Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cinghiz Abdulaev, paiul de care se agaţă Stănculescu (sprijinit de Jurnalul Naţional) iunie 24, 2010


În martie 2010 „Jurnalul Naţional”, sub semnătura Violetei Fotache, publica articolul „Generalul Stănculescu e dispus să rupă tăcerea” (linc) (era aproximativ a 157-a oară cînd generalul Stănculescu rupea tăcerea, după nenumărate emisiuni televizate şi articole de ziar) în care se făcea referire la un martor-surpriză pe care l-ar avea generalul Stănculescu: fostul general rus Cinghiz Abdullaev.

În dosar există materialul dat de generalul GRU, Cinghiz Abdullaev – un general sovietic care în Revoluţie a condus un comando de 22 persoane în Timişoara. Generalul este dispus să vină să dea declaraţii în România şi să aducă şi poze, filme. (…) E foarte bine că au început această cercetare, pentru că generalul Stănculescu poate spune lucruri pe care nu le-a spus pînă acum pentru că n-a fost întrebat cum trebuie”, ne-a declarat apărătorul Pantea.

Nu e prima oară cînd aud că generalul Stănculescu, în cei 11 ani oficiali de proces (1997-2008) n-a avut timp să propună martori şi abia acum are martori cheie care doreşte să fie audiaţi. În tot procesul Stănculescu a beneficiat de avocaţi eminenţi, dar se pare că aceştia nu şi-au făcut treaba şi nu i-au explicat că trebuie să propună toate dovezile în apărarea sa pe care le are. Au fost de altfel propuse în timpul procesului o mulţime de dovezi din partea inculpatului Stănculescu, care de altfel au fost şi administrate (deseori cu tam-tam în presă), dar se pare că exact dovezile esenţiale au lipsit. Trebuie spus că deşi avocatul lui Stănculescu e citat spunînd că generalul rus e dispus să vină ca martor, în articol sînt enumerate alte nume de martori propuşi de Stănculescu: „Am cerut să fie audiaţi ca martori Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, colonelul de contrainformaţii militare Cheţea Mihai, colonelul de securitate Prînda Mihai (…), Ciurea [probabil Giura] Marina Rodica”. Deci, Cinghiz Abdullaev este un posibil martor vehiculat în faţa presei, dar nu unul propus oficial de Stănculescu în faţa parchetului.

Cine este însă acest Cinghiz Abdulaev? Este un tip care scrie romane de spionaj de tip „Pavel Coruţ”. Unul din aceste romane – „Beznă sub soare” – a apărut în româneşte în 2009. Printre cei care au făcut o prezentare romanului este chiar Victor Atanasie Stănculescu. Reproduc prezentarea cărţii de pe saitul buybooks (linc), făcînd astfel şi eu reclamă respectivei cărţi, ca să nu fie Stănculescu singurul care ajută editura în acest demers (comentariile mele apar cu litere cursive, între paranteze drepte):

Povestirea de faţă, Beznă sub soare, deşi este relatată într-un plan oarecum alternativ, operaţiunile propriu-zise privind evenimentele declanşate în România în dramaticul decembrie 1989 (expuse sub forma amintirilor), au o desfăşurare succesivă precedînd în timp organizarea atentatului împotriva lui Fidel Castro, iar liantul comun îl constituie implicarea aceloraşi agenţi K.G.B. Confruntarea sîngeroasă a acestora cu echipa comandoului palestinian sau zădărnicirea tentativei de răpire a cadavrelor Ceauşeştilor de pe aeroportul Otopeni de către agenţii chinezi de sub conducerea lui Li Sian conferă acţiunii dinamism şi suspans, caracteristice tuturor romanelor lui Abdullaev.
Dumitru Bălan [traducătorul cărţii]

