Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Culisele revoluţiei (4). Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist (video) iulie 1, 2010


A 4-a parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele trei părţi ale emisiunii:
Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.
Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important

Transcriere înregistrare:
00:00 Mircea Todoran: Vom discuta despre acest lucru puţin mai tîrziu, pentru că aş dori să-l întreb şi pe domnul Mioc, dînsul, să-l întreb dacă e o întîmplare, consideră că e o întîmplare sau nu evenimentele de la Timişoara. Faptul că această revoluţie a început la Timişoara?
00:14 Marius Mioc: Păi într-o oarecare măsură, dar, de exemplu la Timişoara eu cred că era o atmosferă în oraş, de aşteptare. Deci eu cel puţin mă aşteptam să, să se întîmple ceva. Deci eu am ieşit în 16…
00:27 Mircea Todoran: Ceea ce a ieşit în 16 nu a fost varianta domnului Măgureanu, dacă există…
00:29 Marius Mioc: Staţi un pic, nu, nu mergem pe varianta domnului Măgureanu. Eu am varianta mea. Deci domnul Măgureanu cu varianta lui, eu cu varianta mea.
00:35 Mircea Todoran: Vă rog.
00:36 Marius Mioc: Deci eu pe 16 decembrie, cînd am strigat „jos Ceauşescu”, eu n-am strigat „jos Ceauşescu” cu gîndul că voi deveni martirul neamului. Eu am strigat „jos Ceauşescu” cu gîndul foarte clar că probabil, se poate întîmpla să cadă Ceauşescu. Deci eu am crezut în 16 decembrie că este posibilă căderea lui Ceauşescu. Şi referitor, aş dori să pun o întrebare lui domnul Măgureanu şi o întrebare lui domnul Radu Tinu. Domnul Măgureanu, dacă ar putea să ne explice ce funcţie avea dînsul în decembrie ’89 pentru a putea avea acces la acele informaţii de care ne-a spus? Şi pentru că s-a vorbit de momentul opririi tramvaielor, am aici o carte a unui securist timişorean, Nicolae Danciu Petniceanu, „Tot ce am pe suflet”. Dacă se poate filma. La pagina 160 el descrie acest moment. Spune aşa: „Într-un grupşor de cîţiva inşi se aflau şi domnii Suru, director adjunct la Lira şi maiorul Radu Tinu, subdirector în securitate”. Vorbeşte despre un om care s-a căţărat pe tramvai şi striga jos, lozinci anticeauşiste. „În vreme ce omul de la căile ferate se bălăngănea pe creştetul tramvaiului, Radu ar fi zis: Îl vedeţi pe ăsta?, adică pe cheferist. Aşa-l voi bate la cur. Îi voi da cu creionul doar peste coaie. Uite-aşa, uite-aşa, grăia Tinu Radu şi se lovea cu un pix peste palmă”. Este deci ceea ce a scris securistul Nicolae Danciu Petniceanu. Aş dori să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe acel cheferist?
02:04 Tinu Radu: Ştiţi, eu sînt pînă aici [arată la gît] sătul de trivialităţi la televiziune. Domnul Danciu-Petniceanu n-a fost ofiţer de securitate niciodată. Doi.
02:14 Marius Mioc: Dar ce-a fost? Pentru că aşa reiese, că a fost.
02:16 Tinu Radu: Aşa spune el, dar nu a fost niciodată. A fost omul care punea ştampila pe paşapoarte. El n-a fost ofiţer de informaţii niciodată şi domnul Danciu-Petniceanu, îmi pare rău dar trebuie să spun că bate cîmpii. Şi atîţia psihiatrii sînt în Timişoara încît o să-i recomand eu unul bun să-l…
02:30 Mircea Todoran: S-a gîndit vreodată instituţia să-l acţioneze în instanţă pentru că s-a erijat în…
02:33 Tinu Radu: Nu, pentru că Danciu-Petniceanu este cunoscut. El a fost trecut în rezervă din motive pe care le ştie şi n-are rost să discutăm. Eu, în acele zile, în acea zi, am stat lîngă Laza, Laza Cnejevici [cîntăreţ sîrb din Timişoara]. Am stat amîndoi trei ore în mijloc, în staţia de tramvai. Laza Cnejevici îl cunoaşteţi toţi, îl cunoaşte şi toată România, poate fi întrebat.
