşescu: nu folosiţi armata şi forţele de ordine. Nu mai este vorba de vandalism. Este vorba de demonstraţie paşnică.
08:43 Lia Lucia Epure: Domnule Coman.
08:44 Marius Mioc: Dar în 19 au mai fost încă 2 morţi prin împuşcare.
08:46 Ion Coman: Vă rog foarte mult. Discuţia a fost purtată în prezenţa la mai mulţi oameni, inclusiv a lui Stănculescu, care era de faţă, şi care a declarat în proces că a auzit această discuţie.
08:57 Lia Lucia Epure: Domnule Coman, dacă-mi daţi voie pentru o clipă.
08:58 Ion Coman: Această convorbire care am avut-o cu Elena Ceauşescu i-am comunicat-o şi lui Milea. Milea i-o comunică şi lui Guşă. Şi aşa a început retragerea armatei în cazărmi, în data de 19, către ora prînzului. [În cartea „Să te naşti sub steaua noastră” de Pavel Coruţ, generalul Guşă povesteşte astfel atitudinea lui Coman după vizita lui Guşă la ELBA: „Coman a încercat să mă persifleze. Mai întîi mi-a reproşat că nu eu trebuia să merg la ELBA, că am înţeles greşit ordinul. Apoi, adresîndu-se generalului Stănculescu, a afirmat: Şeful Marelui Stat Major s-a speriat de cîteva muieri”]
09:13 Lia Lucia Epure: Dacă-mi permiteţi.
09:13 Ion Coman: (neînţelegibil) în ziua de 20 decembrie.
09:14 Vartan Arachelian: Mai avem 5 minute.

(va urma)

 

One Response to “Duplex Timişoara-Bucureşti, în 1998, cu Vartan Arachelian, despre revoluţie (6). Mă revoltă că avem în Bucureşti stradă cu numele Milea (video)”


Lasă un răspuns la hoinarnet Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.