Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Culisele revoluţiei (3). Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important (video) iunie 29, 2010


A 3-a parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele două părţi ale emisiunii:
Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.
Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii

Transcriere înregistrare:
00:00 Mircea Todoran: Era să spunem preambulul a ceea ce urma să, să fie, să spunem, o revoluţie? Domnu’ Măgureanu, existau asemenea informaţii?
00:09 Virgil Măgureanu: Desigur. Cred că informaţiile cu privire la faptul că şi România vine la rînd, şi nu în aprilie ’90 cum a circulat o versiune, ci în decembrie încă…
00:24 Mircea Todoran: Aveaţi asemenea informaţii, că ar urma să fie în aprilie ’90?
00:28 Virgil Măgureanu: Da. Deci au existat mai multe versiuni. Între care şi aceea că România, România ca ultim bastion, cum s-a spus aici, venea la rînd abia anul următor. În realitate însă, scenariile despre desfăşurarea evenimentelor în diferite ţări, între care şi ţara noastră, erau deja vehiculate de la diferite, ă, să spunem centre, de la diferite capitale europene. Occidentale, evident [interesant că aici, subliniind că capitalele erau occidentale, Măgureanu exclude Moscova]. Şi asta înseamnă că putem consemna existenţa unor asemenea scenarii care apoi au fost vehiculate, încă din septembrie ’89. Poate chiar mai devreme, pentru că ne aducem aminte, pe atunci se derula capitală după capitală, ţară după ţară, căderea diferitelor regimuri. Bulgaria fusese, dacă-mi aduc bine aminte, penultima. [De fapt România a fost penultima ţară comunistă europeană în care s-a schimbat regimul, ultima fiind Albania]
01:31 Mircea Todoran: Spuneaţi la un moment dat că una dintre versiuni era aceea că în aprilie ’90 urma să se întîmple în România. Cine a venit cu această versiune?
01:38 Virgil Măgureranu: Păi bine…
01:39 Mircea Todoran: Cine a elaborat-o?
01:40 Virgil Măgureanu: Cum să vă spun. Asta nici nu, nici nu prea are importanţă [de remarcat cum Virgil Măgureanu evită răspunsuri clare şi precise]. Pentru că de fapt…
01:45 Mircea Todoran: De 14 ani ne punem întrebarea dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat. Chiar dacă să spunem, în prealabil am găsit deja un răspuns. [Sărmanul moderator vrea să scoată nişte date concrete de la Măgureanu. Nici o şansă]
01:52 Virgil Măgureanu: Domnilor. Dacă îngăduiţi o precizare. Noi aici sîntem acum într-o ocazie oarecum legată de reculegere şi de respect pentru ceea ce s-a întîmplat la Timişoara. Dacă nu lăsăm odată de o parte aceste dileme stupide… În definitiv Timişoara a fost bastionul revoluţiei române. Da? Timişoara a fost locul de pornire, şi care a şi probat pe viu că se poate înlătura acest regim care, a cărei cădere o aştepta toată lumea [Ce lesne e acum să zici că toată lumea aştepta căderea regimului! Îmi amintesc însă în 16 decembrie 1989 ce greu era să convingi trecătorii să se alăture manifestaţiei, cum mulţi stăteau pe margine, se uitau, dar nu participau propriu-zis, nu scandau nimic]. Şi din ‘năuntru, şi din afara ţării.
02:31 Mircea Todoran: Din afara ţării la cine vă referiţi?
02:33 Virgil Măgureanu: Păi înţelegerile fuseseră făcute. În momentul în care deja, după ’85, a început aşa numita perestroică în fosta URSS, ă, ă, înţelegerea făcută la cele mai înalte cabinete ale puterii mondiale începuse să se contureze. De atunci s-a schiţat modul în care urmau să cadă, rînd pe rînd, regimurile din Europa de Est. Cred că acel scenariu cu aprilie ’90, care s-a vehiculat, e adevărat, nu este atît de important. Dar în orice caz trebuie ştiut că cel puţin cu o lună, dacă nu cu mai mult timp în urmă, prin capitalele europene, am avut martori în această privinţă şi am avut interlocutori cu care am stat de vorbă pe viu. În principalele capitale europene se ştia că şi regimul Ceauşescu vine la rînd, şi că nu, după cum folosea cineva expresia, nu apucă Anul Nou sau chiar Crăciunul.