Cuvîntul unui protagonist al evenimentelor din România
Este plăcut, interesant şi chiar stresant pentru mine să prezint cititorilor români romanul lui Cinghiz Abdulaev `Beznă sub soare` în traducere din limba rusă, făcută cu multă aplecare asupra fiecărui cuvînt si frază a textului original  [deduc că domnul Stănculescu este bun cunoscător al limbii ruse] şi condimentat cu pertinente note de subsol ale traducătorului, cu referiri la principalii actori ai momentului, descifraţi cu numele lor real.
Romanul, care se vrea un interesant episod al acţiunilor K.G.B. după începerea destrămării sistemului socialist post Înţelegerea de la Malta între Preşedintele S.U.A. Bush şi Gorbaciov are ca principală acţiune încercarea de a scoate din joc un ultim bastion comunist monitorizat pînă atunci de U.R.S.S. – Cuba [deci nu România este subiectul principal al romanului], în perioada anilor `90.
Principalii actori ai romanului sînt foşti membri ai serviciilor secrete, în principal ai K.G.B., printre care şi autorul romanului care descrie acţiunile, locurile, momentele şi personajele care se interesectează într-o luptă surdă (războiul subteran) a serviciilor secrete din mai multe ţări pe teritoriile unor ţări europene, sud-americane şi în final în Cuba unde se petrece ultima parte a acţiunii romanului.
Pentru noi, cititorii din România sînt deosebit de interesante interferenţele, cu dezvăluiri care ajută la aflarea altor feţe ale `Adevărului`, pe care neiniţiaţii la acţiunile din decembrie 1989 le cer cu insistenţă şi azi, după 18 ani! [personal, m-am situat întotdeauna de partea celor care nu cer aflarea adevărului ci tragerea la răspundere a criminalilor, căci adevărul e cunoscut, după cum am arătat în cartea „Revoluţia fără mistere” (linc)]
Romanul, din primele pagini, scoate la lumină, sub forma unor descrieri ale unor documente denumite `Dosarul de agentura 8796`, cu actori de prim plan ca `Domnitorul`, `Marchizul` sau `Funcţionarul` care sînt nume de acoperire ale unor spioni, în principal ai K.G.B., serviciul secret al Rusiei, sau G.R.U., serviciul secret al armatei ruse în reorganizare în perioada `89-`90, cînd, aşa cum descrie autorul, şi el membru activ al G.R.U., se schimbau ca după un cutremur, vechi relaţii cu altele noi pe principiul `actualii prieteni sînt foştii adversari, iar foştii adversari ne-au devenit prieteni`!
De asemenea, autorul subliniază rivalităţile şi forma de manifestare a lor din perioada respectivă, între diverse grupuri de spionaj ale armatei ruse (G.R.U.) şi serviciile secrete (K.G.B.).
Pentru noi, romanul începe şocant, cu trecerea rapidă în revistă a acţiunilor din decembrie `89 în România pe care autorul le defineşte la un moment dat `Răscoala din decembrie `89` în descrierea agentului care a acţionat pe teritoriul nostru în special în Bucureşti şi Timişoara.
Plecînd de la Dosarul 8796 `Domnitorul` cu care se deschid primele pagini ale romanului sînt subliniate momente ca anticiparea unor mişcări de masă, opoziţia serioasă faţă de regimul Ceauşescu şi o scurtă prezentare a Generalului-colonel Stănculescu care poate, în opinia lor, în nişte circumstanţe date, să săvîrşească o lovitură de stat şi să instaureze în ţară o dictatură de centru stînga.
De remarcat faptul că unele grupuri speciale au sosit în România la ordinul dat de preşedintele K.G.B. de atunci Krucikov. Pentru pastrarea secretului deosebit al acestor acţiuni se subliniază, ca un fapt deosebit, că `despre sosirea lor în România nu ştia nimeni, nici chiar ambasadorul sovietic la Bucureşti şi nici chiar rezidentul K.G.B. în România`. Iată deci un argument puternic pentru a afirma că nici noi nu am reuşit să aflăm despre aceste acţiuni decît cu mult timp mai tîrziu.
Misiunea lor era marcată, de sublinierea pe care o face autorul, de genul `îţi dai seama ce vor scrie ziarele din întreaga lume dacă un singur om de-al tău va eşua sau va rămîne lungit pe caldarîm, în rol de cadavru` sau executarea unor misiuni, ca provocarea dezordinii şi chiar amestecul în mulţimea care participă la mitingurile respective.
Este de reţinut conţinutul misiunii descrisă de principalii agenţi care acţionau la noi de a-l înlocui pe Ceauşescu cu o persoană mai puţin odioasă şi loială ţării lor.
Dialogul între unii din cei ce acţionau în România cuprinde şi fraze de genul `presupuneţi că poate avea loc şi eliminarea fizică a soţilor Ceauşescu` şi `analiştii noştri nu exclud şi o asemenea posibilitate`.
În `Amintiri` se arată că acţiunile grupului `Funcţionarul` care s-a alăturat, de la început, unităţilor de poliţie cînd oamenii `Funcţionarului` au deschis focul împotriva manifestanţilor români provocîndu-i pe aceştia la noi acţiuni mai dinamice împotriva ordinii existente.
Este descrisă cu multă precizie degringolada care a cuprins pe conducătorii comunişti din România, inclusiv perechea Ceauşescu.
În partea principala a romanului, autorul descrie pregătirea şi dirijarea principalelor acţiuni, în stilul `James Bond`, pentru răsturnarea regimului Castro din Cuba şi asasinarea acestuia, acţiuni începute în Spania şi desfăşurate în alte ţări ca Franţa, Anglia, Mexic, Columbia în care apare şi colonelul Paul Biksby, fost agent C.I.A.
Romancierul face şi interesante caracterizări ale unor oraşe mari ale lumii ca New York, `Capitala culturii mondiale de la sfîrşitul secolului XX`; Los Angeles, `Capitala mondială a cinematografiei`; Viena, Roma, Madrid `cu măreţe monumente ale geniului uman` sau Parisul, `oraşul îndrăgostitilor, capitala iubirii, parfumului, croitorilor de lux cu femei enigmatice şi bărbaţi frenetici`.
Cu unele referiri la acţiunile de la Tîrgovişte unde se descrie executarea soţilor Ceauşescu, se trec în revistă nume sonore, ale unor personaje de prim rang, ucise `în numele revoluţiei`: Carol I în Anglia, Ludovic al XVI-lea cu soţia şi numeroşi nobili francezi în Franţa, Ţarul cu întreaga sa familie în Rusia.
Romanul, amestec măiestrit de realitate şi ficţiune, subliniază către final aspecte pertinente asupra personalităţii lui Fidel Castro.
Finalul se petrece în Cuba cu un specific de `happy end` de film american, ce încheie în mod spectaculos acţiunile reale şi fictive ale unui roman ce se citeşte cu sufletul la gură şi un titlu `Beznă sub soare` care se pare că era codul secret al operaţiunii grupului K.G.B. care a acţionat în 1989 în România şi din care este posibil [în „Jurnalul Naţional” posibilitatea enunţată de Stănculescu devine certitudine] să fi făcut parte şi autorul.
Cred că cei care au trăit perioada istorică ce cuprinde romanul, precum şi tineretul de azi vor înţelege mai bine că `Aliaţii de ieri devin potenţiali adversari iar adversarii de ieri noi parteneri`.
Personal mulţumesc autorului, pe care nu-l cunosc, pentru referirile făcute la România, în special la decembrie 1989 şi la persoana mea.
General (r) Victor Stănculescu