02:51 Marius Mioc: Lîngă Suru n-aţi stat? Domnul Suru, director la sala Lira, n-aţi stat?
02:55 Tinu Radu: Nici nu-l cunosc.
02:56 Mircea Todoran: Domnu’ Măgureanu, haideţi să…
02:58 Virgil Măgureanu: Un minut.
02:59 Mircea Todoran: Vă rog.
03:00 Virgil Măgureanu: Nu puteţi numi ceea ce am rostit aici, ca o variantă a mea. Astea sînt evaluări globale, care, asupra cărora s-a convenit că aşa s-au petrecut lucrurile. Au fost între timp certificate, ca să spunem aşa, argumentate şi în cele din urmă acreditate către opinia publică. Nu este o variantă îndreptată împotriva a ceea ce susţineţi dumneavoastră. Altminteri, cum să zic, eu consider că oamenii care au stat în stradă strigînd împotriva regimului merită tot respectul şi eu personal, eu Măgureanu, nu pot avea vreodată o variantă împotriva a ceea ce spuneţi dumneavoastră, nici nu-mi propun. Una la mînă. Deci astea sînt evaluări globale. Vă voi spune deci că aceste evaluări rezultă şi din des…, din argumentele pe care le-au făcut publice diversele cancelarii ale, cum să spun, principalelor puteri care au concurat la starea de lucruri ce a dus la prăbuşirea comunismului în lanţ, mai ales în anul ’89. Şi ultima chestiune. Mi-aţi pus o întrebare directă. Eu în 17 decembrie ’89 aveam o poziţie extrem de umilă care n-are nici o legătură cu prezenţa mea aici. Eu eram cu domiciliul forţat la Focşani şi aveam funcţia, foarte înaltă, de, cum se cheamă, muzeograf la acest muzeu. Funcţie cu care…
04:41 Marius Mioc: Deci nu puteaţi avea informaţii legate de… Nu puteaţi avea, din funcţia de muzeograf nişte informaţii deosebite.
04:47 Virgil Măgureanu: Dar nici nu le aveam. Pe acea dată, vreau să vă spun că a fost un fel de concurenţă între mine şi securiştii de la Focşani care-mi stricau tot timpul aparatul, ca să nu mai ascult Europa Liberă. Deşi nu m-au contactat niciodată ca să-mi spună să nu fac acest lucru. Deci, ca să vă spun aşa, ceea ce am rostit aici, nu sînt informaţii obţinute la data de 17, cînd în Timişoara…
05:11 Mircea Todoran: Ci probabil că mult mai tîrziu.
05:12 Virgil Măgureanu: …abia începuse. Mult mai tîrziu. Şi am, mi-am permis să citez nişte evaluări dintr-un raport care s-a dat către conducerea ţării cel puţin la vreo 4 ani distanţă de la evenimentele din ’89.
05:27 Mircea Todoran: Domnu’ Burlacu, foarte scurt vă rog, pentru că…
05:30 Tudorin Burlacu: Deci foarte, foarte scurt. Domnu’ Măgureanu, deci informaţiile astea globale sînt din ’46 că România nu este o ţară comunistă şi trebuie să revină la linia, linia ei. Informaţii globale or fost tot timpul. Nu cred că este o informaţie, ceva nou, rapoartele care precizează din ’46 pînă în ’89 că într-adevăr România îşi va prelua cursul. A doua.
05:53 Mircea Todoran: Bine, domnul Măgureanu nu ne-a spus, ne-a spus că e ceva nou, ci a răspuns la o întrebare.
