Efectul Adrian Viorel Nicolaescu + Raymond Luca asupra preschimbării certificatelor

Am făcut un mic studiu legat de dosarele pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar pe care fosta comisie parlamentară a revoluţionarilor din legislatura 2004-2008 (sub conducerea lui Emilian Cutean) le-a respins, pentru a vedea ce s-a întîmplat cu aceste dosare în urma prelungirii termenelor şi a schimbării componenţei CPRD (în fruntea căreia a ajuns Raymond Luca). N-am avut timp să fac un studiu complet, de aceea am cercetat doar situaţia dosarelor respinse într-o singură şedinţă CPRD, cea din 9 septembrie 2008. Sînt 42 de dosare respinse în această şedinţă a CPRD, şi am verificat în ce măsură persoanele respective au primit pînă la urmă certificat. Pe lîngă aceste 42 de dosare, la acea şedinţă a CPRD au mai fost alte 285 dosare amînate, pentru care CPRD voia să facă o verificare mai amănunţită. 236 din aceste cazuri „se presupune că ar avea la dosare tabelul semnat de domnul Mazilu Dumitru după decembrie 1989 (…) înscris ce nu reprezintă o dovadă certă a participării la revoluţie” (însuşi Dumitru Mazilu a declarat asta), şi la alte 49 cazuri „se presupune că au la dosare adresa emisă de IMGB nr. 1646/5 mai 1996”, înscris care „nu poate fi luat în considerare deoarece persoanele menţionate în adresă nu au date de identificare” (la IMGB lucra George Costin, şeful asociaţiei „23 Decembrie metrou”. În 1996 IMGB a emis o adresă cu o mulţime de nume care să reprezinte dovadă pentru obţinerea certificatelor de revoluţionar). N-am studiat situaţia acestor dosare amînate, ci doar a celor 42 de dosare respinse. Menţionez că în toate aceste cazuri, respingerea preschimbării de către CPRD s-a făcut în unanimitate. Am folosit la cercetare şi baza de date „numele revoluţiei” (linc) alcătuită de rănitul în revoluţie Iulian Năstăsache pe baza datelor care s-au aflat vremelnic, de-a lungul vremii, pe saiturile SSPR şi CPRD. Cu acea bază de date am verificat dacă nu sînt mai multe persoane cu acelaşi nume.

Vezi mai jos situaţia actuală a celor respinşi de către CPRD-ul sub conducerea lui Emilian Vasile Cutean, în şedinţa din 9 septembrie 2008. După fiecare grup de persoane am pus în paranteză motivaţia respingerii dosarelor de către CPRD.

Blogul lui Marius Mioc intră în vacanţă

De la începutul acestui blog am căutat să menţin un ritm constant de publicare a articolelor, cîte un articol pe zi exceptînd duminica. Uneori am avut mai multe articole pe zi şi am publicat şi duminică. În general am căutat să prezint articole originale, nu simple preluări din mass-media actuală. Nu a fost uşor ca în fiecare zi să mă gîndesc ce articol să ofer cititorilor.

După aproape 2 ani am hotărît să-mi iau vacanţă blogăristică. Pînă în septembrie nu voi mai fi atît de activ pe acest blog. Dacă vor fi evenimente la care să simt nevoia să iau o atitudine, poate voi mai scrie cîte un articol, dar nu voi ţine ritmul cu care cititorii s-au obişnuit pînă acum. E posibil ca şi aprobarea comentariilor dumneavoastră să întîrzie.

Mulţumesc cititorilor acestui blog pentru interesul arătat. Ne revedem în septembrie cu articole noi!

Consiliul Superior al Magistraturii despre dosarul revoluţiei de la Sibiu

Anunţam în luna februarie (linc) că am făcut o plîngere la Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la tărăgănarea nejustificată a unui dosar legat de revoluţia din 1989, tărăgănare prin care se poate ajunge la prescrierea faptelor penale săvîrşite.