E vorba deci de un roman, „amestec măiestrit de realitate şi ficţiune”, promovat în România chiar de Stănculescu. O operă literară, nu una de istorie, în care ni se povestesc acţiuni despre care „nu ştia nimeni, nici chiar ambasadorul sovietic la Bucureşti şi nici chiar rezidentul K.G.B. în România”. Autorul se pare că e fost general sovietic (nu sînt convins doar prin afirmaţiile avocatului lui Stănculescu preluate de presă, dar faptul e posibil, precum şi Pavel Coruţ a avut realmente o funcţie în reţeaua românească de spionaj), şi a mai scris şi alte romane de acest tip. Fragmente din această operă literară publicată în 2009 sînt apoi prezentate în 2010 Parchetului şi presei de către avocaţii domnului Stănculescu drept „materialul dat de generalul GRU, Cinghiz Abdullaev”. Tupeul maxim îl constituie referirea pe care Stănculescu o face la pomenirea în roman a omorîrii lui Ceauşescu la Tîrgovişte, de parcă nu s-ar şti că Stănculescu personal a fost unul din organizatorii acelei trebi.

Prezentarea în presă a teoriilor vehiculate într-o carte care se autodefineşte drept beletristică (roman) ca „dovezi juridice” reflectă nivelul mass-mediei româneşti şi manipularea care domneşte aici.

 

3 Responses to “Cinghiz Abdulaev, paiul de care se agaţă Stănculescu (sprijinit de Jurnalul Naţional)”

  1. Hingheru Says:

    violeto,

    NU FACI ALTECEVA DECAT SA MULGI RUBLELE DE LA RUSNAC, GRESESC?
    TE DOARE-N GAOZ DE STANCULESCU, TIE ITI PASA DOAR DE CARTEA BOLSEVICULUI TERORIST:)))
    LOL!!!!

  2. Vali Ignat Says:

    „O operă literară, nu una de istorie, în care ni se povestesc acţiuni despre care “nu ştia nimeni, nici chiar ambasadorul sovietic la Bucureşti şi nici chiar rezidentul K.G.B. în România”.”

    Se poate ca nici chiar insusi seful KGB sa nu fi stiut de aceasta operatiune, si de altfel, nimeni din KGB nu stia asta:))) Era o operatiune secreta, dar asa de secreta,incat nici participanii la misiune nu stiau de ea:)

    • mariusmioc Says:

      Să adăugăm faptul că deşi era o operaţiune super-ultra-mega secretă, la ea participau cîteva zeci de mii de persoane, după cum ne asigură „experţi” moderni de felul lui Grigore Cartianu sau Larry Watts.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.