05:57 Tudorin Burlacu: Deci vreau să precizez că regii din astea, dacă sînt informaţii corecte le acceptăm, şi dorim foarte scurt să vă spunem că noi nu ştiam ce facem mîine. Nu ştiam ce facem în următoarea oră în revoluţie. Deci n-o fost ceva regizat din afară. Iar dacă, cum o spus domnul Tinu, că a precizat americanul că or pornit. Poate că or încercat să pornească. Poate că americanul s-a luat după filmele care sînt făcute la noi în România de dezinformare continuă, şi nu sînt după filmele şi realităţile care le-am trăit noi. Pentru că văd că noi nu sîntem mediatizaţi timp de 14 ani, sînt mediatizaţi foştii activişti.
06:35 Mircea Todoran: Domnu’ Burlacu, dumneavoastră, dumneavoastră vă referiţi la aceste evenimente şi eu am adresat o întrebare un pic mai devreme: de ce Timişoara? Vă rog.
06:44 Tudorin Burlacu: De ce Timişoara? Poate c-o fost chestia cu Tokes, nimeni nu spune, poate…
06:48 Mircea Todoran: Vă rog, domnu’…
06:49 Sorin Oprea: De ce? Pentru că istoria este scrisă.
06:51 Remus Avramescu: Deci eu vreau să…
06:52 Sorin Oprea: Din cauza aceea.
06:53 Mircea Todoran: Eu vreau să ajung, dacă a existat vreun scenariu.
06:54 Remus Avramescu (?): Eu vreau să spun că…
06:55 Sorin Oprea: Care? La Timişoara?
06:56 Mircea Todoran: Da.
06:57 Sorin Oprea: Niciodată n-a existat nici un scenariu la Timişoara.
07:00 Costel Bursuc: Deci haideţi ca să concretizăm nişte lucruri. Este vorba de ziua de 16 decembrie. Aşa cum spunea şi domnul Radu Tinu, în data de 14 decembrie, în data de 15 decembrie au fost oameni în faţa casei pastorului Tokes. Mă contraziceam mai înainte cu colegul Burlacu, nu trebuie să omitem numele lui Tokes din această, din istorie.
07:22 Tudorin Burlacu: Poate Sorin. [Sorin Oprea, nu Tudorin Burlacu, afirmase în emisiune că revoluţia n-a început de la Tokes].
07:23 Costel Bursuc: Faptul că revoluţia n-a plecat de la el, că n-a spus niciodată „fraţi români, să protestăm, să cerem libertate, democraţie”, este cu totul altceva. Dar a fost scînteia de la care s-a plecat. A fost, dacă vreţi…
07:38 Mircea Todoran: Imboldul, probabil.
07:39 Costel Bursuc: Faptul că am putut să ne adunăm acolo o mînă de oameni, că am fost 20 la un moment dat, că la un moment dat am fost 400, asta nu contează. Important e că a fost acolo. Mai mult decît atît. Aţi întrebat de ce Timişoara? Păi logic că nu se putea întîmpla la Suceava sau la Iaşi.
07:58 Mircea Todoran: De ce? S-a întîmplat la Iaşi.
07:59 Costel Bursuc: Pentru că la…
08:00 Mircea Todoran: În 14. A fost Braşovul cu 2 ani în urmă.
08:02 Costel Bursuc: Deci, la Timişoara, vă spun de ce. Am avut posibilitatea să urmărim posturile de televiziune străine, maghiare şi iugoslave.
08:12 Remus Avramescu: Sîrbeşti.
08:13 Costel Bursuc: Am avut, am avut, erau iugoslave atunci. Acuma sînt sîrbe, atunci erau iugoslave.
08:18 Remus Avramescu: Tot sîrbe, tot sîrbe.
08:20 Costel Bursuc: Apoi, puteam să citim presa de dincolo. Marea majoritate a timişorenilor ştiţi bine că au rude în Ocident. Şi este logic faptul că veneau rudele aici, puteau să ne împărtăşească…
08:32 Mircea Todoran: Credeţi că aveam o mai mare deschidere?
08:34 Costel Bursuc: Exact. Puteau să ne împărtăşească din viaţa cu adevărat liberă, nu ceea ce trăiam noi aici în acel sistem comunist.

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.