03:42 Mircea Todoran: Mai aveţi ceva de adăugat legat de ziua de 16 decembrie?
03:45 Virgil Măgureanu: Nu.
03:46 Mircea Todoran: Vă rog.
03:47 Tinu Radu: Deci, îmi permit să completez pe domn’ profesor. Răspunsul la întrebarea pe care dumneavoastră aţi pus-o şi o aşteptăm cu toţii a dat-o o înaltă personalitate americană după ocuparea Iracului. Ne-am gîndit, l-au întrebat ce variante au văzut pentru eliminarea lui Saddam Hussein, a spus: „ne-am gîndit să stimulăm o revoltă internă ca în România”. Punct şi am încheiat discuţia.
04:06 Mircea Todoran: Vă rog.
04:07 Sorin Oprea: Acel american nu prea ştia.
04:09 Miodrag Milin: Dacă îmi permiteţi să încerc şi eu un fel de comentariu. Era această dorinţă de schimbare. Această dorinţă de schimbare care era, într-un fel, şi în interior. Şi au fost semne că ceva plutea în aer. Vreau să merg puţin în spate. Chiar ’87 noiembrie, Braşovul. Ei, lucrurile în lume au evoluat spre această schimbare mult în cei doi ani care s-au scurs pînă la ’89. Pe urmă chiar în ’89 au fost nişte momente la Timişoara, dacă ţinem minte. Prin noiembrie, parcă, UMT-ul parcă era la un moment dat pe punctul de a porni în stradă şi au fost opriţi la porţi. Probabil că domnul Radu Tinu ne spune nişte detalii şi despre momentul acesta. Pe urmă a fost acea victorie, mă rog, istorică, la meci cu Danemarca, cu 3-0, nu? Şi au pornit oamenii…
05:01 Costel Bursuc: 3-1.
05:02 Miodrag Milin: …de-a lungul, 3-1. Da, 3-1. Au pornit din stadion şi au scandat „jos Ceauşescu” la un moment dat. Din, mă rog, scandările aceastea sportive lucrurile s-au politizat un pic. Dar apoi s-a dispersat mulţimea. Dar era o stare de aşteptare. Ei, lucrul acesta s-a întîmplat în mai multe rînduri. Eu ştiu la un moment dat, în tramvai erau nişte manifeste: „veniţi în Piaţa Unirii duminică nu ştiu cînd”. Va fi ceva. Lumea a venit, a plecat. Ei, acelaşi lucru s-a întîmplat şi în [Piaţa] Maria. Este situaţia din faţa bisericii reformate. Spunea domnul Tinu că reformaţii, la practicarea, mă rog, la oficierea cultului nu folosesc lumînări. Da? Lumînările au fost folosite pentru a atrage atenţia. Deci era…
05:53 Mircea Todoran: Că ceva se întîmplă.
05:54 Miodrag Milin: Sigur că da. Şi focul din lumînare, nu? Tocmai acest lucru sugerează. Pe de altă parte, în apropierer este biserica baptistă. Acuma, baptiştii au nişte experienţe cu regimul comunist. Şi, cum să zic, ei au arătat un fel de determinism, un fel de determinare în sensul aceasta al angajării pe linia credinţei şi împotriva politicului din acel moment. Şi, dacă ţinem bine minte, destui au fost şi ei care au fost acolo prezenţi în momentele acelea ale începutului. E, pe de altă parte, vreau să spun încă ceva şi cu asta las şi interlocutorii. Pe plan extern de asemenea lucrurile au evoluat, s-au schimbat. Eu nu ştiu despre scenarii cum spune domnul profesor Măgureanu. N-aveam nici de unde să am această informaţie. Dar am avut acces la o altă informaţie, de altă natură. E vorba de arhivele Europei Libere [Miodrag Milin a scris şi o carte „Timişoara în arhivele Europei Libere”]. Deci am putut, am avut şansa să le consult imediat ce acest lucru a fost posibil, după ’89. Şi sînt foarte multe materiale despre Timişoara. Unele au fost date pe post, altele nu [în cartea sus-pomenită a domnului Milin nu se precizează care materiale au fost date pe post şi care nu, probabil că în dosarul pe care l-a avut la dispoziţie acest lucru nu era precizat. Pe acest blog se pot urmări însă o parte din înregistrările cu transmisiunile Europei Libere la pagina „Mass-media străină în decembrie 1989”]. Ei, eu vă spun: După 16, 17, cînd a început să se tragă la Timişoara, în acelaşi sens vorbeau atît Şevardnadze de la Moscova [vezi afirmaţiile lui Şevardnadze în emisiunea „Actualitatea Românească” din 20 decembrie 1989 (linc)], atît, mă rog, reprezentantul Foreign Office-ului cît şi cel de la Casa Albă, pe ideea condamnării vehemente a regimului Ceauşescu, a lui Ceauşescu şi a faptului că s-a tras în oameni.

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.