Mark Kramer, profesor de istorie la Harvard: Marea contribuţie a spionilor sovietici la revoluţia română e că n-au făcut absolut nimic

Evenimentul Zilei din 1 şi 2 iulie 2010 publică un interviu cu Mark Kramer, profesor de istorie la Harvard (partea întîi – linc), (partea a 2-a – linc), luat de Vlad Stoicescu. Kramer este prezentat de „Evenimentul Zilei” drept „una din cele mai importante voci din lume în studierea conflictelor interne ale războiului rece” şi membru al consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare al Crimelor Comunismului.

Reţin cîteva din spusele profesorului american:

– Regimurile represive nu devin represive doar prin efortul unui singur om sau al unui grup restrîns de oameni.

– E foarte uşor să arunci toată vina pe un singur om, în cazul de faţă Nicolae Ceauşescu. Modelul e cunoscut în spaţiul comunist: aşa a făcut Hruşciov cu Stalin, blamîndu-l pentru toate relele.

– În România, de exemplu, sînt foarte puţini disidenţi, şi mai puţini sunt autentici. Deci nu e bine să jonglăm cu standarde prea înalte. Dar mă aştept ca aceia care nu au fost disidenţi să rămînă aşa, să nu pretindă că au fost. În România sînteţi încă la stadiul în care oamenii se portretizează fals, precum Iliescu, construindu-şi o atitudine pe care n-au avut-o niciodată.

– În Ungaria, nostalgia pentru regimul Kadar e şi mai mare decît nostalgia românilor pentru Ceauşescu. Sînt o mulţime de cărţi despre Kadar şi foarte puţine au un conţinut academic real. Majoritatea conţin exagerări care contrazic evidenţele din arhive. De aceea spun că România nu e un caz singular. Se poate şi mai rău. Măcar Ceauşescu nu e îngropat într-un mormînt fastuos, cum e, de exemplu, Franjo Tudjman în Zagreb.

– Aş prefera ca instituţiile care cercetează trecutul comunist să fie, precum în Germania, complet neafiliate politic.

– influenţa sovietică a fost marginală în desfăşurarea Revoluţiei române! Materialul de arhivă indică foarte clar că Gorbaciov nu-l plăcea pe Ceauşescu. Îl considera un dinozaur, un obstacol în calea schimbării. Dar Gorbaciov ar fi dorit în România un comunism reformat, iar Moscova pur şi simplu nu era în poziţia de a face ceva. Prezenţa KGB în România era minimă, Ceauşescu se ocupase de acest aspect. Relaţiile sale cu Kremlinul erau dificile încă din 1968 şi îşi luase toate măsurile pentru a nu cădea pradă unor scenarii organizate de ruşi.

– Discuţiile de la Malta, pe care oricine le poate citi, nu indică absolut nimic. Ştiu teoriile apărute în 1990, că Washingtonul şi Moscova pregătiseră împreună răsturnarea regimurilor comuniste. Arhivele nu susţin deloc această optică.

– Aici stă marea lui [a lui Gorbaciov] contribuţie la Revoluţia română, în faptul că n-a făcut nimic. E şi asta o artă! Iar în România, Moscovei îi era la îndemînă să nu facă nimic, pentru că oricum nu avea pîrghiile necesare pentru a interveni.

Interviul complet îl puteţi citi la lincurile pe care le-am indicat la început.

Mai citeşte:
Proclamaţia de la Timişoara: “A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”
Cinghiz Abdulaev, paiul de care se agaţă Stănculescu (sprijinit de Jurnalul Naţional)

2 gânduri despre „Mark Kramer, profesor de istorie la Harvard: Marea contribuţie a spionilor sovietici la revoluţia română e că n-au făcut absolut nimic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.