Plîngerea mea se referea la dosarul revoluţiei de la Sibiu, în care fuseseră învinuiţi mai mulţi ofiţeri, în frunte cu colonelul Aurel Dragomir. Trimis în judecată în 1999, dosarul respectiv a fost restituit la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv că la începerea urmăririi penale nu au fost respectate prevederile art. 226 alin. 3 Cod procedură penală, în vigoare la data săvîrşirii faptelor, respectiv a lipsit avizul comandantului militar. Comandantul militar al colonelului Dragomir în decembrie 1989 era Victor Atanasie Stănculescu, la acea vreme el însuşi inculpat într-un proces al revoluţiei din 1989 (la care a fost apoi găsit vinovat şi condamnat la 15 ani închisoare). În plîngere arătam că între timp articolul respectiv din codul de procedură penală a fost anulat, deci nu mai era nici un motiv ca dosarul să nu se reîntoarcă la instanţă. Plîngerea era îndreptată faţă de 4 procurori de la Secţia Parchetelor Militare din Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, despre care aveam informaţii că s-au ocupat de dosarul revoluţiei de la Sibiu.

Prin adresa nr. 200/IJ/60/SIP/2010 din 23 iulie 2010 Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecţia Judiciară – Serviciul de inspecţie judiciară pentru procurori, cu o semnătură indescifrabilă, mă anunţă că „urmare efectuării verificărilor prealabile, apreciem că nu se conturează indiciile săvîrşirii vreunei abateri disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor”.

Referitor la parcursul dosarului revoluţiei de la Sibiu, aflu din răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii:

Împuşcături în Complexul Studenţesc

O nouă mărturie din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”. Este vorba de un fragment din scrisoarea pe care mi-a trimis-o în 8 martie 1991 Silvia Muntean, soţia eroului-martir Nicolae Ovidiu Muntean, care a fost ars la crematoriu. În decembrie 1989 Nicolae Ovidiu Muntean era student seralist la Facultatea de Construcţii.

Intervenţiile mele ulterioare sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

În timpul desfăşurării evenimentelor din Timişoara eu eram încă studentă, dar mă găseam acasă (la Orăştie), deoarece cu trei săptămîni înainte o născusem pe fiica noastră Maria-Alexandra. Ultima dată, l-am văzut pe Ovidiu cu o săptămînă înainte de declanşarea evenimentelor, respectiv în duminica de 10 dec. 1989. De aceea tot ce o să vă relatez, este ce am aflat ulterior de la colegii aflaţi în Timişoara şi care au fost în contact cu Ovidiu în dimineaţa de 17 decembrie.

Cînd se trăgea, ne ascundeam. Cum se mai liniştea, ne regrupam în stradă

Continui prezentarea de mărturii din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” cu declaraţia lui Mihai Ciofu, împuşcat în 17 decembrie 1989 în bazin şi în mînă în zona Calea Girocului.

Născut în 4 septembrie 1957 în satul Domniţa, comuna Ţibana judeţul Iaşi, Mihai Ciofu era în 1989 zidar la Comtim. Declaraţia mi-a dat-o în 15 aprilie 1995, cînd era pensionat cu grad 1 de invaliditate.

Despre faptul că se pregăteşte revoluţia am aflat întîi în dimineaţa de 16 decembrie, cînd eram cu soţia la Cireap Ştefan, naşul băiatului, şi ne uitam la video. Fiul gazdei, Adrian, ne-a spus ce se întîmplă la casa lui Laszlo Tokes.

Culisele revoluţiei (13). Am anunţat public: Cunoaştem adresele securiştilor, familiilor lor. Dacă unuia dintre noi i se întîmplă ceva, aceştia vor păţi la fel (video)

Ultima parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Playlist pe youtube cu întreaga emisiune: http://www.youtube.com/view_play_list?p=81768148065752B2

Vezi şi primele doisprezece părţi ale emisiunii:
– Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.
– Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
– Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
– Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
– În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
– Măgureanu: „Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
– În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
– Măgureanu: „Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”
– În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie
– Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti
– Chiticaru: Armata nu avea puşti cu lunetă!
– Măgureanu: La procesul Ceauşescu am fost doar martor, fără nici o implicare

Transcriere înregistrare: